Ordin de protecţie. Decizia nr. 99/2016. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2016 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 99/2016
Dosar nr._ - ordin de protecție -
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 99
Ședința publică din 03.02.2016
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE | - C. B. | - judecător |
- L. C. | - judecător | |
- N. T. | - grefier |
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă
Tribunalul N. a participat procuror C. A..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către apelantul-pârât M. G., domiciliat în municipiul Piatra N., ., .. 40, județul N. și cu domiciliul procedural ales la cabinet av. A. V. la Baroul N. cu sediul în Piatra N., .. 6, jud. N., împotriva sentinței civile nr. 663/C din 17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. A.-M. reprezentantă de M. E. S., domiciliată în Piatra N., ., .. 40, județul N., având ca obiect „ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru apelant avocat A. V., intimata-reclamantă M. A.-M. asistată/reprezentată de mama sa M. E. S..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul pricinii: ordin de protecție;
- stadiul judecății: apel; primul termen de judecată după repunerea pe rol;
- s-a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 29.01.2016 adresa nr._/27.01.2016 emisă de Poliția Municipiului Piatra N. ca răspuns la solicitarea instanței, la care s-a atașat o fotocopie a declarației intimatei M. A. M. dată la data de 22.12.2015.
În temeiul dispozițiilor art. 219 Noul Cod de procedură civilă, instanța procedează la identificarea părților. Astfel, se legitimează intimata-reclamantă M. A.-M. cu C.I- . nr._ CNP:_ și M. E. S. cu C.I. . nr._ CNP:_.
Întrebată fiind dacă își menține cererea formulată la instanța de fond, intimata-reclamantă M. A.-M. arată că a văzut o emisiune la TV în care era relatată o cauză similară cu cea în care se află, că dorea ca părinții săi se împace și că nu dorea și nici nu credea că se va ajunge până aici, ca urmare a declarațiilor date în fața organelor competente. Precizează faptul că își retrage cererea privind ordinul de protecție emis împotriva apelantului, tatăl său M. G..
Reprezentanta intimatei, mama acesteia M. Elen S. arată că minora a fost evaluată psihologic și că la data când aceasta a dat ultima declarație la poliție nu a fost de față, fiind la serviciu. Arată că este de acord în ceea ce privește renunțarea la cerere privind ordinul de protecție formulată de fiica sa, intimata-reclamantă M. A. M..
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Intimata-reclamantă M. A.-M. solicită a se lua act că renunță la cererea sa privind ordinul de protecție emis împotriva apelantului, tatăl său M. G., manifestarea sa expresă de voință fiind consemnată într-un proces-verbal atașat la dosarul cauzei.
Avocat A. V., pentru apelantul M. G., solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate, anularea cererii având în vedere retragerea plângerii de către reclamanta M. A. M., ca fiind nefondată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei, mama acesteia, M. Elen S. arată că este de acord cu cererea de renunțare formulată de fiica sa M. A. M., privind ordinul de protecție emis împotriva apelantului M. G..
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului și având în vedere cererea de renunțare formulată de reclamanta M. A. M., să ia act de manifestarea de voință a acesteia.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare .
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 663/C din 17.12.2015 pronunțată de Judecători Piatra N., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. A. M. asistată/reprezentată de mama sa M. E. S., în contradictoriu cu pârâtul M. G., s-a dispus emiterea ORDINULUI DE PROTECȚIE, privind pe reclamanta M. A. M., după cum urmează: „Obligă pârâtul M. G. să păstreze față de reclamanta M. A. M., față de locuința acesteia, situată în Piatra N., ., ., ., jud. N. și față de unitatea de învățământ pe care aceasta o frecventează – Liceul „C. H.” din municipiul Piatra N., o distanță minimă de 100 m, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri”.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță de fond a reținut următoarele considerente:
În fapt, prin sentința civilă nr. 2975/02.10.2015 a Judecătoriei Piatra N. s-a dispus desfacerea definitivă a căsătoriei pârâtului M. G. și M. E. S., prin acordul părților, exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești asupra celor doi minori rezultați din căsătorie – reclamanta M. A. M., născută la data de 17.08.1999 și M. Giorgio Alberto Ș., născut la data de 23.12.2003 și stabilirea locuinței celor doi copii la domiciliul mamei M. E. S..
După pronunțarea hotărârii judecătorești de divorț, minora reclamantă M. A. M. le-a relatat mamei sale M. E. S. și martorului din dosarul penal nr. 6245/P/2015 – M. S., faptul că a fost abuzată sexual de tatăl său – M. G., de la vârsta de 9 ani și până la vârsta de 15 ani, detaliile referitoare la faptele imputate pârâtului regăsindu-se în declarațiile reclamantei date în fața organelor de cercetare penală și în raportul de evaluare psihologică a minorei, întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N..
În drept, potrivit art. 23 alin. 1 lit. d și f din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, cu modificările și completările ulterioare, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: …d)obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; … f)interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;”.
Din analiza dispozițiilor legale, enunțate anterior rezultă că, pentru emiterea unui ordin de protecție este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: exercitarea unui act de violență din partea unui membru al familiei, actele de violență să pună în pericol viața, integritate fizică sau psihică ori libertatea victimei; măsurile solicitate să fie necesare în scopul înlăturării stării de pericol.
În ceea ce privește prima condiție la care s-a făcut referire anterior, art. 3 alin. (1) definește noțiunea de violență în familie ca reprezentând „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. De asemenea, constituie violență în familie „împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.” (art. 2).
În sensul dispozițiilor legale menționate, violența în familie se poate manifesta, printre altele, sub forma violenței verbale, care constă în adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, violenței fizice manifestată prin vătămarea corporală ori a sănătății victimei, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, precum și alte acțiuni cu efect similar și/sau violenței psihologice, care se manifestă prinimpunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale,acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Instanța de fond a apreciat că, în cadrul procedurii de emitere a unui ordin de protecție, este necesar să se stabilească dacă există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au existat acte de violență, exercitate de către pârât, astfel cum sunt definite de lege, indiferent de natura acestora, fizică, verbală sau morală.
Aplicând dispozițiile legale enunțate anterior la particularitățile speței și având în vedere evaluarea psihologică amplă a minorei și concluziile psihologului, prima instanță a considerat că, în ceea ce privește urgența măsurilor de protecție solicitate, acestea se justifică prin necesitatea înlăturării sau, cel puțin, a atenuării traumei emoționale și psihologice suferite de reclamantă și generate de comportamentul posesiv din punct de vedere emoțional al pârâtului, cu efecte negative asupra personalității în formare a minorei, constând în depresie, scăderea stimei de sine, neîncredere în propria persoană, autoculpabilizare.
Totodată, deși măsurile de protecție solicitate au caracter extrem, în cauza pendinte s-a impus luarea unor astfel de măsuri, având în vedere vârsta minorei (16 ani), faptul că aceasta se află în plin proces de dezvoltare afectivă, emoțională și psihică, și de formare a personalității sale, astfel că primordială în această perioadă este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv ale copilului care presupune asigurarea unui climat familial normal, liniștit și securizant din punct de vedere psihologic, fără elemente care să creeze o temere continuă referitoare la siguranța sa fizică și psihică. Or, respectarea acestor exigențe nu se poate realiza decât prin eliminarea tuturor factorilor generatori de tensiune și disensiuni în familie pentru a se evita consecințele negative iremediabile pe termen lung asupra echilibrului emoțional și dezvoltării din punct de vedere psihic și moral a reclamantei.
Față de considerentele expuse, prima instanță a apreciat că se impune luarea unor măsuri provizorii de protecție a reclamantei, existând premizele accentuării stărilor de temere și anxietate în prezența pârâtului, astfel că este necesară înlăturarea interacțiunii dintre părți, în vederea restabilirii pe cât posibil a echilibrului emoțional al reclamantei în contextul prezentat.
În plus, în considerarea exigențelor impuse de principiul interesului superior al copilului, în decizia dispusă, prima instanța, a ținut seama în primul rând de starea afectivă și emoțională actuală a minorei M. A. M., de dorința acesteia de a nu mai avea vreo legătură cu tatăl său și de faptul că aceasta a dezvoltat un sentiment de insecuritate și abandon față de tată, în preajma căruia nu se simte protejată, ci, dimpotrivă, foarte vulnerabilă, fiind marcată de comportamentul pârâtului, în acest moment al evoluției sale mama fiind cea față de care are un atașament securizant, aspecte ce reies din evaluarea psihologică a minorei.
În consecință, pârâtul M. G. a fot obligat să păstreze față de reclamanta M. A. M., față de locuința acesteia, situată în Piatra N., ., ., . și față de unitatea de învățământ pe care aceasta o frecventează – Liceul „C. H.” din municipiul Piatra N., o distanță minimă de 100 m și se va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o perioadă de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.
Măsurile dispuse au un caracter provizoriu, în considerarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora „durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii ordinului”.
În ceea ce privește distanța minimă pe care pârâtul este obligat să o păstreze față de reclamantă, instanța a apreciat că 100 m sunt suficienți pentru a se evita contactul fizic dintre părți și a se atinge scopul vizat prin luarea măsurii de protecție, precum și pentru a nu se genera inconveniente majore în ceea ce privește desfășurarea normală a activităților zilnice, curente de către pârât și a se evita încălcarea involuntară a interdicției de către acesta, lucru posibil în cazul stabilirii unei distanțe mai mari.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâtul M. G., în termen legal, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea de motive, apelantul a arătat potrivit dispozițiilor art. 194 lit. d din codul de procedură civilă cererea formulată nu îndeplinește condițiile de formă și conținut ale unei asemenea cereri. Astfel, consideră că reclamanta era obligată să indice împrejurările de ordin substanțial sub care derivă susținerile lor privind ordinul de protecție, existența sau inexistența separației de fapt și de drept, în ce constă temeinicia motivelor neenumerate în ce constă pericolul pentru care se solicită ordinul de protective și că potrivit art. 196 alin. 1 Cod procedură civilă această mențiune este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Apelantul a mai motivat că cererea nu poate fi analizată decât în cadrul restrictiv al art. 194 Cod procedură civilă, reclamanta având îndatorirea de a formula acțiunea luând în considerare dispozițiile art. 148, dar și cele special ale art. 194 Cod procedură civilă, reclamanta neindicând motivele de fapt în susținerea cererii, nu indică care este domiciliul lor în raport de dreptul de proprietate al imobilului, deoarece cel indicare în cerere nu este real, imobilul aparținând altui proprietar.
Totodată, arată că reclamanta prin mandatar a încercat să ducă în eroare instanța cu privire la domiciliul pârâtului, precum că ar fi cel din . aceasta are domiciliul în . precizează data plecării apelantului în străinătate-2013, modul în cate acesta poate pune în pericol viața minorei, integritatea fizică sau morală ori libertatea deoarece, este divorțat de mandatara minorei din 02.10.2015 definitiv și irevocabil prin acord, plătește pensia de întreținere minor lunar.
Cu privire la cele două descrieri ale faptelor, apelantul arată că nu sunt motivate și probate, afirmația neținând loc de probe pentru ca instanța să emită un ordin de protecție. Persoana îndreptățită să solicite ordin de protecție potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, se cere să fie membru de familie, după divorț mama minorei este o persoană străină de familie în ceea ce îl privește, nu a văzut punctul de vedere al minorei dacă este de acord cu această cerere.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
La termenul de judecată din data de 03.02.2016 intimata-reclamantă M. A. M., asistată/reprezentată de mama sa M. E. S., a declarat că renunță la cererea sa privind ordinul de protecție emis împotriva apelantului, tatăl său M. G., manifestarea de voință fiind consemnată într-un proces-verbal atașat la dosarul cauzei.
Analizând actul de dispoziție procesuală al intimatei-reclamante, respectiv renunțarea la judecata cererii având ca obiect emiterea unui ordin de protecție asupra pârâtului M. G., Tribunalul reține următoarele:
Art. 406 Cod de procedură civilă reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantei la judecată, acesta reprezentând un act procesual de dispoziție, alături de renunțarea la drept, achiesare și tranzacție.
Reclamanta fiind cea care a inițiat demersul judiciar, este firesc să aibă dreptul de a renunța la judecată, fără vreo obligație de a justifica în vreun fel manifestarea sa de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal în privința acesteia.
Norma juridică care reglementează renunțarea la judecată este cea prevăzută de art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă conform căreia: „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”.
În speță, sunt aplicabile și dispozițiile art. 406 alin. 5 Cod procedură civilă conform cărora: „când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză”.
Constatându-se că sunt respectate și condițiile prevăzute de art. 80 și 81 Cod procedură civilă privind reprezentarea părților în judecată, Tribunalul, va lua act de manifestarea de voință a reclamantei M. A. M. asistată/reprezentată de reprezentantul ei legal M. E. S..
D. urmare, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de către pârâtul M. G. împotriva sentinței civile nr. 663/C/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N. și va anula în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâtul M. G., domiciliat în municipiul Piatra N., ., .. 40, județul N. și cu domiciliul procedural ales la cabinet av. A. V. la Baroul N. cu sediul în Piatra N., .. 6, jud. N., împotriva sentinței civile nr. 663/C/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. A.-M. reprezentantă de M. E. S., domiciliată în Piatra N., ., .. 40, județul N..
Anulează în tot hotărârea atacată și în consecință:
Constată că reclamanta M. A. M. asistată/reprezentată de reprezentantul ei legal M. E. S. a renunțat la judecata cererii având ca obiect emiterea unui ordin de protecție formulată împotriva pârâtului M. G..
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, care se poate depune la Tribunalul N.-Secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. B. L. C. N. T.
Red.C.B./5.02.2016
Tehn.N.T./5.02.2016
EX.5
Fond:C.V.V.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia... → |
|---|
