Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
Dosar nr._ partaj bunuri comune
operator de date cu caracter personal - cod 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 12.01.2016
DECIZIA CIVILĂ NR. 4
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - E. O. | - judecător |
- C. M. | - judecător | |
- B. C. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții C. M. L. și L. I.-C., ambii domiciliați în comuna Tămășeni, ., împotriva sentinței civile nr. 560 din data de 04.03.2015 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat H. M., pentru recurentul-pârât L. I.-C., cu împuternicirea avocațială nr._/10.01.2016, atașată la fila 29 dosar și avocat N. C.-M., pentru intimatul-reclamant D. C., cu împuternicirea avocațială nr._/2015, lipsă fiind acesta și recurenții-pârâți C. M. L. și L. I.-C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este partaj bunuri comune;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al III-lea termen de judecată.
Avocat H. M., pentru recurentul-pârât L. I.-C., depune la dosar originalul chitanței nr._ din data de 14.12.2015, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 495 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat H. M., pentru recurentul-pârât L. I.-C., solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii. Precizează că dosarul s-a mai judecat odată în recurs și, prin decizia civilă nr. 475 din 09.07.2014, Tribunalul N. a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probatoriului, reținând că pentru ca împrumutul să fie considerat obligație comună în sensul art. 32 lit. c Codul familiei era necesară să se dovedească dacă obligația a fost contractată pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei, însă nici din contract și nici din probele administrate nu rezultă îndeplinirea acestei obligații, astfel că s-a prezumat că această datorie are un caracter personal. Deși instanța de control a stabilit obligații imperative, respectiv depunerea certificatului de căsătorie, o eventuală hotărârea de divorț și să se dovedească dacă împrumutul a fost contractat în perioada căsătoriei sau în afara ei, la prima instanță, în rejudecare s-a administrat o singură probă, respectiv raportul de evaluare a terenului. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat N. C.-M., pentru intimatul-reclamant D. C., solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, ca fiind temeinică și legală. Precizează că aceste critici invocate sunt neîntemeiate, având în vedere că recurentul-pârât a refuzat cu rea-credință restituirea sumelor de bani, utilizând tot felul de tertipuri pentru a nu restitui suma, iar bunul suspus partajării este bun comun. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea civilă înregistrată, spre rejudecare, pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ din 22.09.2014, reclamantulD. C. i-a chemat în judecată pe pârâții L. I. C. și C. M.-L., solicitând instanței:
- să dispună partajarea bunurilor comune dobândite de pârâți în timpul căsătoriei;
- să constate că are un drept de creanță în valoare de 3.200 EUR împotriva pârâtului L. I. C.;
- să atribuie în lotul pârâtului suprafața de teren ce reprezintă bun comun al pârâților, respectiv suprafața de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni cu nr. cadastral 682.
Reclamantul motivează că i-a acordat pârâtului L. I. C. un împrumut în valoare de 3.200 EUR, conform contractului autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a Biroului Notarului Public G. D. din mun. R., suma urmând a-i fi restituită de pârât la data de 31 august 2010. Întrucât pârâtul a refuzat restituirea împrumutului, reclamantul a apelat la B. Șoican O.-I. pentru recuperarea sumei de bani pe calea executării silite. În cadrul procedurii de executare silită s-a stabilit că pârâtul are în proprietate suprafața de teren menționată, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7 octombrie 2004 la BNP T. S. din mun. R.. Partajarea suprafeței de teren este necesară pentru ca reclamantul să-și satisfacă dreptul de creanță rezultat din contractul de împrumut.
În primă instanță s-a respins acțiunea reclamantului, reținându-se că, deși reprezentat de apărător ales și având la dispoziție posibilitatea administrării de dovezi, reclamantul nu a răsturnat prezumția caracterului comun al obligației de restituire rezultată din contractul de împrumut.
Prin decizia civilă nr. 475/RC din 09.07.2014 a Tribunalului N. s-a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se, în esență, că în cauză nu a fost răsturnată prezumția caracterului personal al obligației asumate de către pârât prin contractul de împrumut încheiat. S-a mai solicitat a se constata și verifica dacă părțile sunt căsătorite și dacă împrumutul a fost contractat în perioada căsătoriei.
II. Hotărârea primei instanțe (în rejudecare)
Prin sentința civilă nr. 560 din data de 4 martie 2015 a Judecătoriei R., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă pentru partajarea bunurilor comune formulată de reclamantul D. C. împotriva pârâților L. I. C. și C. M.-L. și, în consecință:
S-a constatat că pârâții soți au dobândit ca bun comun, prin cote de contribuție egale de 50 % fiecare, potrivit art. 30 Cod fam., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7.10.2004 a BNP T. S. din mun. R., suprafața de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni cu nr. cadastral 682, cu vecinii: la N-G. B., D. C. și drum sătesc; la E-drum sătesc, la S-F. T., Lodan I. și drum sătesc, la V-P. M., în valoare expertizată de 10.743 lei.
În temeiul art. 353 NCC s-a dispus lichidarea comunității de bunuri a pârâților prin partajarea bunului comun identificat mai sus și s-a atribuit pârâtului L. I. C. suprafața de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni cu nr. cadastral 682.
Pârâtul L. I. C. a fost obligat să plătească pârâtei C. M.-L. suma de 5.371,5 lei, sultă compensatorie.
S-a respins, ca lipsită de interes, cererea formulată de reclamantul D. C. prin care să se constate că are un drept de creanță în valoare de 3.200 EUR împotriva pârâtului L. I. C..
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul D. C. de atribuire în lotul reclamantului a suprafeței de teren identificate mai sus, respectiv suprafața de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni, cu nr. cadastral 682.
S-a admis, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 960 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a BNP G. D. din mun. R., reclamantul i-a acordat pârâtului D. C. un împrumut în valoare de 3.200 EUR, ce urma a fi restituit până la data de 31 august 2010. Reclamantul a susținut că pârâtul nu s-a conformat obligației contractuale asumate, astfel că a demarat procedura de executare silită. Astfel, la data de 19 aprilie 2012 a solicitat Judecătoriei R. să învestească acest contract cu formula executorie prevăzută de art. 269 Cod proc. civilă (dosar nr._ ), solicitare respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2012 ca fiind lipsită de interes. În esență, s-a reținut că, potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995, modificată, actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia. La data de 7 mai 2012, reclamantul s-a adresat B. Șoican O. I. cu cererea de executare silită, în vederea recuperării sumei de 3.200 EUR. Judecătoria R. a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 371/EX din 11 mai 2012 (dosar nr._ ). În cadrul procedurii de executare silită a fost identificat imobilul teren curți-construcții și arabil în suprafață de 958 mp, situat în intravilanul satului Tămășeni, proprietatea debitorului urmărit și a soției acestuia – co-pârâta C. M.-L. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7 octombrie 2004 a BNP T. S. din mun. R. (proces-verbal de situație din data de 26 iunie 2012), iar la data de 27 iunie 2012 s-a emis somația imobiliară (notată la aceeași dată în cartea funciară).
Contractul de împrumut din care a luat naștere dreptul de creanță litigios a fost încheiat la data de 12 martie 2010, iar obligația de restituire a devenit exigibilă la 31 august 2010, așadar sub imperiul vechiului Cod civil. Întrucât raporturile juridice patrimoniale dintre soți au fost guvernate de vechiul Cod al familiei, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 30 și urm. referitoare la comunitatea matrimonială de bunuri. Obligațiile contractate de soți în timpul căsătoriei sunt prezumate a fi comune, cu excepția celor în privința cărora se dovedește că au caracter propriu. În acest sens, art. 32 Cod fam. statuează că soții răspund cu bunurile comune pentru cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile comune, obligațiile ce au contractat împreună, obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei și pentru repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul din soți a unor bunuri proprietate publică.
În continuare, art. 33 Cod fam. statuează că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unui din soți, iar art. 34 că creditorii comuni vor putea urmări și bunurile proprii ale soților, însă numai după urmărirea bunurilor comune. Se desprinde, așadar, regula imperativă potrivit căreia creditorii comuni ai soților sunt obligați să urmărească cu prioritate bunurile comune și, doar în măsura în care creanța lor nu a fost satisfăcută integral, au dreptul să urmărească și bunurile proprii.
Din fișa DEPABD din dosarul atașat de fond (fila 69), rezultă că pârâții sunt căsătoriți din data de 01.07.2003, iar datoria a fost contractată prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a BNP G. D. din mun. R., în perioada căsniciei.
Pentru identificarea și evaluarea terenului bun comun al soților, privind suprafața de 958 mp, s-a dispus efectuarea expertizei topometrice de către expert G. G. din R. ( fila 22-23). S-a constatat că pârâții soți au dobândit ca bun comun, prin cote de contribuție egale de 50 % fiecare, potrivit art. 30 Cod fam., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7.10.2004 a BNP T. S. din mun. R., suprafața de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni cu nr. cadastral 682, cu vecinii: la N-G. B., D. C. și drum sătesc; la E-drum sătesc, la S-F. T., Lodan I. și drum sătesc, la V-P. M., în valoare expertizată de 10.743 lei.
S-a dispus lichidarea comunității de bunuri a pârâților prin partajarea bunului comun identificat mai sus și atribuirea către pârâtul L. I. C. a suprafeței de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni cu nr. cadastral 682.
Pârâtul L. I. C. a fost obligat să plătească pârâtei C. M.-L. suma de 5.371,5 lei, sultă compensatorie.
Cum caracterul comun al obligației de restituire izvorâtă din contractul de împrumut este de necontestat, rezultă în mod neechivoc împrejurarea că reclamantul nu este doar îndrituit, ci și obligat să urmărească silit cu precădere bunul comun al soților pârâți, respectiv suprafața de 958 mp, teren dobândit pin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4196 din 7 octombrie 2004 a BNP T. S. din mun. R..
Tot astfel, este lipsită de interes și solicitarea reclamantului de a se constata existența dreptului de creanță împotriva pârâtului L. I. C., în condițiile în care se află deja în posesia unui titlu executoriu (contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 289 din 12 martie 2010 a BNP G. D. din mun. R.) și îi este la îndemână procedura de executare silită.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant de atribuire în lotul reclamantului a suprafeței de teren identificat mai sus, respectiv suprafața de 958 mp, teren situat în intravilanul satului Tămășeni cu nr. cadastral 682, deoarece creditorul are un drept de creanță care poate fi valorificat pe calea executării silite. S-a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 960 lei, cheltuieli de judecată.
III. Calea de atac
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții L. I.-C. și C. M.-L., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În rejudecare, instanța nu a verificat niciunul din aspectele menționate în decizia de casare. Astfel, nu s-a stabilit dacă datoria incumbă ambilor soți, nu s-a dovedit că terenul era bun comun.
S-a dispus efectuarea unei expertize topografice de evaluare a imobilului, deși a invocat prețul scăzut al terenului (în satul Tămășeni, terenul intravilan se înstrăinează cu 4/5 euro).
IV. Soluția instanței de recurs
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:
Reclamantul D. C., în calitate de creditor al pârâților, în baza contractului de împrumut autentificat sub nr. 289/12.03.2010, pentru suma de 3200 euro, a solicitat împărțirea bunurilor comune ale acestora, pentru a putea proceda la executarea silită.
În primul ciclu procesual, instanța de control a dispus rejudecarea cauzei de partaj bunuri comune motivat de necesitatea completării probatoriului și a clarificării unor împrejurări de fapt, esențiale pentru soluționarea cauzei.
În concret, se impunea a se stabili dacă pârâții erau căsătoriți sau au divorțat, dacă împrumutul a fost contractat în perioada căsătoriei sau în afara ei și dacă sunt îndeplinite condițiile legale ca obligația contractată să fie apreciată ca fiind comună, iar nu personală.
Din fișa de evidență a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 69 dosar fond), rezultă că pârâtul L. I.-C. este căsătorit cu C. M.-L. din data de 1.07.2003, iar terenul de 958 mp ce face obiectul partajului a fost dobândit de pârâți în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4196 din 7.10.2004 de BNP T. S., așa cum rezultă din extrasul de carte funciară.
În temeiul art. 30 C. fam. (aplicabil în raport cu data încheierii căsătoriei), „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. … Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită”. Pârâții nu au făcut dovada contrarie prezumției reglementate de lege.
Dacă în materia bunurilor există prezumția de apartenență la comunitate, în materia datoriilor regula se inversează, acestea fiind în primul rând considerate ca proprii, personale ale fiecăruia dintre soți, iar abia apoi comune, în limita strict și limitativ prevăzuta de lege.
În speță, nu s-a dovedit că obligația de rambursare a împrumutului ar fi comună soților, astfel că ea urmează a fi considerată proprie a împrumutatului, L. I.-C., intrând sub regimul instituit prin art. 33 C.fam.
Potrivit textului de lege menționat, „bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sau personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urma caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii”.
În cauză nu s-a dovedit că debitorul reclamantului ar mai avea alte bunuri personale care ar putea fi urmărite silit pentru plata datoriei, astfel că cererea de împărțire a bunurilor comune este justificată.
Valoarea terenului a fost stabilită prin expertiză (10.743 lei pentru 958 mp, respectiv 2,5 euro/mp, la un curs de 4,4856 lei/euro). Deși în recurs pretinde o valoare de circulație mai mare, de 4-5 euro/mp, recurentul nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză sub acest aspect în fața primei instanțe.
În concluzie, reținând caracterul nefondat al criticilor aduse sentinței atacate, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul pârâților.
Va fi respinsă și cererea intimatului de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții L. I.-C. și C. M.-L., ambii domiciliați în comuna Tămășeni, ., împotriva sentinței civile nr. 560 din 4.03.2015 a Judecătoriei R..
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului D. C. de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. O. C. M. și B. C. L. R.
Red. B./11.02.2016
Tehnored. L. R./15.02.2016
Ex.2
Fond B. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 150/2016. Tribunalul NEAMŢ | Ordin de protecţie. Decizia nr. 99/2016. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
