Anulare act. Decizia nr. 449/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 3166/207/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 449/2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător S. O.
Grefier C. C. I.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant C. G., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 28/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. Z., domiciliată în ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat M. V. I., cu sediul în Caracal, .. 4, județul O., având ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant C. G. asistat de avocat J. E. și avocat S. C. pentru intimata pârâtă M. Z., care substituie pe avocat M. V. I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, este primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat, timbrat, intimata pârâtă M. Z. a depus întâmpinare la care apelantul reclamant a răspuns, după care:
Avocat J. E. pentru apelantul reclamant, depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/15.06.2015.
Avocat S. C. pentru intimata pârâtă, depune la dosar delegația de substituire nr. 72/15.06.2015 și împuternicirea avocațială nr._/2015 a apărătorului ales, avocat M. V. I..
La interpelarea instanței, părțile învederează că nu au cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat J. E. având cuvântul pentru apelantul reclamant C. G., arată că a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 28/09.01.2015, apreciind că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat în temeiul dispozițiilor art. 430 C.p.c., deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 C.p.c., respectiv nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Singura identitate care exista între acțiunea care a format obiectul dosarului nr._ și cea care a fost formulată în cazul prezentului dosar a fost cea de părți, întrucât și în primul dosar și în prezentul figurează ca părți, reclamantul și pârâta M. Z..
A se observa că, de altfel, instanța de fond examinează excepția autorității de lucru judecat numai în ceea ce privește obiectul celor două acțiuni, apreciind în mod eronat că există identitate între obiectul acțiunii formulate în dosarul nr._ și obiectul acțiunii formulate în prezentul dosar.
În realitate și în mod corect instanța de fond trebuia să aprecieze că între cele două acțiuni nu există identitate de obiect, deoarece în primul dosar s-a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare reprezentat de chitanța din 23.04.1993, iar în prezenta cauză s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, contract ce a fost autentificat prin sentința civilă nr. 1755/29.06.2006.
Prin urmare, nu este vorba de o simplă diferență de terminologie așa cum a reținut în mod eronat instanța de fond atunci când a apreciat că între cele două cauze există identitate de obiect pentru că antecontractul de vânzare-cumpărare are un regim diferit față de contractul de vânzare-cumpărare, după cum se știe antecontractul reprezintă doar o promisiune de vânzare-cumpărare, pe când contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat în prezenta cauză, a transferat dreptul de proprietate asupra unui teren care nu a format niciodată obiectul acestui antecontract de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, ce nu a examinat instanța de fond și nu a avut în vedere este cauza, nu a supus examinării dacă între cele două acțiuni există identitate de cauză, identitate care nu există pentru că în primul dosar s-a avut în vedere și s-a solicitat nulitatea antecontractului pe cauze de nulitate, diferite de cele care au fost invocate în prezentul dosar. În prezentul dosar s-a solicitat nulitatea absolută pentru cauză ilicită, ceea ce nu s-a solicitat în primul dosar, cauza ilicită constând în aceea că profitând de faptul că în antecontractul de vânzare cumpărare nu erau individualizate vecinătățile și profitând de declarația mincinoasă a unui martor care a indicat cu totul alte vecinătăți ale terenului decât cele care existau atunci când s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare, pârâta intimată a acționat cu rea credință pentru fraudarea dreptului de proprietate al adevăratului proprietar al terenului respectiv.
Ori, dacă există și această diferență de cauză între cele două acțiuni, instanța nu trebuia să rețină autoritatea de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra fondului cauzei deduse judecății, fără cheltuieli de judecată.
Avocat S. C. având cuvântul pentru intimata pârâtă M. Z., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în mod just instanța de fond a dat o interpretare și eficiență prevederilor art. 430 și art. 432 C.p.c., în cauza anterioară nr._ și în cauza de față apelantul a încercat să reformuleze o hotărâre definitivă, hotărâre care reprezintă contractul de vânzare cumpărare. Instanța de fond în mod corect a constatat că există autoritate de lucru judecat.
Solicită obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 9/15.06.2015 reprezentând contravaloare onorariu avocat.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 28/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins acțiunea formulata de către reclamantul C. G. domiciliat in municipiul Slatina ., .. A, . - CNP-_, împotriva pârâtei M. Z., domiciliată în ., constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat.
S-a luat act că pârâta a precizat că va solicita cheltuieli de judecata pe cale separată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 05.09.2014, reclamantul C. G. a chemat in judecata pe parata MAR1NICA Z. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat prin sentința civila nr. 1755/29.06.2006 pronunțata de Judecătoria Caracal in dosarul nr. 2675/2006, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
În motivarea acțiunii a arătat că prin sentința civila nr. 1755/29.06.2006 pronunțată de Judecătoria Caracal s-a constatat ca la data de 23.04.1993 autorul, M. I. si paratul C. I., au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect suprafața de 0.25 ha teren intravilan, situat in ., în T60, P25, sentința ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru aceasta suprafața de teren .
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin sentința civila menționata anterior este lovit de nulitate absoluta, având in vedere ca la momentul încheierii convenției consimțământul pârtilor nu a fost valabil exprimat, motivat de faptul ca părțile s-au aflat in eroare obstacol asupra identității fizice a obiectului actului juridic (error în corpore), ca urmare a faptului ca promitentul vânzător, C. I. a considerat ca se vinde si respectiv cumpăra terenul situat . decât cel menționat in hotărârea care tine loc de act autentic de vânzare-cumpărare, respectiv in T61, P A 11, iar moștenitoarea promitentului cumpărător, M. I., a avut in vedere terenul situat in T60, P25.
Părțile au fost in eroare asupra identității fizice a obiectului convenției ( locul situării terenului ), ca urmare a faptului ca in antecontractul de vânzare-cumpărare din 23.04.1993 obiectul acestuia nu a fost determinat si nici determinabil, atâta timp cât nu a fost individualizat prin . nu cuprinde nici un element care sa facă posibila determinarea lui in viitor.
Determinarea făcută cu declarația martorului A. M. s-a dovedit a fi eronată, având în vedere că ulterior, martorul A. M., fiind cercetat pentru mărturie mincinoasă în dosarul penal nr. 2048/P/2013 a precizat în declarația sa că a asistat la încheierea chitanței din 23.04.1993 însă terenul care a făcut obiectul convenției nu a fost situat în T 60, P 25 și nu cunoaște care a fost motivul pentru care la instanța de judecată a declarat că terenul ce a făcut obiectul chitanței este situat în T 60, când de fapt este situat în T 61, P A1 1 .
Faptul că părțile s-au aflat în eroare asupra identității fizice a obiectului convenției de vânzare-cumpărare este dovedit cu însăși declarația pârâtei, M. Z., dată în dosarul penal 2048/P/2013 în care a precizat că este proprietara unei suprafețe de teren de 0,25 ha, însă nu a știut unde este situată această suprafață de teren și că martorul, A. M., a fost cel care a declarat în instanța că terenul ar fi situat in T 60 .
În situația în care pârâta nu va mai recunoaște această eroare asupra identității fizice a obiectului actului juridic, înseamnă că aceasta, profitând de faptul că în antecontractul de vânzare-cumpărare din 23.04.1993 obiectul nu este determinat și nici determinabil, a acționat cu rea - credință pentru fraudarea dreptului de proprietate al adevăratului proprietar, ceea ce face ca actul să aibă o cauză ilicită și să fie lovit de nulitate absolută.
Precizează valoarea obiectului cererii ca fiind în sumă de 6 lei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 948, 966 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimoniala cu martorul, A. M., domiciliat în ..
În dovedirea acțiunii a depus la dosar declarațiile extrajudiciare ale numiților A. M. și M. Z., copia sentinței civile nr.1755/29.06.2006, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, declarațiile numitelor M. Z. și A. M., taxa judiciară de timbru, copia încheierii din 23.04.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, titlul de proprietate nr._/13/7.XI.1995.
La 24.10.2014 M. Z. a formulat întâmpinare înțelegând astfel sa răspundă la toate capetele de fapt si drept ale cererii de chemare in judecata, arătând și dovezile de care înțelege să se folosească aceasta.
De asemenea a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât s-a mai judecat în dosarul nr._, pentru aceleași motive de nulitate invocate de către reclamant.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece se încerca pe căi ocolitoare a se anula o sentința civila 1755/29.06.2006, care la momentul când a fost pronunțată de Judecătoria Caracal, a fost recurată de tatăl reclamantului și respins recursul.
Mai mult de atât nu este vorba de niciun contract de vânzare cumpărare, la acea dată soțul său a semnat o chitanța de mână cu tatăl reclamantului, iar ulterior a solicitat instanței să se pronunțe asupra valabilității acestei chitanțe si să constate intervenita vânzarea, fapt care s-a si întâmplat in dosarul civil nr.2675/2006.
In fapt soțul său a cumpărat de la tatăl reclamantului C. I. cu chitanța de mână o suprafață de teren și ulterior datorita faptului ca acesta nu mai dorea autentificarea acelei promisiuni de vânzare cumpărare l-a acționat in judecata, iar instanța in dosarul civil nr.2675/2006 prin sentința civilă nr. 1755/29.06.2006 i-a dat câștig de cauză.
După decesul numitului C. I. reclamantul din acest dosar C. G. a înțeles să formuleze o cerere prin care practic, invocând aceleași temeiuri și motive ca tatăl acestuia, a încercat anularea sentinței pronunțate în dosarul nr. 2675/2006 Judecătoria Caracal în dosarul nr._ prin sentința civilă 619/2014 i-a respins cererea si a constatat încă odată, dacă mai era nevoie, valabilitatea acelui antecontract și legalitatea sentinței civile nr. 1755/2006 pronunțată în dosarul 2675/2006, fiind nemulțumit și de aceasta dată reclamantul a formulat apel, apel ce a fost respins de Tribunalul O. prin decizia nr. 338/ 04.09.2014.
În legătura cu faptul ca nu a avut posesia terenului, susținerea nu este adevărată întrucât nu l-a putut munci deoarece nu a știut limitele și acesta nu i-a permis, prin amenințări și alte metode, să intre în posesia terenului.
Pârâta a arătat ca pentru aceleași motive de nulitate invocate atât de C. I. în 2006 cât și de C. G. în 2013 se încerca anularea unei sentințe judecătorești rămasă definitivă și irevocabila încă din anul 2000, fiind inadmisibilă proba cu martori deoarece nu se poate dovedi cu martori ceea ce se dovedește cu înscrisuri, iar motivele de nulitate invocate nu se poate dovedi cu martori, solicitând respingerea acțiunii pentru excepțiile formulate, iar în situația respingerii acestora ca neîntemeiata.
La 05.11.2014 C. G. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă ca neîntemeiată, întrucât între prezenta cauză și cea care a format obiectul dosarului nr._/_ nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză, așa cum prevăd dispoz.art. 431 din C.pr.civ.
Astfel, în dosarul nr._ obiectul cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant C. G. l-a constituit constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit între autorul reclamantului și autorul pârâtei la data de 23.04.1993, iar prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 0,25 ha, teren intravilan situat în . 60 P 25 autentificat prin sentința civilă nr.1755/29.06.2006, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 2675/2006.
De asemenea, menționează că nu există identitate de cauză deoarece în primul dosar s-a solicitat nulitatea absolută a chitanței de mână din 23.04.1993 pentru lipsa consimțământului generată de o eroare obstacol distructivă de voință asupra obiectului antecontractului de vânzare cumpărare, pe când prin prezenta acțiune se solicită a se constata nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, constând în aceea că pârâta profitând de faptul că terenul din chitanța de mână nu este individualizat, a acționat cu rea credință pentru fraudarea dreptului de proprietate al autorului C. I. prin introducerea unei acțiuni având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru terenul situat in T 60 p 25 deși acesta nu a făcut obiectul antecontractului din 23.04.1993.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată, deoarece acesta nu a solicitat prin acțiune anularea sentinței civile nr.1755/29.06.2006 ci a se constata nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat prin această sentință.
Referitor la inadmisibilitatea probei testimoniale invocată de pârâtă prin întâmpinare solicită să constate că este neîntemeiată având în vedere dispoz.art. 309 al.4 pct.5 din C.pr.civ. potrivit cărora este inadmisibilă proba cu martori atunci când actul juridic este atacat prin fraudă, eroare, dol, violență, ori este lovit de nulitate absolută pentru cauza ilicită sau imorală, după caz.
A mai arătat că întâmpinarea formulată de pârâta M. Z., nu este întemeiată în drept, menționându-se numai că se întemeiază pe dispoz. C.pr.civ. și C.civ.fără însă a se indica în concret care sunt aceste dispoziții.
La dosar au mai fost atașate decizia nr. 1605/25 nov.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr. 1120/20/_, sentința civilă nr. 619/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, decizia nr.338/04.09.2014 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ ,contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2268/09.11.2010 BNP C. P., C. C. Ș., M. R..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod. pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, urmând a fi respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât așa după cum se poate reține din cuprinsul cererii de chemare în judecata, ca de altfel și din precizările ulterioare, reclamantul nu a solicitat constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 1755/29.06.2006 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr. 2675/2006 ci a învestit instanța de judecata cu o cerere in constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.1993 între soțul pârâtei și tatăl reclamantului, ultimul in prezent decedat.
Instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, invocata de către pârâtă prin întâmpinare, constatând ca in cauza sunt incidente dispozițiile care guvernează această instituție juridică de drept procesual civil.
Astfel, potrivit art. 430 C. pr. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, autoritatea de lucru judecat privind dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, excepția autorității de lucru judecat putând fi invocată conform disp. art. 432 C.p.c. de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs iar ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată.
Este de reținut in acest sens că, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Caracal instanța a tranșat definitiv soarta juridică a antecontactului de vânzare-cumpărare încheiat între numiții C. I. in calitate de vânzător, autorul reclamantului și M. I., soțul pârâtei, având ca obiect suprafața de teren de 2500 mp intravilan situată in T 60 P 25 în raza ., în sensul menținerii lui ca valabil încheiat.
Astfel, prin sentința civila nr. 619/21.02.2014 definitiva prin decizia nr. 1605/25.11.2014 a Curții de Apel C. prin care a fost admis recursul reclamantului P. C. împotriva deciziei civile nr. 338/04.09.2014 a Tribunalului O. - Secția I Civila în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. G. și M. Z., modificând în parte decizia menționată in sensul ca a înlăturat dispoziția privind obligarea apelantului reclamant P. C. la plata cheltuielilor de judecata către intimatul pârât C. G., fiind menținute restul dispozițiilor deciziei.
Nu are nicio relevanță, sub aspectul soluționării prezentei cauze, faptul că prin sentința civila nr. 619/21.02.2014 a Judecătoriei Caracal a fost respinsă cererea formulata de către reclamantul C. G. de constatare a nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.1993 iar obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin sentința civila nr. 1755/29.06.2006 a Judecătoriei Caracal in dosarul nr. 2675/2006, întrucât reclamantul în ambele acțiuni, chiar dacă a folosit o terminologie diferită, a vizat unul si același act, respectiv antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.1993.
Pentru aceste motive, a fost respinsă acțiunea formulata de către reclamant, instanța constatând ca in cauză exista autoritate de lucru judecat.
S-a luat act ca parata a precizat ca a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant C. G., considerând-o nelegală, instanța de fond în mod nelegal a admis excepția autorității de lucru judecat în temeiul art. 430 cod pr civilă, deoarece nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 cod pr. civilă, potrivit cărora „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect”.
Prin urmare, potrivit art. 431 cod pr. civilă, pentru a exista autoritate de lucru judecat, între cele două cauze, trebuie să existe tripla identitate de obiect, părți și cauză, condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Instanța de fond a analizat excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare numai sub aspectul identității de obiect, apreciind în mod eronat că există această identitate între acțiunea formulată în dosarul nr._ și cea formulată în prezentul dosar, aspect care nu poate fi luat în considerație întrucât este evident faptul că nu există identitate de obiect.
Astfel, în primul dosar s-a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare reprezentat de înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” pe când în cadrul prezentului dosar, s-a solicitat de către apelantul reclamant constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin sentința civilă nr. 1755/29. 06.2006. Prin urmare există o diferență între obiectul celor două cereri de chemare în judecată. Nefiind vorba doar de o diferență de terminologie, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
În condițiile în care între cererea reconvențională formulată în dosarul nr._ și cererea formulată în prezentul dosar nu există identitate de obiect și cauză, instanța de fond trebuia să dispună respingerea excepției autorității de lucru judecate invocate de intimata – pârâtă prin întâmpinare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 cod pr. civilă.
În dovedirea apelului înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri depuse la dosar.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
La data de 16 aprilie 2015, intimata pârâtă M. Z. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de reclamantul C. G., menținându-se sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
Se arată că nu este vorba de nici un contract de vânzare cumpărare, la acea dată soțul său a semnat o chitanța de mână cu tatăl reclamantului, iar ulterior a solicitat instanței sa se pronunțe asupra valabilității acestei chitanțe si să constate intervenita vânzarea, fapt care s-a si întâmplat in dosarul civil nr.2675/2006.
In fapt soțul său a cumpărat de la tatăl reclamantului C. I. cu chitanța de mână o suprafața de teren și ulterior datorita faptului ca acesta nu mai dorea autentificarea acelei promisiuni de vânzare cumpărare l-a acționat in judecata, iar instanța in dosarul civil nr.2675/2006 prin sentința civilă nr. 1755/29.06.2006 i-a dat câștig de cauză. Ulterior fiind nemulțumit de acest lucru tatăl reclamantului a formulat recurs, recurs care a fost respins de Tribunalul O..
După decesul numitului C. I. reclamantul din acest dosar C. G. a înțeles să formuleze o cerere prin care practic, invocând aceleași temeiuri si motive ca tatăl acestuia, a încercat anularea sentinței pronunțate in dosarul nr.2675/2006. Judecătoria Caracal in dosarul nr._ prin sentința civila 619/2014 i-a respins cererea si a constatat încă odată, dacă mai era nevoie, valabilitatea acelui antecontract si legalitatea sentinței civile nr. 1755/2006 pronunțata in dosarul 2675/2006, fiind nemulțumit si de aceasta data reclamantul a formulat apel, apel ce a fost respins de Tribunalul O. prin decizia nr. 338/04.09.2014.
Solicită ca apelul reclamantului să fie respins ca neîntemeiat, cu obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, și, raportat la probele administrate în cauză, în temeiul dispoz.art. 476 și urm. cod pr. civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 28/09.01.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s-a admis excepția autorității de lucru judecat, excepții invocate de către pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul C. G. împotriva pârâtei M. Z. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.1993 între soțul pârâtei și tatăl reclamantului, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat.
Prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat raportat la dosarul nr._ al judecătoriei Caracal, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 619/21.02.2014 definitivă prin decizia n r. 1605/25.11.2014 a Curții de Apel C., prin care s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare a suprafeței de 2500 mp teren intravilan situat înT.60,P.25 pe raza comunei Gostavățu jud. O.,încheiată la data de 23.04.1993 între C. G., autorul reclamantului și M. I., soțul pârâtei.
Tribunalul constată că instanța de fon d a aplicat corect dispoz.art. 430 din cod pr. civilă, care stabilesc că, ca efect al hotărârii judecătorești., o hotărâre judecătorească ce soluționează fondul procesului, are de la pronunțare autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată de instanță.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală ( care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată ), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente (obiect, părți, cauză), nu tot, astfel, se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată definitiv anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoie de ordine și stabilite juridică evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prev.de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea acestor principii.
În cauza de față, tocmai despre acest efect pozitiv al autorității de lucru judecat este vorba, chestiunea litigioasă dintre părți fiind tranșată definitiv prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ când s-a constatat că vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 2500 mp între tatăl reclamantului – C. I. și soțul pârâtei - M. I. a fost valabilă.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin sentința civilă nr. 1755/29.06.2006 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 2675/2006, nu mai poate fi repusă în discuție având în vedere cele expuse anterior.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul constatând că sentința civilă apelată este temeinică și legală, în temeiul dispoz. art. 480 al.1 cod pr civilă, va respinge apelul ca fiind nefondat.
Văzând și dispoz. art. 453 al. 1 cod pr civilă, tribunalul va obliga pe apelant la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosar de către intimată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu pentru avocat conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant C. G., CNP_, domiciliat în Slatina, ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 28/09.01.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. Z., CNP_, domiciliată în ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat M. V. I., cu sediul în Caracal, .. 4, județul O..
Obligă pe apelant să plătească intimatei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.06.2015.
Președinte, D. S. | Judecător, S. O. | |
Grefier, C. C. I. |
Red. D.S.
Tehnored. C.M.
J.F. M. M.
4 ex./09.07. 2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 447/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 514/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
