Anulare act. Decizia nr. 550/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 2180/207/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 550/2015
Ședința de la 06 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanții reclamanți M. E., M. H. - V., M. Ș. V., M. I. D., împotriva sentinței civile nr. 207/26.01.2015 și a tuturor încheierilor de ședință pronunțate de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. M. -decedată și O. V. R., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 29.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, 06.07.2015.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrata pe rolul instanței sub nr._, la data de 03.06.2014, reclamantii M. E., M. H.- V., M. Ș. V. și M. I. D. au chemat în judecata pe pârâtii G. M. și O. V.- R., solicitand instantei să constate nulitatea absoluta a actului juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 709 din data 25.06.2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 709 din data 25.06.2009 de BNP C. M. N. cu sediul în Caracal, au fost vândute următoarele bunuri: imobilul în suprafața de 629 m.p. din măsurători 603 m.p. teren situat în intravilanul comunei Osica de Sus, ., amplasat T9, P253, cu vecini: la Nord-S. I., la Est-Hc 434, la Sud M. P., la Vest-DN 64, imobil identificat prin numărul cadastral 599 și înscris în Cartea Funciară nr._ a localității Osica de Sus teren în valoare de 3000 de lei.
Reclamantii invoca prev. art. 1294 din Codul civil anterior ( aplicabil in speța in temeiul art. 6 din Noul Cod Civil) potrivit carora vinderea este o convenție prin care doua parti se obliga intre sine, una transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui, prin urmare, existenta unui preț este de esența vânzării. Totodată, prețul trebuie sa fie real, sincer și serios.
Prețul vânzării este neserios - potrivit art. 1665 alin. (2) din noul cod civil "dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare."
Prin preț serios se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luată de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării.
Seriozitatea prețului depinde de existența unei proporții între cuantumul prețului fixat de părțile contractante și valoarea reală a bunului vândut ceea ce în cazul de față apreciem că nu se petrece.
In cazul de față, prețul stabilit de părți este unul infim, derizoriu și exagerat de disproporționat fata de valoarea bunului, iar acest fapt atrage nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare.
De asemenea, cu ocazia intocmirii acestui contract de vanzare-cumparare s-a incalcat si principiul conform căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are.
Totodată nu s-a respectat dreptul reclamantilor de preemțiune, atunci cand s-a intocmit acest contract de vanzare-cumpărare, fapt sancționat de asemenea cu nulitatea.
In plus, pe acest teren se afla edificata de reclamanti, inca din anul 1986, o fundație de casa, care constituie proprietatea lor Asupra acestei fundații nu s-a intocmit nici un fel de contract.
Potrivit legii, dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, astfel că asupra acestui bun imobil ( construcție ) reclamantii sunt proprietarii.
Astfel, este mai mult decât evident cauza de nulitate absolută a contractului de vanzare-cumpărare mai sus menționat.
Reclamantii au precizat și faptul că de existenta acestui contract de vanzare-cumpărare au aflat in cursul lunii iulie 2012, cand au mers la primăria din . toate aceste motive, se solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, se invoca dips. art. 948, 1303 V C.civ, art. 1660, 1661, 1664, 1665 NCCiv.
În dovedirea actiunii, s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtilor și proba cu martori.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicire avocatiala, taxa judiciara de timbru, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 709 din data 25.06.2009 de BNP C. M. N. cu sediul în Caracal, titlul de proprietate nr._/35/16.02.1998, certificat de moștentior nr. 56/23.10.2009, procura speciala.
Prin cererea depusa de apărătorul reclamantilor la data de 24.06.2014, acestia au precizat ca solicita proba înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu martorii P. P., R. V. V., C. N., proba cu interogatoriul pârâtilor, atasand interogatoriile adresate acestora, proba cu expertiza topo și constructii care sa idneitfice terenul, sa-l evalueze și să stabileasca valoarea de circulatie și a atasat chitanță privind achitarea diferenței de taxa judiciara de timbru și 3 planșe fotografice.
În perioada procedurii prealabile, pârâtul O. V.- R. a depus întâmpinare la data de 17.07.2014, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, pentru motivele de mai jos.
Astfel, pârâtul arata in motivarea întâmpinarii că a achiziționat de la G. M. în luna iunie 2009 o suprafață de 629 mp de teren (603 mp din măsurători) situat în intravilanul comunei Osica de Sus, . pentru care a achitat vânzătoarei prețul de 3.000 de lei.
La data achiziționării terenului, pe acesta era edificată o fundație despre care G. M. (în calitate de vânzătoare) l-a informat că reprezintă o construcție fără autorizație sau orice alte forme legale începută de o rudă a acesteia.
După data achiziționării terenului au fost purtate câteva discuții cu reclamantul M. Ernanoil care i-a propus pârâtului să îi cedeze terenul, dar acesta nu a fost interesat.
In ceea ce privește cererea de chemare în judecată prin care se solicită nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare pentru ca prețul ar fi fost derizoriu și pentru că nu ar fi fost respectat dreptul de preemțiune, pârâtul arata că o acțiune în afirmarea acestor drepturi este prescriptibilă în termenul general de 3 ani conform art. 2517 din Codul civil. Mai mult, nu exista interesul pe care reclamanții l-ar avea în promovarea prezentei acțiuni.
Pe cale de consecință, pârâtul invocă excepția lipsei calității de reprezentant a av. P. A., membru al Baroului V., întrucat acesta a depus împuternicirea avocațială nr._ prin care se afirmă că reprezintă pe M. E., M. H. V., M. Ș. V. și M. I. D., dar această împuternicire poartă o singură semnătură (al cărei titular nu este menționat dar presupunem că este M. E.). Problema este că M. E. nu are mandat special pentru demararea unui astfel de litigiu din partea celorlalți trei reclamanți. Procura specială depusă la dosarul cauzei este exclusiv pentru reprezentarea lui M. H. V., M. Ș. V. și M. I. D. la ieșirea din indiviziune și la partajarea voluntară a bunurilor imobile rămase de pe urma defunctului, M. P. și nu îi conferă acestuia dreptul de a acționa în instanță terți pentru obținerea unui teren care nu face obiectul partajului succesoral.
Pârâtul invocă excepția lipsei de interes a reclamanților cu privire la obiectul litigiului, deoarece în prezenta cauză, reclamanții nu justifică niciun interes. Aceștia nu au nicio legătură cu terenul sau cu contractul meu de vânzare cumpărare. în situația ipotetică în care cererea acestora ar fi admisă, nu este adus niciun beneficiu în patrimoniul acestora întrucât bunul nu le va reveni. Aceștia nici măcar nu au solicitat repunerea în situația anterioară conform principiului de drept restitutio in integrum și chiar dacă ar fi solicitat-o interesul lor ar fi fost din nou pus sub semnul întrebării, întrucât terenul ar reveni vânzătoarei și nu reclamanților.
Pârâtul invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, aratand ca în fapt, reclamanții solicită anularea unui contract de vânzare cumpărare motivat de faptul că prețul este derizoriu și nu le-a fost respectat dreptul de preemțiune.
De lege lata, cererea de anulare a unui contract de vânzare cumpărare pentru preț neserios îmbracă forma unei nulități relative deoarece se apără un interes particular și nu unul general, public. Nulitatea relativă se poate invoca în termenul general de prescripție de 3 ani (art. 2517 din Codul civil). Acest termen curge de la data când partea interesată a cunoscut sau trebuia să cunoască despre încălcarea drepturilor sale. In cazul de față, această dată este 25 iunie 2009, data perfectării contractului de vânzare cumpărare pentru transferul terenului. Situația este similară și în ceea ce privește dreptul de preemțiune (deși nu cunoaște în ce constă) dar despre care reclamanții afirmă că ar trebui să beneficieze. Afirmarea acestui drept este prescriptibilă în termenul general de 3 ani conform art. 2517 din Codul civil.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece contractul autentic de vânzare cumpărare este încheiat în conformitate cu normele legale și respectă regulile economice privitoare la stabilirea prețului prin cerere și ofertă. Astfel, pârâtul O. V.-R. a achitat integral prețul negociat cu vânzătoarea iar aceasta, în schimbul sumei de bani, a ales să îi transfere dreptul de proprietate asupra terenului. Această operațiune a fost înfăptuită în mod solemn, în fața notarului public.
Referitor la presupusul drept de preemțiune, pârâtul arata ca nu înțelege despre ce este vorba întrucât nu are cunoștință ca vânzătoarea să fi încheiat asemenea acte anteriore transferului de proprietate către pârât și oricum, aceste acte nu îi sunt opozabile, urmând ca eventualele efecte juridice (daune interese) să fie suportate de către aceasta.
In ceea ce privește seriozitatea prețului, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, prin noțiunea de preț serios, prevăzută de art. 1303 C. Civ. (art. 1660 alin. 2 NCC), se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Astfel, prețul serios presupune existenta unei proporții între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a lucrului vândut, și chiar dacă nu necesită o echivalență între preț si valoarea lucrului, este exclusă existența unei disproporții care nu este susceptibilă de justificare firească. Prin urmare, înalta Curte a concluzionat cădacă prețul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că prețul este neserios, la stabilirea prețului putând fi avute în vedere și alte criterii, această chestiune fiind o problemă de fapt lăsată la aprecierea instanțelor de fond. în speță, înalta Curte a apreciat că valitatea prețului (un preț mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut) nu afectează validitatea convenției, un astfel de preț neputând fi considerat neserios în situația în care există raporturi apropiate între părți.
Referitor la dreptul de preemțiune, pârâtul a precizat ca este asimilat unui drept de creanță, prescriptibil în termenul general de 3 ani de la data la care s-a născut și nu în ultimul rând acest drept nu este de natură să provoace nulitatea contractului de vânzare cumpărare ci doar obligarea la daune interese a celui care nu și-a respectat obligația (daca acest lucru s-a întâmplat în realitate).
Tot în ceea ce privește presupusul drept de preemțiune, apreciaza că reclamanții caută apărarea unui drept lovit de o cauză ilicită întrucât aceștia nu au niciun fel de autorizație de construcție pentru edificarea fundației amplasată pe terenul pârâtului și despre care aceștia fac vorbire.
In ceea ce privește probatoriul propus de reclamanți, pârâtul arata ca se opune cu privire la încuviințarea probei cu martori, a interogatoriului precum și a probei expertizei tehnice. Reclamanții nu arată ceea ce vor să dovedească prin aceste probe sau în ce fel aceste probe ar fi utile, pertinente și concludente dezlegării cauzei, considerând că neseriozitatea prețului nu se dovedește prin interogatorii și nici prin martori care să vină și să afirme ceva ce reclamanții lasă în suspans. In ceea ce privește expertiza tehnică, nu putem să înțelegem relevanța obiectivului de a se evalua și stabili valoarea de circulație a terenului întrucât valoarea de circulație a terenului astăzi este evident diferita de valoarea de circulație a terenului din urmă cu 5 ani (valabilă la data efectuării tranzacției).
In ceea ce privește obiectivul identificării și evaluării fundației construită de reclamanți pe terenul meu considerăm că nu are nici cea mai mică relevanță in dinamica litigiului, motiv pentru care solicităm respingerea probei.
Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii reclamanților în principal ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată, considerând ca reclamanții săvârșesc un abuz de drept, iar cererea acestora este evident neîntemeiată, cu scop șicanator și se circumscrie prevederilor art. I 5 din Codul civil în sensul că niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil contrar bunei credințe.
Prin cererea depusă la dosar la data de 24.07.2014, reclamantul M. E. a precizat ca pârâta G. M. a decedat și poate fi reprezentata în proces de moștenitoarea sa, G. O., ulterior depunand la dosar și procuri de reprezentare autentificate.
La solicitarea instantei, apărătorul reclamantilor a depus la dosar extras de pe registrul de deces pentru uz oficial cu privire la pârâta G. M..
Prin încheierea de ședință din data de 08.12.2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei G. M., exceptie pe care a admis-o, având în vedere prev art 34 -35 cpc deoarece pârâta nu avea capacitate procesuala de folosință la data introducerii acțiunii, respectiv 3 iunie 2014, decedând la data de 15 februarie 2012 așa cum rezultă din extrasul de pe registrul de deces pentru uz oficial depus la dosar.
Prin cererea depusă la dosar la data de 17.01.2015, reclamantii au solicitat introducerea in cauza a pârâtei G. O., in calitate de fiică și unică moștenitoare a pârâtei decedate G. M..
Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2015, instanța a respins cererea formulată de reclamanți privind introducerea în cauză în calitate de pârât a numitei G. O. întrucât nu sunt îndeplinite prev art 9NCPC, art 78 NCPC și art 22 alin 3 NCPC deoarece introducerea în cauă a unor persoane se poate face numai dacă pârâtul ar fi decedat în timpul procesului ori la dosar există acte din care rezultă că pârâta G. M. a decedat înainte de introducerea acțiunii, respectiv la data de 15 februarie 2012 așa cum rezultă din extrasul de pe registrul de deces pentru uz oficial depus la dosar iar la data introducerii acțiunii, 3 iunie 2014 pârâta nu avea capacitate procesuală de folosință. Astfel că nu poate fi dispusă introducerea în cauză a pârâtei G. O. în calitate de moștenitoare a pârâtei G. M. iar la dosar nu a fost depusă sesizare de deschidere a procedurii succesorale privind pe autoarea G. M. din care să rezulte că pârâta G. O. este moștenitoarea pârâtei G. M. sau dacă mai sunt alți moștenitori.
Prin sentința civilă nr. 207/26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei G. M., ridicată de pârâtul O. V.- R. și pe cale de consecință s-a respins actiunea formulată de reclamanții M. E., M. H. - V., M. Ș. V., M. I. D. împotriva pârâților G. M. în prezent decedată și O. V. - R., având ca obiect anulare act, pentru lipsa capacitatii de folosință.
S-a admis excepția lipsei de interes a reclamantilor M. E., M. H.- V., M. Ș. V. și M. I. D., ridicată de pârâtul O. V.- R. și pe cale de consecință s-a respins actiunea formulata de reclamanții M. E., M. H.- V., M. Ș. V. și M. I. D. împotriva pârâtului O. V.- R., ca fiind lipsită de interes.
Au fost obligați reclamantii la plata sumei de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecată către către pârâtul O. V.- R..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantii M. E., M. H.- V., M. Ș. V. și M. I. D. au chemat în judecata pe pârâtii G. M. și O. V.- R., solicitand instantei să constate nulitatea absoluta a actului juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 709 din data 25.06.2009, de BNP C. M. N. cu sediul în Caracal, prin care a fost vândută suprafața de 629 m.p. (din măsurători 603 m.p.) teren situat în intravilanul comunei Osica de Sus, ., amplasat T 9, P 253, pentru prețul de 3000 lei.
Reclamantii arata ca prețul trebuie sa fie real, sincer și serios.
Apreciaza reclamantii ca prețul vânzării este neserios - potrivit art. 1665 alin. (2) din noul Cod Civil "dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare."
Prin preț serios se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luată de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării.
Seriozitatea prețului depinde de existența unei proporții între cuantumul prețului fixat de părțile contractante și valoarea reală a bunului vândut ceea ce în cazul de față nu este real.
Reclamantii invoca ca motiv de nulitate absolută prețul derizoriu, faptul că s-a incalcat principiul conform căruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are și că nu le-a fost respectat dreptul de preemțiune, pe acest teren fiind edificata de reclamanti, inca din anul 1986, o fundație de casa, care constituie proprietatea lor.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 NCPC, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pârâtul O. V.- R. prin întâmpinare a invocat exceptia lipsei de interes.
În ce priveste interesul, acesta este una din conditiile esentiale pentru a fi parte în proces înțelegându-se folosul practic urmărit de catre reclamant, titular al actiunii. Interesul poate fi matrerial dar si moral și trebuie sa îndeplineasca următoarele cerințe: să fie legitim. Sa fie nascut si actual, sa fie personal și direct.
Exceptia lipsei de interes este o exceptie de fond absoluta si peremptorie.
În speță reclamanții au solicitat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 709 din data 25.06.2009, de BNP C. M. N. cu sediul în Caracal intervenit intre G. M. și O. V.- R. privind suprafața de 629 m.p. (din măsurători 603 m.p.) teren situat în intravilanul comunei Osica de Sus, ., amplasat T 9, P 253, cu vecini: la Nord-S. I., la Est-Hc 434, la Sud M. P., la Vest-DN 64, imobil identificat prin numărul cadastral 599 și înscris în Cartea Funciară nr._ a localității Osica de Sus, jud. O., motivat de faptul ca prețul nu este sincer si serios, pentru motivele detaliate in actiune, la care se adauga si faptul că pe acesta suprafata de teren se află și o fundație construita de reclamant din anul 1996, proprietatea acestuia.
Analizand actele de proprietate existente la dosar, respectiv titlul de proprietate nr._/35/16.02.1998 ( f. 12), rezultă că reclamantii sunt proprietarii suprafetei de 628 mp teren intravilan situat in T 9, P 252, avand ca vecinatăți: N- G. M., E- Hc 404, S- Cc 256- Primărie, V. -DN 64, conform certificatului de moștenitor nr 56/23.oct.2009 ca urmare a dezbaterii succesiunii autorului acestora M. P. decedat la data de 13 august 1994 căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza T.P nr_/35/16.02.1998.
În baza titlului de proprietate nr._/25/16.02.1998 ( f. 81) rezulta ca G. M. in prezent decedată a detinut suprafața de 629 mp in T 9, P 253 avand ca vecinatăti N- S. I., E- Hc 434, S- Mirlăcioiu P. și V. -DN 64, suprafață care a fost instrăinata de catre acesta in timpul vietii pârâtului O. V.- R. în baza contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 709 din data 25.06.2009, de BNP C. M. N., teren care fusese înscris în Cartea Funciară nr._ a localității Osica de Sus, jud. O..
Rezulta, așadar cu certitudine faptul că dreptul de proprietate al reclamanților în calitate de moștenitori ai autorului M. P. cu privire la suprafața de 629 mp (din măsurători 603 m.p. ) teren situat în intravilanul comunei Osica de Sus, ., amplasat T 9, P 253, cu vecini: la Nord-S. I., la Est-Hc 434, la Sud M. P., la Vest-DN 64, nu a fost recunoscut în favoarea autorului M. P. in baza procedurii speciale instituite de Legea nr. 18/1991 R privind reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
De altfel, autorului M. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 628 mp amplasata in T 9, P 252, fiind vecin in partea de nord cu G. M..
In consecință aceasta suprafata de teren nu poate reveni in patrimoniul reclamantilor întrucat nu sunt proprietarii acestei suprafețe de teren, iar din actele de proprietate rezultă cu certitudine ca terenul intravilan in litigiu a apartinut numitei G. M. in prezent decedata, care in timpul vietii l-a instrăinat pârâtului O. V.- R., in baza actului de vanzare- cumpărare mai sus mentionat.
Astfel, instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamantilor M. E., M. H.-V., M. Ș. V. și M. I. D., ridicată de pârâtul O. V.- R., invocata de pârâtul O. V.- R. și a respins actiunea formulata de acestia ca fiind lipsită de interes.
Instanța nu a mai analizat și celelalte exceptii invocate de pârât.
Instanța a obligat reclamantii la plata sumei de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecată către către pârâtul O. V.- R..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. E., M. H.-V., M. Ș. V. și M. I. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea apelului, arată că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că prin această acțiune reclamanții ar dori să devină proprietarii suprafeței de teren de 628 m.p. prin anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 709/25.06.2009, in realitate reclamanții doresc să obțină constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru a-și putea exercita dreptul de preempțiune la vânzarea-cumpărarea terenului.
Se mai arată că potrivit dispozițiilor legale în materie de vânzare-cumpărare terenuri, exista la momentul vânzării din 2009 un drept de preempțiune în favoarea celorlalți moștenitori, a arendașilor,a vecinilor ș in final al statului.
În cazul apelanților nu a fost respectat acest drept de preempțiune, aceștia invocând în sprijinul motivelor acțiunii lor inclusiv prețul derizoriu la care s-a înstrăinat terenul și faptul că pe acest teren se află ridicată o fundație pentru casă de către reclamantul M. E..
În ceea ce privește respingerea cererii de introducere in cauză in calitate de pârâtă a numitei G. O. - fiica defunctei G. M., arată apelanții că în mod greșit instanța de judecată a respins cererea lor, fiind încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil, ori in acest caz, apelanții reclamanți au cerut introducerea in cauză a numitei G. O., iar judecătorul a fost cel care s-a împotrivit.
În ceea ce privește tardivitatea formulării cererii, apelanții arată că aceasta este introdusă in termen legal, pe de o parte față de faptul că invocă motive de nulitate absolută, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că se află în prezența unei nulități relative, acțiunea este introdusă în termenul de 3 ani de zile de la data la care reclamanții au luat la cunoștință despre contractul de vânzare cumpărare, iar nu de la data încheierii acestui contract.
Pentru toate aceste considerente, solicită apelanții admiterea apelului, desființarea încheierilor de ședință, inclusiv încheierea din l9.0l.2015, să fie respinsă excepția lipsei de interes și să fie trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
In drept invocă dispoz. art. 466 ncp.c.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art. 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că nu ar putea fi modificată o cerere nulă (art. 40 C.p.c.) pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului decedat anterior promovării acțiunii.
Însă, alta este situația în cazul coparticipării procesuale pasive, când doar unul dintre pârâți este decedat anterior formulării acțiunii. O asemenea acțiune, fiind doar parțial nulă (în contradictoriu cu pârâtul predecedat) și îndeplinind condițiile de validitate cu privire la cel puțin un (alt) pârât, este susceptibilă de a fi modificată, în condițiile art. 204 C.p.c., inclusiv sub aspectul cadrului procesual pasiv.
Cum apelanții reclamanți au formulat o cerere adițională la primul termen de judecată (15.09.2014), în sensul chemării în judecată a numitei G. O., nefiind necesar acordul expres al părții adverse, instanța era obligată să țină seama de principiul disponibilității, să ia act de cererea respectivă și să introducă în cauză terța persoană, în calitate de pârât. Abia apoi (cu toate părțile legal citate), ar fi avut posibilitatea, eventual, să pună în discuție lipsa calității procesuale pasive a persoanei chemate în judecată prin cererea adițională formulată în termenul legal.
De asemenea, în cauză erau incidente dispozițiile art. 78 alin. 2 C.p.c., raportul juridic dedus judecății impunând participarea la judecată a tuturor părților contractante. Cum instanța avea posibilitatea să pună, din oficiu, în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a celeilalte părți contractante (sau a moștenitorilor săi), a fortiori trebuia să ia act de cererea părții interesante în acest sens.
Prin urmare, în mod greșit a refuzat prima instanță, prin încheierea din data de 19.01.2015, să dispună introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei G. O., cu o motivare proprie admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, excepție care nu putea fi soluționată în lipsa legalei citări a părții respective (direct vizată de excepție) și cu nerespectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
Având în vedere faptul că nerespectarea acestor reguli de procedură atrage sancțiunea nulității încheierii, inclusiv a sentinței pronunțate (art. 179 alin. 3 C.p.c.), precum și că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului, în temeiul art. 480 alin. 3 C.p.c., tribunalul va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, astfel cum a solicitat apelantul.
În rejudecare, după conceptarea și citarea pârâtei G. O., judecătoria va lămuri obiectul (obiectele) și cauza (cauzele) cererii de chemare în judecată (a petitelor acesteia), cu respectarea principiului disponibilității și contradictorialității (prin punerea în discuția părților), urmând a da calificarea corectă acțiunii promovate, prin raportare la fiecare dintre cele două motive de nulitate (preț derizoriu și nerespectarea dreptului de preempțiune). Abia apoi, cu respectarea ordinii de soluționare, va pune în discuție excepțiile deja invocate și pe cele care, eventual, vor mai fi ridicate, cu distincțiile care se impun în funcție de natura motivelor de nulitate (absolută sau relativă) cu care a fost învestită instanța (distincții care nu au fost evidențiate în sentința anulată).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți M. E., domiciliat în Focșani, .. 21, ., M. H. - V., domiciliat în Slatina, ., nr. 24, ., ., județul O., M. Ș. V., domiciliat în Slatina, ., nr. 24, ., ., M. I. D., domiciliată în Slatina, ., nr. 24, ., ., județul O., toți cu domiciliul procesual ales la M. E., domiciliat în Focșani, .. 21, ., județul V., împotriva sentinței civile nr. 207/26.01.2015 și a tuturor încheierilor de ședință pronunțate de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. M., domiciliată în Caracal, .. 6, ., . și O. V. R., cu domiciliul în Caracal, ., județul O..
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.07.2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. S. |
Red OMP
Tehnored MS
Ex 8/16.07.2015
Jud. fond: M.I.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Fond funciar. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
