Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1317/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1317/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1317/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1317/2015
Ședința de la 16 decembrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul V. F. domiciliat în comuna Izvoarele, . CNP_, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București– Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru DGFP O., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect pretenții – Legea 221/2009.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02 decembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul a formulat pe rolul Tribunalului O., secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal cererea de chemare în judecată a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București– Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru DGFP O., solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale în sumă de 500.000 lei pentru suferințele cauzate în perioada 1984-1989.
În motivare, a arătat că în perioada indicată a fost persecutat politic, fiind fabricate probe împotriva sa de către informatori politici, ce au culminat cu arestarea sa, de două ori. În arest a fost supus la rele tratamente, la muncă și legat cu lanțurile la picioare, fără hrană.
Precizează reclamantul că este îndreptățit la acordarea daunelor morale având în vedere măsurile abuzive care au fost luate împotriva sa, de umilință fizică și psihică, a actelor de suferință, discreditarea și izolare de familia pe plan familial și social.
Supunerea sa la măsura arestării și confiscarea permisului de conducere pe o perioada de 6 ani au făcut imposibilă exercitarea profesiei pe care o avea și au adus implicit pagube financiare.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 221/2009, decretul 118/1990 și OUG 214/1999, precum și dispozițiile Codului civil și art. 3, 5, 6, 13, 14 CEDO.
Au fost depuse la dosar copia actului de identitate, adresele emise de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, copia dosarului de urmărire informativă nr. 1861 deschis la 22.03.1988 și închis la 13.06.1988.
Legal citat, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București– Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru DGFP O., a formulat la data de 21 iulie 2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
A fost invocat prin întâmpinare excepția de inadmisibilitate raportat la dispozițiile Codului civil, invocate de reclamant.
De asemenea, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu motivarea că reclamantul a depășit termenul de trei ani prevăzut de legiuitor în dispozițiile art. 2517 din Legea 287/2009.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor Legii 221/2009, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din legea indicată, potrivit cu care termenul prevăzut pentru introducerea acțiunii de acordare a despăgubirilor este de trei ani de la data intrării în vigoare a legii, termen care s-a împlinit la 14.06.2012 și care nu a fost respectat de către reclamant.
Prin încheierea pronunțată la data de 23 septembrie 2015 pronunțată de secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului O. a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența în favoarea secției I civile a tribunalului O., având în vedere obiectul cauzei cu care a fost sesizată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I civile sub nr._ și a primit termen de judecată la data de 21.10.2015, când cauza a fost amânată la cererea reclamantului pentru angajarea unui apărător.
S-a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a depune la dosar hotărârea penală în baza căreia a fost condamnat în perioada 1984-1989 și pentru a indica în concret temeiurile de fapt și de drept ale acțiuni, având în vedre că în cerere se raportează atât la dispozițiile legii speciale din dreptul intern,cât și la articole Din C.E.D.O
Reclamantul nu și-a precizat acțiunea și nici nu a depus la dosar actele solicitate ci doar Sentința penală nr. 79/28.05.2003 de reabilitare judecătorească(filele 13-14 dosar).
La termenul acordat la 18.11.2015 cauza a fost amânată la cererea avocatului I. M., care nu a înțeles să depună la dosar dovada reprezentării în cauză a reclamantului și nici înscrisurile solicitate de instanță în dovedirea cererii de chem,are în judecată.
Cauza a rămas în pronunțare la data de 02 decembrie 2015, fiind amânată pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise, pentru a nu se încălca dreptul la apărare al reclamantului.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare, instanța urmează să constate că acesta este întemeiată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.5 alin1 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada martie 1945-22 decembrie 1989, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic…poate solicita instanței în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii.. despăgubiri.
Tribunalul nu se va pronunța asupra temeiniciei daunelor solicitate, întrucât termenul de prescripție curge în acest caz de la data intrării în vigoare a legii.
În situația în care reclamantul ar fi solicitat anterior,ori chiar prin prezenta cerere pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul politic al condamnării,sau al măsurilor administrative luate împotriva sa, termenul de prescripție ar fi putut curge de la data pronunțării definitive asupra acestei cereri, formulate în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin 1 și 2 incident în speță.
Cum o astfel de hotărâre nu există, și nici prin prezenta acțiune instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, se va reține că acțiunea este prescrisă, astfel încât nu se va mai putea analiza admisibilitatea acțiunii raportat la deciziile Curții Constituționale care au abrogat art. 5 lit. a din Legea 221/2009. Referitor la dispozițiile CEDO invocate se constată că faptele imputate statului R. sunt anterioare ratificării convenției astfel încât ele ,dincolo de faptul că nu au fost dovedite nu pot face obiect al unei analize pe fond.
Totodată se constată că dreptul material la acțiune este prescris și în situația în care cererea ar fi formulată în temeiul dreptului comun, având în vedere dispozițiile ar.2517 care arată că termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă, în conformitate cu dispoz. art.2528 de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască pe cel ce răspunde de ea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII.
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât și în consecință respinge acțiunea promovată de reclamantul V. F. domiciliat în comuna Izvoarele, . CNP_, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice București– Administrația Județeană a Finanțelor Publice O. pentru DGFP O., cu sediul în Slatina, ., județul O., ca fiind prescrisă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 decembrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, Grefier,
I. D. M. R.
Red.I.D.
Dact.I.D.
Ex.4/05.02.2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 989/2015. Tribunalul OLT | Ieșire din indiviziune pe calea acțiunii oblice. Decizia nr.... → |
|---|
