Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul OLT

Tribunalul OLT - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 214/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 974/184/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 214/2015

Ședința publică de la 26 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. O.

Judecător O. C.

Grefier A. D.

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul intervenient S.C. F. O. SRL prin reprezentant legal C. F. A., cu sediul în C., ., parter, Județul D., împotriva sentinței civile nr. 2277 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. I. S.R.L TG. M.,cu sediul în Tg. M., .. 56 /A, Județul M. și intimatul pârât B. I., domiciliat în C., ., Județul D., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic ACORD MEDIERE.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat R. A. pentru apelantul intervenient S.C. F. O. SRL prin reprezentant legal C. F. A., intimatul pârât R. I. și avocat C. C. pentru intimata reclamantă S.C. A. I. S.R.L TG. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța constată că numitul C. F. A. nu a fost chemat în judecată și nici nu a formulat cerere de intervenție în cauză, motiv pentru care se va rectifica citativul în sensul că în cauză sunt părții: apelantul intervenient S.C. F. O. SRL prin reprezentant legal C. F. A., intimatul pârât R. I. și intimata reclamantă S.C. A. I. S.R.L TG. M..

Avocat R. A. pentru apelantul intervenient S.C. F. O. SRL prin reprezentant legal C. F. A. depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015.

Avocat C. C. pentru intimata reclamantă S.C. A. I. S.R.L TG. M. depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015.

Văzând dispozițiile art. 2 din Legea nr. 192/2006, care fac trimitere la dispozițiile art.440-441 din codul de procedură civilă și art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192 / 2006 privind calea de atac într-o tranzacție, instanța în temeiul dispoz. art..457 alin. 2 Cod procedură civilă, pune în discuția părților inadmisibilitatea căii de atac a apelului.

Avocat R. A. pentru apelantul intervenient S.C. F. O. SRL prin reprezentant legal C. F. A.,având cuvântul, lasă la aprecierea instanței .

Avocat C. C. pentru intimata reclamantă S.C. A. I. S.R.L TG. M., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței .

Intimatul pârât R. I. ,având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.

INSTANȚA,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 31.03.2014, sub nr._, reclamanta S.C. A. I. S.R.L., reprezentata prin imputernicit Z. T., în contradictoriu cu pârâtul B. I., a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să consfințească înțelegerea părților materializată în acordul de mediere încheiat la data de 28.11.2013 de către A. M. - Birou de mediator în baza contractului de mediere nr. 39 din 28.11.2013.

În motivarea acțiunii, reclamanta a prezentat conținutul acordului de mediere menționat mai sus, în drept fiind invocate dispozițiile art. 59 pct. 2 din Legea nr. 192/2006 și art. 11 din OUG 80/2013.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar acte de identitate, acordul de mediere încheiat în data de 28.11.2013 de către A. M. - Birou de mediator în baza contractului de mediere nr. 39 din 28.11.2013, proces-verbal de închidere mediere, T.P. nr. 361-_/21.02.1994, s.c. nr. 372/07.02.2007, certificatul de moștenitor nr. 33/30.05.2007, certificat de atestare fiscală nr. 100/20.03.2014, certificat de înregistrare, certificat de sarcini nr._/24.03.2014, procura specială nr. 2399/06.11.2011 și înscrisul sub semnătură privată denumit „Antecontract de vânzare-cumpărare-original” .

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 283 lei, conform chitanței POB_/31.03.2014.

La data de 12.05.2014 S.C. F. O. SRL a depus cerere de intervenție prin care a solicitat să se constate nelegalitatea și să se respingă acordul de mediere, să fie respinsă cererea reclamantei privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare și să se emită o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare în favoarea sa.

Intervenienta a motivat că pârâtul a încheiat contractul de arendă nr. 62/12.03.2011 care privește o suprafața de teren vândută reclamantei, iar vânzare s-a făcut fără respectarea dreptului de preemțiune.

De asemenea, intervenienta a precizat că dorește să cumpere terenul de la pârât și să consemneze prețul.

În drept, intervenienta a invocat dispozițiile art. 1730-1733 cod civil și Legii nr. 17/2014.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, deoarece intervenineta nu a depus contractul de arendă, în original, iar legea aplicabilă nu este Legea 17/2014 ci legea aplicabilă în momentul încheierii acestuia, respectiv 13.03.2011.

De asemenea, reclamanta a arătat că dreptul de preemțiune reglementat prin mai multe acte normative a fost abrogat prin Legea nr. 247/2005, ca apoi să fie reglementat de dispozițiile noului cod civil, dispoziții care nu sunt aplicabile în cauza de față, fiind ulterioare încheierii contractului de arendă.

Reclamanta a precizat că intervenienta indică un temei legal ce nu era aplicabil la data încheierii contractului de arendă, precum și faptul că intervenienta, ca arendaș, nu și-a îndeplinit obligațiile față de pârât.

Intervenienta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a depus contractul original înregistrat la Primăria Mischii și consideră că, în speță sun aplicabile dispozițiile Legii 17/2014.

Intervenienta a depus contractul de arendă nr. 62/12.03.2011, în copie conform cu originalul.

La termenul din 09.09.2014, intervenienta a precizat că renunță la capătul de cerere privind emiterea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în favoarea sa.

La același termen, reclamanta a depus originalul contractului de arendă și a precizat că se înscrie în fals cu privire la contractul de arendă.

Instanța de fond, în temeiul art. 304 (2) C., a dispus citarea reprezentantului intervenientei pentru a fi asculat, dar acesta nu s-a prezentat, deși s-au acordat două termene în acest sens.

Având în vedere că potrivit art. 306 (2) C., dacă partea care a folosit înscrisul lipsește, refuză să răspundă sau declară că nu se mai servește de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz, instanța de fond a înlăturat înscrisul contractul de arendă nr. 62/12.03.2011.

Prin sentința civilă nr. 2277/21.10.2014 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de către intervenienta voluntară S.C. F. O. SRL și a admis acțiunea reclamantei S.C. A. I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. I., consfințind înțelegerea părților manifestată prin acordul de mediere încheiat la data de 28.11.2013 de către A. M. - Birou de mediator în baza contractului de mediere nr. 39 din 28.11.2013, cu următorul conținut: “Subsemnatul B. I. cu domiciliul în Mun. C., ., jud. D., CNP_, identificat cu CI. .. nr._, eliberata de Mun. C., transfer dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 42.000 mp individualizat astfel:

-34.409 mp teren categoria de folosință "arabil”, situat în extravilanul satului Ungureni, ., în T 1 P 1/10 cu vecinii la N-T1 P3, la E- B. I, la S-DE 8; la V - B. I. cf. TP nr. 361-_ din 21.02.1994 și a certificatului de moștenitor nr. 33 din 30.05.2007 emis de BNP Vladoianu T. C..

-1.475 mp teren categoria de folosință "arabil,, situat în extravilanul satului Ungureni, ., în T 10 P 128/24 cu vecinii la N - DS Intrav., la E- Mehediivțeanu P., la S-DS Intrav.; la V- B. N. cf. TP nr. 361-_ din 21.02.1994 și a certificatului de moștenitor nr. 33 din 30.05.2007 emis de BNP Viadoianu T. C..

-1.719 mp teren categoria de folosință ""vii,, situat în extravilanul satului Ungureni, ., în T 10 P 118/35 cu vecinii la N - B. N., la E- B. Gh., la S - F. N; la V- B. N. cf. TP nr. 361-_ din 21.02.1994 și a certificatului de moștenitor nr. 33 din 30.05.2007 emis de BNP Vladoianu T. C..

-2.927 mp teren categoria de folosință "vii,, situat în extravilanul satului Ungureni, ., în T 10 P 128/7 cu vecinii la N - B. Gh., la E - I. S., la S - B. N; la V-Z. A. cf. TP nr. 361-_ din 21.02.1994 și a certificatului de moștenitor nr. 33 din 30.05.2007 emis de BNP Vladoianu T. C..

-1.470 mp teren categoria de folosință "arabii,, situat în intravilanul satului Ungureni, ., în T 46 P 124 cu vecinii la N - DS Intrav., la E- M. P., la S-Ds Intrav.; la V- B. N cf. TP nr. 361-_ din 21.02.1994 și a certificatului de moștenitor nr. 33 din 30.05.2007 emis de BNP Vladoianu T. C., confirmând că am primit în întregime prețul vânzării în sumă de 8.167 lei, de la cumpărător în baza antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 08.08.2011.

Subscrisa S.C. A. I. S.R.L, cu sediul in Tg.-M., .. 56/A, jud. M., identificat cu J_: C.U.I. RO26391409, reprezentata prin imputernicit Zăbava T., CNP_ identificat cu carte de identitate nr. 725442hW03.08.2006, în calitate de cumpărător, sunt de acord cu transferul de proprietate asupra suprafeței de 42 000 mp individualizat astfel:

-1.470 mp teren categoria de folosință "arabii,, situat în intravilanul satului Ungureni, ., în T 46 P 124 cu vecinii la N - DS Intrav., la E- M. P., la S-Ds Intrav.; la V- B. N cf. TP nr. 361-_ din 21.02.1994 și a certificatului de moștenitor nr. 33 din 30.05.2007 emis de BNP Vladoianu T. C., am achitat în întregime prețul de 8.167 lei și am intrat în posesia acestuia la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, respectiv 08.08.2011.

Noi părțile prin încheierea acestui acord declarăm că nu mai avem nici un fel de pretenții reciproce sau alte obligații bănești cu privire la imobilul ce formează obiectul convenției civile de vânzare - cumpărare.”

Hotărârea pronunțată ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În baza art. 29 alin. 5 din Legea 7/1996 privind cadastru și publicitatea imobiliară în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie se va comunica Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară D. – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., urmând a se înscrie în Cartea funciară în baza art. 58 alin. 6 din Legea 192/2006.

În baza art. 77¹ alin. 6 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii o copie se va comunica organului fiscal competent.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că cererea de intervenție este neîntemeiată, având în vedere că nu a fost dovedită, contractul de arendă nr. 62/12.03.2011, probă pe care se întemeiază susținerile intervenientei, fiind înlăturat în condițiile prev. de art. 306 (2) C., precum și pentru faptul că intervenienta nu s-a mai prezentat în instanță pentru a susține cererea de intervenție.

În ce privește acțiunea reclamantei, instanța de fond a constatat că la data de 11.08.2011 s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „Antecontract de vânzare-cumpărare”, prin care reclamanta S.C. A. I. S.R.L. s-a înțeles cu pârâtul B. I. ca acesta să-i vândă următoarele imobile: suprafața de 34.409 mp teren categoria de folosință "arabil”; suprafața de 1.475 mp teren categoria de folosință "arabil”; suprafața de 1.719 mp teren categoria de folosință ""vii,,; suprafața de 2.927 mp teren categoria de folosință "vii,, și suprafața de 1.470 mp teren categoria de folosință "arabil”.

Din respectivul act a rezultat și că prețul stabilit a fost de 8.167 lei, acesta fiind achitat în întregime de reclamantă la data întocmirii actului.

Așa cum a reieșit din T.P. nr. 361-_/21.02.1994, s.c. nr. 372/07.02.2007, certificatul de moștenitor nr. 33/30.05.2007, certificat de atestare fiscală nr. 100/20.03.2014 și certificat de sarcini nr._/24.03.2014, pârâtul este proprietarul imobilelor cuprinse în convenția părților.

Părțile au încheiat la data de 28.11.2013 de către A. M. - Birou de mediator în baza contractului de mediere nr. 39 din 28.11.2013 un acord de mediere.

În contextul circumstanțelor reținute, instanța de fond a constatat că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 58 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, potrivit cărora atunci când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată.

De asemenea, potrivit art. 58 alin. 4 din același act normativ, în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, notarul public sau instanța de judecată, după caz, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare cu acordul părților.

Procedând la verificarea condițiilor de fond și de formă, instanța de fond a constatat că în speță sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1179 și următoarele C.civ. pentru validitatea convenției dintre părți.

Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 59 alin. 1 din Legea 192/2006, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a consfințit înțelegerea părților manifestată prin acordul de mediere încheiat la data de 28.11.2013 de către A. M. - Birou de mediator în baza contractului de mediere nr. 39 din 28.11.2013.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul intervenient S.C. F. O. SRL prin reprezentant legal C. F. A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate si rejudecarea pe fond a cauzei.

In subsidiar, a solicitat admiterea apelului si schimbarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii de intervenție formulata de societatea si respingerea cererii principale formulata de reclamanta . Tg.M..

Apelantul intervenient considera soluția instanței de fond greșită, arătând că pentru a pronunța soluția cu privire la cererea de intervenție, s-a reținut ca aceasta nu a fost dovedită întrucât nu a fost "depus in original contractul de arenda nr.62/12.02.2011", iar reprezentantul societății "desi citat nu s-a prezentat sa dea explicațiile necesare", precum si faptul ca " intervenienta nu s-a prezentat in instanța pentru a susține cererea de intervenție".

Se arată că la cererea introductiva a depus copia contractului de arenda nr.62/12.03.2011, înregistrat Ia Consiliul local Ghercesti, jud.D., incheiat intre paratul Bradescu I., in calitate de proprietar ( arendator) si . in calitate de arendaș, pentru terenul situat in ., parcele 1/10 in suprafața de 3,44 ha.

Contractul de arenda a fost semnat in numele societății de C. Ș..

S-a precizat ca in conformitate cu prevederile legii arendei, contractul a fost întocmit în trei exemplare, toate originalele, cate unul pentru fiecare parte si unul pentru Consiliul local Ghercesti. La primul termen de judecata, instanța la solicitarea reclamantei, a pus in vedere apelantei sa depună in original contractul de arenda, au depus, prin reprezentant o copie a contractului certificat de depozitarul acestui contract, respectiv Consiliul local Ghercesti, precizând ca nu se poate depune originalul aflat la sediul societății întrucât C. Ș., cel care a semnat contractul si care se afla in posesia lui, era internat la Sanatoriul M. pentru tratament.

La același termen reclamanta a depus in original contractul de arenda, pe care nu l-au contestat si a spus ca se înscrie in fals cu privire la acesta, fără insa a preciza daca este fals prin falsificarea înscrierii sau semnatarii. Desi originalul contractului a fost depus de reclamantă, instanta de fond a menținut în sarcina apelantei obligația de a prezenta originalul, desi acesta era suplinit de copia certificata de depozitarul contractului, iar reclamanta a depus originalul contractului.

Arată apelanta că nu a renunțat la acest înscris si și-a asumat obligația sa-l prezinte dupa întoarcerea lui C. Ș. de la sanantoriu.

Arată că la termenul din data de 21.10.2014, cand a fost soluționat dosarul, societatea nu a fost reprezentata din motive obiective, apărătorul fiind internat la Spitalul Clinic de urgenta C. pentru o intervenție chirurgicala de artroplastie la șoldul stâng fiind imobilizat peste doua luni de zile, conform dovezilor medicale anexate iar reprezentantul societății, C. F. A., nu a fost prezent intrucat nu a avut cunostiinta de acest fapt si pe de alta parte contractul se afla in posesia lui C. Ș. care nu se afla in localitate.

De asemenea, arată că depune exemplarul contractului de arenda aflat in posesia societății si din simpla lecturare solicită a se observa ca este conform cu copia anexata la cererea introductiva: este semnat fara obiectiuni de parti, stabilește termenul de arendare, drepturile si obligatiile părților, dreptul lor de preemtiune in cazul in care arendatorul dorea sa vanda terenul, este înregistrat la Consiliul local Ghercesti și nu sunt motive care sa conducă la concluzia ca ar fi fals.

Consideră ca instanța a greșit inlaturând actul, făcând aplicatiunea art.306(2) Cod de pr. civila întrucat la dosar a fost depus originalul contractului de către reclamanta, iar societatea lor a depus în copie exemplarul și copia certificată a exemplarului existent la Consiliul local Ghercesti, astfel încat instanta putea păsi la soluționarea pe fond a cererii de intervenție

Arată că prin înlăturarea contractului de arendare, instanța le-a încălcat dreptul la apărare fiind in imposibilitatea de a dovedi in alt mod cererea de intervenție.

S-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art.466-480 C. pr. civila.

A solicitat judecarea in lipsa.

Au fost anexate, în copie: contractul de arenda, acte medicale avocat și taxa timbru.

Intimatul pârât B. I. la data de 05.02.2015 a depus întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a apelul formulat de apelanta intervenientă si menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala

In fapt, consideră ca apelul declarat in cauza este inadmisibil, că apelanta nu a depus la dosarul cauzei contractual in original, pentru a putea fi comparat cu originalul si pentru a se putea constata existenta anumitor inadvertențe in cuprinsul si datele contractului desi au fost legal citați la toate termenele de judecata atat la domiciliul personal, asa cum a solicitat insusi reprezentantul lor legal, cat si la sediu social. Contractul de arenda depus de intimata, are o suprascriere, motiv pentru care niciodată nu au putut prezenta un original si pentru care la termene, desi legal citat, administratorul nu s-a prezentat la interogatoriu, dar niciodată nu a făcut dovada cu acte medicale pentru perioadele invocate.

Mai mult, la ultimul termen de judecata nu s-a mai prezentat nici apărătorul legal, desi avea termen in cunoștință, pentru a-si aduce clientul la interogatoriu, insa desi spune ca s-a judecat in lipsa, era obligat sa-si asigure substituirea.

Un alt aspect foarte important in ceea ce privește validitatea contractului de arenda incheiat de către apelanta intervenienta cu intimatul pârât, se refera la faptul ca aceasta nu si-a indeplinit obligațiile din contractul de arenda decât in primul an, respectiv 2010, aspecte care îi trimit către rezilierea contractului de fapt, deoarece aceștia au semnat o singura data pe originalul său ca a încasat arenda, si daca nu aveau semnătura pe registrele contabile unde au înregistrat plata, cum pot face dovada ca acest contract s-a menținut.

De asemenea referitor la motivarea reprezentantului legal al apelantei in ceea ce privește motivul pentru care societatea nu a putut prezenta contractul de arenda in original, susține că aceasta transmite clar o rea-voita din partea apelantei, ori este greu a crede ca C. Ș. are in posesie contractul de arenda la Sanatoriul M. cand acesta ar trebui sa fie la sediul societății împreuna cu alte documente contabile ce țin de societate.

Un alt aspect invocat de apelanta in motivarea apelului este acela ca administratorul societății nu a fost prezent intrucat nu a avut cunostiinta de termenul de judecata, fapt ce nu poate fi reținut sub nicio forma de către instanța de apel deoarece societatea a fost citata prin reprezentantul indicat atat la domiciliul personal cat si la sediul social al acestora.

De asemenea nu poate fi reținuta motivarea ca trebuiau notificați la vânzare si ca le-a fost incalcat un drept, pentru faptul ca legea aplicabila respectivului contract de arenda este legea aflata in vigoare la momentul încheierii acestuia – 12.03.2010.

Mai mult decât atat hotărârea instanței prevede mai multe suprafețe de teren decât suprafața menționata de apelanta intervenienta si care au făcut obiectul cererii respective.

Instanța trebuie sa retina ca prin Lgea nr. 247/2005, articolul 9 din Legea nr. 16/1994, a arendării a fost abrogat. In aceste condiții a încetat si dreptul de preemtiune in favoarea arendașului prevăzut in contractual de arendare.

Mai mult decât atat societatea nu si-a respectat obligațiile, nu și-a primit arenda decât un an, iar faptul ca aceștia au folosit terenul, si l-au declarat la Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultura, au incasat sume de bani care nu li se mai cuveneau, deoarece terenul fusese vândut către ., si aceștia achitau impozitul aferent, dovada fiind chitanțele emise de Primăria Ghercesti.

Dreptul de preemtiune a fost introdus prin noul cod civil insa in baza art. 102 din Legea 71/2011: "Contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.

Astfel nu se va putea naște dreptul legal de preemtiune al arendașilor atâta vreme cat contractul de arendare a fost încheiat anterior datei de 1 octombrie 2011, aceste contracte urmând a ramane reglementate pana la expirarea lor de legea in vigoare la data incheierii lor.

Susținerile intervenientei nu pot fi primite, fiind lipsite de orice suport legal si probatoriu. Se invoca ca motiv „nerespectarea dreptului de preemtiune al arendașului". Se poate observa ca intervenienta isi intemeiaza acțiunea pe un text legal ce nu fusese adoptat la data incheierii antecontractului a cărui desființare se solicita.

Ori in condițiile in care pe de o parte, antecontractul a fost incheiat inainte cu mult de . legii invocate, iar pe de alta parte, o lege isi produce efecte doar pentru viitor, nu si pentru trecut (conform principiului neretroactivitatii legii) consideră ca este total injusta si neîntemeiata cererea de intervenție, si cu atat mai mult apelul declarat, deoarece aceștia pe tot parcursul dosarului care a avut nenumerate termene, nu au făcut altceva decât sa tergiverseze cauza.

Totodată, Legea arendei a mai fost modificata si prin lege nr. 20/2008, care prevede ca art. 9 alin 1 din Legea nr. 16/1994 va dispune ca " in caz de neexecutare a obligațiilor prevăzute in contract de către una dintre parti, contractual se considera reziliat de drept”. În aceste condiții considera ca dreptul de preemtiune nu este reglementat de lege ca un impediment legal in transmiterea către o alta persoana a dreptului de proprietate ci ca un drept de opțiune al arendașului. Nerespectarea acestui drept nu atrage nulitate actului încheiat cu o terța persoana ci, conform legii, rezilierea de drept a contractului arenda, in acest sens fiind si jurisprudenta in materie( decizia nr. 8811 din 29 octombr 2009 a l.C.C. J, Secția civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 407A din 28 ma 2008-Curtea de Apel București, Secția a III a civila).

Întrucât intervenienta nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale, la data încheierii antecontractului cu ., nu se mai instituia in favoarea arendașului vreun drept de preemtiune, astfel ca proprietarul, nu mai trebuia sa-i aducă la cunoștiinta despre intenția sa de vânzare a trenului.

In mod corect instanța de fond, a făcut aplicabilitatea art. 306(2) Cod de procedura civila si a insistat in prezentarea administratorului la instanța pentru a lamuri anumite aspecte.

Faptul ca acesta a evitat sa se prezinte, desi a fost citat, a fost pentru a nu da explicații cu privire la contract, pe care nu il poate depune in original, iar acum afirma ca instant inlaturand contractual i-a incalcat dreptul la apărare, pe care trebuia să și-o faca singur la termenele la care a fost citat, chiar daca ceruseră judecarea in lipsa.

Solicită obligarea apelantului intervenient la cheltuieli de judecata ocazionate de acest dosar.

Și intimata . formulat întâmpinare, depusă la data de 05.02.2015, solicitând de asemenea respingerea apelului declarat de intervenientă, în esență, invocând aceleași argumente ca și intimatul B. I..

În măsura în care în ședința de astăzi tribunalul a pus în discuția părților inadmisibilitatea apelului declarat de apelanta intervenientă ., în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ., urmează ca în considerentele următoare instanța să prezinte motivele care au stat la baza soluției date asupra acestei excepții.

Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 2277/21.10.2014, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenienta voluntară S.C. F. O. SRL și a admis acțiunea reclamantei S.C. A. I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. I., consfințind înțelegerea părților manifestată prin acordul de mediere încheiat la data de 28.11.2013.

În dispozitivul sentinței s-a menționat „Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, privind medierea și organizarea profesiei de mediator, „Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 432 - 434*) din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.”.

*) După republicare, articolele respective au fost renumerotate, fiind vorba despre art. 438 - 440 din Codul de procedură civilă republicat.

Conform art. 440 alin. 3 C.proc.civ., hotărârea care consfințește tranzacția intervenită poate fi atacată numai cu recurs la instanța superioară.

Tribunalul reține că art. 457 C.proc.civ. reia în esență și detaliază în conținut, în ambianța juridică a căilor de atac, unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil: „Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii. Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și obligațiilor părților în procesul civil” - art. 7 C.proc.civ.

„Legalitatea căilor de atac” înseamnă că acestea sunt instituite prin lege: o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Este ceea ce rezultă, cu precizările necesare și pertinente, din cuprinsul prevederilor art. 457 alin. 1 C.proc.civ.: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei” . Este o regulă cu valoare de principiu constituțional.

Articolul 129 din legea fundamentală, proclamând dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, arată totodată că aceasta se poate face numai „în condițiile legii”. Legea trebuie să fie - și sub acest aspect - „clară, accesibilă și previzibilă” [Hotărârea Curții Europene din 29 martie 2000, în cazul Hotaru c. României, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 189/2006 (M. Of. nr. 307 din 5 aprilie 2006)]. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii (bunăoară, cât privește obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare a căilor de atac, ordinea în care acestea se exercită etc.).

Chiar atunci când în cuprinsul hotărârii atacate se face o mențiune greșită cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia, partea are dreptul să exercite calea de atac prevăzută de lege, ceea ce este conform principiului legalității căilor de atac. Mențiunea inexactă din dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac la care nu are dreptul, dar nici nu-i poate răpi dreptul la calea legală de atac. Contrar, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-ar aduce atingere normelor care garantează desfășurarea unui proces echitabil și epuizarea căilor interne de atac - premisă a subsidiarității contenciosului european.

Cum, în raport de dispozițiile menționate anterior, sentința civilă nr. 2277/21.10.2014 nu este supusă apelului, ci recursului, în temeiul art. 457 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă că inadmisibil apelul declarat de apelanta intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil apelul formulat de apelanta intervenientă S.C. F. O. SRL prin reprezentant legal C. F. A., cu sediul în C., ., parter, Județul D. împotriva sentinței civile nr. 2277 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. A. I. S.R.L TG. M., cu sediul în Tg. M., .. 56 /A, Județul M. și intimatul pârât B. I., domiciliat în C., ., Județul D..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 26.03.2015.

Președinte,

S. O.

Judecător,

O. C.

Grefier,

A. D.

Red./tehnored.S.O.

Ex.5/14.05.2015

Judecător fond N. R.

← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4306/2015. Tribunalul OLT		Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... →

Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul OLT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul OLT