Pretenţii. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 1220/207/2013**
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 126/2015
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. D.
Judecător O. S.
Judecător D. I.
Grefier I.-M. B.
Pe rol soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți C. L. R.-Prin Primar B. D. cu sediul în . și Unitatea Administrativ teritorială . în . și recurenta pârâtă .-CU SEDIU ALES LA S.C.P.A-M. SI ASOCIAȚII, București, sector 6, Calea Plevnei, nr. 141, . împotriva sentinței civile nr. 3283/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât V. G., domiciliat în Caracal, ., jud. O. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. V. pentru recurenții reclamanți C. L. R.-Prin Primar B. D. și Unitatea Administrativ teritorială . la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În ședința din data de 20.04.2015, a avut loc calificarea căii de atac exercitată stabilindu-se ca fiind recursul.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 1591 alin. 4 c.p.c. de la 1865, introdus prin art. I pct. 23 din legea 202/2010 constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța din oficiu invocă excepția tardivității celor două recursuri față de împrejurarea că acestea au fost declarate ca și apeluri, recalificate în ședința din data de 20.04.2015, ținându-se seama de data formulării recursului, respectiv 22.01.2015, dar și prevederile art. 24 NCPC din interpretarea cărora reiese că sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Avocat P. V. pentru recurenții reclamanți C. L. R.-Prin Primar B. D. și Unitatea Administrativ teritorială . la dosar, având cuvântul pe excepție, solicită respingerea acesteia având în vedere că nu din culpa lor s-a declarat apel și nu recurs, iar în ceea ce privește calificarea căii de atac și termenul raportat la dispoz. NCPC, pe care instanța și-a motivat atât calea de atac cât și termenul, în situația în care se produce acest aspect, se consideră că această cale de atac este în termen.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 3283/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ s-a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului B. D. și excepția lipsei de interes a acțiunii ridicate de . R..
S-a respins acțiunea, formulată de C. L. AL COMUNEI R. JUD.O.-PRIN PRIMAR B. D., împotriva pârâților .,cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. M. și Asociații din București, Calea Plevnei, nr.141, ., . și V. G., domiciliat în Caracal,., jud.O..
S-a respins cererea pârâtei . privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la nr.1225/207/8.02.2013, pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul C. L. R. - prin primar B. D., a chemat în judecată pe pârâții . si V. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de arendă nr. 532/12.10.2004, inregistrat în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. R..
În motivarea cererii, arată reclamantul că, între pârâtul V. G., in calitate de arendator și pârâta ., în calitate de arendaș a fost încheiat în data de 12.10.2004 și înregistrat în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al Comunei R. sub nr.532 contractul de arendă având ca obiect suprafața de 1 ha, teren agricol.
Prin contract, părțile și-au stabilit drepturile și obligațiile reciproce și o durată a acestuia de 10 ani.
Contractul este lovit de nulitate absolută și nu putea fi înregistrat în Registrul de Evidență al Contractelor de arendă al C. L. R. deoarece terenul în suprafață de 1 ha pentru care părțile au înțeles să încheie respectivul contract nu se regăsește în raza administrativ teritorială a comunei R., el aflându-se pe raza administrativ teritorială a mun. Caracal, jud. O. iar obiectul contractului este determinat în mod greșit T.47/1, P.11/1 menționate în titlul de proprietate nr._/57, nefiind situate în extravilanul comunei R., cum greșit este menționat în contract.
Susține reclamantul că, înscrierea contractului în Registrul de Evidență al Contractelor de arendă al C. L. R. este nelegală și produce grave consecințe care derivă din încălcarea art.5 și 6 din Legea 16/1994, in vigoare, la data încheierii, pe de o parte, iar pe de altă parte, această stare de nelegalitate a generat emiterea unor acte fără temei legal în ceea ce privește suprafețele de teren și proprietarii.
Învederează că pe această stare de fapt și de drept, pârâta ., a impus avizarea contractelor de arendă, printre care figura și cel încheiat cu pârâtului,obținând în temeiul înscrierii în Registrul de Evidență al Contractelor de arendă al C. L. R. subvenții de la stat, în condițiile în care contractul trebuia înregistrat în Registrul de Evidență al Contractelor de arendă al C. L. Caracal și cererea de obținere a subvențiilor trebuia depusă la Primăria Mun. Caracal.
În drept invocă disp.art.5,6 și 24 din Lg.16/1994.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar contractul de arendă nr.532/12.10.2004, adresa nr.712 din 12.09.2007 emisă de ., tabelul arendă ..3341 din 4.10.2012 emisă de Primăria comunei Dobrosloveni, titlul de proprietate nr._/96 din 7.05.2007, adeverința nr. 2381/08.02.2013 emisă de Primăria Mun.Caracal, certificat de înregistrare.
În data de 12.03.2013 reclamantul C. L. R. a depus la dosar o cerere invocând dispoz. art.3 lit.a1 din Legea nr.146/1997, respectiv timbrajul aferent cererii de constatare nulitate absolută a contractului de arendă, fiind în cuantum de 12 lei.
Pârâta ., a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulată de reclamant, ca nefondată.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Acțiunea este introdusă de către o persoană fizică, prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr.532 din 12.10.2004, încheiat între arendaș și proprietarul arendator, fără ca respectiva convenție să producă efecte juridice în ceea ce-l privește pe dl. B. D..
De asemenea pârâta a invocat și excepția lipsei de interes a acțiunii, având în vedere că reclamantul nu justifică practic nici un interes în promovarea acesteia. Contractul de arendă a fost valabil încheiat și a fost înregistrat în registrul special ținut de C. L..
Dacă s-ar constata nulitatea absolută a contractului de arendare în discuție nu ar exista absolut nici un folos practic pentru reclamant.
A precizat pârâta că, contractul nr.532/12.10.2004 a fost încheiat cu respectarea condițiilor formale stabilite de art.5 din Legea nr.16/1994. De asemenea, contractul de arendare a fost întocmit în scris, un exemplar al acestuia fiind înregistrat la C. L. R., în registrul special ținut de această instituție publică,.
Susține pârâta că, motivul de nulitate invocat de reclamant referitor la neînregistrarea contractului la C. L. pe raza căruia se situează terenul agricol este lipsit de temei. Contractul a fost înregistrat în Registrul contractelor de arendă ținut de C. L. R., fiind îndeplinită formalitatea prev. de Legea 14/1996 pentru încheierea sa valabilă.
În drept, se invocă dispoz. art.115 C.p.c. și dispoz. Legii nr.16/1994.
S-a anexat la dosar adresa nr._ din 18. 09.2007 și tabel nominal cu cetățenii care figurează cu debite emis în data de 19.03.2013.
Prin încheierea din data de 10.04.2013 în baza dispoz. art.242 alin.1 pct.2 C.p.c. instanța a dispus suspendarea judecății cauzei deoarece nici una dintre părți nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În data de 22.11.2013 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol, acordându-se termen de judecată în data de 11.12.2013, cu citarea părților.
S-a depus la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru, adresa nr.5957/25.11.2013, sentința civilă nr.1949 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, sentința civilă nr.2424 din 18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, sentința civilă nr.3450 din 7.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, sentința civilă nr.3111 din 3 oct.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru, adresa nr.1602/30.01.2014, hotărârea nr._ din 8.01.2007, adresa din 30.01.2014, titlul de proprietate nr._/57 din 12.05.2003.
Reclamantul a formulat concluzii scrise solicitând admiterea acțiunii formulată, constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr.532 din 12.10.2004 cu consecința radierii acestuia din Registrul contractelor de arendă al Consiliului L. al comunei R..
Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepțiile invocate de pârâta . instanța a constatat următoarele:
În cauza de față sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864 având în vedere împrejurarea că obiectul acestui litigiu vizează un contract de arendă încheiat în anul 2004 .
Potrivit dispozițiilor art.102 alin.2 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la
data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În conformitate cu dispoz. art.137 alin.1 C.p.c. instanța s-a pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta . s-au invocat: excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acestei acțiuni privind constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr.532 încheiat în data de 12.10.2004 cu pârâtul V. G. în calitate de arendator, fără ca această convenție să producă efecte juridice în ceea ce-l privește pe reclamantul B. D..
Raportat la părțile contractante și la dispozițiile Legii nr.16/1994 acțiunea formulată de reclamant apare ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acesta neavând calitatea de parte în contractul intervenit între . (arendaș) și pârâtul V. G. (arendator) – proprietarul terenului.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă a apreciat instanța că este neîntemeiată, având în vedere obiectul acestei acțiuni și anume, constatarea nulității absolute a contractului de arendă intervenit între pârâți .
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes și chiar din oficiu de către organul de jurisdicție, această regulă decurge din caracterul interesului ocrotit prin dispoziția legală nesocotită la încheierea actului juridic civil.
Ori, din noțiunea „oricine” are interes fac parte toate subiectele de drept civil cu excepția persoanelor total străine de act ( penitus extranei), deci un cerc larg de persoane și anume: părțile actului juridic, avânzii-cauză, procurorul, organul administrativ competent, organul de jurisdicție.
Nulitatea absolută poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau de excepțiune, fiind imprescriptibilă conf. art.2 din Decretul 167/1958.
Având în vedere că reclamantul în calitate de reprezentant al Consiliului L. și în același timp al unității administrativ teritoriale R. și nu în calitate de persoană fizică a promovat prezenta acțiune are calitate procesuală activă .
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, excepție de fond absolută, peremptorie, instanța a constatat următoarele:
Prin „interes”, se înțelege folosul practic urmărit de cel de a pus în mișcare acțiunea civilă . Interesul, potrivit doctrinei, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, juridic, să fie născut și actual ( partea s-ar expune unui prejudiciu, dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune ) să fie personal și direct (folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală ) .
Excepția lipsei de interes vizează fie inexistența intereselor, fie cazurile în care interesul nu îndeplinește cerințele de mai sus .
Și această excepție este o excepție de fond, absolută și peremptorie care poate fi invocată și de procuror sau de instanță din oficiu .
Instanța a apreciat că este neîntemeiată, de vreme ce reclamantul a justificat un interes susținând înregistrarea nelegală a contractului de arendă în evidențele Primăriei comunei R..
Cu privire la fondul cauzei, față de actele și lucrările dosarului, instanța a constatat ca cererea este neîntemeiata, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr._/57 din 12.05.2003 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha, pârâtului V. G. s-a făcut dovada certă că terenul se afla pe raza comunei R., județul O..
Ulterior, între pârâtului V. G., titular a dreptului de proprietate în suprafață de 1 ha și arendator și pârâta ., în calitate de arendaș a intervenit contractul de arendă nr.523/12.10.2004, fiind înregistrat în mod legal conform dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.16/1994 la C. L. al comunei R. sub același număr.
Prin hotărârea Comisiei Județene nr._/8.01.2007 titlul de proprietate emis în condițiile Legii fondului funciar în data de 27.09.2002 a fost revocat, fiind emis un alt titlu de proprietate persoanelor îndreptățite la data încheierii contractului de arendă, ca amplasament pe raza mun. Caracal, județul O..
Astfel s-a la data 07.05.2007 s-a emis un alt titlu de proprietate sub numărul_/96, pârâtului V. G., cu terenul în suprafață de 1 ha pe raza mun. Caracal.
Nulitatea actului juridic este o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă, iar cauza de nulitate să existe în momentul încheieri contractului.
Nulitatea sancționează actele numai în măsura în care ele contravin scopului avut în vedere de legiuitor cu prilejul încheierii acestor
A constatat instanța că, în cauză nu s-a făcut însă dovada nerespectării dispozițiilor Legii nr.16/1994 a arendării privitor la înregistrarea contractelor de arendă la C. L. în a cărei rază teritorială este situat bunul arendat.
Dimpotrivă, de vreme ce terenul se afla pe raza Comunei R., contractul de arendă nr. 532 din 12.10.2004 a fost înregistrat în mod legal, în Registrul contractelor de arendă aflate la sediul Consiliului L. R..
În cauza de față, Consiliului L. R. îi aparține culpa privitor la înregistrarea Contractului de arendă intervenit între pârâți, având posibilitatea să refuze solicitarea părților contractante sub acest aspect.
Pe cale de consecință, Judecătoria Caracal, prin sentința civilă nr. 425/5.02.2014 pronunțată în dosarul_ respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantului invocate de pârâta . și acțiunea formulată de reclamantul B. D. în calitate de primar al comunei R. și de reprezentant legal al Consiliului L. R., în contradictoriu cu pârâții V. G., și S.C. R. R. S.A.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. L. AL COMUNEI R. și UNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ . nelegală și netemeinică, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată atât in fapt cât și in drept, cu încălcarea gravă a principilor contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, sentința nefiind pronunțată în echitate.
Recurenții reclamanți arată că instanța de fond a motivat doar respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, invocate de pârâta . a motiva fondul cauzei raportat la motivele de nelegalitate invocate in acțiune, vizând nulitatea contractului de arendă nr. 532/12.l0.2004 înregistrat in registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. R..
Motivele de nulitate invocate de recurenți în acțiune:
- terenul in suprafață de 1,00 pentru care părțile au înțeles să încheie respectivul contract nu s-a regăsit in raza administrativă a comunei R., el aflându-se pe raza administrativă a mun. Caracal.
- obiectul contractului este determinat în mod greșit T47/1 și P 11/1 menționate in titlul de proprietate l582/57, nefiind situate in extravilanul . s-a menționat in contract.
In drept au fost invocate dispoz. art 5, 6 și 24 din Legea 16/l994 coroborate cu art. 948 cod civil.
Intimata pârâtă . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata pârâtă arată că la data încheierii și înregistrării Contractului de arendă nr. 532/12.10.2004 trenul arendat se afla pe raza . din punct de vedere fiscal și agricol la Primăria Comunei R., toate taxele și impozitele aferente acestor terenuri fiind achitate la Primăria R.,contractul de arendă fiind înregistrat la C. L. în a cărei rază teritorială se află terenul arendat,fiind astfel respectate dispoz. art 6 din legea 16/l994.
Precizează intimata pârâtă că stabilirea amplasamentului terenului s-a efectuat de către reprezentanții Primăriei R. in baza unor verificări prealabile, a unei expertize topo cadastrale prin care s-a statuat că acest teren se află în raza comunei R..
In drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art 205 c p c.
Analizând recursul declarat, Tribunalul O. a constatat că este fondat pentru considerentele care urmează:
Potrivit art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, rolul acestuia fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.
Deși se admite că hotărârea poate să fie motivată pe scurt, nefiind necesar a se răspunde explicit tuturor argumentelor invocate de părți, totuși, instanța trebuie să examineze în mod real și efectiv problemele esențiale deduse judecății.
Analizând hotărârea instanței de fond, instanța de recurs a constatat că aceasta nu cuprinde motivele de drept care l-au determinat pe judecătorul cauzei să rețină împrejurarea că la data încheierii contractului de arendă nr. 532 din 12.10.2004 terenul se afla pe raza comunei R., județul O., având în vedere exclusiv titlul de proprietate nr._/57/12.05.2003 emis în favoarea intimatului-pârât V. G. și ignorând total hotărârea Comisiei Județene nr._/08.01.2007, prin care a fost revocat primul titlu de proprietate, precum și titlul de proprietate nr._/96/07.05.2007, emis ulterior.
Prin motivarea sumară a sentinței recurate, fără referire la cele două acte juridice invocate de recurenții-reclamanți (hotărârea de revocare a primului titlu de proprietate și titlul de proprietate emis ulterior) nu s-a răspuns principalei susțineri a recurenților-reclamanți, constând în aceea că terenul care a format obiectul contractului de arendă nr. 532 din 12.10.2004 nu s-a aflat pe raza teritorială a . mun. Caracal, nici la momentul emiterii TP nr._/57/12.05.2003, nici ulterior, la momentul încheierii contractului de arendă dedus judecății.
Este adevărat că judecătoria a reținut în fapt existența hotărârii Comisiei Județene nr._/08.01.2007 și a titlului de proprietate nr._/96/07.05.2007 emis în favoarea aceleiași persoane, pentru aceeași suprafață, în aceeași . pe raza mun. Caracal, județul O., însă în drept nu a indicat nici un temei pentru care aceste acte juridice sunt irelevante în cauză.
Astfel, în condițiile speței, nu se putea reține, de plano, valabilitatea titlului de proprietate emis inițial, cu atât mai mult cu cât revocarea titlului, la fel ca și anularea, produce efecte retroactiv. Prin urmare, dacă hotărârea de revocare ar fi fost legală (aspect necercetat de prima instanță), primul titlu de proprietate, emis în anul 2003, ar fi trebuit considerat ca inexistent.
Mai mult, chiar dacă s-ar fi ajuns la concluzia că hotărârea Comisiei Județene nr._/08.01.2007 ar fi nelegală, pe motiv că a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 18/1991, întrucât titlul de proprietate revocat intrase deja în circuitul civil, nevalabilitatea titlului de proprietate emis în 2007 nu ar fi fost atrasă pe cale de consecință și nici nu ar fi fost confirmată astfel valabilitatea titlului de proprietate emis în 2003. Dimpotrivă, s-ar fi menținut necesitatea verificării realității amplasamentului terenului la momentul încheierii contractului de arendă, ceea ce ar fi presupus analiza valabilității primului titlu de proprietate (chiar dacă instanța nu a fost învestită expres cu un petit în acest sens, astfel încât soluția asupra nulității să se regăsească în dispozitiv, fiind vorba despre nulitatea absolută a titlului de proprietate, aceasta poate fi analizată în considerentele sentinței).
Neprocedând în acest fel, prima instanță a pronunțat o soluție formală, fără cercetarea fondului cererii, respectiv a susținerii recurenților-reclamanți în sensul că terenul care a format obiectul contractului de arendă nr. 532 din 12.10.2004 nu s-a aflat pe raza teritorială a . mun. Caracal, nici la momentul emiterii TP nr._/57/12.05.2003, nici ulterior, la momentul încheierii contractului de arendă dedus judecății.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 5 C.p.c., Tribunalul O. prin decizia nr.323/04.09.2014 admite recursul declarat de recurenții reclamanți C. L. AL COMUNEI R. și UNITATEA ADMINISTRATIV - TERITORIALĂ . civile nr. 425/05.02.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . și V. G., a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu îndrumarea de a se lămuri aspectul amplasamentului real la terenului arendat în momentul încheierii contractului de arendă pentru a se stabili măsura in care au fost respectate dispozițiile art. 6 și 24 din lg.16/1994, scop in care va solicita actele care au solicitat emiterea HCJ nr._/8.01.2007 inclusiv adresa OCPI olt nr.3387/15.08.2006 precum și de a fi administrate orice alte probe pentru stabilirea locului situării terenului cuprins in TP nr._/57/2003 la data emiterii acestuia, precum și ulterior, la data încheierii contractului de arendă.
La Judecătoria Caracal dosarul a fost reinregistrat la nr._ la data de 24.10.2014.
LA 5.12.2014 pârâta . a sa precizat că înainte de anul 1989 terenul ce formează obiectul cauzei era proprietate de stat dar era in administrarea fostului IAS R..
Prin HC 194/1991, in conformitate cu prevederile Lg. 31/1990 s-a înființat . societate pe acțiuni prin preluarea întregului patrimoniu al fostului IAS.
La solicitarea instanței C. L. redea a înaintat tabelul nominal cu proprietarii/utilizatorii terenurilor din T 47/1 din perioada 2006 – 2009 transmis de către Primăria Mun.Caracal.
Pe de altă parte, Instituția Prefectului O. a înaintat Hotărârea nr._/9.01.2007 precum și actele care au justificat emiterea ei, respectiv titlurile de proprietate care au fost revocate precum și adresele nr.3387/15.08.2006 nr.6557/27.07.2006,_/18.07.2006, tabelul cu deținătorii de titluri care au fost revocate.
Conform art. 458 N.c.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra celor două excepții ridicate de pârâta ., având in vedere că prin decizia nr.323/8.09.2014 Tribunalul O. a casat sentința civilă nr. 425/5.02.2014, fără să menționeze că este o casare parțială și nu ar privi și soluția instanței de fond privind excepțiile invocate și soluționate prin acea hotărâre.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. D., instanța constată că este neîntemeiată deoarece acesta nu a formulat acțiunea in numele său personal ci in calitate de reprezentant legal al Consiliului local al comunei R., iar drepturile și obligațiile din raportul juridic de drept substanțial născute în urma înregistrării contractului de arendă nr.532/12.10.2004 in Registrul contractelor de arendă al acestui consiliu aparține autorității publice administrative locale și de aceea calitatea procesuală activă se stabilește în funcție de această instituție și nu de primar sau de persoana fizică a D-lui B. D. .
Neîntemeiată este și excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamant,având in vedere că acesta justifică promovarea acțiunii prin consecințele negative, în opinia sa, pe care le-a cauzat înregistrarea contractului de arendă .
Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă cele două excepții.
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată.
Astfel, cum rezultă din titlul de proprietate nr._/57/12.05.2003, pârâtului V. G., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, in condițiile Lg.18/1991 pentru suprafața de 1 ha, teren situat în extravilanul ., in T 47/1 P 11/1 cu vecini: N- De 213, E- N. S., S- HCN 217, V – teren primărie.
Pentru această suprafață de teren pârâtul încheiat cu . contractul de arendă nr. 532/12.10.2004, in calitate de arendator iar societatea comercială în calitate de arendaș, care a fost înscris in registrul contractelor de arenda de la C. local al comunei R., la nr.532/12.10.2004.
Reclamantul susține că acest contract este lovit de nulitate absolută deoarece T 47/1 P 11/1 nu sunt amplasate pe raza . raza Mun. Caracal, unde trebuia înregistrat contractul, și de aceea nici terenul nu se află amplasat pe raza . atare ar lipsi obiectul contractului de arendă.
Primul motiv de nulitate a contractului de arendă, instanta constata ca este neintemeiat, deoarece inregistrarea contractului nu este conditie de validitate, ci, asa cum rezultă din prevederile legale in materie, o condiție de opozabilitate.
Astfel, în art 5 din Legea nr.16/1994, se prevad conditiile speciale de validitate,cu exceptia celei privind forma scrisa, care este reglementata in art.6 .
Conditia inregistrarii contractului de arenda, asa cum reiese din examinarea prevederilor art 6, nu poate fi o conditie de validitate si pentru simplul motiv că înregistrarea presupune în mod obligatoriu că este deja incheiat contractul, altfel nefiind posibila inregistrarea, iar conditiile de validitate trebuie sa fie întrunite la data incheierii conventiei si nu la data înregistrării.
Ca atare, legiuitorul nu putea sa reglementeze condiția înregistrării ca una dintre condițiile de validitate a contractului de arenda, ci numai ca o conditie de publicitate, deci de opozabilitate.
Această concluzie este confirmată chiar și de decizia Curții Constituționale nr. 740/2006 in care se prevede că sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare incheiate in scris și înregistrate in termen de 15 zile la C. local in a cărei rază teritorială se află bunurile arendate.
Ori sintagma valabilă nu este aceeași cu sintagma opozabilă, prima impunând in mod evident respectarea condițiilor de validitate prevăzute de lege pentru încheierea contractului de arendă iar opozabilitatea presupunând înregistrarea contractului respectiv la C. local pentru ca situația juridică la care a dat naștere să fie cunoscută și respectată și de terțele persoane
Si susținerea reclamanților, potrivit care ia contractului de arenda îi lipsește obiectul, este neîntemeiată.
.. 962 V.c.civ. aplicabil in cauză în raport de data încheierii contractului de arendă și de dispozițiile art.6 alin.2 N.c.civ și art.3 din Lg.71/2011, obiectul convențiilor este acela la care părțile sau numai una dintre ele se obligă .
Una dintre condițiile de validitate a obiectului contractelor și, de altfel, a oricărui act juridic civil, este a ceea că trebuie să existe la data încheierii convenției în realitatea obiectivă sau chiar în viitor, in acest caz, doar dacă legea nu prevede altfel.
O astfel de condiție privind existența obiectului contractului se impune să fie întrunită având în vedere chiar definiția obiectului contractului care reprezintă acțiunile ori inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau de care sunt ținute.
Pe de altă parte, potrivit art. 984 V.c.civ. convenția nu cuprinde decât bunurile asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contracta.
Ori, în speță, nu există nici o îndoială că cei doi pârâți și-au propus ca obiectul contractului de arendare nr. 532/12.10.2004 să-l constituie terenul min suprafață de 1 ha existent in T 47/1 P 11 cu vecinătățile menționate din titlul de proprietate nr._/57 pe care pârâtul V. G. il avea in posesie, în stăpânire.
De aceea, simpla eroare din titlul de proprietate cu privire la localitatea in care se afla amplsat acest teren respectiv in . in Mun.Caracal nu poate avea nici o repercusiune asupra validității contractului de arendare pentru că obiectul contractului a fost determinat in concret pe amplasamentul real.
Ori,unul dintre principiile voinței juridice in dreptul civil, prin voință subiectul de drept exprimându-și hotărârea de a incheia actul juridic civil, este principiul voinței interne reale.
De aceea, potrivit art. 977 V.c.civ. interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor .
În speță, voința pârâților a fost ca obiectul contractului de arendare să-l constituie terenul aflat pe amplasamentul real și nu imaginar, iar pârâtul V. G. a predat . în realitate acest teren .
De aceea, mențiunea din contractul de arendă că terenul s-ar afla amplasat in . simplă eroare care nu atrage sancțiunea nulității contractului de arendare ci doar înlăturarea acestei erori dar nu prin constatarea nulității ci doar prin utilizarea mijlocului juridic de înlăturare aplicabil in acest caz și anume cel de îndreptare a erorii prin rectificarea contractului cu privire la acest aspect.
Altfel s-ar încălca chiar concepția din dreptul civil român, care stă la baza instituției nulității actului juridic civil potrivit căreia sancțiunea nulității intervine numai in cazul in care remedierea viciilor actului juridic nu este posibilă prin alte mijloace.
Concluzia că obiectul contractului l-a constituit un teren aflat în realitatea obiectivă pentru care pârâtul V. G. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate și pe care l-a posedat și stăpânit este confirmată chiar și de faptul că, ulterior încheierii contractului de arendă dar în perioada pentru care fusese încheiat, 10 ani, titlul de proprietate nr._/57/12.05.2003 deși a fost revocat prin hotărârea nr._/08.01.2007 a Comisiei jud. O. de fond funciar s-a emis pârâtului un nou titlu de proprietate nr._/1996 din 07.05.2007 pentru aceeași suprafață de teren cu același amplasament in T 47/1 P 11/1 și cu aceeași vecini doar localitatea fiind alta respectiv Caracal și nu R..
Așa cum s-a menționat insă mențiunea din vechiul titlu de proprietate că terenul ar fi amplasat in loc. R. nu înseamnă că a lipsit obiectul contractului de arendă pentru că pârâtul i-a predat societății comerciale un teren individualizat și existent, fiind îndeplinită astfel condiția privind existența obiectului contractului la data încheierii lui.
De altfel, apelarea la mijlocul legal al revocării vechiului titlu de proprietate instanța apreciază că nu se impunea pentru înlăturarea erorii materiale cu privire la localitatea in care se afla terenul în suprafață de 1 ha.
Astfel, conform prevederilor exprese și imperative ale Lg.18/1991 art. 27 al.2 /2 revocarea la care a apelat Comisia jud.de fond funciar a vechiului titlu de proprietate nu-și găsea aplicarea in cazul pârâtului V. G. deoarece potrivit prevederilor legale menționate revocarea este prevăzută doar in cazul in care s-au emis titluri de proprietate in mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului dar și cu îndeplinirea și a altei condiții respectiv ca titlurile de proprietate să nu fi intrat in circuitul civil.
În același sens sunt și prevederile art.15 din HG 890/2005 .
În cazul pârâtului vechiul titlu de proprietate nu s-a emis pentru o suprafață de teren pentru care foștii proprietari dețineau in acel moment adeverințe de proprietatea și aveau posesia terenului iar pe de altă parte titlu său intrase în circuitul civil din moment ce terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate a făcut obiectul unui contract de arendă.
Totuși instanța nu se poate pronunța asupra validității acestei hotărâri și nici asupra validității titlului de proprietate emis inițial, așa cum a solicitat instanța de control judiciar un argument ar fi acela că această instanță nu a fost investită de nici o parte cu o cerere având asemenea obiect respectiv contestarea valabilității hotărârii sau a vechiului titlu de proprietate ca acte juridice .
In cazul in care s-ar pronunța asupra validității acestor acte juridice instanța ar încălca prev. art. 22 al.6 C.p.c., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe numai asupra ceea ce s-a cerut fără insă a depăși limitele investirii.
Mai mult, instanța nu ar fi competentă să se pronunțe asupra valabilității Hotărârii Comisiei Județene pentru că în cazul acesta legea prevede expres și imperativ o procedură jurisdicțională specială, și anume cea prevăzută de art. 53 – 57 din Lg.18/1991 care reglementează aspecte speciale și derogatorii de la procedura de drept comun, de exemplu cu privire al mijlocul juridic de investirea instanței, plângerea și nu cererea de chemare in judecată, termene speciale de formularea plângerii, de contestare a hotărârii iar pe de altă poarte în materia fondului funciar numai completele specializate și pot pronunța asupra legalității și temeiniciei hotărârilor Comisiei locală și județene de fond funciar sau a Ordinului Prefectului ori a oricărui act administrativ emis în domeniul respectiv.
Aceleași considerente împiedică instanța să analizeze și valabilitatea primului titlu de proprietate apreciind ca in cazul oricărui act juridic civil până al proba contrară acesta se bucură de prezumția de validitate
Dacă instanța nu se poate pronunța asupra validității celor două acte juridice in sensul de negotium juris, respectiv ca operațiuni juridice instanța poate să se pronunțe asupra legalității și admisibilității celor două acte juridice în sensul lor de instrumentul respectiv mijloc de probă.
Sub acest aspect instanța constată că ambele îndeplinesc condițiile de a fi considerate înscrisuri deci unul dintre mijloacele de probă prevăzute in art. 250 C.p.c. și anume ambele îndeplinesc condițiile de a fi o înscriere sau o altă consemnare dare cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitate de conservare și stocare, cum dispune art. 265 C.p.c.
Bucurându-se d e prezumția de legalitate până al desființarea lor prin unul din mijloacele prevăzute de lege sunt admisibile ca mijloace de probă și în speță .
În ceea ce privește forța lor probatorie in soluționarea litigiului având ca obiect nulitatea contractului de arendă instanța apreciază că nici unul nu poate conduce instanța la o altă concluzie și anume că acțiunea ar fi întemeiată
Într-adevăr ambele confirmă concluzia că indicarea unei alte localități in care se afla terenul din titlul de proprietate ce a constituit obiectul contractului de arendare nu a afectat validitatea titlului pentru a fi sancționat cu nulitatea ci presupunea menținerea înscrisului respectiv dar cu rectificarea erorii
Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâta ., instanța a respins cererea având in vedere că nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu prezenta cauză obligație ce-i revenea potrivit art. 452 C.p.c.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială . L. R. - prin Primar și apelanta ..
În apelul declarat de U.A.T . local al Comunei R. se critică sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 și alin. 3, dispoziții procedurale imperative, de strictă interpretare și aplicare: „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul.
După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată”.
Se mai arată că instanța de fond în rejudecare a ignorat îndrumările obligatorii ale instanței superioare, preferând să soluționeze cauza într-o manieră și temeiuri proprii, folosind argumente rezultate în urma unei analize disperate ale înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.
Pentru a eluda indicațiile instanței superioare și pentru a ajunge la concluzia respingerii ca neîntemeiate a acțiunii, instanța de fond a uzat de o interpretare parțială și selectivă a dispozițiilor legale, a folosit teoria voinței interne a părților contractante și a interpretat că operațiunea de revocare și eliberare a unui nou titlu de proprietate, înscrisuri care pot fi avute în vedere doar ca mijloace de probă.
Arată, de asemenea, că decizia Curții Constituționale nr . 740/2006 este analizată de către instanța de fond în mod trunchiat, pro causa, înțelesul literei și spiritul ei, neavând nimic comun cu raționamentul instanței de fond.
Recurenta consideră că așa zisa eroare din titlul de proprietate inițial nu este o greșeală materială o simplă eroare ci reprezintă un motiv de nulitate al titlului de proprietate eliberat, cu atât mai mult cu cât la începutul anului 2007 . fost notificată de către Comisia județeană de fond funciar O. să nu mai încheie contracte de arendă pentru aceste suprafețe până la clarificarea apartenenței lor și eliberarea noilor ac te de proprietate.
Cu privire la susținerea instanței de fond că „nu a fost in vestită de nicio parte cu o cerere având obiect contestarea valabilității hotărârii sau a vechiului titlu de proprietate ca acte juridice” și „dacă s-ar pronunța ar depăși limitele investirii” apreciază recurenta că acest raționament este folosit în mod arbitrar ceea ce trebuia să fie analizat în cauză fiind efectele consecințelor acestor acte asupra contractului de arendă, contract care nu a fost analizat prin prisma tuturor operațiunilor efectuate.
Apreciază că în cauză calea de atac este recurs și nu apel cum greșit a indicat instanța de fond.
În drept, invocă dispoz.art. 304 – 312 cod pr civilă, legea nr. 16/1994 și Decizia Curții Constituționale nr. 740/2006.
În apelul declarat de . se critică sentința ca fiind nelegală și netemeinică, atât în ceea ce privește soluția primei instanțe cu privire la excepția lipsei de interes, solicitând admiterea apelului, admiterea excepției lipsei de interes și respingerea cererii ca lipsită de interes, obligarea intimaților reclamanți, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
In prezenta cauză, reclamanți nu sunt parte în contractul de arendă, astfel încât nu justifică un interes direct, iar prin constatarea nulității contractului nu obțin niciun folos practic, ba, dimpotrivă, reclamanții sunt prejudiciați, în sensul că nu vor mai obține taxele și impozite plătite pentru terenul ce face obiectul contractului de arendă.
Potrivit doctrinei relevante (Tratat de procedură civilă, pg. 270, autor prof. univ. doctor V. C.), în cazul în care unei terțe persoane nu i s-a cauzat niciun prejudiciu prin încheierea unei convenții, aceasta nu justifică niciun interes în formularea unei cereri ce are ca obiect anularea/ nulitatea acelui contract. Cu titlu de excepție, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca o acțiune să fie promovată nu numai de către titularul dreptului, ci de către alte persoane sau organe cărora legea le recunoaște legitimare procesuală, însă întotdeauna folosul trebuie să se producă asupra titularului dreptului.
Pentru a putea exercita acțiunea civilă, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: afirmarea unui drept, existența unui interes, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
În prezenta cauză, reclamanții nu justifică un interes (folosul practic urmărit), care trebuie să fie legitim, personal, să fie născut și actual. Or, intimații - reclamanții nu urmăresc un folos patrimonial, terenul ce face obiectul contractului de arendă nu le aparține și nu sunt îndreptățiți la contravaloarea arendei. Mai mult decât atât, prin constatarea nulității contractului, pierd taxele și impozitele pentru acel teren.
De asemenea, titularii drepturilor ce rezultă din contractul de arendă sunt numai arendatorul și arendașul, astfel încât prin constatarea nulității contractului nu se realizează niciun folos practic în beneficiul părților contractante, acestea fiind doar prejudiciate.
Astfel, reclamanții nu justifică un folos practic pe care l-ar obține în beneficiul lor sau al părților contractante în cazul anulării sau constatării nulității contractului de arendă, ci doar își cauzează un prejudiciu prin neîncasarea impozitelor aferente.
In concluzie, deși nulitatea absolută ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; în caz contrar, acțiunea va fi respinsă ca lipsită de interes.
Învederează că și în cazul încălcării unei norme imperative, reclamantul este ținut de existența interesului practic la data formulării cererii introductive.
Pentru motivele sus-menționate se solicită admiterea excepției lipsei de interes și respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes.
În drept, invocă dispoz.art. 470 coroborat cu art. 453 alin . 1 cod pr civilă.
A depus la dosar mai multe decizii pronunțate de Tribunalul O. și Judecătoria Caracal în cauze similare.
La data de 2 martie 2015, . și C. L. al Comunei R. jud.O. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de ..
Față de motivul de apel invocat de apelantă, motiv fondat pe excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, excepție pe care o consideră a fi incidentă în această cale de atac, din moment ce excepția lipsei de interes a mai fost invocată și respinsă în primul ciclu procesual prin sentința civilă nr. 425/05.02.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
În rejudecare în mod greșit și fără a respecta dispozițiile deciziei de casare, in stanța de fond a reluat soluționarea acestei excepții, nelegal fără a observa, pe de o parte, că soluționarea ei a intrat în autoritatea lucrului judecat,iar pe de altă parte, faptul că prin decizia de casare nu a mai fost investită cu analiza ei.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes, invocată de recurenta S.C. R. R. S.A., apreciază că instanța de fond a respins-o în mod justificat, având în vedere următoarele.
Temeiurile legale invocate în acțiune, respectiv art. 5, art.6 și art. 24 din Legea nr. 16/1994 coroborate cu art. 948 Cod civil, temeiuri pe care instanța de fond le-a interpretat și aplicat în mod corect și din care rezultă, fără absolut niciun dubiu, că motivele invocate sunt motive de nulitate absolută, fiind aplicabil în consecință regimul juridic prevăzut de această sancțiune de drept civil.
Nulitatea absolută este de ordine publică, are caracter imperativ, putând fi invocată de oricine, rolul său fiind acela de a restabili legalitatea încălcată cu prilejul întocmirii unui act juridic.
Aceasta nu poate fi acoperită/confirmată și produce efecte retroactiv de la data încheierii actului, părțile neputând face abstracție de încălcarea interesului public, interes a cărui încălcare este sancționată cu nulitatea absolută.
Din această perspectivă se justifică și se dovedește calitatea procesuală activă și interesul în formularea acestei acțiuni, fiind vorba de restabilirea legalității, motiv de ordine publică care poate fi invocat de către oricine are un interes.
Cu atât mai mult, primarul, în calitate de reprezentant legal al Consiliului L. și al Unității Administrativ-Teritoriale . legalității, are îndrituirea legală să formuleze această acțiune, acțiune care nu urmărește nimic altceva decât restabilirea legalității încălcate prin înscrierea acestor contracte de arendă în registrul special ținut în acest scop de C. L. R..
Vătămarea interesului public prin încălcarea normelor imperative de ordine publică prezumă existența prejudiciului, nefiind necesar ca acesta să fie dovedit, fiind inadmisibil să se susțină și să se aprecieze că o nelegalitate poate fi lăsată în ființă dacă nu a produs un prejudiciu cuantificat în concret, în patrimoniul unei persoane.
De altfel, noțiunea interes public, reprezintă în accepțiunea legală (Legea nr. 554/2004 art. 2 lit. „r") - „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice", rezultând că prin instituirea acestei sancțiuni este protejată societatea în întregul ei, ordinea de drept și funcționarea autorităților administrației publice.
Față de cele expuse, apreciază că se justifică interesul, aspect care se coroborează cu Decizia civilă nr. 4451/29.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._, dispozitiv din care rezultă că Primăria Comunei R. a fost obligată la plata sumei de 844.045 lei cu titlu de despăgubiri (subvenție neîncasată) către reclamanta S.C. R. R. S.A., ca urmare a eliberării unei adeverințe pentru o suprafață de teren mai mică decât cea solicitată de către recurenta din prezenta cauză. La stabilirea cuantumului acestei sume de 844.045 lei a fost avută în vedere și suprafața din acest contract de arendă, înregistrată în mod nelegal în Registrul Contractelor de Arendă al Comunei R., fapt ce a generat obligarea la plata acestor despăgubiri, datorată unor înscrieri nelegale, lovite de nulitate absolută, pentru terenuri care nu se aflau pe raza Comunei R. și nu trebuiau înscrise în acest registru.
Argumentele recurentei, în sensul că ar fi prejudiciați prin faptul că nu vor mai încasa taxe și impozite pentru terenul ce face obiectul contractului de arendă și nu au un folos practic din anularea acestui contract, nu pot fi avute în vedere, deoarece acestea nu reprezintă decât expresia propriului interes, interes care intră în coliziune cu normele legale.
In condițiile în care și acest contract de arendă încheiat și înscris nelegal în Registrul Contractelor de Arendă al Consiliului L. al Comunei R. a contribuit la stabilirea unor despăgubiri în cuantum de 844.045 lei pentru care s-a început executarea silită este exclus să se i aprecieze că nu avem interes să se constate nulitatea acestuia și radierea din Registrul Contractelor de Arendă doar pentru că nu mai încasăm I taxe și impozite.
In realitate, ceea ce urmărește recurenta prin invocarea acestei excepții este să își protejeze legalitatea și temeinicia deciziei nr._, interes personal pe care a reușit să și-1 impună prin încălcarea legii și eludarea principiului quod nullum est nullum producit efectum.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 5, art.6, art. 24 din legea nr. 16/1994, art. 948 cod civil și decizia nr. 740/2006 a Curții Constituționale.
In ședința publică din 18 mai 2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursurilor formulate de către recurenti.
Analizând cu prioritate în temeiul dispoz. art. 137 alin. 1 din Codul de pr. civilă excepția invocată, tribunalul constată că este întemeiată având în vedere următoarele considerente :
Prin sentința civilă nr. 3283/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului B. D. și excepția lipsei de interes a acțiunii ridicate de . R. și a respins acțiunea formulată de C. L. R. jud. O., prin Primar, împotriva pârâtei ..
Hotărârea judecătorească a fost comunicată părților din proces la data de 22 decembrie 2014, așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de fond – rejudecare filele 105, 106 și 107.
Conform dispoz. art. 301 C.p.civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar calea de atac declarată de părți, denumită de ele „apel” s-a depus la data de 22.01.2015, atât de către UAT ., cât și de ., deci peste termenul de 15 zile în care se putea declara recursul, acesta împlinindu-se la data de 07.01.2015.
Conform prevederilor art. 101 cod pr civilă, termenul se înțelege pe zile libere, neintrând în calcul ziua în care a început să curgă și nici ziua în care termenul s-a împlinit.
În cauza de față, termenul de recurs de 15 zile s-a împlinit la data de 07.01.2015, iar recurenții au depus recursul la data de 22.01.2015, deci după împlinirea termenului statuat de lege.
Pentru aceste motive de fapt și de drept, tribunalul va admite excepția tardivității recursurilor și le va respinge ca fiind tardive .
Nu poate fi acceptată apărarea recurentei U.A.T. . în cuprinsul hotărârii recurate s-a indicat calea de atac ca fiind apelul ce va putea fi declarat în termen de 30 de zile de la comunicare, deoarece calea de atac este pusă la dispoziția părților de lege și nu de judecător și, în consecință va fi exercitată, potrivit dispozițiilor legale care o reglementează expres – respectiv art. 299 și urm. cod pr civilă, care reglementează „căile extraordinare de atac – Recursul”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursurilor civile declarate de recurenții reclamanți C. L. R.-Prin Primar B. D. cu sediul în . și Unitatea Administrativ teritorială . în . și recurenta pârâtă .-cu sediu ales la S.C.P.A-M. SI ASOCIAȚII, București, sector 6, Calea Plevnei, nr. 141, . împotriva sentinței civile nr. 3283/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât V. G., domiciliat în Caracal, ., jud. O. având ca obiect pretenții.
Respinge recursurile ca tardive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte Judecător Judecător
D. S. S. O. D. I.
Grefier
I.-M. B.
Red. DS
Tehnored.CM
Jf: I.R.
Ex.4/25.06.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 332/2015. Tribunalul OLT | Partaj judiciar. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
