Pretenţii. Decizia nr. 394/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 2026/213/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 394/2015
Ședința publică de la 20 mai 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. M.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea apelului civil, privind pe apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 97 din data de 28 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I. V. domiciliat în Corabia, .. 80, județul O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează și că prin cererea de apel s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 c.p.c. și 466 alin. 1 c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere și solicitarea de judecare în lispă, instanța reține cauza pentru soluționarea apelului promovat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 97/2015 Judecătoria Corabia a respins cererea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgentă C., în contradictoriu cu pârâtul N. I. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistentă medicală acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, instanța constată că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a NCC, faptele juridice extracontractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii lor.
În speță, acțiunea reclamantului se întemeiază pe un fapt constând în internarea pârâtului în spital în perioada 29.12.2010 – 10.01.2011, dată la care NCC intrase în vigoare.
Prin urmare, cu privire la situația de fapt invocată în susținerea cererii, instanța constată aplicabilitatea disp. art. 1357-art.1357 din NCC.
Potrivit acestor dispoziții legale, condițiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existența unei fapte ilicite, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului faptei ilicite.
Fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct și nemijlocit al acțiunii autorului faptei ilicite.
Vinovăția reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale și constă în atitudinea de voință și conștiință a autorului faptei ilicite față de aceasta și rezultatul socialmente periculoase.
Nu se poate reține existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtei, în sensul de acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însuși reclamantul precizează că pârâta este victima încălcării a normelor legale de către un pretins autor.
Analizând normele legale invocate de reclamant în susținerea cererii sale, instanța constată ca actele normative care reglementează sistemul de asigurări de sănătate nu instituie în sarcina pârâtului - victimă a agresiunii, obligația de a comunica numele persoanei care a provocat ., prin încălcarea căreia să fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului Național Unic. Prin urmare, nu se poate reține că omisiunea de a furniza astfel de relații reprezintă o faptă ilicită.
De asemenea, instanța a reținut că, în conformitate cu disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului și un drept al cetățeanului (textul nedistingând între cetățeanul asigurat și cel neasigurat).
Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat [art. 86 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări [art. 93 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].
Unul dintre obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident [art. 208 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006].
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat.
Asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgență conform art. 218 lit. h) din Legea nr. 95/2006.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgență sunt suportate din Fondul național unic, format, potrivit art. 256, din contribuțiile persoanelor fizice și juridice, subvenții de la bugetul de stat, donații, dobânzi, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri in condițiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătății Publice.
Conform art. 34 din Constituție, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., considerând-o netemeinică și nelegală.
In motivarea apelului s-a arătat că reclamantul este obligat sa recupereze prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală, întrucât intimata pârâtă a fost victima unei agresiuni iar sumele respective nu sunt suportate din Fondul național de asigurări.
În cauza de față, printr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin.1 din Legea 96/2006, rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul.
Întrucât intimatul pârât avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului și nu a prezentat documente în acest sens, acestuia îi incumbă obligația de a plăti contravaloarea serviciilor medicale prestate.
De asemenea, apelantul a menționat faptul că, sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților, victime ale accidentelor/ agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speța de față S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc cu claritate persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unei agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane.
Legea stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a agresiunii pe de o parte, iar pe de altă parte, legea nu impune în sarcina victimei obligația de a identifica persoana vinovată, iar o astfel de omisiune nu poate fi interpretată ca faptă ilicită a victimei care să atragă răspunderea acesteia în temeiul art. 998 – 999 Cod civil.
Concluzionând, se constată că, așa cum și instanța de fond a reținut, intimatul pârât nu poate fi obligat la plata respectivei sume de bani, neavând calitate procesuala pasivă, ci numai persoana vinovată de producerea prejudiciului asupra sănătății intimatului pârât.
Față de această situație, se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea va fi păstrată și respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 97 din data de 28 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. I. V. domiciliat în Corabia, .. 80, județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. M. | |
Grefier, M. R. |
Red./IM
JF;E.L.
Ex.4/02.06.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 489/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 391/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
