Pretenţii. Decizia nr. 672/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 672/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1005/207/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 672/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 985 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât F. S. G.,domiciliat în Caracal, .. 2, ., ., Județul O., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cp. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Întrucât prin cererea de apel apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 985 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul F. S. G., luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul F. S. G. a beneficiat de tratament medical din partea reclamantei S. C. Județean de Urgență C., în perioada 03-01-06.01.2012, fapt ce reiese din decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei fila 7.
Ca urmare a spitalizării pârâtei au fost suportate de către reclamantă cheltuieli aferente spitalizării și medicamentației în sumă de 985,91 lei fapt ce reiese din decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei fila 7.
Instanța observă că reclamantul prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 985,91 lei, reprezentând cheltuieli aferente spitalizării și tratamentului medical acordat, sancțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății precum și pe dispozițiile art.998 art.999 Cod civ.
Instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Din modul de redactare a acestui text legal reiese că reclamanta putea formula o acțiune având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea de către o persoană a sănătății unei alte persoane numai împotriva agresorului, ce ar avea obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Pârâtul F. S. G., nu mai poate fi obligată în temeiul Legii 95/2006 să achite contravaloarea serviciilor medicale ce i-au fost prestate atâta timp cât nu există nicio dispoziție legală care să-i impună o astfel de obligație.
Instanța apreciază că dispozițiile Legii 95/2006 sunt de strictă interpretare și aplicare una dintre cerințele fundamentele ale fiecărei legi fiind aceea de a fi previzibilă pentru a conferi posibilitatea destinatarilor ei de a se conforma dispozițiilor legale.
Fată de considerentele expuse instanța a apreciat că pârâtei nu îi revine obligația de a achita cheltuielile aferente spitalizării sale având în vedre că potrivit dispozițiilor art.313 această obligație incumbă unei alte persoane și anume persoanei agresorului.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare în temeiul art.1357 Cod.civ. instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1357 Cod civ. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită este obligat să îl repare.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate instanța apreciază că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Față de considerentele anterior menționate instanța apreciază că reclamanta a suferit un prejudiciu patrimonial ca urmare a spitalizării pârâtului a cărui valoare este de 985,91 lei, conform fii de observație anexată.
Totodată instanța reține că prejudiciul este cert atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare. Astfel prejudiciul a fost produs înainte de momentul promovării acțiunii iar la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să reiasă că prejudiciul a fost reparat până în prezent.
În ceea ce privește fapta ilicită aceasta reprezintă orice faptă prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Prin încălcare normelor dreptului obiectiv în vederea aprecierii caracterului ilicit al faptei urmează a fi avute în vedere normele juridice și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuarea dispozițiilor legale și conturează însuși conținutul, limitele și modul de executare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
Reclamanta, prin acțiunea formulată a invocat faptul că deși asupra pârâtului s-a săvârșit o agresiune ce se încadrează în infracțiunile prevăzute de Codul Penal pentru care în vederea tragerii la răspundere penală a agresorului este necesară plângerea prealabilă, partea vătămată nu a formulat o astfel de plângere penală motiv pentru care reclamantul apreciază că se află în imposibilitatea legală și materială de recuperare a prejudiciului ce i-a fost cauzat.
În ceea ce privește instituția plângerii prealabile instanța observă că acesta era reglementată atât pe planul dreptului material și anume de art.131 Cod pen și art.132 Cod pen cât și pe planul dreptului procesual prin art.10 lit.f) și art.279-282 Cod pen.
Instanța apreciază că instituția plângerii prealabile avea scopul de a ocroti în mod primordial interesele celui vătămat prin infracțiune, dreptul de a formula plângere prealabilă având un caracter personal și vizând persoana vătămată.
Instituția plângerii prealabile este reglementată de lege ca un drept al persoanei vătămate și nu obligație a acesteia din urmă. Scopul plângeri prealabile este de a proteja deopotrivă valorile sociale ocrotite precum și protejarea persoanei vătămate de publicitatea inerentă pe care o presupune desfășurarea unui proces penal.
Având în vedere că depunerea plângerii prealabile de către pârâtă în scopul tragerii la răspundere penală a persoanei vătămate este privită de lege ca un drept al acesteia din urmă și nu ca o obligație instanța apreciază că nu există nicio dispoziție legală care să-i impună pârâtului obligația de a formula o astfel de plângere.
Astfel instanța apreciază că nu a existat nicio dispoziție legală de drept încălcată de către pârâtă prin faptul că nu a înțeles să formuleze plângere prealabilă. Având în vedere că legea nu prevede obligația ci doar dreptul persoanei vătămate de a formula plângere prealabilă instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina pârâtei săvârșirea vreunei fapte ilicite nicio normă de drept nefiind încălcată de către acesta în cauză,
Având în vedere că pentru tragerea la răspundere civilă a pârâtului în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie reglementată de dispozițiile art.1357 C.civ., sunt necesare a fi întrunite în mod cumulativ cerințele anterior expuse, instanța apreciază că deși reclamanta a suferit un prejudiciu material ca urmare a spitalizării pârâtului nu se poate reține existența faptei ilicite a acesteia pentru producerea acestuia.
Față de considerentele anterior expuse instanța a apreciat că nu mai este necesară verificarea in cauză a celorlalte două condiții ale răspunderii civile delictuale respectiv vinovăția pârâtului, și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Deoarece în cauză reclamanta nu a făcut dovada întrunirii în mod cumulativ a condițiilor răspunderii civile delictuale instanța în temeiul art.1169 C.civ art.1357 Cod.civ și art.313 din Legea 95/2006 a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean C., împotriva pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 985,91 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia.
În motivare apelului, apelantul reclamant arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Precizează apelantul că spitalul în calitate de furnizor de serviciu medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanelor vinovate.
Apelantul consideră că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane.
Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituire către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru, fiind instituție publică iar suma solicitată constituind venit public.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimatul a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la S. C. Județean de Urgenta C. – Secția Neurochirurgie, ca urmare a unei agresiuni suferite respectiv: Leziune difuza cerebrală și cerebeloasa nespecificată în perioada 03.01._12, potrivit decontului de cheltuieli aflat la fila 7 dosar fond și contravaloarea zilelor de spitalizare fiind în suma de 985,91lei.
Cheltuielile de spitalizare, in suma de 985,91lei, au fost detaliate prin decontul de cheltuieli depus la fila 7 dosar fond.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările ulterioare inclusiv prin Legea nr. 91/23.04.2015 publicată în M.Of. nr. 283/27.04.2015"(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 220 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 2/2014 "(1) Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, prevăzut de prezenta lege.
(2) Pentru persoanele care au beneficiat de servicii medicale în condițiile alin. (1), furnizorii de servicii medicale sunt obligați să comunice CNAS datele de identificare ale acestora.
(3) CNAS comunică la ANAF, trimestrial, pe bază de protocol, datele de identificare ale persoanelor prevăzute la alin. (2) în vederea impunerii conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care se constată existența veniturilor asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate."
Potrivit art. 92 alin. 1 și art. 93 din actul normativ mai sus menționat "acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului . Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările ulterioare inclusiv prin Legea nr. 91/23.04.2015 publicată în M.Of. nr. 283/27.04.2015, rezultă că nicio normă legală nu obligă persoana vătămata de a întreprinde demersuri in vederea stabilirii vinovăției prin modalitatea sesizării organelor judiciare cu plângere împotriva făptuitorului .
De aceea, nu se poate retine faptul că persoana vătămată, nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile, iar daca ar fi existat o împăcare intre agresor si agresat evident ca organele in drept ar in constat aceasta imprejurare, motiv pentru care susținerea apelantului sub acest aspect este neîntemeiată, astfel neputând fi reținut că intimatul parat ar fi săvârșit o faptă ilicită prin neîntreprinderea demersurilor legale in vederea stabilirii vinovăției a autorului sau altfel spus prin nesesizarea organelor judiciare,întrucât legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 din actul normativ mai sus menționat, a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu.
Raționamentul are ca premisa situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-ar realiza o plata nedatorată.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art. 480 alin.1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul apelantul reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 985 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât F. S. G.,domiciliat în Caracal, .. 2, ., ., Județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015.
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
V.V/A.D. 29 Septembrie 2015
4 EX, JUD.FOND L.A.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 669/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
