Pretenţii. Hotărâre din 20-05-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 4803/207/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 396/2015
Ședința de la 20 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului civil privind pe apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 268 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S. B., domiciliată în Caracal, .. 35, ., . și cu domiciliul procesual ales la procurist C. C. în Caracal, ., ., ., județul O., având ca obiect - pretenții.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06 mai 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 268/2015 Judecătoria Caracal a admis excepția prescripției acțiunii invocată din oficiu de instanță și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâta C. S. B., ca prescrisă .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâta C. S. B. a necesitat îngrijiri medicale cu ocazia spitalizării la Secția 4 BMF, în perioada 15.03.-17.03.2011, a căror contravaloare în cuantum de 604,95 lei, nu a fost achitată până în prezent.
În acest sens, s-a întocmit decontul de cheltuieli în data de 17.03.2011 care evidențiază toate cheltuielile pe perioada spitalizării, ce justifică suma totală mai sus menționată.
Recuperarea acestor costuri reprezentând servicii medicale de care a beneficiat pârâta se face într-un anumit termen, acțiunea care însoțește dreptul de creanță, este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, reglementat de art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, potrivit căruia dreptul material la acțiune având un obiect nepatrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
S-a invocat ca temei de drept răspunderea civilă delictuală prev.de art.998 – 999 din vechiul c.civil, având în vedere data producerii prejudiciului în patrimoniul reclamantului, 17.03.2011.
Potrivit art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind c.civil, intrat în vigoare în data de 1 oct.2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a c.civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Dreptul la acțiune în sens material, în repararea oricărei pagube indiferent dacă aceasta s-a produs în exercitarea unei obligații contractuale sau în afara oricărui raport contractual, se stinge într-un termen de 3 ani, deci acțiunea este prescriptibilă conform disp.art.3 al.1 din Decretul nr.167/1958.
În acest caz, prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba sau pe cel care răspunde de ea (art.8 din Decretul nr.167/1958).
De menționat, că ceea ce se stinge prin prescripția extinctivă, este numai dreptul la acțiune în sens material iar nu și dreptul subiectiv care supraviețuiește.
Titularul dreptului subiectiv își păstrează și după expirarea termenului de prescripție, dreptul de a sesiza instanța, urmând ca aceasta să cerceteze în cadrul judecării acțiunii unele probleme discutabile, ca: stabilirea termenului de prescripție ce se aplică în speță, determinarea momentului de începere a cursului prescripției, existența unor cauze de suspendare a cursului sau de întrerupere, stabilirea unor împrejurării care ar justifica repunerea în termen.
În funcție de soluționarea acestora, instanța poate stabili dacă dreptul la acțiune în sens material s-a stins sau nu.
Așadar, cum în speță s-a împlinit termenul de prescripție al dreptului reclamantului la acțiune în data de 17.03.2014, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată 15.12.2014, în raport de data întocmirii decontului de cheltuieli 17.03.2011 ce reprezintă momentul de când începe să curgă prescripția, când se presupune că, s-a cunoscut prejudiciul produs în patrimoniul reclamantei,se apreciază ca admisibilă excepția invocată de pârâtă prin procurator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. C. Județean de Urgență C., considerând-o netemeinică și nelegală.
In motivarea apelului s-a arătat că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, art. 131 c.p.c. termenul general de prescripție privind creanța bugetară este de 5 ani și începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, întrucât debitul menționat în acțiune este o creanță bugetară. Debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare, astfel că unitatea are obligația de a le recupera pentru a fi returnate Casei de Asigurări de Sănătate. Cheltuielile efective suportate din bugetul de stat, în momentul recuperării, se întorc tot la bugetul de stat, acesta fiind singura sursă de finanțare a acestor cheltuieli.
Așa fiind, apreciază apelantul că acțiunea a fost promovată în termenul legal.
Potrivit OG 80/2013 în categoria de venituri publice se inclus și veniturile bugetului de stat, astfel că debitul solicitat de reclamant constituie venit public.
Potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006, rezultă că furnizorul de servicii medicale are obligația de a ține evidența cazurilor privind victimele accidentelor sau agresiunilor pe care le transmite lunar la CAS, precum și recuperarea sumelor. Potrivit art. 92alin. 1 acordarea asistenței medicale publice de urgență, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului, iar potrivit art. 93 finanțarea se face de la bugetul de stat…din bugetul Fondului Național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege. Rezultă astfel că, în acest caz, creanța este una fiscală și este suportată din bugetul de stat și i se aplică un termen de prescripție de 5 ani.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Criticile apelantei vizează împrejurarea că dreptul material la acțiune nu este prescris, fiind aplicabile termenele speciale de prescripție prevăzute de Codul de procedură fiscală întrucât creanța Spitalului C. Județean de Urgență C. este o creanță bugetară.
Susținerea apelantei referitoare la calificarea cheltuielilor de spitalizare drept creanță bugetară, întrucât reprezintă „sume datorate bugetului general consolidat” urmează a fi înlăturată de tribunal.
În acest sens, tribunalul reține că definiția creanței bugetare se raportează la taxele, impozitele, contribuțiile, amenzile și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice, potrivit legii. De asemenea, potrivit art. 21 din Codul de procedură fiscală, drepturile care alcătuiesc creanțele fiscale sunt:
- dreptul la perceperea taxelor și impozitelor, ca și dreptul la restituirea taxelor și impozitelor, denumite creanțe fiscale principale;
- dreptul la perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere, denumite creanțe fiscale accesorii.
În conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le generează.
De altfel, potrivit art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 republicată, "administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu:
a) înregistrarea fiscală;
b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale"
Analizând coroborat dispozițiile legale enunțate mai sus, tribunalul reține că suma ce reprezintă cheltuieli de spitalizare, la care este îndrituită apelanta în urma asistenței medicale acordată intimatului, nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a fi calificate ca fiind creanțe bugetare.
În consecință, având în vedere considerentele expuse și excluderea din sfera de aplicare a normelor fiscale a cheltuielilor de spitalizare, tribunalul apreciază că în cauză nu este aplicabil termenul special de prescripție de 5 ani prevăzut pentru creanțele fiscale, ci termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel cum corect a stabilit instanța de fond.
Raportat la aceste considerente,în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil privind pe apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 268 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S. B., domiciliată în Caracal, .. 35, ., ., județul O. și cu domiciliul procesual ales la procurist C. C. în Caracal, ., ., ., județul O..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 mai 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, M. R. |
Red.CT
Jf. V. B.
4 ex./04.06.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Evacuare. Decizia nr. 357/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
