Rezoluţiune contract. Hotărâre din 23-04-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 6290/311/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 300/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător V. V.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă I. D., domiciliată în comuna Mărunței, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr._ din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. P., domiciliată în Drăgănești-O., .. ZA1, ., Județul O.,având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta reclamantă I. D. personal și asistată de avocat C. F. și intimata pârâtă B. P. personal și asistată de avocat G. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează se învederează instanței că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar la data de 22 aprilie 2014 din partea doamnei avocat C. F. pentru apelanta reclamantă I. D., o cerere de amânare prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței, motivat de faptul că este plecată la Curtea de Apel C. unde are de susținut o cauză penală, iar în situația în care nu ajunge în timp util solicită amânarea cauzei, la care se află atașate înscrisuri doveditoare.
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că cererea de amânare formulată de doamna avocat C. F. pentru apelanta reclamantă I. D. a rămas fără obiect.
Avocat C. F. pentru apelanta reclamantă I. D. având cuvântul precizează instanței că nu mai are alte înscrisuri de depus decât cele de la dosarul cauzei și nici probe de solicitat.
Avocat G. I. pentru intimata pârât Bință P. depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2015, chitanța nr. 13/2015 privind onorariul de avocat și precizează instanței că nu mai are alte înscrisuri de depus decât cele de la dosarul cauzei și nici probe de solicitat.
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de apel.
Avocat C. F. pentru apelanta reclamantă I. D. având cuvântul solicită admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motivele expuse pe larg în cerere de apel. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
Avocat G. I. pentru intimata pârât Bință P. având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 30.06.2014 sub nr._, reclamanta I. D., in contradictoriu cu pârâta B. P., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună fie rezoluțiunea vânzării, fie obligarea pârâtei la plata prețului de circulație a bunurilor ce au făcut obiectul convenției verbale de vânzare-cumpărare din 12.05.2007 dintre părți constatată prin sent. civ. nr. 621/12.02.2008 de către Judecătoria Caracal, în cauza nr._ având ca obiect casa sa compusă din 3 camere și 2 bucătării construită din cărămidă, acoperită cu tablă, împreună cu terenul aferent de 1500 m.p. și 1,98 ha teren arabil extravilan, bunuri situate în ., și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta arata ca, în fapt, in baza unui înscris sub semnătura privata datat 12.05.2007 parata a obținut sent. civ. nr. 621 /12.02.2008 pronunțata de Jud. Caracal in cauza nr._ care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare prin care ea i-ar fi vândut paratei imobilul casa de locuit compus din 3 camere, 2 bucătarii construit din cărămida, acoperit cu tabla, împreuna cu terenul aferent de 1500 m.p din T. 19, P7,8 precum si suprafața de 1,98 ha teren arabil extravilan inclus in T.P. nr._/50/29.11.2002, bunuri situate in corn. Măruntei, Jud. O..
Pentru ca ea nu i-a vândut paratei bunurile respective, iar înscrisul sub semnătura privata din 12.05.2007 de care s-a folosit parata era fals a formulat plângere penala si prin sent. pen. nr. 795/14.09.2011 pronunțata de Judecătoria Slatina in cauza nr._ s-a dispus:
- in baza art. 215 al. l-3 Cp. condamnarea paratei B. P. la pedeapsa de 3 ani închisoare,
- in baza art. 290 Cp condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 6 luni închisoare,
- in baza art. 348 C.p.p. anularea înscrisului falsificat de inculpata, respectiv
antecontractul de vânzare cumpărare datat 12 mai 2007,
- in baza art. 14 rap. la art. 348 C.p.p. restabilirea situației anterioare pronunțării sent. civ. nr. 21/12.02.2008 de către Judecătoria Caracal in cauza nr._ .
Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a stabilit ca in cursul anului 2007 inculpata B. P. a întocmit un înscris intitulat "antecontract de vânzare cumpărare "datat 12.05.2007 prin care in prezenta martorei (mama ei) Navodaru P., reclamanta i-ar fi vândut in schimbul sumei de 5000 lei casa sa compusa din 3 camere si 2 bucătarii construita din cărămida,acoperita cu tabla, împreuna cu terenul aferent de 1500 m.p. si 1,98 ha teren arabil extravilan, bunuri situate in ..
S-a stabilit ca ulterior confecționării acestui antecontract de vânzare cumpărare pârâta a sesizat Judecătoria Caracal cu o acțiune prin care solicita ca in baza antecontractului sa se pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare, sub pretextul ca reclamanta refuza sa se prezinte la notar pentru încheierea actului de vânzare cumpărare in forma autentica.
In dovedirea acțiunii inculpata a propus-o martor pe mama ei Năvodar P. care a declarat mincinos ca a fost de fata când s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare, ca acesta a fost semnat de reclamantă la rubrica "vânzător", iar ea la rubrica "martor" și ca a primit prețul de 5000 lei.
In acest fel pe baza antecontractului si a declarației mincinoase a mamei ei, pârâta a obținut sent. civ. nr. 621/12.02.2008 prin care devenea proprietara casei reclamantei si a tuturor suprafețelor de teren.
S-a stabilit in urma expertizei grafologice ca acest înscris este fals deoarece nu a încheiat o asemenea tranzacție cu inculpata si înscrisul a fost semnat de pârâtă la toate rubricile: vânzător, cumpărător, martor.
Împotriva sentinței instanței de fond inculpata a declarat recurs care a fost soluționat de Curtea de Apel C. prin decizia penala nr. 667/20.03.2012 care
- a achitat-o pe pârâtă pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
- a înlăturat din sentința instanței de fond dispoziția privind restabilirea situației anterioare pronunțării sent. civ. nr. 621/12.02.2008 a Jud. Caracal referitoare la revenirea in proprietatea sa a casei si terenurilor pe care B. P. le dobândise prin sent. civ. nr. 621/12.02.2008 pronunțată Jud. Caracal in baza antecontractului de vânzare cumpărare.
In motivarea acestei soluții Curtea a susținut ca inculpata nu ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune deoarece intre reclamanta si inculpata ar fi intervenit o înțelegere de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere care ar fi trebuit materializata . la notar, dar ca datorita taxelor notariale mari acestea ar fi convenit sa mearga in instanța, ca in aceeași zi inculpata a dat o declarație notariala ca o va întreține pe reclamantă, rezultând de aici concluzia ca aceasta nu ar fi fost in eroare cu privire la demersurile judiciare si notariale făcute de inculpata in „realizarea înțelegerilor verbale”.
A mai concluzionat Curtea ca faptul conceperii unui înscris sub semnătura privata la un moment dat de către inculpata despre care reclamanta nu a avut știința, dar in care s-ar fi atestat aspecte recunoscute de aceasta, in care s-a contrafăcut subscrierea reclamantei, nu schimba conținutul acordului de voința si implicit a convenției dintre aceasta si inculpata.
Prin urmare, Curtea a concluzionat ca intre reclamanta si parata a avut loc o vânzare cumpărare pe cale verbala.
In aceste condiții daca instanța a stabilit ca in ciuda înscrisului fals întocmit de parata, deși condamnata, parata rămâne proprietara bunurilor ca si când intre părți ar fi intervenit o vânzare, atunci parata trebuie sa plătească prețul bunurilor, preț care pana in ziua de azi nu a fost achitat.
Cum parata a fost cumpărătoare si una din obligațiile cumpărătorului este cea de plata a prețului, obligație pe care parata nu si-a îndeplinit-o a solicitat să se dispună fie rezoluțiunea vânzării, fie obligarea paratei la plata prețului care va fi stabilit la prețul de piața al bunurilor la data evaluării printr-o expertiza imobiliara.
A atașat în copii: carte de identitate, sent. pen. nr. 795/14.09.2011 a Jud. Slatina in cauza_, dec. pen. nr. 667/20.03.2012 a Curții de Apel C. in cauza
_, antecontractul de vânzare cumpărare din 12.05.2007 declarat fals prin hotărâre penala definitiva, sent. civ. nr. 621/12.02.2008 a Jud. Caracal a cărei revizuire a solicitat, rechizitoriu Parchetului de pe lânga Jud. Slatina, titlul de proprietate nr._/29.11.2002, certificat de moștenitor nr. 136/19.09.2007.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 23.09.2014, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind neîntemeiata și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Pe cale de excepție a invocat:
1. Exc. prescripției dreptului material la acțiunea in obligarea sa la plata prețului de circulație al bunurilor, dar si la promovarea acțiunii in rezoluțiunea vânzării, respectiv a convenției de vânzare cumpărare din 12.05.2007, consfințită prin sentința civila nr. 621/12.02.2008 pronunțata de către Judecătoria Caracal in cauza civila nr._ .
Prețul vânzării a fost achitat in anul 2007, așa cum rezulta din declarația reclamantei, declarație data in fata instanței de judecata si intrata in puterea lucrului judecat prin pronunțarea sentinței civile nr. 621/12.02.2008 din cauza civila nr._, sentința definitiva si irevocabila.
Arată pârâta că în măsura în care ar fi admisibilă o cerere în obligarea sa la plata prețului de circulație al bunurilor, reclamanta avea la îndemâna un termen de 3 ani in care sa solicite o eventuala achitare a acestuia, daca nu l-ar fi primit. De asemenea, reclamanta avea la indemna tot un termen de 3 ani pentru a solicita rezoluțiunea vânzării întrucât acțiunea în rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare are caracterul unei acțiuni personale, prescriptibile în termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de Decretul nr. 167/1958.
Astfel, prin sentința civila nr. 621/12.02.2008 pronunțata de către Judecătoria Caracal in cauza civila nr._ se retine ca vânzătoarea I. D. a recunoscut in fata instanței, in cadrul interogatoriului luat din oficiu, existenta înscrisului denumit antecontract de vânzare cumpărare, existenta si validitatea vânzării, primirea prețului, dându-si acordul expres in ceea ce privește pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de înstrăinare.
2. De asemenea, pârâta apreciază ca acțiunea reclamantei este inadmisibila, tot prin prisma sentinței civile nr. 621/12.02.2008 pronunțata de către Judecătoria Caracal in cauza civila nr._ .
Atâta vreme cât o instanța judecătoreasca a verificat condițiile de valabilitate ale convenției din 2007 conținând promisiunea de vanzare-cumparare si a stabilit ca sunt îndeplinite condițiile legale și că a intervenit vânzarea bunurilor imobile ca sancțiune a vânzătoarei care nu s-a prezentat în termenul legal în fața notarului pentru a perfecta actele de vânzare-cumpărare în formă autentică, pronunțându-se inclusiv asupra achitării prețului vânzării în baza recunoașterii, pârâta apreciază că acțiunea est inadmisibilă.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la data de 9.10.2014 prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune privind obligarea pârâtei la plata prețului de circulație a bunurilor/rezoluțiunea convenției verbale de vânzare cumpărare din 12.05.2007 și respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin sentința civilă nr._/25.11.2014 Judecătoria Slatina a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca urmare a intervenirii prescripție dreptului material la acțiune.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în baza unui înscris sub semnătura privata datat 12.05.2007, reclamanta a vândut paratei imobilul casa de locuit compus din 3 camere, 2 bucătarii, construit din cărămida, acoperit cu tabla, împreuna cu terenul aferent de 1500 m.p din T. 19, P7,8 precum si suprafața de 1,98 ha teren arabil extravilan inclus in T.P. nr._/50/29.11.2002, bunuri situate in corn. Măruntei, Jud. O.. Pârâta a obținut sent. civ. nr. 621 /12.02.2008 pronunțata de Jud. Caracal in cauza nr._ pronunțându-se o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a formulat plângere penala menționând că nu a semnat ea antecontractul. Prin decizia penala nr. 667/20.03.2012, Curtea de Apel C. a achitat-o pe pârâtă pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a înlăturat din sentința instanței de fond dispoziția privind restabilirea situației anterioare pronunțării sent. civ. nr. 621/12.02.2008 a Jud. Caracal referitoare la revenirea in proprietatea sa a casei si terenurilor pe care B. P. le dobândise prin această sentință motivând Curtea că pârâta nu ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune deoarece intre părți ar fi intervenit o înțelegere de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere care ar fi trebuit materializata . la notar, dar ca datorita taxelor notariale mari acestea ar fi convenit sa mearga in instanța, ca in aceeași zi inculpata a dat o declarație notariala ca o va întreține pe reclamantă, rezultând de aici concluzia ca aceasta nu ar fi fost in eroare cu privire la demersurile judicare si notariale făcute de inculpata in "realizarea înțelegerilor verbale".
În cauza pendinte, reclamanta I. D. in contradictoriu cu pârâta B. P. solicita ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, fie rezoluțiunea vânzării, fie obligarea pârâtei la plata prețului de circulație a bunurilor ce au făcut obiectul convenției verbale de vânzare-cumpărare din 12.05.2007 dintre părți constatată prin sent. civ. nr. 621/12.02.2008 de către Judecătoria Caracal în cauza nr._ .
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin prisma înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește legea aplicabilă litigiului, respectiv soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, potrivit art. 3 din Legea nr. 287/2009 actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . N.C.C. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. În consecință, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 care prevăd un termen general de prescripție de 3 ani, și nu dispozițiile noului Cod Civil.
Excepția prescripției este o excepție de fond care presupune administrarea unui probatoriu in dovedirea ei.
În baza probelor, instanța de fond a apreciat ca termenul de 3 ani se calculează de la data 12.05.2007, adică de la data antecontractului.
Pentru a reține aceasta, instanța de fond a avut în vedere s.c. 621/2008 a Judecătoriei Caracal(fila 12), prin care s-a dat o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. În practicaua acesteia se menționează că reclamanta a fost prezenta în sala de judecată, că i s-a luat interogatoriu prin care a recunoscut că la data de 12.05.2007 a vândut casa și terenul aferent în suprafață de 1500 mp pentru care a primit prețul de 5000 lei, ceea ce înseamnă că reclamanta a fost în cunoștință de cauză despre vânzare atunci când a afirmat aceste aspecte.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că prin d.p. 667/2012, Curtea de apel C. a constatat că pârâta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune deoarece aceasta nu a indus-o în eroare pe reclamanta cu nicio faptă, între părți existând o înțelegere verbală cu privire la vânzarea imobilelor, reclamanta nefiind în eroare cu privire la demersurile judiciare și notariale ale pârâtei. Totodată, instanța de fond a mai reținut că singurul aspect sancționat a fost conceperea unui înscris sub semnătură privată de către pârâtă în care s-a contrafăcut semnătura reclamantei, dar aceasta tot în baza înțelegerii verbale dintre părți.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat rezoluțiunea vânzării pe motiv că nu s-a achitat prețul, adică aceasta solicită rezoluțiunea antecontractului. Curtea de Apel C. nu a constatat ca antecontractul de la fila 11 este nul, ci ca semnătura de pe el este falsa celelalte mențiuni de pe el fiind valabile.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că termenul de 3 ani a expirat în 2010, reclamanta neputând cere la acest moment rezoluțiunea vânzării sau plata prețului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelanta reclamantă I. D., considerând-o netemeinica si nelegala, motiv pentru care solicită admiterea apelului, anularea sentinței si trimiterea cauzei la prima instanța pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că: legea aplicabila este D.167/1958; ca termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la 12.05.2007, adică data menționata pe antecontractul sub semnătura privata, deoarece din practicaua sent.civ. nr. 621/12.02.2008 ar rezulta ca ar fi fost prezenta in sala de judecata si ar fi recunoscut ca i-a vândut paratei casa si terenurile si ar fi primit 5000 lei ca pret ,ceea ce ar insemna ca ar fi fost in cunoștința de cauza despre vânzare când a făcut afirmațiile respective; ca parata ar fi falsificat înscrisul in baza acordului său; Curtea de Apel C. nu ar fi constatat ca antecontractul de la fila 11 ar fi nul ci ca semnătura de pe el (care dintre ele ) ar fi falsa iar celelalte mențiuni de pe el sunt valabile; că in funcție de aceste aspecte termenul de prescripție ar fi expirat în 2010.
Arată că sentința este nelegala deoarece termenul de prescripție nu avea cum sa curgă de la 12.05.2007, care este data întocmirii in fals a înscrisului sub semnătura privata de către parata din mai multe considerente:
-din declarațiile paratei date in cauza penala rezulta ca ea a antedatat antecontractul de vânzare-cumparare, ca nu l-a întocmit la 12.05.2007 ci prin luna septembrie 2007;
-din aceeași declarație a paratei date in cauza penala rezulta ca ea a intocmit inscrisul in lipsa apelantei reclamante, ca nici ea, nici mama pârâtei, martora Navodaru P., nu au semnat inscrisul intocmit in fals de pârâtă.
Mai arată că termenul de prescripție nu avea cum sa curgă nici de la data de 12.02.2008, data pronunțării sent. civ. 621 de către Judecătoria Caracal, deoarece nu a avut niciodată in posesie nici înscrisul sub semnătura privata, nici sentința respectiva.
Consideră ca termenul de prescripție a început sa curgă la 20.03.2012, adică la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.795/14.09.2011a Judecătoriei Slatina prin decizia Curții de Apel C..
Se arată că prin sentința penală nr.795/14.09.2011 pronunțata de Judecătoria Slatina in cauza nr._, rămasa definitiva prin decizia penală nr.667/20.03.2012 pronunțata de Curtea de Apel C., parata a fost condamnata la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătura privata.
Cu toate ca parata a fost condamnata si înscrisul sub semnătura privata anulat in totalitate ca fals, parata a rămas in continuare proprietara tuturor bunurilor imobile menționate de ea in actul fals, fara ca de la data condamnării ei definitive si pana la introducerea acțiunii din prezenta cauza, parata sa-i achite vreo suma de bani cu titlu de pret al bunurilor.
Potrivit art 8 din D. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita începe sa curgă de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atat paguba cat si pe cel care răspunde de ea. Dispozițiile se aplica si in cazul îmbogățirii fara just temei.
Se mai arată că, vazand decizia Curții de Apel C. care a înlăturat dispoziția instanței de fond privind repunerea părtilor in situația anterioara si poziția paratei de a refuza achitarea prețului, fiind astfel prejudiciata, consideră ca termenul de prescripție de 3 ani având ca obiect obligarea paratei fie la achitarea prețului, fie rezolutiunea vânzării a inceput sa curgă de la momentul pronunțării deciziei Curții de Apel C., adică 20.03.2012, data la care a cunoscut efectiv paguba cat si faptul ca parata este cea care trebuie sa răspundă de ea.
Mai arată apelanta reclamantă că, daca s-ar admite ca termenul de prescripție de 3 ani ar fi început sa curgă de la data cand a aflat de actul fals întocmit de parata, acest lucru s-a intamplat insa in iulie 2010 cand a obținut in fotocopie tot dosarul civil de la Judecătoria Caracal si nicidecum in mai 2007.
De asemenea, arată că un nou termen de prescripție de 3 ani a inceput sa curgă impotriva sa la 20.03.2012 si s-a împlinit la 20.03.2015, dar a introdus cererea din prezenta cauza la 30.06.2014, adica in termenul general de prescriptie de 3 ani, astfel că solicită anularea sentinței instanței de fond.
Nu este reala susținerea instanței de fond cum ca Curtea de Apel nu ar fi constatat ca antecontractul sub semnătura privata ca fiind nul, ci doar semnătura de pe el, iar celelalte mențiuni sunt valabile.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 si urm. C.pr.civ, art.479-480 al.3 si urm.C.pr.civ., art. 3, 8, 16, 17 din D.167/1958 .
Au fost depuse, în copie, următoarele: chitanța privind taxa judiciara de timbru de 50 lei, declarație parata la u.p. din 18.01.2011si 11.11.2010 și declarația paratei la Judecătoria Slatina in cauza nr.3873/11.05.2011.
Intimata B. P. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă si menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinica si legala, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
1.1.Apelanta susține ca termenul de prescripție nu avea cum sa curgă de la data de 12.05.2007, data intocmirii înscrisului denumit chitanta si care este un antecontract de vanzare-cumparare, intrucat, susține aceasta, apelanta nu cunoștea conținutul înscrisului si data intocmirii.
1.2.Apelanta susține ca termenul de prescripție nu a inceput sa curga nici la data de 12.02.2008, data la care Judecătoria Caracal s-a pronunțat in acțiunea in care s-a solicitat sa se constate intervenita vânzarea dintre parti, întrucat, desi apelanta a fost prezenta la interogatoriu in fata instanței, susține ca nu a primit sentința civila pronunțata in cauza.
Se mai arată că apelanta reclamanta nu poate susține ca nu a avut cunoștință de existenta procesului civil având ca obiect acțiune prin care sa se constate intervenita vânzarea cata vreme a fost prezenta in sala de judecata si a răspuns la interogatoriul luat din oficiu de către instanța.
1.3_Apelanta susține ca termenul de prescripție nu a început sa curgă nici in iunie 2010 cand a formulat plângere penala pentru infracțiunile de fals, uz de fals si înșelăciune, întrucât susține ca termenul de prescripție a fost întrerupt prin formularea plângerii penale, plângere penala soluționata in anul 2012, cand a început sa curgă un nou termen de prescripție.
Or, apelanta evita sa recunoască aceeași împrejurare: personal, in fata instanței de judecata a confirmat existenta actului denumit "chitanța" in anul 2008, confirmare in baza căreia s-a pronunțat o hotărare judecătoreasca având ca obiect constatarea intervenirii vânzării-cumpărării între părți.
Pe de alta parte, prin declarațiile date in cadrul dosarului penal despre care face vorbire, apelanta a recunoscut ca stia ca intre parti s-a produs un transfer de proprietate si ca pentru acest motiv s-a prezentat in fata Judecătoriei Caracal. Pentru acest considerent, Curtea de Apel C. a apreciat in decizia penala, atitudinea apelantei ca fiind nesincera si a apreciat ca de fapt apelanta a cunoscut in tot acest interval de timp faptul ca a vândut bunurile imobile. Mai mult, aceeași Curte de Apel C., în decizia penala invocată, apreciază ca nu exista infracțiunea de înșelăciune întrucât părțile s-au inteles asupra vânzării, iar actul denumit "chitanța" conține acordul de voința al pârtilor.
Recunoscând ca stia in tot acest interval de timp cuprins intre 2007 si 2012 de existenta vânzării, automat apelanta recunoaște ca nu mai este în termenul de prescripție de 3 ani. Recunoașterea a fost făcuta in fata instanței cu ocazia audierilor.
Astfel, prin sentința civila nr. 621/12.02.2008 pronunțata de către Judecătoria Caracal in cauza civila nr._ s-a retinut ca vanzatoarea I. D. a recunoscut in fata instanței, in cadrul interogatoriului luat din oficiu, existenta înscrisului denumit antecontract de vânzare cumpărare, existenta si validitatea vânzării, primirea prețului, dându-si acordul expres in ceea ce privește pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de înstrăinare.
Instanța de fond in mod temeinic a admis aceasta excepție, dat fiind faptul ca reclamanta apelanta I. D. a fost prezenta personal la interogatoriu in fata Judecătoriei Caracal in cauza civila nr._ si i s-a comunicat sentința civila nr. 621/12.02.2008. Ca este asa rezulta din declarațiile date de către apelanta pe parcursul judecaților, chiar si in cadrul dosarului penal, unde recunoaște ca a fost prezenta in fata instanței si stia de ce s-a prezentat acolo. Recunoaște, in cadrul aceluiași dosar penal, ca stia ca s-a prezentat la judecătorie pentru a vinde casa si terenul aferent.
Pe de alta parte, apreciază ca acțiunea reclamantei este inadmisibila, tot prin prisma sentinței civile nr. 621/12.02.2008 pronunțata de către Judecătoria Caracal in cauza civila nr._ .
Atâta vreme cat o instanța judecătoreasca a verificat condițiile de valabilitate ale convenției din 2007 conținând promisiunea de vanzare-cumparare si a stabilit ca sunt îndeplinite condițiile legale si ca a intervenit vânzarea bunurilor imobile ca o sancțiune a vânzătoarei care nu s-a prezentat in termenul legal în fata notarului pentru a perfecta actele de vânzare-cumpărare in forma autentica, pronuntându-se inclusiv asupra achitării prețului vânzării in baza recunoașterii la interogatoriu a reclamantei, recunoaștere făcuta in fata instanței de judecata in anul 2008, o astfel de acțiune prin care tinde sa se dovedească un alt aspect decât cel reținut in sentința definitiva si irevocabila menționata, este inadmisibila.
A ne trimite către rechizitoriul intocmit in dosarul penal, nu echivalează decât cu o încercare de deturnare a atenției, cata vreme instanța penala a soluționat deja aceste aspecte in sensul ca a constatat ca semnătura nu este a vânzătoarei, dar conținutul este real, în sensul ca acordul de voința exprimat in scris este cel real. Or acordul de voința viza atat înstrăinarea bunului, cat si plata prețului pentru a vorbi de o vânzare perfectata.
Mai mult, instanța de recurs, retine ca „rezulta din înscrisuri (declarația notariala si sentința civila), care se coroborează cu datele inculpatei si cu declarațiile unor martori, dar si cu recunoașterile parțiale ale părtii vătămate ca inculpate nu a acționat cu intenția de a înșela partea vătămata si ca aceasta nu a fost in eroare cu privire la demersurile judiciare si notariale făcute de către inculpata.
Mai retine instanța ca nu se poate ignora ca ulterior pronunțării sentinței civile si emiterii înscrisului notarial, o perioada mare de timp, partea civila a plătit taxele si impozitele in numele inculpatei.
Mai mult, plângerea penala pe care reclamanta a formulat-o intervine la mai mult de 3 ani de la încheierea convenției de vânzare-cumparare, convenția fiind încheiata la data de 12.05.2007, iar plângerea penala fiind formulata la data de 12.07.2010.
Reclamanta a încercat si revizuirea sentinței civile nr. 621/12.02.2008 pronunțata de către Judecătoria Caracal in cauza civila nr._, insa cererea sa a fost respinsa. Cererea sa de revizuire a fost întocmita tocmai pornind de la sentința penala in cauza si de la împrejurarea ca antecontractul de vanzare-cumparare a cărui rezolutiune se cere astăzi ar fi fost intocmit în fals de către mine, parata.
In acest context in care atat o instanța civila (prin sentința civila nr. 621/12.02.2008 pronunțata de către Judecătoria Caracal în cauza civila nr._ ), cat si o instanța penala (prin decizia penala nr. 667/20.03.2012 pronunțata de către Curtea de apel C. in cauza nr._ ) au statuat definitiv si irevocabil ca înscrisul denumit convenție din 12.05.2007 a exprimat acordul de voința al părtilor asupra vânzării, apreciază ca a încercat sa probeze existenta unei alte realități de fapt decât cea reținuta prin aceste înscrisuri este inadmisibila.
Astfel, solicită a se observa faptul ca la încheierea acordului de voința a achitat prețul imobilului, fapt recunoscut si de către reclamanta in fata instanței in anul 2008 cu ocazia interogatoriului.
A solicita plata prețului dupa cca. 7 ani de la perfectarea vânzării este, cel puțin o atitudine nesincera, atitudine remarcata de altfel si de către instanța penala, Curtea de Apel C..
În drept, s-au invocat prevederile art. 471 alin. 5 NCPC.
Apelanta reclamantă I. D. a depus răspuns la întâmpinare prin care precizează că își menține cererea inițială și apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond și solicită admiterea acestora și respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de intimată.
Arată că, susținerile intimate sunt aberante, în permanență aceasta susținând că cererea sa este prescrisă deoarece în toată perioada 2007-2012 ar fi știut de existența procesului civil având ca obiect pronunțare hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, că ar fi recunoscut că între ea și intimată ar fi avut loc un transfer al proprietății și că din acest motiv Curtea de Apel ar fi apreciat că intimata nu ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune întrucât părțile s-ar fi înțeles în privința vânzării iar actul denumit „chitanță” ar conține acordul de voință al părților.
Analizând sentința în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din observarea actelor de procedură de la dosar rezultă, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, că reclamanta a solicitat fie rezoluțiunea vânzării, fie obligarea pârâtei la plata prețului de circulație al bunurilor ce au făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare din data de 12.05.2007, constatată prin sentința civilă nr. 621/12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .
Temeinic și legal a stabilit instanța de fond că legea aplicabilă litigiului nu este Noul Cod Civil, regulă care se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin. 2 și 3 C.civ. (reluate în art. 3 și art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât și din art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretare, efectele, executarea și încetarea sa”.
Prescripțiile extinctive începute și împlinite sub imperiul reglementării anterioare nu sunt supuse dispozițiilor legii noi, deoarece ele reprezintă situații juridice trecute.
Mai mult, art. 6 alin. 4 C.civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc și că prescripțiile extinctive (precum și decăderile și uzucapiunile) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Din această perspectivă, statuarea instanței de fond cu privire la faptul că legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele, este legea la data la care prescripția începe să curgă, este deplin justificată de normele legale menționate anterior.
Nu poate însușită de tribunal, însă, concluzia instanței de fond în sensul că în cauză a intervenit prescripția dreptului la acțiune în sens material.
În acest sens, tribunalul constată că prin sentința civilă nr. 621/12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea între părțile litigante și din prezenta procedură judiciară a imobilului casă compusă din 3 camere, 2 bucătării, acoperită cu tablă, împreună cu terenul aferent de 1500 m.p. și 1,98 ha teren arabil extravilan, terenuri situate în ..
Prin urmare, în cauză nu se mai pune problema unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, ci a unui veritabil contract autentic, știut fiind faptul că sentința civilă nr. 621/2008 ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Astfel fiind, în speță de vin incidente dispozițiile art. 1368 C.civ. de la 1865, aplicabil așa cum s-a explicat supra.
Ori, potrivit art. 1365 și art. 1368 C.civ., „Dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării.”, iar acțiunea vânzătorului pentru rezoluțiunea vânzării este reală.
Fiind o acțiune reală, este imprescriptibilă extinctiv (art. 21 din Decretul nr. 167/1957), întrucât urmărește – în ultimă instanță – nu persoana cumpărătorului, ci chiar bunul vândut, întrucât rezoluțiunea se produce cu efect retroactiv și deci se răsfrânge și asupra terților dobânditori de drepturi asupra lucrului vândut.
Acțiunea în rezoluțiune pentru neplata prețului poate fi calificată drept personală numai dacă prin aceasta nu se urmărește dobândirea lucrului vândut, ci numai desființarea contractului (de ex., transferul proprietății și predarea lucrului urma să aibă loc ulterior – termen sau condiție suspensivă, ipoteză care nu se regăsește în speță, întrucât transferul proprietății a operat la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 621/12.02.2008).
Pe cale de consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 raportat la art. 480 alin. 3 C.proc.civ., întrucât instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, tribunalul va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Această soluție se impune întrucât, din analiza considerentelor sentinței apelate, rezultă că instanța de fond nu a analizat excepția prescripției și cu privire la petitul alternativ, având ca obiect obligarea pârâtei la plata prețului de circulație al bunurilor în litigiu. Se impune deci o judecată unitară, pentru întreg demersul judiciar al reclamantei, cu care a fost învestit instanța de fond.
La rejudecare, instanța de fond va analiza și cealaltă excepție invocată de pârâtă, privitoare la inadmisibilitatea acțiunii, urmând ca, în funcție de soluția asupra acestei chestiuni prealabile, să soluționeze, dacă mai este cazul, fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă I. D., domiciliată în comuna Mărunței, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr._ din 25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă B. P., domiciliată în Drăgănești-O., .. ZA1, ., Județul Ol, anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 23.04.2015.
Președinte, S. O. | Judecător, V. V. | |
Grefier, A. D. |
Red./tehnored.S.O.
Ex.4/24.06.2015
Judecător fond A.M. L.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3138/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
