Fond funciar. Decizia nr. 979/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 979/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 979/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 979/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător I. D.
Judecător M. I. S.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant B. I., domiciliat în localitatea B., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5601 din data de 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. B. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, C. E., domiciliată în comuna Sacadat, ., V. E., domiciliată în Slatina, ., ., ., C. (A.) E., D. C. D. și B. G., toți domiciliați în Slatina, ., ., ., B. (D.) F., domiciliată în Slatina, ., ., ., având ca obiect- litigiu de fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant B. I. personal și asistat de avocat D. C., lipsă intimații pârâți C. L. B. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, C. E., V. E., C. (A.) E., D. C. D. și B. G., B. (D.) F.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat D. C., pentru recurentul reclamant B. I., depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare nr._/2013.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pe recursul promovat.
Avocat D. C., având cuvântul pentru recurentul reclamant B. I., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare, arată că în conformitate cu dispozițiile art. 700 din Codul civil pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o în condițiile prezentului articol și nu cei care au renunțat în condițiile art. 696 din Codul civil.
În speță, se dovedește cu certitudine că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului cât și cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă.
Astfel, beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății în temeiul Legii 18/1991 în sensul repunerii în termen numai moștenitorii care nu a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege iar nu și cei care au renunțat la succesiune.
P. aceste motive, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii reclamantului și pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17/13.05.2010.
Se ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5601 din 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a respins cererea formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâtele C. E., V. E., C. (fostă A.) E., D. C. D., B. G. și B. (fostă D.) F., C. L. B. și C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect nulitatea absolută și parțială a titlului de proprietate_/17/2010, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că motivul pentru care reclamantul solicită să se constate nulitatea titlului de proprietate este acela că pârâții nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului B. I., deoarece C. E. (persoană trecută pe titlul de proprietate) și B. M. (autoarea celorlalți pârâți înscriși pe titlul de proprietate) sunt renunțători la succesiunea autorului B. I., conform certificatului de moștenitor nr. 852/11.10.1983.
Verificând documentația înaintată de C. L. Vulturești, instanța a constatat că pentru terenul în cauză au făcut cerere atât reclamantul B. I., cât și pârâta C. E. și ceilalți pârâți, moștenitori ai lui B. M., cererea fiind făcută împreună de toți moștenitorii la 18.03.1991, persoane care au fost trecute de altfel și în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate, fără ca reclamantul să conteste acest act (sau vreun altul emis în prealabil titlului de proprietate) în procedura plângerii reglementate de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că pârâții, au dobândit odată cu depunerea cererii de reconstituire calitatea de moștenitori ai acestuia (beneficiind de repunerea în dreptul de a accepta succesiunea recunoscută de art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991), astfel că în mod legal titlul de proprietate s-a emis și în beneficiul acestora.
În acest sens, instanța a reținut că titlul de proprietate a fost emis inițial în 1998 (TP nr._/63/09.10.1998), ulterior fiind emis un alt titlu de proprietate ca urmare a modificărilor aduse acestuia prin sentința civilă nr. 4851/2001 (aspect necontestat de reclamant), respectiv TP nr._/17/13.05.2010 contestat în cauză.
Pe de altă parte, atâta vreme cât reclamantul a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (sentința civilă nr. 4851/2001), el nu mai poate solicita constatarea nulității titlului, dacă acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor hotărârii judecătorești.
Aceasta deoarece nu se mai poate pune în discuție situația de fapt stabilită de hotărârea judecătorească, reclamantul neîndeplinind calitatea de terț pentru a invoca inopozabilitatea. Acest argument nu se bazează pe existența autorității de lucru judecat), deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1201 C. Civil (lipsind identitatea de cauză și de obiect), ci aceea de respectare a principiului stabilității juridice care impune ca o soluție definitivă și irevocabilă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii și pe cale de consecință, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/17/13._.
Consideră recurentul că instanța de fond, atât în motivare cât și în dispozitivul hotărârii, a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității și nu se regăsește în probele administrate în cauză.
Astfel, pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din codul civil, și nu cei care au renunțat la succesiune în condițiile art. 696 din Codul civil.
Ca urmare, se impune a se stabili că beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății în temeiul art.13 alin.(2) din Legea 18/1991 în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 cod procedură civilă, art. 304 ind.1 cod procedură civilă.
Analizând sentința pronunțată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct.9 cod procedură civilă, tribunalul urmează să constate că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art. 304 pct.9 cod procedură civilă, prevăd că modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 13 din Legea 18/1991 și nu a respectat Decizia nr.XI din 5 februarie 2007, dată în interesul legii ca urmare a existenței unor puncte de vedere neunitare în aplicarea acestui text de lege referitor la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire.
În considerentele deciziei susmenționate, care a statuat că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din codul civil, nu și succesibilii care au renunțat la moștenire (decizie obligatorie potrivit art.329 al.3 din codul de procedură civilă) s-a concluzionat că doar instanțele care au considerat că eredele renunțător nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii pentru reconstituirea dreptului de proprietate au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
Se subliniază că dispozițiile art.13 din Legea 18/1991 prevăd că repunerea în termen vizează numai moștenitorii , deci persoane care au ,,calitatea de moștenitor’’ or, potrivit dispozițiilor art. 696 din codul civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, succesibilul fiind considerat ca o persoană străină de succesiune.
D. aceste considerente a statuat instanța supremă că cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputându-și dovedi această calitate întrucât, în acest caz nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din codul civil prin care el este doar prezumat de lege ca renunțător ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine prin declarația notarială că nu mai are această calitate, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.
În plus, regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral, renunțarea vizând atât bunurile existente în succesiune la data decesului cât și cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă.
Tribunalul nu poate primi motivarea instanței de fond care concluzionează că interpretarea dată de instanța supremă articolului 13 din Legea 18/1991, nu va putea fi avută în vedere decât pentru titlurile eliberate pentru prima dată după data pronunțării acestei decizii întrucât, în sens contrar, s-ar ajunge la o retroactivitate a legii nejustificată de nicio normă juridică, situație în care s-ar încălca în mod direct principiul securității raporturilor juridice, care prevede că soluția dată de către instanțe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie pusă în discuție, întrucât decizia dată în recursul în interesul legii, nu constituie o lege ulterioară (nici chiar printr-o interpretare extensivă ), ținând seama de faptul că aceasta are rolul pe de o parte de a statua care instanțe au aplicat și interpretat corect legea, precum și motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu referire la punctul de vedere pe care aceasta îl stabilește, obligatoriu, în interpretarea unui anumit text normativ.
Or, norma interpretată prin Decizia nr.XI din 5 februarie 2007 este stabilită prin Legea nr.18/1991, legea anterioară emiterii titlului de proprietate, ceea ce infirmă susținerile judecătorului de fond cu privire la retroactivitatea legii.
În plus, în speță, nu s-a solicitat reexaminarea unei hotărâri definitive în scopul de a obține o reanalizare a cauzei, întrucât prin hotărârea anterioară la care se face referire, respectiv sentința civilă nr.4851/2001 a fost admisă acțiunea reclamantului recurent formulată, este adevărat, alături de ceilalți frați, prin care s-a majorat suprafața de teren reconstituită în patrimoniul autorului, dar prin nicio cerere în justiție, anterioară, celei prezente, recurentul reclamant nu a cerut să se constate nulitatea absolută a vreunuia din cele două titluri de proprietate făcând referire la calitatea sa de unic moștenitor.
P. cele ce preced, în temeiul art.312 rap.la art. 304 pct.9 cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul și va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute și parțiale a titlului de proprietate .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant B. I., domiciliat în localitatea B., județul O., împotriva sentinței civile nr. 5601 din data de 15 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. B. și C. Județeană O. ambele de aplicarea legilor fondului funciar, C. E., domiciliată în comuna Sacadat, ., V. E., domiciliată în Slatina, ., ., ., C. (A.) E., D. C. D. și B. G., toți domiciliați în Slatina, ., ., ., B. (D.) F., domiciliată în Slatina, ., ., ., modifică sentința în sensul că admite acțiunea și constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17/13.05.2010 și dispune radierea din titlu a numiților C. E., V. E., D. D., A. E., D. F., B. G..
Obligă comisiile de aplicare a legii fondului funciar să întocmească formalitățile premergătoare și să elibereze un nou titlu de proprietate pe numele reclamantului B. I. I., ca moștenitor al autorului B. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2013, Tribunalul O..
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, I. D. | Judecător, M. I. S. |
Grefier, M. R. |
Red.ID/SM
JF.D. L.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 46/2014. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 506/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
