Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 20/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 20/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 20/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant D. C., domiciliat în comuna Făgețelu, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 6630/17.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr.,_, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M., domiciliată în D., ..A, ., Județul Hunedoara și cu intimata intervenientă în nume propriu P. F. L., Persoană Fizică Autorizată, cu sediul în Pitești, ., ., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat numitul P. E., cu procură pentru intimata intervenientă în nume propriu P. F. L., Persoană Fizică Autorizată, asistat de avocat M. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, verificând, din oficiu la primul termen de judecată, în raport de dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 466 alin.1 Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
A. M. C., pentru procurist P. E., depune la dosar procura autentificată sub nr. 1291/30.09.2015 și bon fiscal, reprezentând contravaloare combustibil.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
A. M. C., pentru procurist P. E., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, conform întâmpinării depuse la dosar. Solicită obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat și contravaloare combustibil.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 6630/17.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr.,_, s-a respins excepția inadmisibilității invocată de P. F. L., persoană fizică autorizată.
S-a respins cererea formulată de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta S. M., având ca obiect hotărâre care să pelenta hotarare tine loc de contract de vanzare-cumparare., sect 6,iect un teren in suprafata de 1893 m.p. situat in T213, P34țină loc de act de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea de intervenție formulată de P. F. L., persoană fizică autorizată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar Judecătoria a reținut faptul că la data de 07.03.2014 reclamantul și pârâta au încheiat sub semnătură privată o convenție denumită ,,chitanță” prin care pârâta a înțeles să vândă reclamantului un teren în suprafață de 2,7 ha în schimbul sumei de 13.000 lei (fila 4).
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de P. F. L., Persoană Fizică Autorizată, instanța a avuta în vedere faptul că între părți s-a încheiat o convenție la data de 07.03.2014, deci anterior intrării în vigoare a disp. Lg. 17/2014, instanța apreciind că în speță sunt aplicabile disp. Noului cod civil și nicidecum cele privind Lg. 17/2014.
Astfel, excepția inadmisibilității care a fost invocată de intervenientă cu referire la dispozițiile Legii nr. 17/2014(aceasta susținând că nu se putea perfecta o asemenea vânzare, nefiind îndeplinite condițiile legale, suprafața de teren fiind sub puterea contractului de arendă), a fost respinsă ca neîntemeiată.
Analizând pe fond acțiunea, instanța de fond a avut în vedere următoarele disp. din Noul Cod Civil:
Art. 1849 NCC - Arendașul are drept de preempțiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercită potrivit art. 1.730 - 1.739.
Art. 1.730 NCC - (1) În condițiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempțiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun.
(2) Dispozițiile prezentului cod privitoare la dreptul de preempțiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabilește altfel.
(3) Titularul dreptului de preempțiune care a respins o ofertă de vânzare nu își mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se consideră respinsă dacă nu a fost acceptată în termen de cel mult 10 zile, în cazul vânzării de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, în cazul vânzării de bunuri imobile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei către preemptor.
Art. 1.731 NCC - Vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor.
În speță, convenția sub semnătură privată intervenită între părți reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare între părți, însă pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, este necesar să fie îndeplinite condițiile de validitate cerute de lege pentru a putea opera transferul dreptului de proprietate de la pârâtă (promitent vânzător) către reclamant (promitent cumpărător) și a respectării dreptului de preemțiune.
Dispozițiile art. 1.730 - 1.740 din Codul civil completează, de la data intrării în vigoare a acestuia, prevederile referitoare la dreptul de preempțiune cuprinse în legile speciale aflate în vigoare la această dată.
Pentru dreptul de preempțiune care rezultă din convenție, dispozițiile art. 1.730 din Codul civil se aplică numai în situația în care convenția a fost încheiată după . Codului civil(contractul de arendare este din dec. 2013).
Dreptul de preempțiune prevăzut la alineatele precedente este supus dispozițiilor art. 1.730 - 1.740 din Codul civil numai cu privire la contractele de vânzare încheiate după . Codului civil. (a se vedea art. 123 din Legea nr. 71/2011)
Ca regulă generală, preemptorul, adică titularul dreptului de preempțiune, poate să cumpere cu prioritate un bun. Stabilind această regulă, Codul civil vine cu precizarea că aceasta, precum și celelalte dispoziții privitoare la dreptul de preempțiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabilește altfel.
Instanța de fond a constatat că în contractul de arendă încheiat între pârâtă și arendaș s-a prevăzut dreptul arendașului la preemțiune în cazul înstrăinării terenului prevăzut în contract(fila 45-46).
Vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai dacă preemptorul nu și-a exercitat dreptul său de preempțiune.
În consecință, având în vedere că în cauza de față pârâta-arendator nu a urmat procedura prevăzută în art. 1730-1740 NCC, s-a admis cererea de intervenție formulată de P. F. L., persoană fizică autorizată, cu consecința respingerii cererii formulate de reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâta S. M. ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant D. C., considerând-o nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea formulată împotriva pârâtei Sieger M. cu motivarea că nu a fost respectat dreptul său preempțiune în calitate de arendaș a suprafeței de teren ce face obiectul vânzării, drept recunoscut de art. 6 din legea 17/2014.
In fapt, arată că la data de 17.03.2014 a încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare-cumpărare prin care a cumpărat suprafața de 2 ha și 7000 mp. pentru care a achitat suma de 13.000 lei, antecontract încheiat înainte de . legii nr. 17/2014 și nu înțelege cum dispozițiile acestei legii se aplică retroactiv.
Intervenienta P. F. L., persoană fizică autorizată, a formulat întâmpinare, solicitând instanței de prin hotărârea ce va pronunța să dispună respingerea apelului ca nefondat, deoarece sunt neîntemeiate criticile sentinței de fond în ceea ce privește faptul că a fost admisă cererea de intervenție și nu s-a făcut dovada refuzului vânzătoarei de a se prezenta la notariat pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare autentic.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este nefondat.
Astfel, deși apelantul menționează că nu avea cum să prevadă dispozițiile privind preemțiunea potrivit legii 17/2014 și că dispozițiile acestei legi nu retroactivează, tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil, care în art. 1849 prevede că arendașul are un drept de preemțiune cu privire la bunurile agricole arendate care se exercită potrivit art. 1730-1739.
Potrivit art. 1730 N.C. civ. în condițiile stabilite prin lege sau contract, titlul dreptului de preempțiune numit preemtor poate să cumpere cu prioritate un bun iar la alin. 2 stabilește că dispozițiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemțiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabilește altfel.
Cum prin antecontract nu s-a stabilit altfel, pentru valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare era necesar să fie exercitat dreptul de preemțiune prin adresarea unei oferte preemtorului.
Se constată că în contractul de arendă încheiat între pârâtă și arendaș s-a prevăzut dreptul arendașului la preempțiune în cazul înstrăinării terenului prevăzut în contract ( fila 45-46).
Față de această situație, vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional, se poate face către un terț numai dacă preemtorul nu și-a exercitat dreptul său de preemțiune.
Pentru aceste considerente, apelul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 453 C.p.civ. apelantul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant D. C., domiciliat în comuna Făgețelu, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 6630/17.09.2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr.,_, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M., domiciliată în D., ..A, ., Județul Hunedoara și cu intimata intervenientă în nume propriu P. F. L., Persoană Fizică Autorizată, cu sediul în Pitești, ., ., ., Județul Argeș, ca nefondat.
Obligă apelantul reclamant la 550 lei cheltuieli de judecată către intimata intervenientă în nume propriu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf: A.MLixandru
Ex.4/25.01.2016.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 27/2016. Tribunalul OLT | Obligaţie de a face. Decizia nr. 44/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
