Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 129/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 129/2016
Cod ECLI CLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 129/2016
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
COMPLET SPECIALIZAT ÎN MINORI ȘI FAMILIE
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. V.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol, judecarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant N. G., domiciliat în comuna Radomirești, . și de apelanta pârâtă D. I., domiciliată în Slatina, .. 30, . împotriva sentinței civile nr. 9263 din 04.12.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat E. D. pentru apelantul reclamant N. G., lipsă apelanta pârâtă D. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța în conformitate cu prevederile 131 alin. 1 raportate la dispozițiile art. 95 alin. 2 privitoare la competența Tribunalului și art. 466 alin. 1 Cod proc. Civ. privitoare la calea de atac a apelului, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Avocat E. D. pentru apelantul reclamant N. G. depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 20 lei și două înscrisuri sub semnătură privată cu dată încheiate între părțile litigante, respectiv declarație autentificată sub nr. 4723 din 18 decembrie 2015 și tranzacție .
Instanța constată că acest înscris denumit tranzacție nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de Cod de procedură civilă, în sensul că părțile nu s-au prezentat în fața instanței, aducându-se la cunoștință,doamnei avocat E. D. pentru apelantul reclamant N. G. că nu se poate lua act de această tranzacței.
Avocat E. D. pentru apelantul reclamant N. G. precizează instanței că nu solicită să se ia act de această tranzacție
Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererile de apel.
Avocat E. D. pentru apelantul reclamant N. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 996 Cod procedură civilă.
Cu privire la apelul declarat de apelanta pârâtă D. I., solicită respingerea acestuia ca nefundat.
Cu cheltuieli de judecată
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 9263/04.12.2015 s-a admis în parte cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de către reclamantul N. G. în contradictoriu cu pârâta D. I., CNP_, și s-a dispus ca reclamantul să aibă, în mod provizoriu, legături personale cu minorii N. I.-R. și N. M.-ALEXIA, născuți la data de 28.05.2008, după următorul program:
La domiciliul pârâtei din municipiul Slatina în ziua de sâmbătă a primului week-end din lună, între orele 12:00-16:00;
La domiciliul pârâtei din municipiul Slatina în ziua de duminică a celui de-al treilea week-end din lună, între orele 10:00-14:00;
La domiciliul reclamantului din . din vacanța de iarnă, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de luni, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua duminică, orele 16:00;
La domiciliul reclamantului din . zile din vacanța de primăvară, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de luni, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua miercuri, orele 16:00;
La domiciliul reclamantului din . în vacanța de vară, în perioada 01 iulie – 31 iulie, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de 01 iulie, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua 31 iulie, orele 16:00.
S-a admis în parte cererea reclamantului N. G. privind obligarea pârâtei D. I. la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 260 lei, reprezentând 50 % din cuantumul taxei judiciare de timbru (20 lei) și 50 % cuantumul onorariului avocațial (500 lei).
S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul N. G. și pârâta D. I. au fost căsătoriți, iar din relația lor de căsătorie au rezultat minorii N. I.-R., născut la data de 28.05.2008 (conform certificatului de naștere . nr._ – fila nr. 5), și N. M.-Alexia, născută la data de 28.05.2008 (conform certificatului de naștere . nr._ – fila nr. 6).
La data de 13.03.2014 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți prin acordul soților, stabilindu-se locuința minorilor la domiciliul mamei din municipiul Slatina (conform sentinței civile nr. 2565/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ - filele nr. 9-10).
În momentul desfacerii căsătoriei cei doi frați erau separați, băiețelul fiind crescut la domiciliul bunicilor paterni din . la domiciliul bunicii materne din municipiul Slatina.
Deși instanța de judecată a hotărât ca cei doi copii, după desfacerea căsătoriei, să nu mai fie crescuți separat și să aibă ambii locuința la domiciliul mamei din municipiul Slatina, părțile din prezenta cauză, mama și tatăl minorilor, nesocotind interesul superior al acestora așa cum fusese stabilit de instanța de judecată cu autoritate de lucru judecat (sentința civilă nr. 2565/13.03.2014 a rămas definitivă prin neapelare), au hotărât ca aceștia să crească separat cum fuseseră și până în acel moment (aspecte recunoscute de părți cu ocazia administrării interogatoriilor).
La data de 26.04.2015, pârâta s-a deplasat la domiciliul reclamantului din .-a luat pe minorul N. I.-R. la domiciliul său din municipiul Slatina, unde se află și în prezent (aspect recunoscut de părți cu ocazia administrării interogatoriilor și confirmat de martora N. I. – fila nr. 45).
Cei doi frați urmează cursurile Școlii ,,C. B.” din municipiul Slatina, de creșterea, educarea și îngrijirea acestora ocupându-se pârâta D. I., susținută de reclamantul N. G. care le-a trimis din străinătate diferite sume de bani (conform înscrisurilor de la filele nr. 51-53, referatului de anchetă psihosocială nr._/18.11.2015 – filele nr. 35-36).
Reclamantul a recunoscut că și-a petrecut ziua minorilor de 28.05.2015 împreună cu aceștia și cu pârâta la domiciliul acesteia din municipiul Slatina, iar ulterior a încercat să-i viziteze de două sau trei ori însă pârâta a chemat de fiecare dată organele de poliție.
Din referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantului din . că acesta locuiește împreună cu părinții săi într-o casă din paiantă compusă din 6 camere foarte bine mobilate, condițiile de locuit fiind forte bune (referatul de anchetă psihosocială nr. 4434/11.11.2015 – fila nr. 30).
Referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul pârâtei din municipiul Slatina a relevat faptul că aceasta locuiește împreună cu copiii și cu familia fratelui său (fratele, soția și fiica acestora în vârstă de 3 ani) într-un apartament cu 3 camere de locuit, mobilate și curat întreținute, proprietatea fratelui acesteia (referatul de anchetă psihosocială nr._/18.11.2015 – filele nr. 35-36).
În drept, conform art. 997 din codul de procedură civilă ,,instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Așadar, pe lângă condițiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete ce intră în conținutul acțiunii civile, admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea anumitor condiții speciale cumulative, și anume: existența în favoarea reclamantului a unei aparențe de drept, urgența, caracterul provizoriu sau vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale și neprejudecarea fondului prin măsura luată.
Pe cale ordonanței președințiale nu poate fi soluționat fondul dreptului. Cu toate acestea, un examen sumar al litigiului este autorizat de lege și chiar indispensabil, atât pentru a se stabili competența instanței de a lua o măsură provizorie, cât și pentru ca judecata să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a menține o anumită stare de drept sau de fapt.
Prima condiție esențială care este cerută de dispozițiile art. 997 din codul de procedură civilă pentru folosirea ordonanței președințiale este concluzionarea de către instanță, fără a prejudeca fondul, că aparența de drept este în favoarea reclamantului. În acest context aparența de drept are o conotație specifică: existența dreptului la un prim și sumar nivel de aproximare.
Ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, aparența de drept în favoarea unei persoane fiind o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Dreptul la relații personale este recunoscut legal nu numai părintelui, ci și minorului, atât prin acte normative interne cât și prin acte internaționale, ratificate de România (Convenția O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin legea nr. 18/1990). În acest sens, art. 17 din legea nr. 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului, în acord cu dispozițiile art. 9 pct. 3 din Convenția O.N.U. cu privire la drepturile copilului, consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, aceste legături neputând fi împiedicate decât în cazul existenței unor motive temeinice, de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Relațiile personale dintre un copil și părinții săi sunt reglementate și prin Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii (adoptată la Strasbourg la 15.05.2003 și ratificată de România prin legea nr. 87/2007). Conform art. 4 al Convenției, copilul și părinții săi au dreptul de a obține și de a întreține relații personale constante; aceste relații personale nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului; atunci când nu este în interesul superior al copilului să întrețină relații personale nesupravegheate cu unul dintre cei doi părinți ai săi, se ia în considerare posibilitatea de întreținere a unor relații personale sub supraveghere sau a altor forme de relații personale cu acest părinte.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interpretarea dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în jurisprudența sa, că legăturile personale între părinte și copilul său reprezintă un drept fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială, proteguit de art. 8 din Convenție (cauzele Ignaccolo-Zenide c. României, Costreie c. României, I. C. c. României, Monory c. României, N. contra României, Elholz c. Germaniei, Johansen c. Norvegiei), statul având obligația de a adopta măsuri pozitive care să asigure reunirea părintelui cu copilul său (cauzele Costreie c. României, Ignaccolo-Zenide c. României, Nuutinen c. Finlandei).
Prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.
În cauza pendinte instanța reține că aparența dreptului există în favoarea reclamantului în virtutea relațiilor de familie dintre el și cei doi minori, el având dreptul de a avea legături personale cu aceștia (conform art. 401 alin. 1 din codul civil și art. 17 din legea nr. 272/2004 - copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament) neexistând niciun motiv care să împiedice legăturile personale ale reclamantului cu copiii săi.
Cea de-a doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale o reprezintă urgența, iar aceasta este apreciată de către instanță în concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, respectiv situația de fapt și împrejurările specifice fiecărei cauze.
Articolul 997 din codul de procedură civilă enumeră cazurile generale de situații caracterizate prin urgență, și anume atunci când măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Sub acest aspect instanța arată că procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate (art. 263 alin. 4 din codul civil).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că procedurile legate de exercitarea autorității părintești necesită urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei (cauza Ignaccolo-Zenide c. României).
În cauză este îndeplinită condiția urgenței deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu ei și tocmai acest lucru se urmărește a se preîntâmpina prin formularea acțiunii pe cale procedurii speciale a ordonanței președințiale de stabilire a unui program de vizitare a copiilor de către tatăl lor.
Cât privește condiția caracterului provizoriu al măsurilor solicitate, aceasta este analizată împreună cu cea referitoare la neprejudecarea fondului, întrucât instanța soluționând cererea de ordonanță președințială nu poate lua măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți, deoarece ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci numai luarea unor măsuri în cazuri urgente.
Împrejurarea că măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului nu înseamnă că trebuie să existe un proces asupra fondului în paralel cu ordonanța președințială, această sintagmă folosită de legiuitor (art. 997 alin. 2 din codul de procedură civilă) trebuie înțeleasă în sensul că determină limita maximă a duratei măsurilor dispuse în această procedură specială, astfel că susținerile pârâtei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată întrucât nu există pe rol o cauză care să aibă ca obiect stabilirea unui program de vizită sunt neîntemeiate.
Aparența de drept este suficientă pentru ca instanța să poată ordona o măsură urgentă și provizorie cu privire la stabilirea păstrării legăturilor personale de către reclamant cu copiii săi al căror domiciliu a fost stabilit la locuința pârâtei întrucât aceasta nu are caracter irevocabil, în sensul că nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat, ea putând fi schimbată în situația în care condițiile de fapt care au determinat programul stabilit s-au schimbat.
În cazul copiilor, orice măsură care îi privește, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului, iar procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau (art. 263 alin. 1 și 2 din codul civil).
Principiul interesului superior al copilului este consacrat și de art. 3 alin. 1 din lege nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (conform căruia ,,în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”), de art. 2 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului conform căruia (,,interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie; principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal; principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”).
În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele aspecte: a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament (art. 2 alin. 6 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului).
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective. Altfel spus, în aprecierea interesului superior al minorului nu se poate absolutiza vreunul dintre criteriile enunțate, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea corelată a tuturor criteriilor privind situația morală, materială, profilul socio-moral al părților, atașamentul părinților față de copil și al copilului față de părți, neputând fi absolutizat vreunul dintre aceste criterii.
De asemenea, copiii nu trebuie să fie considerați proprietatea părinților, ci trebuie să fie recunoscuți ca indivizi având propriile drepturi și nevoi (Recomandarea 874/1979 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei).
Interesul superior al copilului implică menținerea unor legături efective, care să conducă la existența unei vieți de familie cu ambii părinți. Or, atingerea acestui deziderat presupune în mod necesar coabitarea copilului cu fiecare dintre părinți pe o durată de timp suficient de îndelungată. Relațiile personale se pot realiza nu numai prin vizitarea copilului la domiciliul său, ci și prin găzduirea minorului la părintele său, aceste aspecte urmând a fi stabilite în principiu prin acordul părinților. Dacă părțile nu se înțeleg cu privire la modalitatea de realizare concretă a dreptului la vizită programul se impune a fi stabilit de către instanță care stabilește programul pe care îl consideră corespunzător vârstei, dezvoltării fizice și psihice armonioase a minorului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța urmează să admită în parte cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de către reclamantul N. G. și să dispună ca reclamantul să aibă, în mod provizoriu, legături personale cu minorii N. I.-R. și N. M.-ALEXIA, ambii născuți la data de 28.05.2008, după un program stabilit de instanță corespunzător cu vârsta copiilor și necesitățile de dezvoltare fizice, psihice și intelectuale ale acestora: la domiciliul pârâtei din municipiul Slatina în ziua de sâmbătă a primului week-end din lună, între orele 12:00-16:00; la domiciliul pârâtei din municipiul Slatina în ziua de duminică a celui de-al treilea week-end din lună, între orele 10:00-14:00; la domiciliul reclamantului din . din vacanța de iarnă, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de luni, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua duminică, orele 16:00; la domiciliul reclamantului din . zile din vacanța de primăvară, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de luni, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua miercuri, orele 16:00; la domiciliul reclamantului din . în vacanța de vară, în perioada 01 iulie – 31 iulie, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de 01 iulie, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua 31 iulie, orele 16:00.
Instanța reține că se impune ca tatăl să aibă legături cu cei doi copii ai săi câte patru ore, în primul și al treilea week-end din lună la domiciliul acestora din municipiul Slatina, în mediul în care frații gemeni cresc în prezent pentru a se consolida relația dintre aceștia și tatăl lor, nefiind în interesul minorilor o deplasare de aproximativ 100 km (distanța dus-întors dintre municipiul Slatina și ., orele 16:00, până duminică, orele 16:00, așa cum solicită reclamantul, în timpul cursurilor școlare având în vedere că acest lucru i-ar afecta în mod negativ prin faptul că nu ar mai exista timpul necesar studierii și efectuării temelor atât pe minora N. M.-Alexia cât și pe minorul N. I.-R. care are nevoie de sprijin pentru a se integra în școala ale cărei cursuri le urmează întrucât el prezintă rezultate școlare sub posibilitățile sale (conform referatului de justificare – fila nr. 47). De asemenea, nu este oportună în prezent scoaterea, în special a băiețelului, din mediul în care s-a acomodat alături de sora sa cu atât mai mult cu cât acesta urmează și un tratament de specialitate pentru unele afecțiuni de care suferă (conform referatului de justificare – fila nr. 47 - acesta prezintă diagnosticul de tulburare de conduită hiperchinetică și obezitate – conform biletului de ieșire din spital – fila nr. 48, obezitate de gradul II - conform adeverinței medicale de la fila nr. 26 din dosarul atașat nr._ dintre aceleași părți), în condițiile în care tatăl (interogatoriul reclamantului – fila nr. 44) și bunica paternă (declarația martorei N. I. – fila nr. 45) nu recunosc faptul că minorul ar avea vreo afecțiune deși documentele medicale relevă acest lucru și fiind cert faptul că o greutate de 46-50 kg (aspect care rezultă din interogatoriul luat lui N. G. în dosarul atașat nr._/311/2014 dintre aceleași părți – fila nr. 79) pentru un copil în vârstă de 7 ani este una necorespunzătoare vârstei.
Se impune, de asemenea, ca reclamantul să aibă legături personale cu cei doi copii și la domiciliul său din . vacanțelor școlare, aspect cu care, de altfel, a fost de acord și pârâta, când nu este afectată activitatea minorilor în privința educației școlare și, perioada fiind mai lungă, minorii se pot acomoda mai ușor, astfel că reclamantul urmează să își dezvolte relațiile personale cu minorii prin găzduirea acestora la domiciliul său, continuând, totodată, și tratamentele medicale: în prima săptămână din vacanța de iarnă, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei, din municipiul Slatina, în ziua de luni a primei săptămâni de vacanță, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în municipiul Slatina, în ziua de duminică a primei săptămâni de vacanță, orele 16:00, tatăl având astfel ocazia de a sărbători Crăciunul împreună cu copiii săi; în vacanța de primăvară reclamantul îi va putea lua pe minori trei zile având în vedere că această vacanță este de doar o săptămână (în perioada 25.04._16 conform Ordinului M.E.C.S. nr. 5079/31.08.2015), copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de luni, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua miercuri, orele 16:00, copiii urmând a-și petrece sărbătorile pascale alături de mama lor; o lună în vacanța de vară, în perioada 01 iulie – 31 iulie, copiii urmând a fi luați de reclamant de la domiciliul pârâtei în ziua de 01 iulie, orele 10:00, urmând a fi aduși la domiciliul pârâtei, în ziua 31 iulie, orele 16:00, măsură care este justificată de faptul că este în interesul copiilor să aibă posibilitatea de a-și petrece vacanța de vară atât alături de mamă (luna august), cât și alături de tată (luna iulie).
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată instanța, admițând în parte cererea, urmează a reține o culpă procesuală egală a ambelor părți în declanșarea procesului motiv pentru care va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate cu procesul, respectiv 260 lei, reprezentând 50 % din cuantumul taxei judiciare de timbru (20 lei) și 50 % cuantumul onorariului avocațial (500 lei).
Cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată întrucât atunci când se solicită cheltuieli de judecată de către una dintre părțile procesului aceasta trebuie să facă dovada efectuării acelor cheltuieli, ea fiind cea căreia îi incumbă obligația dovedirii cheltuielilor solicitate, or pârâta nu a făcut în niciun fel dovada cheltuielilor efectuate.
În temeiul art. 997 alin. 2 din codul de procedură civilă ordonanța este provizorie și executorie.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantul N. G. și apelanta pârâtă D. I..
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta pârâtă D. I., aceasta consideră că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată greșit,deoarece cererea de chemare in judecată nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru ordonanță așa cum in mod greșit a reținut instanța de fond.
Susține astfel apelanta că ,pe lingă condițiile generale care trebuiesc îndeplinite de orice cerere de chemare in judecată,pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții, două fiind expres prevăzute de art 996 noul cp.c. și anume urgența și vremelnicia, iar a treia rezultă din caracterul provizoriu al măsurii, respectiv nerejudecarea fondului în analiza aparentei de drept pe care instanța o analizează in procedura de urgență.
Consideră apelanta că nu sunt întrunite cerințele prev de art 996 noul c.p.c.
Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii și pe fond respingerea cererii ca inadmisibilă.
Apelantul N. G., prin apelul declarat consideră sentința instanței de fond nelegală și netemeinică doar in parte în sensul că instanța de judecată a stabilit un program de vizită provizorie in primul și al treilea week-end la domiciliul pârâtei D. I., fapt care l-a pus in imposibilitate pe acesta de a putea sta de vorbă cu minorii întrucât pârâta i-a interzis să intre in domiciliul său și nu îi permită să iasă la plimbare cu minorii.
Consideră de asemenea nelegală soluția dată doar cu privire la vizita minorilor la domiciliul pârâtei, instanța ar fi putut că-i dea posibilitatea acestuia să –i ducă pe minori și la domiciliul său din ., unde minorii s-au simțit foarte bine in trecut in perioada vizitelor, iar fiul său N. R. a și crescut în acel domiciliu de la vârsta de 2 ani până in anul 2015 cind a fost luat de pârâtă.
Mai arată apelantul că dacă ar putea lua pe minori in domiciliul său din Radmirești, aceștia ar putea să-și vadă și bunicii paterni față de care sunt foarte atașați.
Apreciată apelantul că instanța de fond în mod corect a stabilit programul de vizită in perioada vacanțelor la domiciliul său din Radomirești ar fi putut măcar odată pe lună să fie luați la domiciliul său fără să fie sub influența pârâtei.
Solicită modificarea in parte a sentinței în sensul de a încuviința ca și în week-end să poată lua minorii la domiciliul său .
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art. 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Referitor la apelul declarat de apelanta parată D. I., se retine că aceasta critică soluția instanței de fond susținând că in cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune, asa cum a solicitat apelantul reclamant N. G., pe cale de ordonanța președințială stabilirea în mod provizoriu a unui program de vizita a minorilor N. I. R. și N. M. Alexia.
Contrar celor susținute de către apelanta parată, tribunalul retine că instanța de fond a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale in materia ordonanței președințiale raportat la dispozițiile legale care reglementează interesul superior al copilului.
Potrivit art. 997 C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Această normă generală stabilește condițiile de exercițiu speciale, care se adaugă celor generale ale oricărei cereri în justiție, pe care trebuie să le îndeplinească o ordonanță președințială.
Art. 920 C.proc.civ. prevede în mod expres că instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Aceasta înseamnă doar că pentru folosirea ordonanței președințiale în scopul luării măsurilor provizorii anume prevăzute în art. 920 C.proc.civ. nu trebuie dovedită cerința urgenței, astfel cum este impusă prin art. 997 alin. 1 C.proc.civ.
În situația de la art. 920 C.proc.civ. urgența este presupusă prin voința legiuitorului, de vreme ce prevazut să se recurgă la procedura ordonanței, instanța având a verifica, în aceste cazuri, numai îndeplinirea celorlalte cerințe pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, pe când, în cazul cererilor care nu sunt menționate expres de norma menționată anterior, trebuie verificate toate condițiile de admisibilitate.
În conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea nr. 272/2004 “principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 272/2004, reiese că și luarea unei măsuri provizorii (pe calea ordonanței președințiale ), trebuie să se subordoneze exclusiv principiului interesului superior al copilului,măsura stabilirii provizorii unui program de vizită a minorilor, avand caracter exceptional și fiind temeinic justificată.
Efectuând propria examinare a fiecărei probe in parte și a tuturor in ansamblul lor, tribunalul retine că este necesar ca apelantul reclamantul sa se bucure de cei doi minori in programul provizoriu stabilit de prima instanța, fiind indeplinite exigentele legale mai sus mentionate și tinand seama de interesul superior al copilului, principiu consacrat in mod expres de dispozițiile art. 2 din Legea Nr. 272 Republicată din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora”(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.(2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie. (3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei.
(6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Relativ la apelul declarat de apelantul reclamant N. G., tribunalul constată că acesta este nemulțumit de programul stabilit de instanța de fond, la vizita minorilor in week-end la domiciliul apelantei parate fara a-i da posibilitatea da a-i lua pe minori la domiciliul său din ..
Față de dispozițiile legale in materia interesului superior al copilului astfel cum au fost reținute mai sus și examinând materialul probator, tribunalul constată că nu este in interesul minorilor N. I. R. și N. M. Alexia, deplasarea acestora de la domiciliul mamei din Slatina la domiciliul apelantului reclamant din ., ci dimpotrivă ar afecta mediul in care se dezvoltă cei doi minori gemeni și programul minorilor in special in pregătirea activităților școlare .
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul urmează ca in conformitate cu prevederile art. . 480 alin.1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelurile declarate, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, apelurile declarate de apelantul reclamant N. G., domiciliat în comuna Radomirești, . și de apelanta pârâtă D. I., domiciliată în Slatina, .. 30, ., . împotriva sentinței civile nr. 9263 din 04.12.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2016
Președinte, V. V. | Judecător, S. O. | |
Grefier, A. D. |
Red.V.V.
Tehnored VV.
EX. 4/08 Februarie 2016
J.F.C.I.U.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul OLT | Obligaţie de a face. Decizia nr. 38/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
