Pretenţii. Decizia nr. 157/2016. Tribunalul OLT

Decizia nr. 157/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 157/2016

Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 157/2016

Ședința publică de la 15 Februarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE O. M. P.

Judecător D. S.

Grefier R. I. T.

Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul S. C. Județean de Urgență C.-prin reprezenantul legal Dr.F. B., cu sediul în C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 2099/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G., domiciliat în Caracal, ., ., ., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, apel declarat în termen, motivat, s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 2099/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în Mun. C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul C. G., domiciliat în Mun. Caracal, ., ..

S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de chemare în garanție a . și a CAS O..

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 03.03.2015 pe rolul Judecătoriei Caracal, sub nr._, reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul C. G., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.956,16 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea sa, la S. C. Județean de Urgență C..

In motivarea cererii, s-a aratat că pârâtul C. G. a fost internat în perioada 29.03.-03.04.2012 la secția „Chirurgie Toracică”, beneficiind de îngrijiri medicale a căror c/v. nu a fost achitată până în prezent, astfel că fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. art. 998 și 999 C. civil precum și condițiile prev. de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata sumei datorate.

Având in vedere dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii se servicii medicale.

S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..

S-a precizat că, potrivit dispoz. art.313 alin.1 din actul normativ mai sus menționat cel obligat la repararea prejudiciului este de fapt persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, însă există situații în care din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost identificată persoana a cărei faptă proprie a produs o vătămare, caz în care cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul serviciilor medicale.

În atare situație fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate.

De aceea, nu poate fi acceptată ideea că, doar persoana vinovată de vătămarea sănătății alte persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului, căci ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective a prejudiciului de către S. C. Județean de Urgență în condițiile în care, în lipsa oricăror demersuri judiciare din partea celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi cauzat această vătămare.

Prejudiciul cauzat constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată reclamantei care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperarii cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.

Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs, ca legătură de la cauză la efect, rezultă din materialitatea acestora.

Este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei, culpa levissima.

Acțiunea nu a fost timbrată întrucât reclamantul fiind o instituție publică potrivit dispoz.- art.30 din OUG nr.80/2013 beneficiază de scutire de la obligația de plată a taxelor aferente pretențiilor solicitate.

În drept, se invocă disp. art. art.998 și 999 C. civil și art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispoz. art.223 coroborat cu art.411 alin.2 pct.2 C.p.c.

În dovedirea cererii la dosarul cauzei a fost depus decontul de cheltuieli din data de 04.04.2012.

În data de 18.03.2015 Cărigoiu G. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională precizând că aceste pretenții pot fi solicitate de către reclamant în cadrul procesului penal ce constituie obiectul dosarului nr._ cu termen la data de 01.04.2015 la Judecătoria Caracal, cu ocazia constituirii de parte civilă.

Totodată, pârâtul solicită introducerea în cauză a . și CAS O. – Slatina întrucât acest prejudiciu produs reclamantului trebuie suportat de asigurător.

Prin întâmpinarea formulată pârâtul învederează instanței faptul că în momentul producerii evenimentului rutier prin lovirea autoturismului frontal de un copac acest autoturism era asigurat la . sediul în București pentru care deține polița de asigurare ./12/S5/KX NR._ în care se evidențiază limita despăgubirilor pentru vătămări corporale și decese de_ euro pentru anul 2012, polița având valabilitate 01.01._12, accidentul producându-se în data de 29.03.2012.

Mai precizează pârâtul că este contribuabil la CAS conform cuponului de pensie nr. 281/_ emis de Casa Teritorială de Pensii O..

Susține pârâtul că din înștiințarea Spitalului C. de Urgență C. acesta trebuia să returneze banii de spitalizare CAS O..

În final pârâtul solicită chemarea în garanție a societății de asigurări pentru acoperirea despăgubirilor cerute de reclamant prin prezenta cerere în pretenții, ori CAS O. deoarece are calitatea de asigurat, fiind pensionar și contribuie la constituirea fondului de sănătate cu suma de 72 lei/lunar, sumă care se reține de Casa Județeană de Pensii.

Pârâtul mai învederează instanței faptul că a depus o cerere la S. C. Județean de Urgență C., prin care este încunoștințat că are calitatea de asigurat de sănătate la care s-au anexat documentele justificative, cerere pe care a formulat-o în data de 17.12.2013, fiind expediată prin poștă, cu confirmare de primire.

Pentru dovedirea susținerilor s-a depus la dosar cupon de plată a drepturilor prin bancă pe luna februarie 2015, emis de Casa Județeană de Pensii, copia C.I. a pârâtului, polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA din data de 21.12.2011, o cerere formulată de pârât către S. C. de Urgență C., expediată prin poștă cu confirmarea de primire, sentința penală nr.73 din 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ .

La termenul de judecată din data de 14.05.2015 s-a pus în discuția părților cererea de introducere în garanție a asigurătorului și cererea de suspendarea a prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de apel C. pentru judecarea apelului.

Instanța a socotit necesară clarificarea situației de fapt, respectiv dacă pretențiile solicitate de reclamant prin prezenta cerere aferente perioadei de spitalizare au fost pretinse de reclamant prin constituirea de parte civilă în litigiului penal odată cu soluționarea laturii civile a cauzei ce constituie obiectul dosarului penal nr._, sens în care s-a pus în vedere pârâtului să anexeze dovezi în acest sens.

La următorul termen de judecată s-a depus sentința penală nr. 73/23.04.2015 pronunțată de Jud. Caracal în dosarul penal nr._, precum și fișa dosarului din care rezultă că în prezent acesta se află pe rolul Curții de Apel C. pentru judecarea apelului declarat împotriva sentinței penale pronunțată de Jud. Caracal.

Pentru termenul de judecată din data de 08.10.2015 s-a făcut dovada soluționării definitive și irevocabile a litigiului penal.

Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Lecturând sentința penală nr. 73/23.04.2015 constată instanța că în data de 29.03.2012 în jurul orei 09:30 pârâtul C. G. conducea autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 64 din direcția Dobrosloveni – Caracal, în interiorul autoturismului pe bancheta din spate aflându-se soția acestuia și nepoata în vârstă de 7 ani N. M. Dimitria.

La un moment dat la ., pârâtul a pierdut controlul direcției fiind aplecat să manevreze butonul de reglare a căldurii, ajungând pe contrasens, împrejurare în care datorită panicii, în loc să acționeze sistemului de frânare a autoturismului a acționat pedala de accelerație traversând astfel banda de contrasens părăsind partea carosabilă situație în care a intrat în coliziune frontală cu un copac situat pe cealaltă parte de deplasare.

În urma impactului victima N. M. Dimitria a fost proiectată de pe bancheta din spate în zona bordului mașinii unde s-a lovit la cap, fiind transportată mai întâi la S. C. de Urgență C., apoi la S. de Urgență București unde a decedat în data de 09.04.2012.

A fost întocmit dosarul penal nr._ în urma cercetărilor efectuate împotriva pârâtului din cauza de față – inculpat în dosarul penal, fiind trimis în judecată în stare de libertate prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Jud. Caracal nr. 1224/P/2012 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 din C.p. cu aplic. art. 5 C.p..

În urma probelor administrare, în temeiul disp. art. 386 CPP rap. la art. 5 CP, prin sentința penală nr. 73/23.04.2015 a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 192 alin. 1 și 2 CP în infracțiunea prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din VCP cu aplic art 5 din NCP.

A reținut instanța de fond că a fost soluționată latura civilă a procesului penal în conformitate cu disp. art. 25 CPP, acțiunea civilă având ca obiect repararea prejudiciului material produs persoanei civile, respectiv Spitalului C. de Urgență C. care s-a constituit parte civilă potrivit art. 20 CPP.

Este cert că în conform art. 19 CPP acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Astfel, din considerentele sentinței penale nr. 73/23.04.2015 reține instanța că S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2588,50 lei reactualizată cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate, pacientei N. M. Dimitria, urmare a internării la Secția Chirurgie în perioada 29-03-2012 – 30.03.2012.

A constatat instanța de fond că, deși prin adresa emisă de Judecătoria Caracal în data de 2.04.2015 către S. C. de Urgență C., fiind introdusă în cauză ca și parte civilă prin care i se aduce la cunoștință că are posibilitatea să se constituie parte civilă în cauză, prin cererea expediată instanței, înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 2588,50 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare aferente perioadei de o zi pentru pacienta N. M. Dimitria, fără a solicita cheltuielile reprezentând c/v îngrijirilor medicale de care a beneficiat pârâtul C. G., pe perioada 29.03.2012 – 3.04.2012.

În plus, a constatat instanța că decontul de cheltuieli în valoare de 1956,16 RON, a fost întocmit în data de 4.04.2012 când dosarul penal se afla în curs de soluționare, când reclamantul avea și posibilitatea să se constituie parte civilă și cu această sumă de bani.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel asigurătorul ., apelant . C. - Calea Unirii NR.8,Unitatea 27 Romarta, susținând că este nelegală obligarea la cheltuieli de spitalizare, inculpatul fiind singurul răspunzător de plata acestora, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 1269/6.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel C..

În ceea ce privește prezenta cerere formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 1956,16 lei reprezentând c/v îngrijirilor medicale acordate pârâtului C. G. pe perioada spitalizării 29.03.-03.04.2012 la secția „Chirurgie Toracică”, apreciază instanța ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Pârâtul a făcut dovada asigurării autoturismului său în momentul producerii evenimentului rutier la . cu polița de asigurare de răspundere civilă RCA emisă în data de 21.12.2011, valabilă pe perioada 1.01.2012 – 30.06.2012, fiind anexată la fila 16 dosar.

Potrivit disp.art.50 al.1 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.213/21.07.2015, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare, și cheltuielile de judecată, persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

A. 2 din art.50 prevede că, „în caz, de vătămate corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului a vehiculului respectiv”.

Așadar, în considerarea textului mai sus menționat, asigurătorul nu este obligat să despăgubească furnizorul de servicii medicale, în cazul în care beneficiarul acestor servicii, este conducătorul vehiculului care se face vinovat de pagubele pricinuit, acesta constituind motivul pentru care instanța respinge cererea pârâtului de introducere în cauză în calitate de garant a asigurătorului.

De menționat că, potrivit Deciziei în interesul Legii nr.1/28.03._ pronunțată de ICJJ, societatea de asigurare are în procesul penal numai calitatea de asigurător, răspunderea acestuia putând fiind angajată în mod direct, potrivit art.55 al.1 din Legea nr.1356/1995.,

În cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.1357 c.civil, a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995.

Pe de altă parte, pârâtul a făcut dovada contribuției sale la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, fapt rezultat din cuponul de plată a drepturilor cuvenite pârâtului în calitate de pensionar emis de Casa Județeană de Pensii conform căruia lunar, pârâtul plătește suma de 72 lei cu acest titlu.

Din această calitate de asigurat, decurg și drepturile de asigurat prev.de art.230 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Astfel, potrivit art.230 al.1, asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază, în caz de boală sau accident, din prima zi de îmbolnăvire, sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile prevăzute de prezenta lege, de contractul cadru încheiat între furnizorul de servicii medicale și CAS și normele sale de aplicare.

În art.230 al.2 lit.a – p din Legea nr.95/2006 sunt prevăzute drepturile asiguraților printre care – lit.a să aleagă furnizorul de servicii medicale precum și Casa de Asigurări de Sănătate la care se asigură, în condițiile prezentei legii și a contractului cadru; lit.e – să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizări, cu medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile impuse de contractul cadru; lit.h – să beneficieze de servicii medicale în ambulatoriu, în spitale aflate în relații contractuale cu Casele de Asigurări de Sănătate; lit.i – să beneficieze de servicii medicale de urgență.

Asigurații au și obligații pentru a beneficia de drepturile prev.mai sus fiind menționate în art.231 lit.a – h din același act normativ.

Conform art.231 lit.h – asiguratul este obligat să prezinte furnizorilor de servicii medicale, documentele justificative care atestă calitatea de asigurat definite la art.223 al.1 .

Așadar, cum în cauza de față, pârâtul a făcut dovada calității sale de asigurat, are dreptul să primească asistență medicală de specialitate în spitale autorizate și evaluate, să beneficieze de servicii medicale de urgență astfel cum s-a dovedit, fiind spitalizat pe perioada 29.03.2012 -. 3.04.2012, în S. C. Județean de Urgență C. – Secția Chirurgie Toracică, iar c/v acestor servicii va fi suportată de CAS O., în baza contractului încheiat cu furnizorul de servicii medicale, respectiv cu reclamantul – titularul prezentei cereri de pretenții .

În atare situație, instanța a respins, ca neîntemeiată acțiunea Spitalului C. Județean de Urgență C..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 1956,16 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia, de la data producerii debitului și până la data plății efective.

În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sanatate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.

S., în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sanatate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..

Mai arată că, în cauza de față apreciază faptul ca printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozitiilor art.313 alin. 1 din actul normativ menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, însa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta în stabilirea persoanei vinovate. În cazul in care am accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistentă medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu facut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.

Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.

Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constand in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.

De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie ar fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de inovația celui presupus a fi produs această vătămare.

Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.

Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.

Apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât, acesta are evidența persoanelor spitalizate.

De asemenea, spitalul raportează lunar situația pacienților ca fiind victimele accidentelor/agresiunilor fizice către CAS D., care ulterior le solicită banii încasați pe fiecare caz în parte.

In drept, au fost invocate dispoz. art. 282-298 C.pr.civ., art. 262, art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, art. 21 și urm. C.pr.fiscală, art. 89 și urm. C.pr.fiscală.

A menționat apelantul reclamant că în baza art. 26 alin. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru.

Solicită judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.p.civ.

La data de 26 ianuarie 2016, intimatul pârât C. G. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de S. C. de Urgență C..

Se arată că pârâtul a făcut dovada asigurării autoturismului său în momentul producerii evenimentului rutier . cu polița de asigurare de răspundere civilă RCA emisă în data de 21.12.2011 valabilă pe perioada 01.01.2012 – 30.06.2012, fiind anexă la fila 16 dosar.

Potrivit disp.art.50 al.1 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.213/21.07.2015, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare, și cheltuielile de judecată, persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

A. 2 din art.50 prevede că, „în caz, de vătămate corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului a vehiculului respectiv”.

Așadar, în considerarea textului mai sus menționat, asigurătorul nu este obligat să despăgubească furnizorul de servicii medicale, în cazul în care beneficiarul acestor servicii, este conducătorul vehiculului care se face vinovat de pagubele pricinuit, acesta constituind motivul pentru care instanța respinge cererea pârâtului de introducere în cauză în calitate de garant a asigurătorului.

De menționat că, potrivit Deciziei în interesul Legii nr.1/28.03._ pronunțată de ICJJ, societatea de asigurare are în procesul penal numai calitatea de asigurător, răspunderea acestuia putând fiind angajată în mod direct, potrivit art.55 al.1 din Legea nr.1356/1995.,

În cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.1357 c.civil, a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr.136/1995.

Pe de altă parte, pârâtul a făcut dovada contribuției sale la constituirea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, fapt rezultat din cuponul de plată a drepturilor cuvenite pârâtului în calitate de pensionar emis de Casa Județeană de Pensii conform căruia lunar, pârâtul plătește suma de 72 lei cu acest titlu.

Din această calitate de asigurat, decurg și drepturile de asigurat prev.de art.230 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Astfel, potrivit art.230 al.1, asigurații beneficiază de pachetul de servicii de bază, în caz de boală sau accident, din prima zi de îmbolnăvire, sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile prevăzute de prezenta lege, de contractul cadru încheiat între furnizorul de servicii medicale și CAS și normele sale de aplicare.

În art.230 al.2 lit.a – p din Legea nr.95/2006 sunt prevăzute drepturile asiguraților printre care – lit.a să aleagă furnizorul de servicii medicale precum și Casa de Asigurări de Sănătate la care se asigură, în condițiile prezentei legii și a contractului cadru; lit.e – să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizări, cu medicamente, materiale sanitare și investigații paraclinice la care ar fi fost îndreptățiți fără contribuție personală, în condițiile impuse de contractul cadru; lit.h – să beneficieze de servicii medicale în ambulatoriu, în spitale aflate în relații contractuale cu Casele de Asigurări de Sănătate; lit.i – să beneficieze de servicii medicale de urgență.

Asigurații au și obligații pentru a beneficia de drepturile prev.mai sus fiind menționate în art.231 lit.a – h din același act normativ.

Conform art.231 lit.h – asiguratul este obligat să prezinte furnizorilor de servicii medicale, documentele justificative care atestă calitatea de asigurat definite la art.223 al.1 .

Așadar, cum în cauza de față, pârâtul a făcut dovada calității sale de asigurat, are dreptul să primească asistență medicală de specialitate în spitale autorizate și evaluate, să beneficieze de servicii medicale de urgență astfel cum s-a dovedit, fiind spitalizat pe perioada 29.03.2012- 3.04.2012, în S. C. Județean de Urgență C. – Secția Chirurgie Toracică, iar contravaloarea acestor servicii va fi suportată de CAS O., în baza contractului încheiat cu furnizorul de servicii medicale, respectiv cu reclamantul – titularul prezentei cereri de pretenții .

În baza dispoz.art. 411 pct.2 cod pr civilă, solicită soluționarea cauzei în lipsă.

Analizând sentința apelantă prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu dispoz.art. 476 și urm. cod pr civilă, raportat la probele administrate în cauză și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitate procesuală activă a acestora”

Prin urmare, legea stabilește fără echivoc persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite ca urmare a prestării/acordării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unei agresiuni, sarcina reparării prejudiciului revenind exclusiv persoanelor care prin faptele lor aduc atingere sănătății altor persoane.

Reglementarea legală arătată anterior stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor executate, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a agresiunii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, legea nu impune în sarcina victimei obligația de a identifica persoana vinovată, iar o astfel de omisiune nu poate fi interpretată ca fiind o faptă ilicită a victimei, care să atragă răspunderea acesteia în temeiul dispoz.art.998 – 999 cod civil.

In concluzie, tribunalul constată că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente la starea de fapt reținută, respectiv că intimatul pârât nu poate fi obligat la plata sumei de bani solicitată de către apelantul reclamant, adică 1956,16 lei ci, numai persoana vinovată de producerea prejudiciului asupra sănătății intimatului pârât.

Față de considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul, în temeiul dispoz. art. 480 alin. 1 din cod pr civilă, va respinge apelul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul civil declarat de apelantul S. C. Județean de Urgență C.-prin reprezenantul legal Dr.F. B., cu sediul în C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 2099/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G., domiciliat în Caracal, ., ., ., jud. O., având ca obiect pretenții.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2016.

Președinte,

O. M. P.

Judecător,

D. S.

Grefier,

R. I. T.

Red. DS

Tehnored.CM

Jf: V. B.

Ex.4/25.02.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 157/2016. Tribunalul OLT