Pretenţii. Decizia nr. 179/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 179/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 179/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. I. D.
Grefier N. A. S.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă A. de P. Nr.2, cu sediul în B., .. 129, ., județul O. și apelantul pârât C. V. S., domiciliat în B., .. 127, ., împotriva sentinței civile nr. 1554/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L. M. pentru apelanta reclamantă A. de P. Nr.2 B. și apelantul pârât C. V. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt declarate în termenul legal și sunt motivate.
Apelantul pârât C. V. S. precizează că domiciliul efectiv este în comuna Pârșcoveni, ..
Părțile învederează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Apărătorul apelantei reclamante depune la dosar chitanțe privind onorariul de avocat.
Nu s-au solicitat probe noi în apel.
În temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la art. 392 C.p.c., instanța declară deschise dezbaterile cu privire la apeluri.
Avocat L. M., având cuvântul pentru apelanta reclamantă A. de P. Nr.2 B., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul obligării apelantului pârât la plata întregii datorii către A. de P. Nr.2 B. în suma solicitată prin cererea inițială. Apreciază că termenul de prescripție nu s-a împlinit, apelantul pârât efectuând două plăți în această perioadă.
Apelantul pârât C. V. S., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Solicită respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă A. de P. Nr.2 B., ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat L. M., pentru apelanta reclamantă, solicită respingerea apelului declarat de apelantul pârât C. V. S., ca nefondat. Arată că pârâtul nu a formulat o cerere prin care să solicite cheltuieli pentru îmbunătățirile aduse acoperișului, iar aceste îmbunătățiri au fost efectuate în anul 2010. Solicită obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată către apelanta reclamantă.
În temeiul dispozițiilor art. 482 C.p.c. raportat la art. 394 C.p.c., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanta Asociația de proprietari nr. 2 B. a chemat în judecată pe pârâtul C. V. S., solicitând ca prin sentința care se va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 1.249,10 lei, reprezentând debit restant față de reclamantă pentru perioada aprilie 2010-mai 2014.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suma solicitată reprezintă contravaloarea serviciilor prestate și a cotelor de contribuție pentru cheltuielile de folosință comune, întreținere curentă și reparații ce se efectuează lunar, care nu a fost plătită de pârât.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 230/2007.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus în probațiune, situații de plată întocmite pentru pârât.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula eventuale apărări față de susținerile reclamantei.
Prin sentința civilă nr.2104/02.10.2014 a fost admisă cererea reclamantei și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1.249,10 lei, reprezentând debit restant față de reclamantă pentru perioada aprilie 2010-mai 2014.
Prin decizia civilă nr.325/05.05.2015 a fost admis apelul declarat de apelantul pârât C. V. S., a fost anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, constatându-se că judecata s-a făcut în lipsa părții, care nu a fost legal citată.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2015.
Pârâtul, legal citat, a fost prezent în instanță la data de 13.10.2015, când a depus întâmpinare și i-a fost administrat interogtoriu din oficiu.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția prescrierii datoriei mai vechi de 3 ani, arătând totodată că situația de plată nu este evidențiată corect de către reclamantă. De asemenea, a arătat că în mod nelegal au fost calculate chletuieli pe persoană, apartamentul pârâtului fiind nelocuit.
Pârâtul a mai arătat că se impune scăderea din calculul datoriei a reparației prin izolarea cu carton, pe care a efectuat-o pe cont propriu la acoperișul blocului.
A depus în susținere două facturi, din data de 07.10.2008, respectiv din 08.10.2008 și tabel cu cheltuielile de întreținere pe scară.
La interpelarea instanței, pârâtul a arătat că ultimul punct al întâmpinării, privind scăderea din calculul datoriei a reparației prin izolarea cu carton, pe care a efectuat-o pe cont propriu la acoperișul blocului reprezintă o apărare de fond și nu o cerere pe care înțelege să o formuleze în acest dosar împotriva reclamantei.
Ca urmare, instanța va considera acest punct apărare de fond și nu o va califica ca fiind cerere reconvențională, rămânând la latitudinea pârâtului formularea pe cale separată a unei astfel de cereri, în cazul în care nu se va fi prescris dreptul la acțiune.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar, pârâtul fiind audiat din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 1554/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, cu privire la debitul restant dinainte de luna iunie 2011.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr.2 B., reprezentată legal prin președinte M. G. și administrator M. A. și a fost obligat pârâtul C. V. S., la plata sumei de 806,63 lei către reclamantă, reprezentând debit restant pe perioada iulie 2011-iunie 2014.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a susținut că pârâtul, în calitate de membru al asociației de proprietari, datorează suma totală de 1.249,10 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada aprilie 2010-mai 2014.
In conformitate cu dispozițiile art. 1.073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Aceeași obligație este reglementată și de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007, potrivit căreia, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar potrivit art. 50 (1) din același act normativ, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
In accepțiunea art. 47 din Legea nr. 230/2007, cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; cheltuieli pe consumuri individuale; cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari; cheltuieli pe consumatori tehnici și cheltuieli de altă natură.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma acestor dispozitii legale, instanta a retinut urmatoarele: reclamanta i-a prestat pârâtului serviciile de furnizare gospodărire - apă, gunoi, canalizare, energie termică, dezinsecție și cheltuieli administrative. Pentru că pârâtul nu și-a indeplinit obligatia de plata in perioada aprilie 2010-mai 2014, a acumulat o datorie in cuantum de 1.249,10 lei.
Din actele depuse de catre reclamanta, respectiv registru partizi si lista cu datoriile restante, a rezultat ca paratul nu si-a respectat obligatia de plata catre reclamanta prin plata lunara a contravalorii cheltuielilor de intretinere in perioada aprilie 2010-mai 2014, ultima plată fiind efectuată la data de 29.08.2012, în cuantum de 50 lei.
Cu privire la apărarea pârâtului, în sensul că a efectuat pe cont propriu cheltuieli la acoperișul blocului, instanța nu a putut-o primi atâta timp cît nu s-a solicitat prin cerere reconvențională sau printr-o cerere separată constatarea efectuării acestor cheltuieli și compensarea datoriilor.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune a datoriei mai vechi de 3 ani de la data introducerii cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că aceasta este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din decretul-lege 167/1958 dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3, termenul prescripției este de 3 ani. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la debitul restant din anul 2010, adică mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii. Instanța a arătat că pentru prestațiile succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, obligația de plată a pârâtului fiind sub formă de prestații succesive, pârâtul având obligația să plătească lunar aceste obligații.
În raport de aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, cu privire la debitul restant dinainte de luna iunie 2011.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 806,63 lei către reclamantă, reprezentând debit restant pe perioada iulie 2011-iunie 2014.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă A. de P. nr.2 B. și apelantul pârât C. V. S..
Apelanta reclamantă A. de P. nr.2 B. consideră nelegală și netemeinică sentința instanței de fond și solicită admiterea apelului și schimbarea acesteia.
În motivarea cererii de apel arată că prin sentința civilă nr. 1554/27.10.2015 a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, cu privire la debitul restant dinainte de luna iunie 2011, încălcându-se art. 2537 alin. 1 din Noul Cod Civil.
Consideră apelanta reclamantă că s-a comis o eroare deoarece pe perioada aprilie 2010 – mai 2014, pentru care a fost acționat în judecată, în scopul recuperării debitului restant de 1249,10 lei, pârâtul a efectuat două plăți, chitanța nr.4751/23.07.2010 suma de 700 lei și chitanța nr. 8812/29.08.2015, suma de 50 lei. Susține că acest lucru se observă și din copiile de pe registrul partizi.
Au fost anexate, în copie, la dosar chitanțele nr.4751/23.07.2010 nr. 8812/29.08.2015
În apelul său, apelantul pârât C. V. S. arată că, în fapt, reclamanta l-a chemat în judecată, solicitând să fie obligat la plata sumei de 1249,10 lei reprezentând debit restant pentru perioada aprilie 2010 – mai 2014.
Precizează că motivul de apel este faptul că nu s-au scăzut sumele datorate pentru reparația acoperișului blocului pe care le-a efectuat pe cont propriu, pentru care a depus facturi cu materialele cheltuite și s-a admis doar excepția precsripției datoriei mai vechi de 3 ani.
În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 282, art. 298 C,.pr.civ.
A depus chitanța de plată a taxei de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Apelanta reclamantă A. de P. nr.2 B. la data de 23.12.2015 a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de apelantul pârât ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivare arată că instanța de fond în mod corect și legal a reținut faptul că nu poate primi apărarea pârâtului, în sensul că a efectuat pe cont propriu cheltuieli la acoperișul blocului, atât timp cât această solicitare nu a fost făcută pe cale de cerere reconvențională sau printr-o cerere separată privind constatarea efectuării acestor cheltuieli și compensarea datoriilor. Mai mult decât atât, aceste cheltuieli au fost efectuate conform actelor în anul 2010 și în ceea ce le privește a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
În drept, s-a întemeiat întâmpinarea pe dispoz. art. 205 și art. 471 alin. 5 C,.p.civ.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Considerentele instanței de apel prin prisma motivelor de apel invocate, apărărilor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză:
Potrivit art.480 alin.6 C., când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5), iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel anulând în tot sau în parte procedura urmată în fața primei instanțe și hotărârea atacată, va reține procesul spre judecare, pronunțând o hotărâre susceptibilă de recurs, dacă este cazul.
După trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, la termenul din data de 13.10.2015, pârâtul C. V. S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și prin care a mai solicitat la pct.3 excluderea din cadrul cheltuielilor de întreținere calculate de reclamantă a cheltuielilor tarifate nelegal pe persoană, în condițiile în care apartamentul său era nelocuit și la pct.4 deducerea din cuantumul total al cheltuielilor a contravalorii reparației acoperișului blocului prin izolarea cu carton, pe care pârâtul ar fi efectuat-o din venituri proprii.
În partea introductivă a Încheierii de ședință din 13.10.2015, instanța a calificat cererea depusă de pârât ca întâmpinare, fără a pune în discuția contradictorie a părților acest aspect, deși ambele părți erau prezente.
În considerentele sentinței civile apelate, instanța de fond a reținut că, la interpelarea instanței, pârâtul a arătat că ultimul punct al întâmpinării privind scăderea din calculul datoriei a reperației prin izolarea cu carton, pe care a efectuat-o pe cont propriu la acoperișul blocului, reprezintă o apărare de fond și nu o cerere reconvențională.
Or, aspectul reținut de instanța de fond în considerente este nereal, cât timp în partea introductivă a Încheierii de ședință din 13.10.2015, instanța a calificat din oficiu cererea depusă de pârât ca întâmpinare.
Potrivit dispozițiilor art.209 alin.1 C., dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvențională.
Conform alin.3 al aceluiași text de lege, cererea trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
În continuare, la alin.5, se arată că cererea reconvențională se comunică reclamantului(…) pentru a formula întâmpinare.
Potrivit dispozițiilor art.22 alin.4 C., judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Așadar, la termenul din data de 13.10.2015, instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuția parților calificarea punctelor 3 și 4 din cererea depusă de pârât, după care trebuia să califice aceste pretenții ale pârâtului față de reclamantă ca cerere reconvențională.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.22 alin.2 C., potrivit cărora:judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.480 alin.6 C., Tribunalul va admite apelurile formulate, va anula Sentința civilă nr.1554/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. și va reține cauza spre judecare.
Cu prilejul judecării fondului cauzei, Tribunalul va soluționa excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul-reclamant în întâmpinare, va comunica cererea reconvențională reclamantei în vederea depunerii întâmpinării, urmând să pună în discuție probele solicitate de pârâtul-reclamant și eventualele probe ce vor fi solicitate de reclamanta-pârâtă, și, în urma probelor administrate va soluționa toate pretențiile părților din cererea principală și cererea reconvențională.
Se va stabili termen la data de 03.03.2016, ora 09:00, completul CA2, sala 4, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelanta reclamantă A. de P. Nr.2, cu sediul în B., .. 129, ., . și apelantul pârât C. V. S., domiciliat în B., .. 127, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1554/27.10.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Anulează sentința și reține cauza pentru rejudecare.
Stabilește termen la data de 03.03.2016, ora 09:00, completul CA2, sala 4.
Se citează părțile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2016.
Președinte, C. C. | Judecător, M. I. D. | |
Grefier, N. A. S. |
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Jf: D. L.
Ex.4/26.02.2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 157/2016. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 106/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
