Pretenţii. Decizia nr. 161/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 161/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 161/2016
Ședința publică de la 16 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă U.A.T. - M. CARACAL, cu sediul în Caracal, ..10, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1969/25.09.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G., domiciliat în Caracal, ..13, ., ., Județul O. și G. I. C., domiciliat în Caracal, ., ., ., Județul O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: consilier juridic D. D. A., reprezentând pe apelanta reclamantă U.A.T. - M. CARACAL și avocat S. C., reprezentând pe intimatul pârât G. I. C., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul este motivat, timbrat și declarat în termen.
Verificând, din oficiu la primul termen de judecată, în raport de dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 466 alin.1 Cod de Procedură Civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În susținerea apelului, instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic D. D. A., având cuvântul pentru apelanta reclamantă U.A.T. - M. Caracal, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în totalitate, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă prin reprezentant legal.
Motivând, arată că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, admițând excepția autorității de lucru judecat, având în vedere art. 430 alin.1 cod procedură civilă, când ar fi trebuit să fie identitate de părți obiect și temei juridic. Prima instanță s-a raportat la sentința civilă pronunțată de Judecătoria Caracal în ceea ce-l privește pe fostul viceprimar al Municipiului Caracal, numitul I. V., considerând că este autoritate de lucru judecat, raportat la cauza de față. Apreciază că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 431 cod procedură civilă, întrucât niciunul dintre pârâți nu a avut calitate procesuală în dosarul civil ce a fost avut în vedere de către instanța de fond.
Avocat S. C., având cuvântul pentru intimatul pârât G. I. C., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că nu solicită obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a argumentat reținerea autorității de lucru judecat în ceea ce privește sentința civilă nr. 2350/2013, prin care s-a stabilit fără dubiu inexistența unui prejudiciu, fapt de care indiferent dacă prima instanță soluționa cauza pe excepție sau pe fond, trebuia să țină cont de sentința susmenționată, care produce efecte esențiale în cauza de față.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 902/13.03.2014, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Caracal, în contradictoriu cu pârâții A. G. și G. I. C., având ca obiect pretenții.
A fost obligat pârâtul G. I. C. la plata sumei de 67.961 lei, către reclamant, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului mun. Caracal.
A fost obligat pârâtul G. I. C. la plata sumei de 2. 464,42 lei, către reclamant.
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul A. G..
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele .
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr._, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Caracal a chemat în judecată pe pârâții A. G. și G. I. C., solicitand instantei obligarea acestora, în solidar la plata sumei de 67.961 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului Municipiului Caracal prin indemnizațiile lunare încasate de I. V., fost viceprimar al Municipiului Caracal în perioada 01.05._12.
În fapt, prin Hotărârea Consiliului Local Caracal nr. 5 /25.06.2008, I. V. a fost numit viceprimar al Municipiului Caracal.
În anul 2010 la inițiativa unui număr de 7 consilieri locali ai fostului consiliu local, a fost înregistrat la secretarul municipiului proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcție a fostului viceprimar I. V., proiectul având ca temei juridic prevederile art. 57 alin. 3 si alin. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările si completările ulterioare.
În ședința ordinara a Consiliului Local Caracal din data de 29.04.2010 s-a propus completarea ordinii de zi a ședinței, cu proiectul sus menționat.
Proiectul privind schimbarea din funcție a fostului viceprimar I. V. a fost aprobat cu 13 voturi pentru si 5 voturi împotriva, conform procesului verbal al ședinței din data de 29.04.2010.
În acest sens, prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Caracal nr. 18/29.04.2010 referitoare la schimbarea din funcție a viceprimarului, numitul I. V. a pierdut calitatea de viceprimar al Municipiului Caracal.
Se arată de către reclamantă că, analizând prevederile art. 2 din hotărârea sus amintita se poate observa ca, obligat sa duca la îndeplinire prevederile hotarare, era fostul primar G. A..
De asemenea, în conf. cu prevederile art. 61 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publica și asigura respectarea drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum si punerea in aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor si ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, dispune masurile necesare si acorda sprijin pentru aplicarea ordinelor si instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum si a hotărârilor consiliului județean, in condițiile legii.
Este cat se poate de evident ca paratul G. A., in calitatea deținuta in acea perioada, era obligat de doua acte normative (H.C.L si Legea 215/2001) sa ia toate masurile privind neexercitarea, in continuare a calității de viceprimar de către numitul I. V. si efectiv sa nu mai accepte plata indemnizației către acesta, care prin hotărârea consiliului fusese schimbat din funcție.
S-a aratat că, chiar daca partidele politice, prin consilierii din cadrul consiliului local nu au luat nicio măsura privind numirea unui alt viceprimar, fostul primar trebuia sa dispună încetarea plații indemnizației pentru viceprimarul schimbat din funcție si sa nu mai semneze statele de plata.
Acesta a aprobat, prin semnarea statelor, plata indemnizației către o persoana care nu mai ocupa o funcție de demnitate publica.
Se precizează ca, administrația publica locala putea sa funcționeze si fara viceprimar, acesta având atribuții delegate de primar. Lipsa viceprimarului ar fi însemnat atribuții in plus pentru fostul primar, ceea nu poate justifica menținerea acestuia in funcție si evident remunerarea lui de la data schimbării din funcție.
Conform prevederilor art 2 alin. 3 din Legea nr. 393/2004 privind Statului aleșilor locali viceprimarii sunt aleși prin vot secret potrivit Legii nr. 215/2001.
Conform prevederilor art. 18 alin. 4 Legea nr. 393/2004 privind Statului aleșilor locali „Mandatul de vicepreședinte al consiliului județean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen in urma eliberării sau revocării acestuia din funcție, in condițiile Legii nr. 215/2001, republicata."
Hotărârea privind schimbarea din funcție a viceprimarului trebuia pusa in aplicare chiar daca nu a primit viza de legalitate a fostului secretar.
Refuzul vizei de legalitate a secretarului nu duce la nulitatea hotărârii consiliului local, prin refuz, secretarul exprimându-si punctul sau de vedere privind nelegalitatea acesteia. Singura instituție care avea capacitatea legala de a analiza legalitatea hotărârilor de consiliu si eventual de a le contesta in instanța era Instituția Prefectului având in vedere:
Legea nr. 340/2009 privind Prefectul si Instituția Prefectului - Art 19 alin. 1 lit. e "Verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului"
Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ -Art. 3. - "(1) Prefectul poate ataca direct in fata instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, daca le considera nelegale"
Înaintata prin adresa nr. 35/03.05.2010 la Instituția Prefectului O., Hotărârea Consiliului Local Caracal nr. 18/29.04.2010 nu a fost contestata de către aceasta instituție considerand-o legala.
Atâta timp cât Hotărârea Consiliului Local Caracal nr. 18/29.04.2010 nu a fost contestată de către prefect în instanță, pentru nelegalitate, considerăm că este vorba de un act valabil, legal, care trebuie să își producă efectele.
Se învederează ca ședința din 29.04.2010 cand a fost adoptata hotărârea de schimbare a fostului viceprimar a fost convocata de fostul primar prin dispoziția nr. 1195/23.04.2010, fiind prezenți atat fostul primar cat si fostul viceprimar, deci au avut cunoștința de hotărârea adoptata de consiliu.
În concluzie, paratul G. A. in calitatea sa de primar trebuia sa puna in aplicare hotărârea consiliului local nr. 18/29.04.2010, care nu a fost contestata in instanța nici de către Instituția Prefectului, nici de către fostul viceprimar I. V., ca persona interesata, iar prin fapta sa acesta a adus bugetului local un prejudiciu in suma de 67 961 lei reprezentând indemnizațiile lunare încasate de numitul I. V., fost viceprimar al municipiului Caracal în perioada 01.05._12.
În ceea ce privește culpa paratului G. I. C., acesta in calitatea sa de secretar al municipiului Caracal era obligat sa comunice Hotărârea Consiliului Local Caracal nr. 18 /29.04.2010 in primul rand numitului I. V., acest act administrativ având un caracter individual și nu exista dovada comunicării acestei hotărâri către persoanele interesate, ci asa cum s-a precizat, doar către Instituția Prefectului O. prin adresa nr. 35/03.05.2010
Conform art. 117 lit. e din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările si completările ulterioare, secretarul U A T asigura transparenta si comunicarea către autoritățile, instituțiile publice si persoanele interesate a dispozițiilor primarului si hotărârile consiliului local, atribuție pe care o regăsim reglementata si de prevederile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
Prin lipsa comunicării hotărârii consiliului local nr. 18/29.04.2010, acesta si-a încălcat atribuțiile de serviciu gradul sau de vinovăție fiind identic cu al fostului primar, consecința fiind prejudicial cauzat municipalității.
Lipsa comunicării hotărârii este confirmata de fostul viceprimar I. V. care prin întâmpinarea depusa . susține că nu i-a fost comunicata hotărârea pentru a putea sa o conteste la instanța de contencios, cu ducerea la indeplinire a hotărârii a fost mandatat fostul primar.
În drept, cererea este intemeiată pe prevederile art. 1357-1358 si art. 1381-1386 din Noul Cod Civil, apreciind ca, in cauza sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale pentru fapta proprie acelor doi parați, respectiv existența prejudiciului, avand ca temei juridic art. 1357 N.C.C, care este cert, în suma de 67 961 lei reprezentând indemnizațiile lunare încasate de I. V., fost viceprimar al municipiului Caracal în perioada 01.05._12 și care nu a fost reparat; faptele paraților sunt ilicite si sunt reprezentate de nepunerea in aplicare a Hotărârii Consiliului Local Caracal nr. 18 /29.04.2010 precum si de necomunicarea acesteia conform prevederilor legale, obligații care reveneau paraților prin textele de lege mai sus menționate.
Prin încheierea de ședință din 19.02.2014, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caracal invocată de pârâtul G. I., a respins excepția inadmisibilității acțiunii a Judecătoriei Caracal invocată de pârâtul G. I. și a respins excepția prescripției sumelor aferente perioadei 01.05.2010 –nov.2010 respectiv 01.05._10, invocate de către pârâtii G. I. și G. A., reținând următoarele:
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul G. I. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caracal, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în a căror susținere a invocat dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a prescripției sumelor aferente perioadei 01.05.2010 –nov.2010.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul A. G. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma aferentă perioadei 01.05._10 și a prescripției sumelor aferente.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caracal, instanța a respins excepția invocată de pârâtul G. I., având în vedere următoarele considerente:
Cauza dedusă judecății are ca temei juridic art. 1357 -1358 NC .civ. ( art. 998-999 C.civ.) fiind o acțiune de drept comun, în pretenții și conf. art. 94 al. 1 lit. j NCPC, judecătoria este instanța competentă, care judecă, în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților.
Pe de altă parte, la data promovării prezentei acțiuni, pârâtului G. I. îi încetaseră raporturile de serviciu cu Primaria Caracal, nefiind deci aplicabile disp.art. 84 lit.a din Legea nr. 188/1999, care se aplică în situația în care pagubele au fost produse cu vinovăție de către funcționar patrimoniului autorității sau instituției publice în care acesta funcționează.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul G. I., instanța a respins excepția invocată, având în vedere următoarele considerente:
Așa cum s-a precizat mai sus, în cauza dedusă judecății nu sunt aplicabile disp.art. 84 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, deoarece prevederile art. 84 lit. a, sunt aplicabile în situația în care pagubele au fost produse cu vinovăție de către funcționar patrimoniului autorității sau instituției publice în care acesta funcționează, ori în prezent pârâtul nu mai are calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei mun. Caracal și deci nu pot oprea dispozițiile invocate în susținerea excepției.
Cu privire la excepția prescripției sumelor aferente perioadei 01.05.2010 –nov.2010 respectiv 01.05._10, invocate de către pârâti, instanța le-a respins, având în vedere următoarele considerente:
Suma de 67.961 lei ce face obiectul prezentei cauze în pretenții reprezintă indemnizațiile acordate fostului viceprimar I. V. în perioada 1.05.2010 – 22.06.2012.
Cum HCL nr.18 din 29.04.2010 de schimbare din funcție a viceprimarului nu a produs efecte ca urmare a faptului că nu a fost comunicată Primarului municipiului Caracal și respectiv numitului I. V., instanța apreciază că dreptul material la acțiune al U. – prin primar și secretar s-a născut la data de 22.06.2012 când a fost adoptată HCL nr. 5/ 22.06.2012, care a produs efecte ca urmare a nepunerii în executare a HCL nr.18 din 29.04.2010 de schimbare din funcție a viceprimarului.
HCL nr. 5/ 22.06.2012 a dispus încetarea funcției viceprimarului I. V., iar de la această dată începe să curgă dreptul material la acțiune pentru suma solicitată și care nu este prescrisă raportat la data promovării prezentei acțiuni, respectiv 21.11.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Caracal a chemat în judecată pe pârâții A. G. și G. I. C., solicitand obligarea acestora, în solidar la plata sumei de 67.961 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului Municipiului Caracal prin indemnizațiile lunare încasate de I. V., fost viceprimar al Municipiului Caracal în perioada 01.05._12.
A reținut instanța faptul că, prin HCL nr. 5/2008, numitul I. V. a fost numit viceprimar al Mun. Caracal.
În ședința ordinara a Consiliului Local Caracal din 29.04.2010 s-a propus schimbarea din funcție fostului viceprimar I. V., proiect care a fost aprobat și în acest sens a fost emisă HCL nr. 18/29.04.2010, în baza căreia acesta a pierdut calitatea de viceprimar al Mun. Caracal.
Conform acestei hotărâri, în art. 3 se prevedea faptul că: ,, hotărârea va fi comunicată Instituției Prefectului O., Primarului Mun. Caracal și viceprimarului Mun. Caracal” ( fila 15 dosar).
Ori, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, HCL nr. 18/29.04.2010 a fost comunicata decât către Instituția Prefectului O. la data de 03.05.2010( fila 17), hotărârea nefiind comunicată către Instituția Primarului și viceprimarului Mun. Caracal.
Astfel, nefiind comunicată către viceprimarului Mun. Caracal I. V., această hotărâre nu și-a produs efecte, fapt pentru care instanța de fond în baza sentinței civile nr. 2350/12.06.2013 pronunțată in dosarul nr._ ( f. 61-63) a respins acțiunea formulata de reclamanta U. Caracal împotriva acestuia, iar această sentință a rămas definitivă prin decizia civ. 272/26.11.2013 ( f. 50-54).
În speță, instanța a retinut faptul că, potrivit art. 48 alin. 2 din legea nr. 215/2001 R și modif. ,, secretarul unitatii administrativ teritoriale va comunica hotărârile consiliului local primarului și prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare, de la data adoptării.
După cum rezultă din cererea de chemare în judecată, cât și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, HCL nr. 18/29.04.2010 nu a fost comunicată primarului, pentru a o pune în aplicare.
Obligatia de comunicare mentionată în art. 3 al HCL nr. 18/29.04.2010, este reglementată de disp. legala menționată mai sus, prevăzută în legea administratiei publice locale și nu poate fi înlăturată, nici măcar in cadrul participării primarului la ședința Consiliului Local.
Astfel, obligatia comunicarii hotărârilor Consiliului Local către primari și prefecți, revine exclusiv secretarului unitatii administrativ teritoriale și, pe cale de consecință, nefiind comunicata in mod oficial primarului ( HCL nr. 18/29.04.2010), instanța a apreciat ca aceasta nu a putut fi pusă în aplicare de către primar din acest considerent.
Mai mult, instanța a retinut faptul că prin HCL nr. 5/22.06.2012 ( f. 40), Consiliul Local al Municipiului Caracal a hotărât că ,, începand cu data de 22.06.2012, încetează mandatul de viceprimar al Mun. Caracal a numitului I. V.”. Ca atare, prevederile art. 1 din HCL nr. 5/22.06.2012, reprezintă o confirmare a faptului că HCL nr. 18/29.04.2010 nu și-a produs efectele și prin urmare, așa cum a statuat instanța în mod irevocabil ca urmare a pronunțării sent. civile nr. 2350/3013, numitul I. V. a îndeplinit în mod legal funcția de viceprimar al Mun. Caracal.
Raportat la situatia de fapt mentionata mai sus, instanța de fond a apreciat ca în cauză culpa apartine exclusiv pârâtului G. I. C. și nu exista raport de solidaritate între acesta și pârâtul A. G..
Ca urmare a faptului că, prev. art. 177 lit. e din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările si completările ulterioare, secretarul U A T asigura transparenta si comunicarea către autoritățile, instituțiile publice si persoanele interesate a dispozițiilor primarului si hotărârile consiliului local, atribuție pe care o regăsim reglementata si de prevederile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, iar aceasta nu a fost respectată de către secretarul Mun. Caracal în persoana numitului G. I. C., instanța a admis în parte actiunea si l-a obligat pe acesta la plata sumei de 67.961 lei, către reclamant, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului mun. Caracal.
Ca urmare a nerespectării disp. legale mentionate, acesta a creat un prejudiciu bugetului locala al Municipiului Caracal în suma 67.961 lei, reprezentând indemnizatiile lunare încasate de numitul I. V., fost viceprimar al Mun. Caracal in perioada 01.05._12.
În cauză, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale reglem. de disp. art. 998-999 Cod. civ. ce se coroborează cu disp. art. 1367-1358 din Noul cod civil, și care impun conf. disp. art. 1381 Noul cod civil reparația în integralitate a prejudiciului cauzat ca urmare a savarsirii faptei ilicite cu intenție de către pârâtul G. I. C..
Fapta ilicită a acestuia îmbracă în speță forma unei inacțiuni, prin omiterea punerii în aplicare a hotărârii Consiliului Local nr. 18/29.04.2010 către persoanele abilitate, respectiv Instituția Primarului Municipiului Caracal și Instituția Viceprimarului Municipiului Caracal, rezultatul acestei inacțiuni fiind cauzarea unui prejudiciu bugetului local al Municipiului Caracal în suma 67.961 lei.
Cum pârâtul G. I. C. se află în culpă procesuala, acesta a fost obligat la plata sumei de 2. 464,42 lei, către reclamant și cum reclamanta nu a făcut în cauză dovada culpei procesuale a pârâtului A. G., a fost obligată, la rândul acesteia, la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul A. G..
Impotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul pârât G. I. C., prin care consideră sentința apelată ca fiind nelegală și netemeinică, cauza dedusă judecății fiind soluționată de o instanță necompetentă material să soluționeze cauza dedusă judecății.
In acest sens arată că, deși excepția necompetenței materiale a judecătoriei a fost invocată și la instanța de fond, aceasta în mod greșit a respins această excepție motivând că temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 1357-1358 N. C.civil iar la data promovării acțiunii apelantul G. I. C. nu mai avea raporturi de serviciu cu reclamanta.
Menționează că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă în conformitate cu prevederile ar. 84 din legea 188/1999 republicată cu modificările ulterioare.
Pe fond, arată că acțiunea reclamantei este nelegală și netemeinică potrivit hotărârilor Consiliului local nr. 18/29.04.2010 și nr. 5/22.06.2012.
Unitatea Administrativ Teritorială M. Caracal a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului având în vedere următoarele:
In ce privește invocarea excepției referitoare la pronunțarea sentinței civile de către o instanță necompetentă material, consideră că nu sunt aplicabile prevederile legii 188/1999, republicată, cu completările și modificările ulterioare, întrucât numitul G. I. C., la data introducerii acțiunii, nu mai avea calitatea de salariat, funcționar public în cadrul Primăriei municipiului Caracal.
In ce privește invocarea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, se solicită respingerea acesteia, motivat de faptul că prevederile art. 84 din legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății.
Pe fond, se solicită respingerea apelului deoarece conform prevederilor ar. 18 alin. 4 din legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali „mandatul de vicepreședinte al Consiliului județean respectiv viceprimar, poate înceta înainte de termen, în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție în condițiile legii nr. 215/2001, republicată”.
Intimatul pârât A. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 902/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal.
Apelantul pârât G. I. C. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială M. Caracal, prin care a reluat motivele invocate privind necompetența materială a instanței, faptul că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă și pe fond nelegală și netemeinică.
Prin încheierea nr. 13/25.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul O. a declinat competența soluționării apelului declarat de G. I. C. împotriva sentinței civile nr. 902/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Caracal, în contradictoriu cu U. – M. Caracal și intimatul pârât A. G., având ca obiect pretenții, în favoarea Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului O..
Pentru a pronunța această încheiere s-a avut în vedere faptul că acțiunea vizează recuperarea prejudiciului cauzat de pârât în perioada 1.05.2010 – 22.06.2012, iar din acte a rezultat că, la acea dată apelantul pârât G. I. C. era funcționar public, în cauză fiind incidente dispozițiile legii 188/1999.
Prin încheierea nr. 1/22.01.2015 Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului O. a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Secției I - Civilă a Tribunalului O..
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal în vederea pronunțării unui regulator de competență.
S-a apreciat că funcționarul public nu se mai află în raport de serviciu cu autoritatea sau instituția publică prejudiciată iar angajarea răspunderii patrimoniale, potrivit art. 75 și 84 din legea 188/1999, ca fiind o răspundere civilă, nu poate fi făcută decât pe calea de drept comun a antrenării răspunderii civile delictuale.
Curtea de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal a stabilit competența de soluționare a apelului formulat de apelantul G. I. C. în contradictoriu cu intimata reclamantă U. - M. Caracal și intimatul pârât A. G., în favoarea Tribunalului O. – Secția I - Civilă prin hotărârea nr. 99/25.02.2015.
Pentru a stabili această competență s-a avut în vedere că, instanțe de control judiciar, respectiv recurs, în materia contenciosului administrativ și fiscal, sunt numai curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art. 10 alin. 2 din legea 554/2004, iar nu tribunalele, singurele dispoziții care consacră competența secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor ca instanțe de recurs fiind cele ale OG nr. 2/2001.
Prin decizia civilă nr. 458/16.06.2015, Tribunalul O.- Secția I Civilă a admis apelul declarat de apelantul pârât G. I. C., a anulat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instante.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut in vedere că potrivit art. 480 alin. 3 în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza pentru rejudecare primei instanțe, sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.
In cauză s-a constatat că instanța de fond nu a rezolvat fondul cauzei, deoarece nu s-a pronunțat cu privire la pârâtul A. G., având în vedere că și acesta a fost chemat în judecată împreună cu G. I. C., solicitându-se obligarea pârâților în solidar.
Potrivit art. 22 alin. 6 C.p.civ. judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
Această obligație a instanței de judecată derivă din normele legale prevăzute de dreptul intern dar și jurisprudența CEDO (cauza B. c.României din 4.03.2008) având drept scop cercetarea pe deplin a fondului pretențiilor deduse judecății și, implicit, asigurarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO și art. 21 alin. 3 din Constituția României.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, la data de 02.09.2015, sub nr._, stabilindu-se termen de judecată la data de 18.09.2015, pentru cand au fost citate părțile.
Prin sentința civilă nr. 1969/25.09.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ , s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu de instanța de judecată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta U.A.T. - M. CARACAL, reprezentată prin primar E. C. C. și secretar municipiu E. V. R. împotriva pârâților G. I. C. și A. G., constatând că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește inexistența prejudiciului în sumă de 67.961 de lei în patrimoniul reclamantei.
S-a luat act că pârâtul G. I. C. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-a luat act că pârâtul A. G. reprezentat de apărător ales a declarat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Examinând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Din actuala reglementări, reiese cât mai clar cu putință faptul că s-a dorit renunțarea la sintagma ,, putere de lucru judecat,, deoarece putea produce confuzii iar sfera noțiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsă și asupra noțiunii de putere de lucru judecat.
Instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu având în vedere disp. art. 430 -435Cpc. prin raportare la situația juridica existentă în prezenta cauză.
Astfel, potrivit disp. art. 430 alin. 1 și 2 C., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune.
În ceea ce priveste efectele lucrului judecat, art. 431 C. statuează că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect și oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, excepția autorității de lucru judecat putând fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs, iar ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, conform art. 432 C..
Potrivit art. 433 C. hotărârea judecătorească are putere executorie, în condițiile prevăzute de lege, iar art. 434 C. stipulează că hotărârea judecătorească are forța probantă a unui înscris autentic, fiind obligatorie și producând efecte numai între părți și succesorii acestora și este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară, conform art. 435 C..
Concret, considerentele sentinței civile nr. 2350/12.06.2013 a Judecătoriei Caracal emisă în soluționarea dosarului civil nr._ definitivă prin respingerea apelului, au autoritate de lucru judecat în ceea ce privește inexistența prejudiciului în sumă de 67.961 lei în patrimoniul reclamantei U.A.T. - M. CARACAL.
Din cuprinsul acestor considerente se reține că prin HCL nr.5/25.06.2008, pârâtul I. V. care nu este parte in prezenta cauză, a fost numit în funcția de viceprimar al mun. Caracal, iar în ședința ordinară a Consiliului Local Caracal din 29.04.2010, s-a propus completarea ordinei de zi cu proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcție a viceprimarului mun. Caracal, având ca temei juridic prev. art.57 alin.3 și alin.4 din Legea nr.215/2001 privind Administrația Publică Locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că la acea dată s-a încheiat procesul verbal, proiectul de hotărâre fiind votat prin vot secret și aprobat cu un număr de 14 voturi pentru și 5 voturi împotrivă, fiind emisă Hotărârea Consiliului Local nr.18 din 29.04.2010 prin care s-a aprobat schimbarea din funcție a viceprimarului mun. Caracal în persoana numitului I. V. și potrivit acestei Hotărâri a Consiliului Local Caracal, rezultă faptul că, secretarul mun. Caracal a refuzat să contrasemneze pentru legalitate hotărârea emisă.
Instanța a reținut de asemenea faptul că, potrivit dispoz. art.117 lit.a din Legea nr.215/2001, toate hotărârile adoptate de către Consiliile Locale trebuie contrasemnate de către secretar pentru legalitate, instanța constatând că nu s-a efectuat și cu hotărârea Consiliului Local nr.18, care nu a fost contrasemnată pentru legalitate de către secretarul mun. Caracal.
Pe de altă parte, conform adresei nr.35 din 3 mai 2010 se prevedea în mod expres că aducerea la îndeplinire a hotărârii nr.18 emisă de Consiliul Local Caracal, referitoare la schimbarea din funcția de viceprimar a mun. Caracal, era încredințată Primarului mun. Caracal, care nu a întreprins măsurile legale de punere în aplicare a acestei hotărâri și anume, Hotărârea Consiliului Local nr.18 nu a fost comunicată pârâtului I. V., care nefiindu-i astfel adusă la cunoștință nu a putut fi contestată de către acesta, în condițiile în care această hotărâre nu era contrasemnată pentru legalitate de către Secretarul Mun. Caracal.
Instanța a constatat că Hotărârea Consiliului Local nr.18 a rămas fără efecte și ca urmare a faptului că, ulterior, la data de 22.06.2012 s-a emis Hotărârea nr.5 a Consiliului Local Caracal care hotăra că, începând cu data de 22.06.2012 încetează mandatul de viceprimar al mun. Caracal în persoana d-lui I. V., și cu aceeași dată era ales viceprimar al mun. Caracal domnul M. I. .
Ca urmare a emiterii Hotărârii nr.5/22 din 22.06.2012 de către Consiliul Local Caracal, hotărâre care dispune încetarea mandatului de viceprimar al mun. Caracal în persoana d-lui I. V., instanța a apreciat că, această hotărâre a Consiliului Local demonstrează pe deplin faptul că până la acea dată (22.06.2012) pârâtul I. V. a avut calitatea de viceprimar, încasând în consecință toate drepturile bănești ce-i reveneau, respectiv indemnizația lunară ce i se cuvenea în calitate de viceprimar al mun. Caracal.
Mai mult, prin precizarea formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Caracal, la data de 15.04.2013 s-a arătat faptul că, în ceea ce privește înscrisurile din care să rezulte refuzul Primăriei mun. Caracal de a pune în executare HCL nr.18/2010, se consideră că, în cazul în care se dorea punerea în aplicare a hotărârii, exista obligativitatea de a fi transmisă Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei Caracal pentru a se sista calcularea și virarea acestor sume de bani, însă se face precizarea că indemnizația lunară cuvenită pârâtului i-a fost virată de către reclamantă și încasată de către pârât, ceea ce denotă încă o dată faptul că hotărârea Consiliului Local Caracal nr.18/29.04.2010 nu și-a produs efectele, ca urmare a faptului că ea nu a fost pusă în aplicare și prin urmare instanța a apreciat că, în mod legal pârâtul I. V. a încasat indemnizația lunară în calitate de viceprimar al mun. Caracal în perioada 1.05.2010 – 22.06.2012, dată la care a fost emisă Hotărârea nr.5 a Consiliului Local Caracal și care a încetat cu data de 22.06.2012 mandatul de viceprimar al mun. Caracal, acordat în persoana d-lui I. V..
Nefiind vorba astfel, de o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului ca urmare a virării de către reclamantă și încasării de către pârât a indemnizației pentru perioada menționată mai sus, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoz. art.1345 C. civil, fapt pentru care a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Caracal, împotriva pârâtului I. V., ca nefondată.
Concret, instanța a stabilit cu autoritate de lucru judecat că în mod legal pârâtul I. V. a încasat indemnizația lunară în calitate de viceprimar al mun. Caracal în perioada 1.05.2010 – 22.06.2012, dată la care a fost emisă Hotărârea nr.5 a Consiliului Local Caracal și care a condus la încetatarea mandatului de viceprimar al mun. Caracal începând cu data de 22.06.2012, neexistand o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului ca urmare a virării de către reclamantă și încasării de către pârât a indemnizației pentru perioada menționată mai sus, nefiind incidente dispoz. art.1345 C. civil.
Condițiile atragerii răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998, 999 V.C.civil, respectiv existența unei fapte cauzatoare de prejudiciu, a unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu se cer a fi întrunite cumulativ, ori ca efect al lucrului judecat derivat din considerentele sentinței civile nr. 2350/12.06.2013 a Judecătoriei Caracal emisă în soluționarea dosarului civil nr._ definitivă prin respingerea apelului sub aspectul inexistenței prejudiciului în patrimoniul reclamantei, cei doi pârâți nu pot fi obligați față de reclamantă pe tărâmul răspunderii civile delictuale întrucât lipsește acest element esențial indiferent dacă pârâții și-au îndeplinit sau nu sarcinile de serviciu.
S-a luat act că pârâtul G. I. C. nu a solicitat cheltuieli de judecată iar pârâtul A. G. reprezentat de apărător ales a declarat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantă U.A.T. - M. Caracal, solicitând în principal admiterea apelului și anularea ca netemeinică și nelegală a sentinței civile nr. 1169/2015 iar, pe fond, admiterea cererii formulate de U. – M. Caracal prin care numiții G. A., fost primar al municipiului Caracal și G. I. C., fost secretar al municipiului Caracal, să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 67.961 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului municipiului Caracal prin indemnizațiile lunare achitate și încasate de I. V., fost viceprimar al municipiului Caracal în perioada 01.05.2010 – 22.06.2012.
In motivare se apreciază că nu sunt aplicabile prevederile art. 430-435 N.C.pr.civ. întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții de admisibilitate a excepției autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, același obiect și același temei juridic.
Se arată că cererea de chemare în judecată înaintată către Judecătoria Caracal și care face obiectul dosarului civil nr._ a fost formulată în contradictoriu cu numiții G. A. și G. I. C., în calitate de pârâți, iar în dosarul nr._ a avut calitate calitatea de pârât numitul I. V..
In subsidiar, pe fondul cauzei, se solicită admiterea cererii de chemare în judecată formulată de U. – M. Caracal având în vedere următoarele motive:
Conform prevederilor art. 2 alin. 3 din legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, viceprimarii sunt aleși prin vot secret potrivit legii 215/2001.
Potrivit prevederilor art. 18 alin. 4 din legea 393/2004 privind statutul aleșilor locali, mandatul de vicepreședinte al Consiliul Județean, respectiv de viceprimar, poate înceta înainte de termen în urma eliberării sau revocării acestuia din funcție în condițiile legii 215/2001, republicată.
Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 18/2010 privind schimbarea din funcție a viceprimarului trebuia pusă în aplicare chiar dacă nu a primit viza de legalitate a fostului secretar.
Hotărârea Consiliului local Caracal nr. 18/2010 nu a fost contestată de către Instituția Prefectului O., considerând-o legală.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată că este nefondat.
Instanța de fond a stabilit că prin considerentele sentinței civile nr. 2350/12.06.2013 a Judecătoriei Caracal, emisă în soluționarea dosarului civil mr._, definitivă prin respingerea apelului, s-a reținut ca autoritate de lucru judecat în ce privește inexistența prejudiciului în sumă de 67.961 lei în patrimoniul reclamantei U. – M. Caracal.
Concret, instanța de fond a stabilit cu autoritate de lucru judecat că în mod legal pârâtul I. V. a încasat indemnizația lunară în calitate de viceprimar al municipiului Caracal în perioada 01.05.2010 – 22.06.2012, dată la care a fost emisă hotărârea nr. 5 a Consiliului local Caracal și care a condus la încetarea mandatului de viceprimar al municipiului Caracal începând cu data de 22.06.2012, neexistând o îmbogățire fără justă a cauză a pârâtului ca urmare a virării de către reclamantă și încasării de către pârât a indemnizației pentru perioada menționată mai sus, nefiind incidente dispoz. art. 1345 cod civil.
Se observă că sentința civilă nr. 2350/12.06.2013 a Judecătoriei Caracal în dosarul nr._ reclamanta a fost U. Caracal iar pârât I. V., iar în prezenta cauză U. Caracal a formulat acțiune și apoi apel împotriva pârâților G. I. C. și A. G., care au avut calitatea de viceprimar și respectiv primar, care sunt obligați în solidar la plata sumei de 67.961 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului municipiului Caracal prin plata indemnizației lunare încasate de I. V., fost viceprimar al municipiului Caracal în perioada 01.05.2010 – 22.06.2012.
Având în vedere că în ce privește pe I. V. a fost respinsă acțiunea față de acesta, considerându-se că nu a existat o îmbogățire fără justă cauză a pârâtului ca urmare a virării de către reclamantă și încasării de acesta a indemnizației pe perioada respectivă, urmează ca și în cauza de față să se respingă apelul reclamantei având în vedere prezumția puterii lucrului judecat.
Art. 431 alin. 2 N.C.pr.civ. reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, ea fiind la îndemâna oricăreia din părțile în litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucru anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acesteia din urmă.
In acest caz nu este necesar a fi întrunită tripla identitate ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior.
Cum prin sentința civilă nr. 2350/12.06.2013 a Judecătoriei Caracal, emisă în soluționarea dosarului civil nr._, s-a reținut că I. V. nu se face vinovat și nu i se poate imputa suma de mai sus, sentință definitivă prin respingerea apelului, nici celor doi pârâți din prezenta cauză nu li se poate imputa suma respectivă datorită prezumției puterii lucrului judecat.
Odată ce o hotărâre judecătorească a fost dată și nu este reformată prin căile de atac, se prezumă că ea consacră adevăratele raporturi juridice ce există între părțile care au purtat procesul.
Pentru aceste considerente, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă U.A.T. - M. CARACAL, cu sediul în Caracal, ..10, Județul O., împotriva sentinței civile nr. 1969/25.09.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. G., domiciliat în Caracal, ..13, ., ., Județul O. și G. I. C., domiciliat în Caracal, ., ., ., Județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2016.
Președinte, I. M. | Judecător, I. B. | |
Grefier, M. T. |
Red.IB
Tehmored.IM
Jf: M. M.
Ex.4/22.02.2016.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 133/2016. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 138/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
