Pretenţii. Decizia nr. 539/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 01-06-2016 în dosarul nr. 539/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 539/2016
Ședința de la 01 Iunie 2016
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător C. C.
Grefier M. R.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât T. I. domiciliat în P., ., împotriva sentinței civile nr. 1124 din data de 08 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. T., domiciliat în ., .. 57, județul Argeș, având ca obiect- pretenții.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 mai 2016, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1124/2016 Judecătoria Slatina a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul S. T. în contradictoriu cu pârâtul T. I., ca întemeiată.
A fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantului bunurile reținute fără drept, respectiv: masă sufragerie Royal și 10 scaune Europa, mobilă dormitor S., mașină de spălat marca Daewoo, Led TV marca Samsung, aragaz marca Zanussi, combină frigorifică marca Arctic și bibliotecă L..
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1744,25 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile si-au căsătorit copiii și conform tradiției romilor, reclamantul i-a dat paratului mai multe bunuri. Deși, ulterior, copiii acestora s-au despărțit, bunurile au rămas in casa paratului.
S-a reținut în cauză o îmbogățire fără justă cauză și au fost avute în vedere dispozițiile art. 1345 cod civil care prevăd că cel care s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Art. 1347 alin. 1 din același act normativ prevede ca restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței.
S-a constatat într-adevăr că reclamantul i-a dat de buna-voie mobilierul si electrocasnicele, insa, din moment ce copiii acestora nu mai conviețuiesc împreuna, nu mai exista nici un temei legal in baza cărora paratul deține respectivele bunuri.
Conform chitanțelor depuse la dosar, instanța a reținut ca reclamantul a dus in casa paratului următoarele bunuri: o masă sufragerie Royal și 10 scaune Europa, o mobilă dormitor S., o mașină de spălat marca Daewoo, un Led TV marca Samsung, un aragaz marca Zanussi, o combină frigorifică marca Arctic și o bibliotecă L..
Acest aspect a fost confirmat si de martorul audiat in cauza, care a afirmat ca el a fost șoferul autoutilitarei cu care reclamantul a transportat bunurile la domiciliul paratului. De altfel, si pârâtul, prin răspunsurile la interogatoriu, a recunoscut ca a primit bunurile de la reclamant, motivând refuzul de a i le restitui datorită cheltuielilor pe care le-a făcut cu nunta și pe care le-a suportat singur.
Cum din punct de vedere legal (legea fiind cea care se aplică în toate situațiile, chiar si in comunitățile rome, nu „soborul țigănesc” invocat de parat) paratul s-a îmbogățit în detrimentul reclamantului, instanța a apreciat cererea ca fiind întemeiată în parte și a procedat în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul T. I., considerând-o netemeinică și nelegală întrucât prima instanța reținut în mod greșit îmbogățirea fără just temei a pârâtului. A susținut că bunurile pe care reclamantul intimat pretinde că se impune a fi restituite au intrat în regimul matrimonial al soților, intimatul nemaiavând nici un drept material asupra acestora. Prin actul de dotă, reclamantul a donat și înzestrat-o pe fiica sa cu aceste bunuri spre a constitui suport patrimonial al ambilor soți. Așa fiind, doar fiica ar fi avut calitate procesuală activă și nicidecum reclamantul.
A solicitat apelantul să se aibă în vedere dispozițiile art. 339 Cod civil și tipul de proprietate pe cote părți. El a fost cel care a suportat o cheltuială mult mai mare ir părțile au stabilit de comun acord ca fiecare dintre ei să rămână cu cheltuielile făcute.
A solicita admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Legal citat, intimatul reclamant a formulat la data de 11 aprilie 2016 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat întrucât prima instanță a analizat în mod corespunzător probele administrate.
Astfel, din întreg materialul probator, inclusiv răspunsurile date la interogatoriu a rezultat faptul că bunurile din cauză sunt bunuri personale ale reclamantului și au fost date fiicei sale doar pentru satisfacerea nevoilor din timpul mariajului. Ele au reprezentat dota iar restituirea acesteia se face în momentul desfacerii căsătoriei
Așa fiind, în mod corect s-a reținut îmbogățirea fără just temei.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin apelul formulat apelantul pârât a susținut că intimatul pârât nu avea calitate procesuală activă în cauza de dusă judecății deoarece bunurile solicitate a fi restituite au intrat în regimul matrimonial al soților, reclamantul înzestrând-o pe fiica sa cu aceste bunuri spre a constitui suport patrimonial al ambilor soți
Contrar susținerilor apelantului tribunalul constată că în mod legal prima instanță a soluționat cauza reținând aplicabilitatea dispozițiile art. 1345 Cod civil care prevăd că cel care s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană.
Ca atare, criticile formulate de apelantul pârât nu sunt întemeiate.
Regimul comunității legale de bunuri reglementat de dispozițiile Codului civil are în vedere căsătoria legală a soților, o astfel de dovada nefiind făcută în cauză.
Până la acest moment (al căsătoriei legale a soților) nu există încă un regim matrimonial aplicabil, regimul matrimonial fiind dependent temporal de instituția căsătoriei.
În consecință, dispozițiile art. 339 cod civil invocate de apelant, nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății.
Apreciind că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală, în temeiul art. 480 cod pr. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.453 alin. 1 cod pr. civilă, va obliga apelantul la plata către intimat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât T. I. domiciliat în P., ., împotriva sentinței civile nr. 1124 din data de 08 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. T., domiciliat în ., .. 57, județul Argeș, ca nefundat.
Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iunie 2016, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, C. C. | |
Grefier, M. R. |
Red. CT
Jf.P. S.
4 ex./14.06.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 466/2016. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
