Uzucapiune. Decizia nr. 117/2016. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2016 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 117/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:020._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 117/2016
Ședința publică de la 04 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. D.
Judecător C. C.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul V. I., domiciliat în comuna Cîrlogani, ., județul O., cu domiciliul procesual la Cabinet av. R. M., din Slatina, .. 36, județul O., împotriva Deciziei nr.924/17.11.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . și C. L. AL COMUNEI C., cu sediul în ., având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește contestatorul fiind reprezentat de av. A. R. A.- substituie pe av. R. M., lipsă intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, procedura este legal îndeplinită.
Avocat A. R. A., pentru contestator depune delegația de substituire nr._/04.02.2016.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată dezbaterile deschise asupra cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 392 Noul Cod de procedură civilă și acordă cuvântul asupra cererii formulate.
Avocat A. R. A. pentru contestatorul V. I., în temeiul dispozițiilor art. 503 alin 2 pct 2 Cod procedură civilă solicită admiterea contestației anularea hotărârii atacate în sensul de a se pronunța o nouă decizie în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, în sensul că instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, care, din eroare a reținut că reclamantul a folosit o suprafață de teren care era în patrimoniul CAP-ului, cu acordul acestuia, și o suprafață de teren dată de CAP în folosință reclamantului, în vederea construirii unei locuințe.
În raport de înscrisurile de la dosar, rezultă că această suprafață de teren nu i-a fost dată în folosință și această suprafață de teren i-a fost dată în posesie, conform adeverinței nr. 492/1971.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția I Civilă la data de 23.12.2105 sub nr._, contestatorul V. I., în contradictoriu cu intimații . și C. L. al comunei Cîrlogani, în temeiul dispozițiilor art. 503 N.C.pr.civ., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 924/17.11.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, comunicată la data de 9.12.2015, solicitând instanței, în baza dispozițiilor art. 508 alin. (3), să pronunțe o nouă hotărâre prin care să se anuleze hotărârea atacată și să soluționeze cauza, în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, respectiv să se constate că este proprietar în temeiul uzucapiunii de lungă durată al suprafeței de 1169 m.p. teren situat în intravilanul comunei Cîrlogani, ., teren amplasat în T 14, P 7, cu vecinii: N - D. M., E - Pr. B., S - B. D., V - Dj 677.
În motivarea contestației, contestatorul arată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, a chemat în judecată pe pârâții . și Consiliul L. al comunei Cîrlogani, solicitând să se constate că este proprietar în temeiul uzucapiunii de lungă durată al suprafeței de 1096 m.p. teren situat în intravilanul comunei Cîrlogani, . (1169 m.p. din măsurători, așa cum rezultă din Raportul de expertiză tehnică în specialitatea cadastru, geodezie și topografie, întocmit în cauză), teren amplasat în T 14 P 7;
Și-a motivat cererea arătând că în anul 1971, tatăl său, V. M., poseda suprafața de 500 m.p. teren loc de casă situată în vatra satului Cîrlogani, . ( adeverința nr. 492/13 august 1971) și în același an a solicitat eliberarea Autorizației de lucrări pe terenul proprietatea sa personală (cerere nr. 821/3.09.1971), fiindu-i eliberată Autorizația pentru executare lucrări nr. 38/4 septembrie 1971, de către Consiliul Popular al Comunei Cîrlogani; pe latura de est (răsărit), autorul V. M. a ocupat o suprafață mai mare decât cea din Actul de proprietate, respectiv 1096 m.p. (o mie nouă zeci și șase), suprafață pe care a îngrădit-o pe toate laturile și pe care a edificat o casă de locuit și mai multe anexe gospodărești.
In anul 2005, tatăl său a decedat iar construcțiile edificate de autor au rămas în posesia sa, care a continuat să locuiască în imobilul casă și să stăpânească cei 1096 m.p. teren intravilan, exercitând în continuare o posesie utilă, neviciată, continuă, sub nume de proprietar.
Prin sentința civilă nr. 4156/20.05.2015, instanța i-a respins acțiunea formulată, în contradictoriu cu . și Consiliul L. Cîrlogani, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a motivat că reclamantul împreună cu tatăl său au stăpânit terenul o perioadă de mai bine de 30 de ani, dar posesia nu a fost utilă, întrucât nu întrunește cumulativ calitățile prevăzute de art. 1847 din V.echiul Cod Civil, care stipulează că posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. A motivat instanța că acțiunea este neîntemeiată, întrucât reclamantul și tatăl său nu au exercitat acte de posesie sub nume de proprietar, reclamantul folosind o suprafață de teren care era în patrimoniul CAP-ului, cu acordul CAP, și o suprafață de teren dată de CAP Cîrlogani, în vederea construirii unei case de locuit.
De asemenea, a reținut instanța, că dobândirea terenurilor proprietate cooperatistă prin prescripție achizitivă era exclusă atât de Statutul CAP, dar și de dispozițiile art. 1844 din Vechiul Cod Civil, iar reclamantul și tatăl său, înainte de 1990, nu au exercitat acte de posesie sub nume de proprietar, ci acte de detenție precară asupra terenului, astfel încât posesia reclamantului este lovită de viciul precarității, ceea ce nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Instanța de fond a apreciat că pentru constituirea unui drept de proprietate, reclamantul trebuia să apeleze la legile fondului funciar, unde se verifica îndreptățirea acestuia la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului acordat de CAP Cîrlogani, în vederea construirii unei case de locuit.
În motivarea contestației, contestatorul arată că prin decizia nr. 924/17.11.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, instanța i-a respins apelul declarat în contradictoriu cu intimații pârâți . și Consiliul L. al Comunei Cîrlogani, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, ca și instanța de fond, că posesia autorului V. M. și a reclamantului V. I. pentru suprafața totală de 1096 m.p. nu a fost exercitată în calitate de proprietar, având numai detenția precară asupra terenului; a motivat instanța că autorului V. M. i s-a atribuit de către Cooperativa Agricolă de Producție Cîrlogani, conform adresei din 13 august 1971, suprafața de 500 m.p. în vatra satului, teren loc de casă.
Contestatorul consideră că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, în sensul că instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, care, din eroare, a reținut că reclamantul a folosit o suprafață de teren care era în patrimoniul CAP-ului, cu acordul CAP, și o suprafață de teren dată de CAP Cîrlogani, în folosința reclamantului, în vederea construirii unei case de locuit.
Solicită instanței de control judiciar să observe actele depuse la dosar, din care rezultă că autorul său nu a primit un lot de teren în folosință de la CAP Cîrlogani, teren care ar fi rămas în patrimoniul CAP-ului, ci această suprafață de teren i-a fost dată în posesie, așa cum rezultă din adeverința nr. 492/13 august 1971, pentru construirea unei case de locuit, în vatra satului.
Pornind de la această eroare, că lotul a fost dat în folosință si nu în posesie, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, care a fost menținută de instanța de apel.
Așa cum rezultă din actele dosarului, în anul 1971, autorul reclamantului poseda suprafața de 500 m.p. teren loc de casă situată în vatra satului Cîrlogani (adeverința nr. 492/13 august 1971); în același an a solicitat eliberarea autorizației de lucrări pe terenul proprietatea sa personală (cerere nr. 821/3.09.1971) și i-a fost eliberată autorizația pentru executare lucrări nr. 38/4.09. 1971, de către Consiliul Popular al Comunei Cîrlogani; autorul V. M. a ocupat însă o suprafață mai mare, de 1069 m.p., iar posesia exercitată asupra acestui teren a fost utilă și neviciată, conform art. 1853 si 1854 Vechiul Cod civil;
Referitor la calitatea actelor de stăpânire exercitate de către reclamant, în privința cărora instanța a invocat că ar constitui o detenție precară, iar nu o posesie utilă, solicită instanței de control judiciar să rețină caracterul util al acestor acte de stăpânire, fiind îndeplinite calitățile prevăzute de lege, acelea de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar; pârâtele nu au invocat că actele de stăpânire exercitate de reclamant ar constitui o detenție precară, ci au trimis înscrisuri la dosar din care rezultă că acest teren nu a făcut obiectul Legilor Fondului Funciar, nu au fost eliberate titluri de proprietate altor persoane și nu există sesizări cu privire la perimetrul suprafeței de 1096 m.p., deținută în prezent de V. M. I..
Și din declarațiile martorilor a rezultat faptul că autorul V. M. a deținut terenul de 1096 m.p. încă din anul 1971, exercitând asupra acestuia o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar din înscrisuri a rezultat că au fost achitate către stat toate impozitele și taxele impuse de către legile în vigoare, la valoarea stabilită de către Primăria Comunei.
Menționează contestatorul că, dacă nu s-ar reține acest punct de vedere al său, ar rămâne în situația de a fi proprietarul imobilelor construcții, fără a putea deveni și proprietarul terenului pe care acestea sunt construite, cu toate că stăpânește această suprafață de teren din anul 1971, adică de 44 de ani, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile din Titlul XX - Despre prescripție, Capitolul IV -Despre timpul cerut spre a prescrie, Secțiunea II - Despre prescripția de 30 de ani, Cod civil.
Având în vedere toate aspectele descrise, toate probele administrate în cauză, consideră că dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale, instanța a apreciat în mod eronat că posesia exercitată de contestator și tatăl său a fost precară, întrucât, în realitate, așa cum a arătat mai sus, au posedat terenul cu depășirea limitelor suprafeței de 500 m.p., ocupând în total 1069 m.p. (1169 m.p. din măsurători), iar posesia exercitată asupra acestui teren a fost utilă și neviciată, conform art. 1853 și 1854 Vechiul Cod civil.
În dovedirea contestației, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._, în care s-a pronunțat hotărârea atacată
Au fost atașate la dosar, în copie, următoarele: sentința civilă nr. 4156/20.05.2015, decizia nr. 924/17.11.2015, adeverința nr. 492/13.08.1971, cererea nr. 821/3.09.197, autorizație pentru executarea de lucrări nr. 38/4.09.1971, declarații vecini latura de N și S, schița terenului din 1991, certificat nr. 580/27.02.2014 și proces verbal nr. 581/27.02.2014.
Analizând contestația în anulare, precizată ulterior, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.503 alin.1 C., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
În continuare, la alin.2 se arată că, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă este deschisă atunci când instanța de apel a dat o dezlegare greșită pricinii ca urmare a unor greșeli materiale.
În speță, contestatorul invocă faptul că instanța de apel a apreciat în mod eronat, ca și instanța de fond, că cererea prin care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate în temeiul uzucapiunii de lungă durată cu privire la suprafața de teren de 1096 mp, situată în intravilanul Comunei Cîrlogani, Jud.O., este neîntemeiată, deoarece posesia exercitată de contestator și de tatăl său a fost una precară, deși, așa cum rezulta din probele administrate în cauză, posesia a fost utilă.
Eroarea materială la care se referă dispozițiile legale precitate se referă la o greșeală de natură procedurală, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale-cum ar fi respingerea apelului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate-pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată.
Motivele invocate de contestator în motivarea în fapt a contestației în anulare nu pot fi considerate erori materiale, ci eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmeaza sa respinga contestatia in anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatorul V. I. ,CNP_1, domiciliat în comuna Cîrlogani, ., județul O., cu domiciliul procesual la Cabinet av. R. M., din Slatina, .. 36, județul O., împotriva Deciziei nr.924/17.11.2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . și C. L. AL COMUNEI C., cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2016.
Președinte, M. I. D. | Judecător, C. C. | |
Grefier, I. E. A. |
Red.CC
Tehnored.CC/IM
4 ex./11.02.2016
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 21/2016.... | Pretenţii. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul OLT → |
|---|
