Fond funciar. Decizia nr. 1174/2013. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1174/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 4711/281/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1174

Ședința publică din data de 08.07.2013

PREȘEDINTE - R. C.

JUDECĂTOR - P. CRENGUȚA

JUDECĂTOR - Ș. O. C.

GREFIER - A. L. E.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți P. C., cu domiciliul în comuna I., ., P. M. D., cu domiciliul în comuna I., ., P. E. G., cu domiciliul în ., județul Prahova în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. F., cu domiciliul în M., ., ., apt.1, județul Prahova, F. E. M., cu domiciliul în B., ., ., etajul 3, apt.15, județul B. și P. A., cu domiciliul în M., ., ., apt.1, județul Prahova, și intimații-pârâți C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR I., cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4240/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.06.2013, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, în baza art. 260 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea la data de 05.07.2013, dată la care, întrucât unul din membrii completului de judecată, respectiv doamna judecător P. Crenguța, s-a aflat în concediu de odihnă, a amânat pronunțarea la data de 08.07.2013, când a dat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 07.02.2012 sub nr._ reclamanții P. F., F. E. M. și P. A. în contradictoriu cu pârâții P. C., C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR I.,C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, P. E. G. și P. M. D., au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de nr._/07.09.2009 emis pe numele lui P. N. C., P. I., P. N S., P. N. G. si să se dispună excluderea din titlul atacat a persoanelor care nu aveau calitate de moștenitor precum si obligarea Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor sa emită un nou titlu de proprietate pe aceleași suprafețe si amplasament cu cel anulat parțial, pe numele tuturor moștenitorilor așa cum rezulta aceștia din certificatele de moștenitor depuse la dosar și să se dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP I. C. sub nr. 5927/30.11.2010 si înscrierile din cartea funciara făcute in baza acestor acte anulate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că defunctul P. N. decedat in anul 1969 a fost căsătorit cu P. E., decedata la 29.06.1990 în urma căsătoriei au rezultat copiii P. I., P. G., P. S., P. C. si B. I.. La dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului P. N., conform certificatului de moștenitor nr.581/1969 au rămas ca moștenitori P. E.. Au renunțat P. C. - fiu, P. I. - fiu, P. S. - fiu, P. G. - fiu si nu au acceptat succesiunea B. I., fiica. La dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P. E. s-a întocmit certificatul de moștenitor nr. 2799/20.11.1990, iar P. C. si P. I. au renunțat la succesiune, prin declarațiile înregistrate sub nr. 1361/1990 si respectiv 1362/1990.

Numita B. I., fiica, nu a acceptat moștenirea, așa cum au confirmat in baza art. 692 cod civil succesorii săi in baza declarației autentificata la nr._/1990 (B. Deamid, B. E., Turcii Anni M. C.).

La data de 14 noiembrie 1998, P. I. decedează, lăsând ca moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 86/2010 pe P. M. D., renunțând P. P. - soție supraviețuitoare, P. E. G., P. C., P. A. si P. L..

La data de 20.11.2006 P. G. decedează, moștenitori fiind conform certificatului de moștenitor nr. 344/15.12.2006 P. A. - soție supraviețuitoare, P. F. - fiu si F. E. M. - fiica.

La data de 08.07.2011 a decedat si P. S., astfel cum rezulta din certificatul de deces anexat. La dezbaterea succesiunii s-a întocmit certificat de legatar 230/18.07.2011. Singurul moștenitor testamentar fiind P. F., reclamantul din prezenta cauza. Prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai "moștenitorii", deci persoane care au "calitatea de moștenitor".Or, potrivit dispozițiilor art. 696 din Codul civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.

De aceea, cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarație notarială) că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.

Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.

Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă. Opțiunea succesorală a erezilor este un act juridic unilateral, voluntar, în sensul că fiecare dintre erezi are libertatea de alegere, potrivit principiului că nimeni nu poate fi moștenitor fără voia lui, conform art. 686 din Codul civil.

În motivarea punctului de vedere menționat s-a arătat că eredele renunțător nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece eredele care renunță, conform art. 696 din Codul civil, devine persoană străină de moștenirea fostului proprietar.

Ca urmare, prin recursul in interesul legii, s-a statuat ca beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune.

In virtutea celor de mai sus, reclamanții apreciază ca P. I., decedat in anul 1998 si P. C. in mod greșit au fost menționați in titlu de proprietate a cărui anulare o solicit pe aceasta cale. Indiferent de cine a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, in temeiul Legii nr. 18/1991, relevanta avea, mai cu seama ca titlu de proprietate a fost eliberat in anul 2009, cine avea calitatea de moștenitor la acea data, calitate dovedita cu certificatele de moștenitor.

Pe de alta parte, reprezentarea nu este admisa insa in cazul in care reprezentatul a decedat nu anterior, ci ulterior fostului proprietar al terenului, însa decesul a avut loc înaintea apariției Legii nr. 18/1991.

In accepțiunea reclamanților, dar si cea conferita de Legea nr. 18/199l in titlu de proprietate trebuiau menționați P. G. si P. S., care erau în viata la data apariției Legii nr. 18/1991 si care nu au renunțat la succesiunea defunctului, celelalte persoane menționate in titlu de proprietate fiind străine de moștenirea fostului proprietar.

Deși nu aveau calitatea de moștenitori, si deci nici calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defuncților P. N. si P. E., situație cunoscuta de aceștia, numiții P. C., P. S., P. A., P. F. personal si ca mandatar pentru F. E. M., P. M. D., prin mandatar P. P., au înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5927 /30.11.2010 suprafața de 677 mp parte integranta din cei 2109 mp, motiv pentru care a solicitat anularea acestui contract de vânzare cumpărare.

Cauza nulității actului subsecvent este data de principiul resolutio jure dantis resolvitur jus accipientis", nulitatea actelor subsecvente încheierii lor, parații neputând invoca in beneficiul lor buna credința, in condițiile m care, așa cum au arătat reclamanții, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, aceștia cunoșteau ca nu au calitatea de persoane îndreptățite.

Față de cele mai sus menționate, apreciază reclamanții ca se impune constatarea nulității absolute parțiale a titlul de proprietate nr._/07.09.2009 emis pe numele lui P. N. C., P. I., P. N S., P. N. G. si sa se excluderea din titlul atacat persoanelor care nu aveau calitate de moștenitor precum si obligarea Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor sa emită un nou titlu de proprietate pe aceleași suprafețe si amplasament cu cel anulat parțial, pe numele tuturor moștenitorilor așa cum rezulta aceștia din certificatele de moștenitor depuse la dosar si anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP I. C. sub nr. 5927/30.11.2010 si înscrierile din cartea funciara făcute in baza acestor acte anulate.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. III pct. 1 litera a din Legea nr. 18/1991 și pe prevederile Codului Civil.

Anexat acțiunii s-au depus: titlul de proprietate nr._/07.09.2009, certificat de moștenitor nr. 581/1969, certificat de moștenitor nr. 2799 /20.11.1990, certificat de moștenitor nr. 344/15.12.2006, certificat de legatar nr. 230/18.07.2011, acte de stare civilă și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5927/30.11.2010, filele 7-15 dosar fond.

Primăria comunei I. a depus la dosar adresa nr. 2520/23.04.2012, fila 32, la care s-a anexat: procesul verbal de punere în posesie nr. 1014/2009, anexa nr. 3/2, adresa Instituției Prefectului și cererea nr. 170/01.03.1991, filele 33-37 dosar fond.

Pârâtul P. C. a formulat întâmpinare, filele 51-52 dosar fond, prin care a arătat că cererea introductiva este neîntemeiată sub toate aspectele invocate în cuprinsul acesteia.

A solicitat a se avea în vedere faptul că în mod greșit se solicita nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate, in baza dispozițiilor legale invocate. Trebuie constatat ca in conformitate cu certificatul de moștenitor nr. 581/1969, ar fi renunțat la succesiune fiii P. C., P. I., P. S. si P. G..

Trebuie constatat ca raportat la susținerile reclamanților, daca s-ar lua măsura constatării nulității titlului de proprietate ar trebui sa fie desființat in totalitate, având in vedere ca in cuprinsul certificatului de moștenitor se face referire la declarațiile de renunțare ale celor patru moștenitori, respectiv declarația autentificata sub nr. 6260/1969 pentru P. C. si declarația autentificata nr. 9139/1969 pentru P. I., P. S. si P. G..

Reclamanții sunt chiar moștenitorii lui P. G. si P. S., sens in care sunt interesați sa solicite doar o nulitate absoluta parțiala, in sensul de a rămâne in titlu P. G. si P. S.,insa o asemenea soluție nu este legala.

Din punctul său de vedere, este total neîntemeiată cererea de desființare a acestui titlu în condițiile unei lipse de interes a tuturor părților în acest sens având în vedere și faptul că el a produs efecte juridice.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere a solicitat a se reține că este total neîntemeiat.

Pârâții P. M. D. și P. E. G. au formulat întâmpinare, filele 63-64 dosar fond, prin care au solicitat respingerea în totalitate a acțiunii ca vădit neîntemeiată având în vedere cele cuprinse în întâmpinarea depusă de către pârâtul P. C..

Reclamanții au formulat un răspuns, filele 65-68 dosar fond, prin care au arătat că argumentele de netemeinicie ale cererii de chemare în judecată invocate de către pârâți nu pot fi avute în vedere de către instanța de judecată având în vedere că acesta se află în eroare cu privire la declarațiile de renunțare și efectele acestora.

Prin încheierea de ședință de la data de 21.09.2012 instanța a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP I. C. sub nr. 5927/30.11.2010 și a dispus disjungerea acestui capăt de cerere și înaintarea la Președintele Secției Civile în vederea repartizării aleatorie, împreună cu un exemplar de pe cererea de chemare în judecată, un exemplar de pe întâmpinarea formulată de către pârâtul P. C., un exemplar de pe întâmpinarea formulată de către pârâții P. M. D. și P. E. G. și de pe răspunsul formulat de către reclamanți precum și înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și aflate la filele 40-43,45-53 dosar fond, respectiv: certificat de legatar nr. 230/18.07.2011, certificat de moștenitor nr. 344/15.12.2006, certificat de deces P. G., certificat de moștenitor nr. 2799/20.11.1990, certificat de moștenitor nr. 581/1969, titlul de proprietate nr._/07.09.2009 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5927/30.11.2010.

În cauza civilă, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/07.09.2009 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamanți prin apărător și pârâții P. M. D. și P. E. G. precum și proba cu efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, cu obiectivele menționate în scris și depuse la dosar, solicitată de către pârâții P. M. D. și P. E. G., prin apărător.

La data de 10.01.2013 s-a depus raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către expertul topo M. S. și atașat la filele 92-103 dosar fond.

La termenul de judecată de la data de 22.02.2013 pârâții P. E.-G., P. C. și P. M. D., prin apărător au precizat că au invocat excepția lipsei de interes raportat la fondul cauzei, este o apărare de fond care va fi susținută cu ocazia fondului.

Prin concluziile scrise depuse de către reclamanți, aceștia au arătat cu privire la excepția lipsei de interes invocată de pârâți dar precizată la termenul din data de 22.02.2013 ca fiind o apărare de fond, au solicitat a fi respinsă pentru argumentele expuse în nota de ședință depusă la data de 22.02.2013, la care au anexat și decizia XI din data de 05.02.2007 a ICCJ conform căreia beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art.13 alin 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege iar nu și cei care au renunțat la succesiune.

Pe fondul cauzei, reclamanții au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, urmând a avea în vedere apărările formulate pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată dar și răspunsul la întâmpinare formulate de pârâți, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/07.09.2009 emis pe numele lui P. N. C., P. I., P. N. S. și P. N. G. și să se dispună excluderea din titlul atacat a persoanelor care nu aveau calitate de moștenitor respectiv C. și P. I. precum și obligarea Comisiei Județene Prahova să emită un nou titlu de proprietate pe aceleași suprafețe și amplasament cu cel anulat parțial, pe numele moștenitorilor P. G. și P. S., în calitate de moștenitori nerenunțători și care aveau calitatea de persoane îndreptățite, cum rezultă din certificatele de moștenitor depuse la dosar.

Pârâții P. C., P. M. D. și P. E. G. au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea în totalitate a acțiunii, ca vădit neîntemeiate, având în vedere că titlul de proprietate atacat a produs efecte juridice în fapt și în drept în condițiile în care, ulterior vânzării, cumpărătorul a făcut niște investiții considerabile pe acel teren, în virtutea calității sale de proprietar și în considerarea bunei-credințe manifestată la momentul perfectării actului.

Prin sentința civilă nr. 4240/08.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect « fond funciar » formulată de către reclamanții P. F., F. E. M. și P. A. în contradictoriu cu pârâții P. C., C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR I., C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, P. E. G. și P. M. D., s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/07.09.2009 emis de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova în sensul excluderii din rândul moștenitorilor def. P. D. N., a numiților P. C. și P. I..

A fost obligată pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova să emită un nou titlu de proprietate pe numele P. G. și P. S., în calitate de moștenitori ai def. P. D. N., pentru aceeași suprafață de teren, de 4418 mp., situată în . și având același amplasamente

De asemenea, a fost obligat pârâtul P. C. să plătească reclamantului P. F. 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pârâții P. E. G. și P. M. D., in solidar, 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 4240/08.03.2013 a Judecătoriei Ploiești au declarat recurs recurenții-pârâți P. C., P. M. D. și P. E. G., la data de 26.04.2013, în termen legal calculat de la data comunicării hotărârii judecătorești recurate – 15.04.2013, așa cum rezultă din cuprinsul dovezilor de comunicare (filele 138-140 dosar fond).

În motivarea recursului, recurenții pârâți au arătat că apreciază nelegală și netemeinică sentința recurată, întrucât prin titlul de proprietate nr._/07.09.2009, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 4418 mp autorului P. D. N. cu moștenitorii beneficiari: P. N. N., P. lon, P. N. S. si P. N. G., acesta având la baza formularea cererilor de reconstituire de către toți moștenitorii si Hotărârea Comisiei Județene, hotărâre de validare necontestata în procedura plângerii de către nici unul dintre reclamanții din prezenta cauza. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 2799 din 20.11.1990 singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii autoarei P. E. care la rândul ei a fost singura moștenitoare autorului din titlul de proprietate P. D. N., au fost fii acesteia, numiții P. G. si P. S., toți ceilalți descendenți, P. C. si P. I. fiind străini de succesiune prin renunțare potrivit declarațiilor notariale menționate în certificatul de moștenitor, iar B. loana, fiica neacceptanta a succesiunii.

Au arătat recurenții că reclamanții invoca încălcarea disp. art. 696 Cciv. de către comisia locala întrucât renunțătorii nu intrau în categoria succesibililor care sunt considerați a fi repuși în termenul de acceptare prin formularea cererilor la comisii. Într-adevăr, după lungi controverse în practica judiciara s-a stabilit ca dispozițiile funciare trebuie coroborate cu legea civila, eredele renunțător fiind considerat străin de moștenire, renunțare care operează si pentru bunurile viitoare ale defunctului. Astfel, potrivit recursului în interesul legii, Dec. nr. XI/2007 a ICCJ, s-a stabilit ca beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu si cei care au renunțat la succesiune, sens in care este si motivarea instanței de fond insa apreciază recurenții ca aceasta este o motivare nelegala si care nu tine cont de procedurile speciale prevăzute de legea 18/1991 si care in virtutea rolului activ al instanței trebuiau examinate.

Astfel, continuă recurenții pârâți, conform art. 696 din Codul civil, eredele care renunța la succesiune este considerat ca nu a avut niciodată aceasta calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoana străina de moștenire. Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil si opțiunii succesorale care nu poate fi condiționata de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât si cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectiva. Aceasta apărare poate fi invocata de moștenitorul sau moștenitorii interesați in cadrul procedurii speciale a plângerii la Hotărârea Comisiei Județene, apreciază recurenții pârâți, deoarece de la data emiterii HCJ părțile interesate cunosc atât persoanele beneficiare cât și suprafața reconstituita. De regula, acțiunile in nulitate titlu fundamentate pe disp. art. III din Legea nr. 169/1997, au in vedere titlurile emise terților, deoarece este firesc ca promotorilor unor astfel de acțiuni sa nu le fie opozabila hotărârea comisiei județene care a stat la baza titlului contestat, pentru terțul in cauza. In momentul in care se contesta propriul titlu de către beneficiari, in baza art. III din Legea nr. 169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportata la o imposibilitate obiectiva si temeinic argumentata, pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prev. de art. 53 (2) din Legea nr. 18/1991 sau nu avea interes la acea vreme sa conteste HCJ. Altfel, dacă pentru orice motiv se lasă deschisă calea acțiunilor in nulitate a propriului titlu, se ajunge la eludarea procedurii speciale, prev. de art. 53 (2) din Legea nr. 18/1991, plângerea la HCJ. Așa cum rezulta din documentația depusa la dosarul cauzei de către C. L. propunerile de validare ale comisiei locale nu au fost contestate si Hotărârea Comisiei Județene nu a fost atacata cu plângere. Potrivit art. 29 din HG nr. 131/91, in vigoare la acea data, C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, precum si contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunala. C. județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile si va valida sau invalida propunerile si le va înainta la C. județeană, care va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, precum si contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunala. C. județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile si va valida sau invalida propunerile si le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local si vor comunica, sub semnătura, persoanelor care au formulat contestații (nu este cazul reclamanților subliniază recurenții pârâți) hotărârea comisiei județene.

O astfel de renunțare la beneficiul prev. de art. 679 Cciv, nu încalcă ordinea publica, nu este prohibita de lege, astfel încât nulitatea pe chestiunea renunțării celorlalți frați la succesiune sa fie absoluta si sa opereze peste voința reclamanților (ca moștenitori acceptanți), câtă vreme stăpânirea terenurilor din titlu a fost notorie si cunoscuta intre frați, acest motiv de nulitate trebuia invocat prin plângere la HCJ sau de îndată ce moștenitorul interesat a cunoscut situația si nu era de acord cu ea apreciază recurenții pârâți ca, din punct de vedere procedural, motivul de excludere al renunțătorilor din titlu trebuie valorificat in procedura plângerii la HCJ (cu sau fără repunerea in termenul de formulare a plângerii) si numai in cazuri excepționale in cadrul acțiunilor in nulitate titlu, daca moștenitorul îndreptățit face dovada ca nu a cunoscut, din motive străine de culpa sa, hotărârea comisiei județene, conținutul titlului de proprietate iar din elementele faptice nu putea cunoaște ca renunțătorii folosesc terenul. Ori, in speța de fata, nu numai ca reclamanții cunoșteau ca recurenții pârâți folosesc terenul dar au acceptat calitatea de coproprietari ai renunțătorilor in momentul in care toți moștenitorii din titlu inclusiv reclamanții au vândut paratului P. E. suprafața de teren de 677 m.p. din tarlaua 11 . parte integranta din titlul a cărui anulare absoluta parțiala se solicita. Actul a fost încheiat la notar iar acordul de voința al reclamanților nu poate fi contestat. De altfel, aceasta situație este concluzionata si de raportul de expertiza topo întocmit de expert M. S. care stabilește ca acest teren face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 5927/30.11.2010 si pe acest teren recurentul pârât cumpărător și-a construit o casa. Pe de alta parte, excluderea din titlu a renunțătorilor, in baza dezlegării de drept data prin recursul in interesul legii, nu operează automat doar prin efectul acestei decizii. In anumite cazuri, prioritate trebuie sa aibă principiul stabilității circuitului civil, (tocmai in aceasta idee fiind instituita parcurgerea procedurilor speciale) exercitarea cu bună-credință a drepturilor in promovarea acestor acțiunii in nulitate precum si dreptul de dispoziție al celui interesat sa invoce renunțarea la succesiune a celorlalți si nu o face in timpul vieții (de regula astfel de litigii fiind pornite de moștenitori) cum este si cazul părților în proces, când autorul reclamanților (P. G. decedat la data de 20.11.2006) nu a înțeles pe timpul vieții sa invoce în niciun fel aceasta renunțare la succesiune a celorlalți frați.

Aceste argumente nu contravin, în opinia recurenților pârâți, celor reținute prin Dec. nr. XI/2007 a ICCJ, privind interpretarea disp. art. 13 (2) din Legea nr. 18/1991. Cu alte cuvinte, un renunțător care a formulat cererea de reconstituire si a folosit terenurile cu știința moștenitorului îndreptățit, poate paraliza scoaterea sa din titlu, tocmai pentru faptul ca moștenitorul interesat sa profite de partea renunțătorului, a renunțat la acest beneficiu din momentul când a acceptat sa fie formulate cereri de reconstituire, validarea este . prin plângere la HCJ si a cunoscut ca renunțătorul folosește terenurile din titlu. Este cunoscut faptul ca legea funciara a instituit o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, stabilind ca reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, ceea ce înseamnă ca in aceasta materie acceptarea moștenirii se face numai prin cererea adresata comisiei de fond funciar. Dată fiind aceasta derogare, moștenitorii pot renunța prin abstențiune (neformularea cererii) la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Aceasta situație se regăsește in ipoteza în care un moștenitor acceptant (spre exemplu, singurul din certificatul de moștenitor obținut anterior Legii nr. 18/91) înțelege sa rămână cu bunul dobândit in baza certificatului (de regula casa si teren curți-construcții) si sa nu formuleze cerere pentru restul averii funciare. Legea funciara permite ca ceilalți moștenitori, neacceptanți la data obținerii certificatului de moștenitor, sa fie repuși de drept in termenul de acceptare a moștenirii, prin cererea pe care o fac comisiei. In mod firesc, titlul de proprietate va fi emis numai pe numele acestora, dar, de cele mai multe ori, cuprinde si terenul curți-construcții, care aparține moștenitorului din certificat, nesemnatar al vreunei cereri de reconstituire. In acest caz drepturile trebuie stabilite in baza unor norme aplicabile diferite de drept succesoral si funciar, tocmai pentru a nu vătăma moștenitorul nemenționat in titlu. Atunci când moștenitorul din certificat împreuna cu ceilalți moștenitori neacceptanți formulează cereri la comisie, de regula, nu sunt probleme, deși practica judiciara a cunoscut si cazuri când moștenitorul din certificat a fost înlăturat de la restul averii funciare datorita proximității gradului de rudenie cu defunctul. Tot datorita excepției de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale se poate ivi următoarea situație: unicul moștenitor acceptant nu formulează cerere de reconstituire, renunțând prin abstențiune la celelalte terenuri, toți ceilalți moștenitori sunt renunțători însă formulează cerere la comisie.

Totodată, arată recurenții pârâți, în motivarea recursului promovat, reconstituirea proprietății private ar rămâne un drept iluzoriu gratie unor norme care mai mult încurcă decât simplifica. In opinia recurenților pârâți si in aceasta ipoteza renunțătorii pot beneficia de averea funciara prin interpretarea sistematica si a disp. art. 701 C.civ. si art. 13(2) din Legea nr. 18/1991, deoarece cererea adresata comisiei reprezintă o veritabila retractare a renunțării, câtă vreme succesiunea nu a fost acceptata de alți erezi, înțelegându-se partea de succesiune (terenurile) la care moștenitorul acceptant a înțeles să renunțe prin neformularea cererii de reconstituire.

F. de aceste argumente consideră recurenții pârâți ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala si netemeinica data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii fiind lipsita fiind de rol activ nu a verificat daca sunt îndeplinite sau nu condițiile privitoare la anularea absoluta parțiala a titlului de proprietate si fără sa analizeze daca reclamanții au făcut dovada ca nu au cunoscut aspectele ce țin de includerea renunțătorilor in titlu sau ca au fost împiedicați in vreun fel sa uzeze de procedura speciala prevăzuta de Legea 18/1991.

În drept, recurenții pârâți au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

La data de 21.06.2013 au depus întâmpinare intimații reclamanți P. F., F. E. M. și P. A. (filele 18-20), solicitând respingerea recursului pentru următoarele motive: recurenții pârâți își motivează cererea de recurs pe greșita aplicare de către instanța de fond a DECIZIEI Nr. XI din 5 februarie 2007 a ICCJ, pe care recurenții o apreciază ca fiind nelegala si care nu ar tine cont de procedurile speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, dar intimații reclamanți apreciază această poziție ca fiind inadmisibila, câtă vreme sunt de notorietate juridica dispozițiile art. 329 din Codul de procedura civila, care îndrituiesc înalta Curte de Casație si Justiție sa unifice diferențele de interpretare si aplicare a aceluiași text de lege de către celelalte instanțe judecătorești naționale, ceea ce nu aduce atingere normelor constituționale, ci, dimpotrivă, contribuie, pentru motivele mai sus arătate, la asigurarea exigentelor statului de drept, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.

Cu privire la critica referitoare la procedura prealabila, apărare pe care recurenții pârâții nu au înțeles sa o formuleze in instanța de fond, invocând aceste apărări abia in fata instanței de recurs, au învederat intimații reclamanți ca aceste dispoziții legale nu sunt incidente in speța de fata, aplicabilitatea lor fiind clara delimitată de legiuitor atât in Legea nr. 18/1991 cat si in HG nr. 131 /1991.

Pe de alta parte, obiectul cauzei este constatare nulitate absoluta a unui act, acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, adică ea poate fi intentată oricând indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului; această regulă este expres prevăzută de art. 2 din Decretul nr. 167/1958: „Nulitatea unui act poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, ilustrative sunt prevederile art. 3 alin. 2 din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991: Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun care au plenitudine de jurisdicție.

In caz de conflict între mai mulți proprietari cărora li s-a emis titlu de proprietate, când se invocă neîndreptățirea la reconstituire a unora dintre proprietari în baza ultimei teze a textului citat („care nu au moștenit asemenea terenuri"), instanța este chemată să analizeze dacă persoanele în cauză aveau sau nu calitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv dacă sunt moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei care a adus pământ în cooperativa agricolă sau i s-a preluat în orice teren de către cooperativă.

Art. 13 din Lege și art. 13 din Regulament prevăd regulile care trebuie avute în vedere în caz de concurs de moștenitori. Nesocotirea acestor principii și eliberarea titlului (și) în favoarea unor persoane fără vocație concretă la moștenire duce la anularea titlului de proprietate emis. Este adevărat că pentru situația concursului între moștenitorii testamentari și moștenitorii legali s-a instituit soluția emiterii titlului pe numele tuturor, dar regulile devoluțiunii succesorale sunt aplicabile și în aceste situații. Astfel, dacă titlul de proprietate s-a emis în favoarea moștenitorilor care au fost înlăturați de la succesiune de o altă categorie de moștenitori, soluția trebuie să fie identică cu greșita aplicare de către membrii comisiei a prevederilor art. 13 din Lege și Regulament, impunându-se anularea titlului de proprietate emis cu nesocotirea principiilor care reglementează chemare moștenitorilor la succesiune. Or, art. 1 lit. a (i) are în vedere tocmai situația neîndreptățirii, potrivit legii (potrivit normelor privind moștenirea), la reconstituirea dreptului de proprietate.

Apărările formulate de recurenții pârâți sunt în accepțiunea intimaților reclamanți lipsite de conținut juridic, întrucât norma de drept generala este eludată intru totul de către recurenții pârâți in sprijinul intereselor lor personale valorificate cu rea credința.

Ceea ce are relevanta in speța de fata, arată intimații reclamanți, aspect pe care instanța de fond in mod corect 1-a reținut este situația de drept astfel cum a fost ea dovedita prin înscrisuri și necontestata de catre pârâți la instanța de fond, aceștia înțelegând să se apare doar in sensul ca și reclamanții sunt „renunțători la succesiune”.

În continuare, intimații reclamanți învederează că P. C. - fiu, P. I. - fiu. P. S. - fiu, P. G. - fiu au renunțat Ia succesiunea de pe urma defunctului P. N.. Astfel, conform certificatului de moștenitor nr. 581/1969, la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului P. N. au ramas ca moștenitori P. E. - soție si P. D. – fiu.

Totodată, P. C. si P. I. au renunțat Ia succesiune, prin declarațiile înregistrate sub nr. 1361/1990 si respectiv 1362/1990 la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P. E., mostenitori acesteia fiind P. G. si P. S..

Astfel, conchid intimații reclamanți, fata de faptul ca așa cum se poate observa, numiții P. C. si P. I. au renunțat Ia succesiune de pe urma ambilor defuncți, potrivit dispozițiilor art. 696 din Codul civil, conform căruia eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire, singurele persoane care trebuiau a fi menționate pe Titlul de Proprietate nr._/2009 erau P. G. si P. S., in calitate de moștenitori nerenunțători.

Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.

Opțiunea succesorală a erezilor este un act juridic unilateral, voluntar, în sensul că fiecare dintre erezi are libertatea de alegere, potrivit principiului că nimeni nu poate fi moștenitor fără voia lui, conform art. 686 din Codul civil. In motivarea punctului de vedere menționat s-a arătat că eredele renunțător nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece eredele care renunță, conform art. 696 din Codul civil, devine persoană străină de moștenirea fostului proprietar.

Autorul intimaților reclamanți, P. G. a fost renunțător doar la succesiunea de pe urma tatălui P. N., decedat in 1969, ulterior, de pe urma mamei P. E. aceștia având calitatea de moștenitori conform certificatul de moștenitor nr. 2799/20.11.1990, iar P. C. si P. I. au renunțat la succesiune, prin declarațiile înregistrate sub nr. 1361/1990 si respectiv 1362/1990.

Celelalte critici aduse de recurenții pârâți sentinței recurate nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate si netemeinicie ale hotărârii atacate, neputând fi astfel încadrate în disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civila ci, mai degrabă sunt, în opinia intimaților reclamanți simple dizertații juridice si simple nemulțumiri personale ale recurenților parați, nemulțumiri învederate la instanța de fond si pe care in mod corect aceasta le-a cenzurat.

In drept, intimații reclamanți au invocat art. 115-119 C.proc.civila.

Au solicitat intimații reclamanți obligarea pârâților persoane fizice la plata cheltuielilor de judecată.

Părțile au depus note de concluzii scrise.

Tribunalul, examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:

La data de 07.09.2009 s-a emis titlul de proprietate cu nr._/07.09.2009 de către pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova pe numele lui P. N. C., P. I., P. N S., P. N. G., toți în calitate de moștenitori ai defunctului P. D. N., pentru suprafața de teren de 4418 mp., situată în ..

La baza eliberării acestui titlu de proprietate – parțial, a stat documentația transmisă în copie la dosarul cauzei de către pârâta C. Locală de Fond Funciar I., filele 32 – 36 dosar fond, constând în: cererea de reconstituire nr. 170/ 01.03.1990, formulată de numiții P. N. C., P. N. I.., P. N. G. și P. N. S., anexa 3/2 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 1014/19.02.2009.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 581/24.11.1969 eliberat de fostul notariat de Stat – Județul Prahova, fila 8 dosar fond, P. N., a decedat la data de 12.03.1969 lăsând ca moștenitori soția supraviețuitoare, P. E. și un fiu, P. D., renunțând la succesiunea acestuia P. C. - fiu, P. I. - fiu, P. S. - fiu, P. G. - fiu iar fiica B. I., nu a acceptat succesiunea.

La data de 29.06.1990 a decedat și P. E., când, urmare dezbaterii succesorale s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 2799/20.11.1990, fila 9 dosar fond, potrivit căruia au fost declarați moștenitori P. G. și P. S., P. C. si P. I. renunțând la succesiune, prin declarațiile autentificate sub nr. 1361/1990 si respectiv 1362/1990 iar B. I., fiică, este declarată neacceptantă, conform art. 692 Cod Civil, in baza declarației autentificată sub nr._/1990 a succesorilor săi, B. Deamid, B. E., Turcii Anni M. C..

La data de 14 noiembrie 1998, P. I. decedează, lăsând ca moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 86/2010 pe P. M. D., renunțând P. P. - soție supraviețuitoare, P. E. G., P. C., P. A. si P. L..

La data de 20.11.2006 P. G. a decedat, moștenitori fiind conform certificatului de moștenitor nr. 344/15.12.2006 P. A. - soție supraviețuitoare, P. F. - fiu si F. E. M. – fiica, fila 10 dosar fond.

La data de 08.07.2011 a decedat P. S., la dezbaterea succesiunii eliberându-se certificatul de legatar 230/18.07.2011, fila 11 dosar fond, cu singurul moștenitor testamentar, P. F., reclamantul din prezenta cauza.

Așa cum corect a stabilit instanța de fond, potrivit art. 13 din legea nr. 18/1991 „(1) Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii.

(2) Moștenitorii care nu-și pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.”

Mai mult, prin decizia nr. XI/2007 a Secțiilor Unite a Î.C.C.J. s-a stabilit că „Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C.civ., iar nu și cei care au renunțat la moștenire”.

Astfel, P. G. și P. S. moștenind pe P. E., moștenesc și pe tatăl lor, P. N., având astfel și calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut tatălui lor.

Spre deosebire de aceștia, P. I. și pârâtul P. C., fiind renunțători cu declarații autentice atât pentru moștenirea mamei cât și a tatălui, nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, modificată și prin urmare nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prevederilor art. 13 din legea nr. 18/1991.

Pentru aceste considerente, apreciind că în ce privește pe P. I. și pârâtul P. C., reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, în temeiul art. III, alin. 1, lit. a din Legea nr. 169/1997, modificată, instanța de fond, legal și întemeiat a admis în parte cererea de constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/07.09.2009 emis de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Prahova în sensul excluderii din rândul moștenitorilor def. P. D. N., a numiților P. C. și P. I..

Urmare acestei soluții, văzând și prevederile art. 36 din HG 890/2005 judecătoria a admis în parte cererea reclamantului de obligare a pârâtei C. Județeană de Fond Funciar Prahova să emită un nou titlu de proprietate, însă pe numele P. G. și P. S., în calitate de moștenitori ai def. P. D. N., aceștia fiind cei care au formulat cererea de reconstituire, pentru aceeași suprafață de teren, de 4418 mp., situată în . și având același amplasamente, iar nu așa cum s-a solicitat, pe numele tuturor moștenitorilor așa cum rezulta aceștia din certificatele de moștenitor depuse la dosar.

Tribunalul va înlătura în totalitate apărările recurenților pârâți și va aprecia ca nefondate criticile de nelegalitate privind sentința recurată pentru următoarele considerente:

Recurenții pârâți își motivează cererea de recurs pe greșita aplicare de către instanța de fond a DECIZIEI Nr. XI din 5 februarie 2007 a ICCJ, pe care recurenții o apreciază ca fiind nelegala si care nu ar tine cont de procedurile speciale prevăzute de Legea nr. 18/1991, însă această critică este inadmisibila, câtă vreme dispozițiile art. 329 din Codul de procedura civila îndrituiesc înalta Curte de Casație si Justiție sa unifice diferențele de interpretare si aplicare a aceluiași text de lege de către celelalte instanțe judecătorești naționale, ceea ce nu aduce atingere normelor constituționale, ci, dimpotrivă, contribuie, la asigurarea exigentelor statului de drept, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.

Astfel, conform art. 329 C.proc.civ., pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, colegiul de conducere al ÎCCJ, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară ÎCCJ să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

În plus, conform art. 330 ⁷alin. 4 C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate de ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României Partea I.

Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 a ICCJ a fost publicată in Monitorul Oficial nr. 733/2007 - M.Of. nr. 733/30 oct. 2007.

Așadar, din data de 30.10.2007 aceasta este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești, instanța de fond, care s-a pronunțat la data de 08.03.2013 făcând o legală aplicare a deciziei pronunțate în recurs în interesul legii.

Cu privire la critica referitoare la procedura prealabila, apărare pe care recurenții pârâții nu au înțeles sa o formuleze in instanța de fond, invocând aceste apărări abia in fata instanței de recurs, Tribunalul reține că aceste dispoziții legale nu sunt incidente in speța de fata, aplicabilitatea lor fiind clara delimitată de legiuitor atât in Legea nr. 18/1991 cat si in HG nr. 131 /1991.

Apărările formulate de recurenții pârâți sunt lipsite de conținut juridic, întrucât norma de drept generala este eludată intru totul de către recurenții pârâți in sprijinul intereselor lor personale valorificate cu rea credința atunci când apreciază în sensul greșitei aplicări și interpretări date în speță de instanța de fond, aceste critici neputând fi primite, întrucât sunt vădit neîntemeiate și nelegale.

Ceea ce are relevanta in speța de față, aspect pe care instanța de fond in mod corect 1-a reținut este situația de drept astfel cum a fost ea dovedita prin înscrisuri și necontestata de catre pârâți la instanța de fond, aceștia înțelegând să se apare doar in sensul ca și reclamanții sunt „renunțători la succesiune”, ceea ce este infirmat prin conținutul certificatelor de moștenitor depuse la dosar.

Astfel, P. C. - fiu, P. I. - fiu. P. S. - fiu, P. G. - fiu au renunțat Ia succesiunea de pe urma defunctului P. N., așa cum rezultă din conținutul certificatului de moștenitor nr. 581/1969, la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului P. N. au ramas ca moștenitori P. E. - soție si P. D. – fiu.

Totodată, P. C. si P. I. au renunțat Ia succesiune, prin declarațiile înregistrate sub nr. 1361/1990 si respectiv 1362/1990 la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei P. E., moștenitori acesteia fiind P. G. si P. S..

Față de faptul ca așa cum se poate observa, numiții P. C. si P. I. au renunțat Ia succesiune de pe urma ambilor defuncți, potrivit dispozițiilor art. 696 din Codul civil, conform căruia eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire, singurele persoane care trebuiau a fi menționate pe Titlul de Proprietate nr._/2009 erau P. G. si P. S., in calitate de moștenitori nerenunțători.

Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.

Celelalte critici aduse de recurenții pârâți sentinței recurate nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate si netemeinicie ale hotărârii atacate, neputând fi astfel încadrate în disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civila, hotărârea judecătorească recurată fiind motivată în fapt și în drept, cu respectarea și aplicarea corectă a legislației în vigoare aplicabilă, inclusiv a deciziei pronunțate în recurs în interesul legii.

Față de cele ce preced și în temeiul prevederilor legale invocate în prezentele considerente, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul pendinte.

Având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ. și soluția susmenționată, Tribunalul constată că au căzut în pretențiile părții intimate recurenții pârâți, P. C., P. E. G. și P. M. D., în calitate de moștenitori ai defunctului P. I., astfel că va admite cererea intimaților reclamanți privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, către intimații P. F. și F. E. M., reprezentând onorariu avocat consemnat în recurs prin chitanța nr. 68/20.06.2013 (fila 24 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefundat recursul promovat de recurenții-pârâți P. C., cu domiciliul în comuna I., ., P. M. D., cu domiciliul în comuna I., ., P. E. G., cu domiciliul în ., județul Prahova în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. F., cu domiciliul în M., ., ., apt.1, județul Prahova, F. E. M., cu domiciliul în B., ., ., etajul 3, apt.15, județul B. și P. A., cu domiciliul în M., ., ., apt.1, județul Prahova, și intimații-pârâți C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR I., cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4240/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ .

Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, către intimații P. F. și F. E. M..

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.07.2013.

Președinte, Judecători,

R. C. P. Crenguța Ș. O. C.

Fiind în C.O. Fiind transferată

semnează Președintele instanței la o altă instanță,

semnează Președintele instanței

Grefier,

A. L. E.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red./Tehnored. PCE

2 ex./25.07.2013

Dosar fond_ Judecătoria Ploiești

Judecător fond – N. M.

← Somaţie de plată. Decizia nr. 1195/2013. Tribunalul PRAHOVA		Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... →

Fond funciar. Decizia nr. 1174/2013. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 1174/2013. Tribunalul PRAHOVA