Fond funciar. Decizia nr. 1426/2013. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 1426/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 8511/281/2011

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1426

Ședința publică din data de 31 Octombrie 2013

PREȘEDINTE - C. N.

JUDECĂTORI - G. M.

- C.-A. M.

GREFIER - M. - D. B.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „fond funciar”, declarat de recurenta – reclamantă S. P., domiciliată în com. Mănești, ., împotriva sentinței civile nr. 2093/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți D. I., domiciliat în ., ., județ Prahova, D. G., domiciliat în ., ., județ Prahova, C. J. PRAHOVA DE APLICARE A LEGII 18/1991 PRIN PREFECT, cu sediul în Ploiești, .-4, județ Prahova și C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 A COMUNEI MANESTI PRIN PRIMAR, cu sediul în ..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună la dosar concluzii scrise și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 31 octombrie 2013, când a dat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanta S. P. a chemat în judecată pârâții D. G., D. I., C. Județeană Prahova de Aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a Comunei Mănești, solicitând instanței constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/10.01.1995.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr._/10.01.1995 emis de C. Județeană de Stabilire a Dreptului Proprietate a Terenurilor Prahova li s-a reconstituit paraților D. I. si D. G., in calitate de moștenitori ai defunctului D. Z., dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 7800 mp, compusă din următoarele suprafețe de teren situate in com. Manesti, . - 5424 mp, tarlaua 10, . - 1196 mp, tarlaua 9, ., tarlaua 7, . mp, tarlaua 9, .> Reclamanta a menționat că prin sentința civila nr.3802/23.05.1985, pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 4025/1985, având ca obiect partaj succesoral, aceste terenuri au fost atribuite reclamantei potrivit tranzacției intervenite între moștenitorii defuncților D. D. si D. Z. și, în anul 2003, aceeași Comisie Județeană de Stabilire a Dreptului Proprietate a Terenurilor Prahova i-a emis un alt titlu de proprietate nr._/28.05.2003, titlu in care sunt menționate aceleași suprafețe de teren.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. III litera a din Legea nr. 169/1997 cu modificările ulterioare.

Anexate acțiunii s-au depus: sentința civilă nr.3851/23.05.1985 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 4025/1985, titlul de proprietate nr._/10.01.1995 și titlul de proprietate nr._/28.05.2003, filele 5-11.

La termenul de judecată de la data de 27.05.2011 instanța de fond a încuviințat reclamantei și pârâtului D. G. probele cu înscrisuri și efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.

La data de 08.09.2011 C. Locală Mănești a depus la dosar adresa nr. 1988/ 05.09.2011, la care a anexat: copie registrul agricol în perioada 1959-1963 privind pe D. Z., copie adeziune de intrare în CAP nr. 32 privind pe D. P., copie adeziune de intrare în CAP nr. 4 privind pe D. I., copie anexa nr. 3/Zalhana conform legii 18/1991, copie HCJ 90/1991, copie HCJ nr. 108/1991, acte de stare civilă,copie de pe cererile de reconstituire nr. 237/1991, 2448/1991,592/1991,157/1991, copie adeverința nr. 769/1985, copie testament din data de 26.08.1959 și copie proces verbal nr. 2047/1959, filele 27-44, 54-72.

Pârâta C. Locală de Aplicare a legii fondului funciar Mănești a depus întâmpinare, fila 25, prin care a arătat că este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată și, prin urmare, cu constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/10.01.1995 întrucât reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat pentru persoane care nu erau îndreptățite, la momentul propunerii de reconstituire nu a avut cunoștință de sentința civilă nr. 4025/23.05.1985.

Astfel, având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate a vizat persoane neîndreptățite potrivit art. III alin 1 litera a din Legea nr. 169/1997, titlul de proprietate este lovit de nulitate absolută.

În drept a invocat dispozițiile art.115 C. și în temeiul art 242 alin 2 C. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 10.01.2012 s-au depus la dosar de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova în copie: titlul de proprietate nr._ din 10.01.1995, proces verbal de punere în posesie nr. 7/09.09.1994, HCJ nr. 108/ 04.11.1991, anexa 3 la HCJ nr.108/1991, titlul de proprietate nr._/28.05.2003, procesul verbal de punere în posesie nr. 102/26.05.2003, HCJ nr. 90/22.08.1991 și anexa 3 la HCJ nr. 90/22.08.1991, filele 93-102.

La data de 20.03.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie întocmit de către expert Sicaru D., filele 125-142 și, la data de 18.05.2012, același expert a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile părților, filele 159-163.

La termenul de judecată de la data de 22.06.2012 instanța de fond a dispus înlocuirea expertului topo Sicaru D. cu expertul A. F. G., în vederea efectuării raportului de expertiză specialitatea topografie, cadastru și geodezie, având drept obiective: identificare prin măsurare și poziționare pe schița de plan a terenurilor cuprinse în cele două titluri de proprietate_/ 10.01.1995 și nr._/28.05.2003 și separat din sentința civilă nr. 3802/ 23.05.1985 pronunțată de către Judecătoria Ploiești în dosarul civil nr. 4025/1985( filele 5-9 dosar), având în vedere evidențele de la rol, privind terenurile deținute de către defuncții D. D. și D. Z. și să precizeze dacă este vorba de același teren în toate cele trei înscrisuri menționate și dacă se suprapun.

Prin acțiunea înregistrată la data de 23.11.2011 pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2011, reclamantul D. G. a chemat în judecată pârâții D. I., S. P., C. Locală de aplicare a Legii 18/1991 Mănești și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor Prahova, solicitând instanței a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/28.05.2003, acesta fiind eliberat în mod eronat pe numele lui S. P..

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate nr._/28.05.2003 ce face obiectul prezentei cauzei s-a reconstituit în beneficiul numitei S. P., suprafața de 7801 mp teren situat în ..

Aceleași terenuri au fost reconstituite prin titlul de proprietate nr._ în anul 1995 pe numele lui D. I. și D. G., terenuri ce au fost înscrise în rolul agricol și fiscal la OCPI, pe numele lor, pe care le-au stăpânit în calitate de proprietari și au plătit impozite.

Pentru aceste terenuri, D. I. și D. G. au formulat cerere în anul 1991 prin care au cerut să le fie reconstituite pe numele lor terenuri arabile în suprafață de 0,75 ha.

A mai precizat că pe numele lui S. P. s-a eliberat un alt titlu de proprietate nr._/23.02.1995 ce cuprinde terenuri în suprafață de 8300 mp astfel că al doilea titlu de proprietate emis tot pe numele acesteia sub nr._/28.05.2003 nu poate fi considerat decât o eroare întrucât aceasta nu a formulat cerere de reconstituire pentru emiterea acestuia din urmă.

În drept a invocat prevederile art. III pct. 1 lit. a indice iii din Legea 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 47/2005.

Pârâta S. P. a formulat întâmpinare-cerere reconvențională, filele 43-45.

Pe cale de întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii și să se constate că titlul său de proprietate nr._/28.05.2003 a fost emis în mod legal pe numele său, urmare a renunțării exprese la moștenirea rămasă de pe urma defunctului D. Z. exprimată de reclamanți în certificatul de moștenitor nr.2159/19.11.1984, sentinței civile nr.3802/23.05.1985 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul 4025/1985 având ca obiect partaj succesoral, terenurile fiind atribuite ei, potrivit tranzacției intervenite între moștenitorii defuncților D. D. și D. Z..

Pe cale de cerere reconvențională, a solicitat a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/10.01.1995 emis pe numele reclamantului, prin reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului D. Z. în temeiul art. III alin 1 litera a din Legea nr. 169/1997 modif. de Legea nr. 247/2005 raportat la art.13 din Legea 18/1991 și recursul în interesul legii al ICCJ decizia XI/2007.

Potrivit dispozițiilor art.13 din Legea nr.18/1991 republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor „ calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii” iar moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor”.

În același timp, dispoziția imperativă de la art.13 alin 2 din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmată de nici o altă prevedere legală, impune concluzia ca toți succesibili autorului îndreptățit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

În această privință este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din Codul civil.

De altfel, prin dispozițiile art.13 din Legea nr.18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai moștenitori deci persoane care au calitatea de moștenitor.

Or, potrivit prevederilor art. 696 din Codul Civil eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoana străină de moștenire.

De aceea, cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător ci dimpotrivă, se dovedește cu certitudine că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.

Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.

Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral, renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului cât și cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă.

Ca urmare, în raport de data reglementării, se impune a se stabili ca beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art. 13 alin 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiune, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune.

La dosar, pârâta C. Locală Mănești a depus documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate cu privire la defunctul D. Z. constând în: copie registrul agricol perioada 1959-1963 privind pe D. Z., adeziunea de intrare în CAP nr.32/18.02.1962, copie certificat de moștenitor nr.2159/19.11.1984, copie cerere de reconstituire nr.2448/1991, acte de stare civilă, copie cerere de reconstituire nr. 237/1991, copie cerere de reconstituire nr.157/1991, copie cerere de reconstituire nr.592/1992 și testament din 26 august 1959 și proces verbal nr.2047/26. august 1959, filele 25-39.

Pârâta C. Județeană Prahova a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, HCJ nr. 90/22.08.1991 și nr. 108/04.11.1991 însoțite de procesele verbale ale ședințelor în baza cărora au fost emise titlurile de proprietate nr._/28.05.2003, def. D. Z.: moșt D. I. și D. G., filele 52-59.

La data de 14.09.2012 instanța de fond a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarului nr._/281/2011 la dosarul civil nr._, având în vedere că între cele două cereri principale există o strânsă legătura derivând din aceea că cele două titluri de proprietate pentru care se solicită constatarea nulității absolute sunt eliberate pentru aceleași suprafețe de teren, fiind invocat același motiv de nulitate-amplasamentul terenului - soluționarea cauzelor reunite conducând la o soluție unitară a tuturor pretențiilor reciproce ale părților și a stabilit calitatea părților astfel: S. P. –reclamanta -pârâta, D. I. - pârât, D. G. - pârât-reclamant, C. Județeană Prahova de Aplicare A Legii 18/1991 prin Prefect - pârâtă și C. Locală de Aplicare A Legii 18/1991 a comunei Mănești prin Primar - pârâtă.

La termenul de judecată de la data de 21.09.2012 instanța de fond a dispus efectuarea expertizei în specialitatea topografie, cadastru și geodezie de către același expert cu obiectivele modificate și completate în raport de acțiunea conexă și cererea reconvențională formulată de către S. P.: măsurare și identificare pe schița de plan a terenurilor cuprinse în titlurile de proprietate nr._/10.01.1995, nr._/28.05.2003 și_/23.02.1995 și separat a terenurilor menționate în sentința civilă nr. 3802/23.05.1985 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 4025/1985 și să precizeze dacă în cele patru înscrisuri apar aceleași terenuri, evidențiind separat pe cele care se suprapun, să menționeze în care din aceste titluri de proprietate se regăsesc cele prevăzute în sentința civilă nr. 3802/23.05.1985 pronunțată în dosarul nr. 4025/1985, expertul urmând a avea în vedere toate înscrisurile depuse la dosar precum și evidențele Primăriei comunei Mănești și înscrisurile aflate la Primăria comunei Mănești în legătura cu emiterea titlurilor de proprietate respective.

La data de 13.11.2012 la dosar s-a depus raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, întocmit de către expert A. F. G. și atașat la filele 253-263.

Prin Sentința civilă nr. 2093/01.02.2013, Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta-pârâta S. P. și cererea reconvențională formulată de către reclamanta pârâtă S. P. la acțiunea conexă, respingând ca neîntemeiată și acțiunea conexă formulată de pârâtul-reclamantul D. G..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că numitul D. Z. a decedat la data de 01.09.1976, conform certificatului de deces de la fila 61, eliberându-se certificatul de moștenitor nr.2159/19.11.1984, în care se menționează că masa succesorală se compune din cota indiviză de 5/8 din terenul de 2400 mp., intravilan, din care 250 mp. curți construcții, cu casă, cu vecini: I. E., D. I., M. V., teren CAP și drum și 4700 mp. în punctul Canal, cu vecini: M. V., teren CAP și drum.

Prin Sentința civilă nr.3802/23.05.1985, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 4025/1985, moștenitorii def. D. Z. și a soției acestuia, D. D. au înțeles să partajeze averea succesorale rămasă de pe urma celor doi defuncți, încheind o tranzacție prin care întreaga avere rămasă a revenit reclamantei din prezenta cauză, S. P., fără ca în dispozitivul sentinței – tranzacția părților să se precizeze care este compunerea acestei averi și care este amplasamentul terenurilor moștenite.

În temeiul Legii nr. 18/1991, reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv cererea de reconstituire nr. 592 din 07.03.1991, prin care, în calitate de proprietar individual, a solicitat_ m.p. în baza certificatului de moștenitor nr.2159/ 91.11.1984 iar prin cererea nr. 2448/18.03.1991, fila 36, a solicitat, în calitate de moștenitoare a def.D. Z., în baza aceluiași certificat de moștenitor, reîntregirea dreptului de proprietate asupra terenului moștenit, precizând că CAP–ul i-a luat în anul 1988 suprafața de 2500 mp., astfel că susținerea pârâtului–reclamant din motivarea acțiunii conexe, în sensul că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire pentru emiterea titlului de proprietate contestat, este neîntemeiată.

La data de 28.05.2003 s-a emis și titlul de proprietate nr._/28.05.2003, fila 11, pe numele reclamantei S. P., în calitate de moștenitoare a defunctului D. Z., titlu potrivit căruia i-au fost reconstituite pe raza aceleași localități, suprafața de teren de 7801 mp., pe amplasamentul: extravilan 5424 mp. - tarlaua 10, . intravilan - 1196 mp., tarlaua 9, .. - tarlaua 7, . mp. - tarlaua 9, .> Cerere de reconstituire au formulat și pârâții reclamanți D. I. și D. G., în calitate de moștenitori ai def.D. Z., pentru suprafața de teren de 0,75 ha., cerere înregistrată sub nr.157/05.03.1991, fila 38.

La data de 10.01.1995 s-a eliberat titlul de proprietate nr._, pe numele pârâților D. I. si D. G., in calitate de moștenitori ai defunctului D. Z. prin care, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 7800 mp, situată in com.Manesti, ., cu următorul amplasament in extravilan, 5424 mp. - tarlaua 10, . - 1196 mp., tarlaua 9, .. - tarlaua 7, . mp. - tarlaua 9, .> Prin acțiunea principală, reclamanta S. P. a solicitat instanței constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/10.01.1995, emis pe numele pârâților D. I. si D. G., in calitate de moștenitori ai defunctului D. Z., prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 7800 mp, întemeiată în drept pe dispozițiile art. III litera a din Legea nr.169/1997 cu modificările ulterioare motivat de faptul că, potrivit sentinței civile nr.3802/23.05.1985, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.4025/1985, aceste terenuri i-au fost atribuite acesteia, iar în anul 2003, i-au fost reconstituite prin titlul de proprietate nr._/28.05.2003.

Prin cerere reconvențională la acțiunea conexată, reclamanta S. P. a solicitat a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/10.01.1995 emis pe numele reclamantului, prin reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului D. Z. în temeiul art. III alin 1 litera a din Legea nr. 169/1997 modif. de Legea nr. 247/2005 raportat la art.13 din Legea 18/1991 și recursul în interesul legii al ICCJ decizia XI/2007, cu motivarea în fapt că reclamantul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.

Prin acțiunea conexă, reclamantul D. G. a solicitat instanței a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/28.05.2003, eliberat pe numele lui S. P., deoarece aceleași terenuri au fost reconstituite prin titlul de proprietate nr._ în anul 1995 pe numele lui D. I. și D. G., terenuri înscrise în rolul agricol și fiscal la OCPI, pe numele lor, pe care le-au stăpânit în calitate de proprietari și au plătit impozite, că D. I. și D. G. au formulat cerere de reconstituire din anul 1991 prin care au cerut să le fie reconstituite pe numele lor terenuri arabile în suprafață de 0,75 ha și că, pe numele lui S. P. s-a eliberat un alt titlu de proprietate nr._/23.02.1995 ce cuprinde terenuri în suprafață de 8300 mp astfel că, al doilea titlu de proprietate emis tot pe numele acesteia sub nr._/28.05.2003 nu poate fi considerat decât o eroare întrucât aceasta nu a formulat cerere de reconstituire pentru emiterea acestuia din urmă.

În drept acțiunea conexată a fost întemeiată pe disp. art. III pct. 1 lit. a indice iii din Legea 18/1991, modificată prin Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 247/2005.

Potrivit documentației ce a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate, depusă de către OCPI Prahova și de către pârâta C. Locală la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că titlul de proprietate nr._/10.01.1995, emis pe numele D. I. și D. V., moștenitori ai def. D. Z., a fost emis în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 7/1994 și a Hotărârii Comisiei Județene Prahova nr.108/04.11.1991 prin care a fost modificată hotărârea nr. 90/1991 a aceleași comisii.

Titlul de proprietate nr._/28.05.2003, pe numele S. P., moștenitoare a def. D. Z., a fost emis în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 102/2003 și a Hotărârii Comisiei Județene Prahova nr. 90/1991 a Comisiei Județene Prahova, deși această hotărâre fusese modificată prin hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 108/04.11.1991, așa cum s-a arătat mai sus.

S-a reținut că este evident că titlul de proprietate nr._/28.05.2003, pe numele S. P., s-a emis eronat și cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, el nemaiavând la bază o hotărâre a Comisiei Județene, de validare, deoarece hotărârea nr.90/1991 fiind modificată și înlocuită de hotărârea nr. 108/04.11.1991, astfel că sub acest aspect, instanța a respins ca nefondat motivul invocat de către reclamantă prin acțiunea principală, în sensul că titlul pârâților cu nr._/10.01.1995 se impune a fi anulat având în vedere că aceleași terenuri au fost reconstituite și reclamantei prin titlul nr._/28.05.2003.

În ceea ce privește celălalt motiv de nulitate invocat prin acțiunea principală, în sensul că terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr._/10.01.1995 sunt cele ce i-au fost atribuite reclamantei prin tranzacția cu care s-au partajat averile succesorale rămase de pe urma părinților, D. Z. și D. D., instanța a reținut că, potrivit documentației depuse la dosar, def. D. Z. a avut la rol în perioada 1959 – 1961, suprafața de teren de 0,78 ha, cu care a și rămas în posesie după cooperativizare, neavând cerere de înscriere în CAP, așa cum au reclamanta, fila 29 și D. I., fila 30.

Deci, obiectul procesului de partaj succesoral, respectiv dosarului nr. 4025/1985 al Judecătoriei Ploiești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3802/23.05.1985, în condițiile în care, potrivit tranzacției părților, întreaga avere a părinților D. Z. și D. D. îi revine reclamantei din prezenta cauză, S. P., fără a se preciza în dispozitivul sentinței care este compunerea acestei averi și care este amplasamentul terenurilor astfel moștenite, îl putea constitui terenul de 0,78 ha, cu care a figurat la rol def. D. Z. și sunt indicate în certificatul de moștenitor, respectiv: 2400 mp. intravilan, din care 250 mp. curți construcții, cu casă, cu vecini: I. E., D. I., M. V., teren CAP și drum și 4700 mp. în punctul Canal, cu vecini: M. V., CAP și drum.

Cum obiectul procesului respectiv dosarului nr. 4025/1985 al Judecătoriei Ploiești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3802/23.05.1985, l-a constituit partajarea averii succesorale rămase de pe urma părinților D. Z. și D. D., este posibil ca să fi fost cuprinse și alte terenuri ce ar fi aparținut defunctei D. D..

Cum în acest sens, nu s-au făcut alte probe cu înscrisuri privind dreptul de proprietate, concluziile raportului de expertiză privind identificarea terenurilor moștenite de către reclamantă, identificarea fiind efectuată potrivit indicațiilor părților, care au fost de conivență prin concluziile puse, nu pot fi primite ca dovezi incontestabile privind compunerea masei succesorale și amplasamentul terenurilor cuprinse în aceasta.

Pentru aceste considerente, instanța de fond nu a putut primi ca dovedită nici susținerea reclamantei în sensul că în cuprinsul titlului de proprietate emis pe numele pârâților se cuprind terenurile ce i-au fost atribuite reclamantei prin sentința civilă nr. 3802/23.05.1985, cu atât mai mult cu cât nici expertul nu a găsit o astfel de suprapunere, ci numai una parțială, cu privire la unul dintre terenuri.

Referitor la motivul de nulitate absolută privind titlul de proprietate al pârâților, invocat de către reclamantă prin cererea reconvențională la acțiunea conexă, respectiv că pârâtul-reclamantul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată, acesta renunțând la moștenirea tatălui său, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 2159/ 19.11.1984 emis de pe urma defunctului D. Z., fila 30, dosar conexat, instanța reține:

Potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor nr.2159/ 19.11.1984 menționat că D. I. și D. G. sunt declarați străini de moștenire potrivit art. 700, potrivit declarațiilor de confirmare de neacceptare a succesiunii. Cum D. Z. a decedat la data de 01.09.1976 iar declarațiile de confirmare neacceptare succesiune au fost date cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor, în 1984, instanța de fond a reținut că renunțarea nu a fost făcută în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii ( 01.09.1976 – 01.04.1077) astfel că nu poate produce efecte declarația dată după expirarea termenului de 6 luni în care se putea face legal acceptarea sau renunțarea.

Pentru aceste considerente și având în vedere că, în chiar cuprinsul certificatului de moștenitor se menționează că este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil, iar prin Decizia nr. XI/2007 a Secțiilor Unite a Î.C.C.J. s-a stabilit că „Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C.civ., iar nu și cei care au renunțat la moștenire”, instanța de fond a reținut ca neîntemeiată această susținere a reclamantei, D. I. și D. G. neputând fi considerați renunțători, întrucât aveau calitatea de moștenitori, respectiv de persoane îndreptățite a formula cerere de reconstituire pentru terenurile ce ar fi aparținut autorului lor.

Comparând amplasamentele terenurilor din cele două titluri de proprietate, s-a constatat suprapunerea lor, fiind de necontestat că prin cele două titluri a căror nulitate se solicită s-a reconstituit dreptul de proprietate o dată pe numele pârâților – reclamanți D. I. si D. G., la data de 10.01.1995 și a doua oară, pe numele reclamantei - pârâte S. P., la data de 28.05.2003.

Cum la data emiterii celei de-al doilea titlu de proprietate, primul titlu nu era anulat, trenurile fiind în circuitul civil, nu mai erau la dispoziția Comisiei Locale astfel că ele nu puteau face legal obiectul unei noi reconstituiri și prin urmare, lovit de nulitate este titlu de proprietate nr._/28.05.2003, cu consecința desființării sale în totalitate.

Instanța de fond a mai reținut concluziile puse de parte cu ocazia dezbaterilor, respectiv admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale conform raportului de expertiză topo, astfel că va respinge cererea ca neîntemeiată, întrucât partea tinde numai la obținerea schimbării amplasamentelor terenurilor din titlul de proprietate contestat, ceea ce nu constituie un motiv de nulitate a titlului și în plus, soluția propusă de expert și acceptată prin concluziile lor de către părți, privește și terenuri proprietatea părților, din alte titluri de proprietate și care nu fac obiectul prezentei cauze.

Instanța de fond a mai reținut că părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, întocmit de către expert A. F. G. prin care s-au identificat terenurile din titlurile de proprietate nr._/10.01.1995, nr._/28.05.2003, pe numele S. P.,_/23.05.1995 și din sentința civilă nr. 3802/23.05.1985, expertul opinând pentru ca părțile să primească anumite terenuri, fără a preciza în baza căror titluri de proprietate, astfel că instanța nu poate aprecia că se referă numai la cele două titluri de proprietate

În ședința publică de la data de 18.01.2013, au pus concluzii, reclamanta în sensul admiterii în parte a cererii principale și a cererii reconvenționale și pronunțarea unei soluții conform raportului de expertiză topo, cu compensarea cheltuielilor de judecată iar pârâtul-reclamant D. G., aceleași concluzii, respectiv admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și a cererii reconvenționale conform raportului de expertiză topo, celelalte părți fiind lipsă. Deși instanța de fond a amânat pronunțarea, nici una dintre părți nu a depus concluzii sau note scrise prin care să precizeze în ce măsură anume să se admită în parte cererile formulate de părți.

Având în vedere că motivele de nulitate invocate de părți, dacă ar fi întemeiate, ar avea consecința desființării în totalitate a titlurilor de proprietate, prin formularea acestor concluzii, instanța de fond a reținut că părțile au înțeles numai să obțină o schimbare a amplasamentelor terenurilor din titlurile de proprietate contestate, motiv pentru care, respectând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, a respins ca neîntemeiate atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională și acțiunea conexă.

Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 304¹ C.P.C. a declarat recurs reclamanta S. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele ce urmează a le învedera.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă a învederat că, prin acțiunea înregistrată în dosarul nr._, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a Titlului de Proprietate nr._/10.01.1995, pe motiv că terenurile cuprinse în titlu se regăsesc și în sentința de partaj succesoral nr.3802/23.05.1985 pronunțată de Judecătoria Ploiești și prin cererea reconvențională formulată în dosarul nr._/281/2011 a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a aceluiași titlu de proprietate în temeiul art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005 raportat la art. 13 din Legea 18/1991 și recursul în interesul legii al I.C.C.J.- dec. XI/2007.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susținut că prin titlul de proprietate nr._/10.01.1995 emis de C. Județeană de Stabilire a Dreptului Proprietate a Terenurilor Prahova li s-a reconstituit paraților D. I. si D. G., în calitate de moștenitori ai defunctului D. Z., dreptul de proprietate asupra terenului de 7800 mp, compusă din următoarele suprafețe de teren situate în comuna Manești, . extravilan: 5424 mp, tarlaua 10, . intravilan, 1196 mp, tarlaua 9, ., tarlaua 7, . mp, tarlaua 9, .> Or, prin sentința civila nr. 3802/23.05.1985, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 4025/1985, având ca obiect partaj succesoral, aceste terenuri i-au fost atribuite, potrivit tranzacției intervenite între moștenitorii defuncților D. D. si D. Z..

În plus, recurenta-reclamantă a susținut că în anul 2003, aceeași Comisie Județeană de Stabilire a Dreptului Proprietate a Terenurilor Prahova i-a emis un alt titlu de proprietate nr._/28.05.2003, în care sunt menționate aceleași suprafețe de teren.

În continuare, recurenta-reclamantă a susținut că în dosar a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate de către exp. A. F. Gabiei care a concluzionat că terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr._/10.01.1995 se suprapun în totalitate cu terenurile din titlul de proprietate nr._/28.05.2003 și parțial pentru suprafața de 2400 mp, cu perimetrul punctelor 2-3-4-5-2 în sentința civila nr. 3802/1985 din dosar 4025//1985 al Judecătoriei Ploiești și a stabilit ce terenuri trebuia să cuprindă titlul fiecărei părți din dosar.

Or, deși din expertiza rezulta foarte clar că terenurile din titlurile invocate se suprapun și se impune anularea titlului sentința de partaj succesoral nr. 3802/23.05.1985 pronunțată de Judecătoria Ploiești, instanța respinge acțiunea pe motiv că nu s-a făcut dovada compunerii masei succesorale (deși exista sentința de partaj succesoral nr.3802/23.05.1985 pronunțată de Judecătoria Ploiești) și s-a stabilit prin expertiza amplasamentul acestora.

Recurenta-reclamantă a susținut în continuare că al doilea motiv de recurs vizează faptul că anularea T.P. nr._/10.01.1995 se impune și în temeiul art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005 raportat la art. 13 din Legea 18/1991 și recursul în interesul legii al ICCJ – dec. XI/2007.

Recurenta-reclamantă a susținut că prin cererea reconvențională a arătat că, potrivit dispozițiilor art.13 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, "Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii", iar "moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor".

Mai mult, recurenta-reclamantă a susținut că, în același timp, dispoziția imperativă de la art.13 alin. (2) din Legea fondului funciar, potrivit căreia, în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ei fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, care nu este infirmată de nicio altă prevedere legală, impune concluzia că toți succesibilii autorului îndreptățit ce solicită reconstituirea dreptului sunt, la rândul lor, repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la dreptul de proprietate al autorului lor asupra terenurilor.

În această privință recurenta-reclamantă a susținut că este de observat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din Codul civil și,de altfel, prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se prevede că repunerea în termen vizează numai "moștenitorii", deci persoane care au "calitatea de moștenitor".

Or, potrivit dispozițiilor art.696 din Codul civil, eredele care renunță la succesiune este considerat că nu a avut niciodată această calitate, titlul de moștenitor fiind desființat cu efect retroactiv, moștenitorul fiind considerat ca o persoană străină de moștenire.

În continuare, recurenta-reclamantă a susținut cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine (declarație notarială) că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.

Astfel că, prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată. Regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil și opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă și, ca urmare, în raport de data reglementării, se impune a se stabili că beneficiază de dreptul de moștenire a proprietății, în temeiul art.13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, în sensul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii, numai moștenitorii care nu au acceptat-o în termenul prevăzut de lege, iar nu și cei care au renunțat la succesiune.

Astfel, recurenta-reclamantă a susținut că potrivit CM nr. 2159/19.11.1984 sunt străini la moștenirea rămasa de pe urma defunctului D. Z. parații D. I. și D. G..

Mai mult, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond în mod nelegal a apreciat că renunțarea trebuia făcută în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, motivare care lasă fără efecte juridice declarațiile făcute cu ocazia încheierii C.M. nr. 2159/19.11.1984 și fără să motiveze de ce acest act nu mai produce efecte juridice deși nu este anulat.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat să se admită recursul, să se desființeze soluția instanței de fond, să se admită acțiunea și să se anuleze T.P. nr._/10.01.1995.

Intimatul-pârât D. G. a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului formulat de către recurentă și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr. 2093/01.02.2013.

În motivare, intimatul-pârât D. G. a învederat că prin Titlul de Proprietate_/28.05.2003 s-a reconstituit în beneficiul numitei S. P., suprafața de 7801 m.p. teren situat în ..

De asemenea, intimatul-pârât a susținut că aceleași terenuri au fost reconstituite prin T.P. nr._ în anul 1995 și pe numele lui D. I. si D. G., terenuri ce au fost înscrise în rolul agricol și fiscal, la O.C.P.I., pe numele acestora pe care le-au stăpânit în calitate de proprietari și au plătit impozit.

Intimatul-pârât a susținut că pentru aceste terenuri, D. I. și D. G. au formulat cerere în anul 1991 prin care au cerut să le fie reconstituite pe numele lor terenuri arabile în suprafață arabilă de 0,75 ha.

În continuare, intimatul-pârât a precizat că pe numele lui S. P. s-a eliberat un alt Titlu de Proprietate cu nr._ din 23.02.1995, ce cuprinde terenuri în suprafață de 8300 mp, astfel că al doilea T.P. emis tot pe numele acesteia sub nr._/28.05.2003, nu poate fi considerat decât o eroare întrucât pârâta nu a formulat cerere de reconstituire pentru emiterea acestuia din urma. De altfel, toată documentația existentă la primărie și O.C.P.I arată că numai D. I. și D. G. sunt considerați proprietari pe terenurile cuprinse în T.P. nr._/10.0.1995, iar vecinătățile sunt stabilite în mod corect tot în T.P. al acestora.

Mai mult, intimatul-pârât a susținut că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea principală formulată în sensul că în mod nelegal i s-a emis T.P nr._/28.05.2003 pe numele lui S. P. întrucât la data eliberării sale era deja emis T.P nr._/10.01.1995 eliberat în mod legal pe numele lui D. I. și D. G..

Intimatul-pârât a solicitat a se avea în vedere faptul că, atât din înscrisurile anexate, cât și din raportul de expertiză întocmit de către expert A. F. G. la care nu s-au formulat obiecțiuni, recurenta nu a făcut dovada ca terenurile cuprinse in T.P. al intimaților sunt identice și se suprapun cu cele cuprinse în Sentința Civilă nr. 3802/23.05.1985, acesta fiind motivul pe care și-a întemeiat cererea de anulare a titlului de proprietate emis intimatului și lui D. I..

Or, potrivit documentației ce a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate nr._/10.01.1995 și_/28.05.2003 depusă de către OCPI Prahova și de către C. L. rezultă că T.P nr._/10.01.1995 emis pe numele lui D. I. și D. G. a fost emis în baza procesului verbal de punere în posesie nr. 7/1994 și a hotărârii Comisiei Județene Prahova nr. 108/04.11.1991 prin care a fost modificata hotărârea nr. 90/1991 a aceleiași comisii.

În continuare, intimatul-pârât a susținut că T.P nr._/28.05.2003 s-a emis eronat pe numele recurentei S. P. si cu încălcarea disp. legale in materie întrucât acesta nu a avut la baza o hotărâre a Comisiei Județene de validare deoarece hotărârea nr.90/1991 ce a stat la baza emiterii acestui titlu a modificata și înlocuită de hotărârea nr. 108/04.11.1991.

Totodată, intimatul-pârât a învederat că al doilea T.P pe numele recurentei s-a emis în condițiile în care primul titlu de proprietate pe numele intimaților era valabil și validat de C. Județeană astfel că terenurile nu mai erau la dispoziția Comisiei Locale și prin urmare nu putea face legal obiectul unei noi reconstituiri astfel ca lovit de nulitate absoluta este Titlul de proprietate nr._/28.05.2003 emis lui S. P..

Totodată, intimatul-pârât a solicitat a se observa că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei acte de stare civilă din care să rezulte că S. P. este aceeași persoană cu D. P. întrucât la dosar exista o cerere de reconstituire pe numele lui D. P. în urma căreia i s-a eliberat T.P. nr._/23.02.1995.

Față de toate aceste argumente, intimatul-pârât a solicitat să se respingă recursul formulat de către S. P..

În drept, intimatul-pârât a invocat disp. art.308 C.pr.civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ 8/2011.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamantă, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța reține că recurenta nu face altceva decât să redea conținutul cererilor formulate de aceasta în fața instanței de fond, parțial soluția instanței și să invoce concluziile expertului A. F. G. iar în final să susțină că se impune anularea titlului sentința de partaj succesoral nr. 3802/23.05.1985 pronunțată de Judecătoria Ploiești, fără a arăta vreun motiv de nelegalitate al sentinței vis a vis de soluția pronunțată astfel încât, acest prim motiv este nefondat și va fi respins ca atare.

De altfel, instanța de fond a reținut corect care a fost procedura potrivit căreia au fost emise cele două titluri de proprietate contestate în cauză și corect a concluzionat că prin compararea amplasamentelor terenurilor din cele două titluri de proprietate, s-a constatat suprapunerea lor, fiind de necontestat că prin cele două titluri a căror nulitate se solicită s-a reconstituit dreptul de proprietate o dată pe numele pârâților – reclamanți D. I. si D. G., la data de 10.01.1995 și a doua oară, pe numele reclamantei - pârâte S. P., la data de 28.05.2003, respectiv că, devreme ce, la data emiterii celui de-al doilea titlu de proprietate, primul titlu nu era anulat, trenurile fiind în circuitul civil, nu mai erau la dispoziția Comisiei Locale astfel că ele nu puteau face legal obiectul unei noi reconstituiri și prin urmare, lovit de nulitate este titlu de proprietate nr._/28.05.2003, emis pe numele reclamantei, cu consecința desființării sale în totalitate.

Sub acest aspect însă, față de faptul că pârâtul-reclamant nu a înțeles să atace soluția instanței de fond pentru respingerea cererii conexe, neexistând cerere de recurs tribunalul nu poate pronunța o altă soluție.

De altfel, poziția procesuală a părților la judecata în fond a pricinii a fost corect sancționată de instanță, care a constatat că părțile de fapt susțineau cu totul alte cereri decât cererile formulate inițial,

Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, potrivit căruia anularea T.P. nr._/10.01.1995 se impunea în temeiul art. III alin. 1 lit. a din Legea 169/1997 modificată prin Legea nr. 247/2005 raportat la art. 13 din Legea 18/1991 și recursul în interesul legii al ICCJ – dec. XI/2007, acesta este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit următoarelor:

Astfel, potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor nr.2159 din 19.11.1984 rezultă că D. I. și D. G. sunt declarați străini de moștenire potrivit art. 700 c.civ. astfel încât, în mod corect, instanța de fond a interpretat Decizia nr. XI/2007 a Secțiilor Unite a Î.C.C.J. prin care s-a stabilit că „Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 C.civ., printre care se numără deci și D. I. și D. G. care nu pot fi neputând fi considerați renunțători, întrucât aveau calitatea de moștenitori, respectiv de persoane îndreptățite a formula cerere de reconstituire pentru terenurile ce ar fi aparținut autorului lor.

Prin decizia sus menționată ÎCCJ a arătat că este corectă interpretarea potrivit căreia opțiunea succesorală a erezilor este un act juridic unilateral, voluntar, în sensul că fiecare dintre erezi are libertatea de alegere, potrivit principiului că nimeni nu poate fi moștenitor fără voia lui, conform art. 686 din Codul civil, iar eredele renunțător nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece eredele care renunță, conform art. 696 din Codul civil, devine persoană străină de moștenirea fostului proprietar.

S-a arătat că pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din Codul civil.

Concluzionând, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art.274 c.pr.civ. va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă S. P., domiciliată în com. Mănești, ., împotriva sentinței civile nr.2093/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații – pârâți D. I., domiciliat în ., ., județ Prahova, D. G., domiciliat în ., ., județ Prahova, C. J. PRAHOVA DE APLICARE A LEGII 18/1991 PRIN PREFECT, cu sediul în Ploiești, .-4, județ Prahova și C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 A COMUNEI MANESTI PRIN PRIMAR, cu sediul în ., ca nefondat.

Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C. N. G. M. C.-A. M.

GREFIER,

M. - D. B.

Operator de date cu caracter personal nr. 5595

Red. G.M./ tehnored. A.Ș.P.

2 ex./20.12.2013

d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești

j.f. N. M.

← Pretenţii. Decizia nr. 1675/2013. Tribunalul PRAHOVA		Partaj judiciar. Decizia nr. 83/2013. Tribunalul PRAHOVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță