Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1057/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1057/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 3596/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1057
Ședința publică din data de 10.06.2013
PREȘEDINTE - H. A. G.
JUDECĂTORI - C. N.
M. C. A.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă N. S. M. domiciliată în . Strejnic, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.7396/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. I. R. domiciliat în comuna Ariceștii Rahtivani, ., județul Prahova și autoritatea tutelară C. L. ARICEȘTII RAHTIVANI cu sediul în . Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă personal și asistată de avocat I. C. și intimatul reclamant personal și asistat de avocat S. C., lipsind autoritatea tutelară.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5,00 lei conform chitanței . nr._/10.06.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente căii de atac exercitate.
Apărătorul intimatului reclamant depune la dosar, in baza disp.art.308 alin.2 C.pr.civilă, comunicând și părții adverse, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, precum și că nu are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea in parte a sentinței recurate în sensul modificării programului de vizitare stabilit de judecătorul fondului, cu obligarea pârâtei de a avea legături personale cu minorii atât sâmbăta cât și duminica în domiciliul acesteia și în prezența sa, între orele 10,00-18,00 de două ori pe lună.
Arată că la instanța de fond nu s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului, iar la momentul când a investit instanța de fond, reclamantul nu a avut un capăt de cerere privind stabilirea pensiei de întreținere.
Totodată, arată că, pe rolul Judecătoriei Ploiești există dosarul nr._ având ca obiect stabilire pensie, dosar care este separat de acțiunea de divorț.
In opinia sa, instanța de fond trebuia să aibă în vedere interesul superior al minorilor și, ulterior, interesele tatălui reclamant, care a depus o adeverință din care rezulta că ar fi obținut venituri lunare de 804 lei, însă, în realitate, acesta obține venituri mult mai mari, lucrând ca șofer profesionist transport extern, realizând venituri suplimentare.
Totodată, arată că in mod greșit instanța de fond a stabilit un program de vizitare prin luarea copiilor in domiciliul reclamantului, in condițiile in care acesta cunoștea faptul că minorilor le este foarte greu a rămâne cu reclamantul in timpul nopții, iar pe de altă parte, programul de lucru deosebit, in sensul că 3 săptămâni este acasă, iar trei luni lucrează ca șofer pe Tir, face imposibila aplicarea acestui program de vizitare.
In consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, iar pe fond admiterea în parte a acțiunii, cu modificarea programului de vizitare a minorilor și a obligației la pensie, corespunzător celor arătate.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a se avea in vedere motivele prezentate pe larg în întâmpinare.
Consideră că nu se impune modificarea programului de vizitare a celor doi copii minori; din interogatoriul administrat la instanța de fond, a rezultat că până la momentul la care recurenta pârâta a părăsit domiciliul conjugal, minorii au locuit la domiciliul intimatului, fiind practic căminul în care au crescut.
In opinia intimatului, trebuie avuta in vedere vârsta celor doi copii minori, aceștia nefiind afectați prin programul de vizitare stabilit de instanța de fond.
Cu privire la stabilirea pensiei de întreținere in favoarea minorilor, intimatul reclamant a înțeles să nu recureze sentința pronunțată de instanța de fond având in vedere buna intenție a judecătorului fondului; arată că intimatul înțelege să presteze acea pensie de întreținere astfel cum a fost stabilită; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.02.2013 sub nr._ reclamantul N. I. R. a chemat în judecată pe pârâta N. S. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale, stabilirea dreptului de a avea legături personale cu minorii N. IANIS-A., născut la data de 23.10.2010 și N. ALISYA-V.-M., născută la data de 01.09.2009, prin stabilirea unui program de vizitare de 2 zile / săptămână, respectiv sâmbăta de la orele 10,00 și până duminica orele 18,00 până la soluționarea dosarului având ca obiect desfacerea căsătoriei și stabilire locuință minori ce formează obiectul dosarului nr._ .
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este căsătorit cu pârâta din data de 08.01.2011, iar în urma relației de concubinaj, anterioară căsătoriei, au rezultat cei doi copii minori.
Reclamantul a mai susținut că la sfârșitul anului 2012, în timp ce se afla la serviciu, pârâta a venit în fosta locuință, în care la acel moment se afla mama acestuia, ocazie cu care a luat împreună cu ea și pe cei doi copii minori, iar ulterior, nu i-a mai permis să vadă minorii, acest lucru fiind împiedicat și de relația tensionată pe care o are cu rudele pârâtei.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 401 c.civ. și art. 581 c.pr.civ.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv copia certificatului de căsătorie, copia cărții de identitate și copia certificatelor de naștere ale minorilor.
La data de 14.03.2013 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, în realitate, ea fiind cea care, după despărțirea în fapt, a solicitat reclamantului să vină să-și viziteze copii, însă acesta a refuzat susținând că nu dorește să intre în casa în care locuiește în prezent cu mama acesteia.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat stabilirea domiciliului minorilor N. IANIS-A., născut la data de 23.10.2010 și N. ALISYA-V.-M., născută la data de 01.09.2009 la domiciliul acesteia din .. 70, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce formează obiectul dosarului nr._ .
La solicitarea părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriu și a respins proba testimonială, apreciind-o ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei în raport de procedura specială reglementată de dispozițiile art. 581 c.pr.civ.
În cauză au fost întocmite referatele de anchetă psihosocială de către Autoritatea tutelară Ariceștii Rahtivani și Târgșorul Vechi.
Prin sentința civilă nr.7396/19.04.2013 Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea principală formulata de reclamantul N. I. R., împotriva paratei N. S. M. și Consiliului L. Aricestii Rahtivani-Serviciul de Autoritate Tutelara, a admis cererea reconvențională, a stabilit provizoriu locuința minorilor N. Ianis-A., născut la data de 23.10.2010 și N. Alisya-V.-M., născută la data de 01.09.2009 la mama pârâtă-reclamantă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii pentru desfacerea căsătoriei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, urmând ca tatăl reclamant-pârât să păstreze legăturile personale cu minorii în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta orele 10,00 până duminica orele 18,00 cu luarea minorilor în domiciliul său și reîntoarcerea acestora la sfârșitul programului în domiciliul mamei, a obligat provizoriu reclamantul-pârât la plata pensiei de întreținere pentru minorii N. IANIS-A., născut la data de 23.10.2010 și N. ALISYA-V.-M., născută la data de 01.09.2009 în cuantum de 33% lunar din venitul net lunar realizat, începând cu data formulării cererii reconvenționale – 14.03.2013 și până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii pentru desfacerea căsătoriei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Ploiești, a respins în rest cererea principală și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța sentința arătată, instanța de fond a reținut că, din uniunea consensuală a părților, urmată de căsătorie, au rezultat minorii N. IANIS-A., născut la data de 23.10.2010 și N. ALISYA-V.-M., născută la data de 01.09.2009, însă datorită neînțelegerilor intervenite, în luna noiembrie s-a produs despărțirea în fapt a părților, iar din luna decembrie minorii locuiesc împreună cu pârâta-reclamantă în domiciliul acesteia din . rolul Judecătoriei Ploiești aflându-se în curs de soluționare dosarul nr._ având ca obiect cererea pentru desfacerea căsătoriei.
S-a mai reținut e către instanța de fond că potrivit art. 581 alin. 1 c.pr.civ. “instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar în conformitate cu alin. 4 “ordonanța este vremelnică și executorie” – iar din analiza textelor de lege menționate, rezultă condițiile de admisibilitate ale ordonanței, și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se poate lua pe această cale, precum și neprejudecarea fondului.
Astfel, s-a apreciat că, în ce privește caracterul vremelnic al măsurii luată pe cale ordonanței președințiale, acesta rezultă din faptul că pe această cale nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul litigiului dintre părți – iar neprejudecarea fondului decurge și din condiția vremelniciei și rezultă din împrejurarea că ordonanța presupune “o pipăire” a fondului.
De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 6132 c.pr.civ. „instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanța președințială, masuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii si la folosirea locuinței
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de stabilire domiciliu minor, pe calea ordonanței președințiale s-a stabilit că, în principiu, măsura se poate dispune pe această cale numai în cazul în care pe rolul instanței se află în curs de soluționare acțiunea având ca obiect desfacerea căsătoriei părinților potrivit dispozițiilor art. 6132 c.pr.civ. – iar în prezenta cauză, instanța de fond, având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 6132 c.pr.civ., a apreciat că este în interesul superior al minorilor, raportat la vârsta acestora, să fie în grija și creșterea mamei pârâte-reclamante până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de divorț ce formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești
Totodată, având în vedere vârsta minorilor N. Ianis-A., născut la data de 23.10.2010 și N. Alisya-V.-M., născută la data de 01.09.2009 și constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 581 c.pr.civ. întrucât prin întreruperea relațiilor firești între copii și minori, se poate crea minorilor un prejudiciu psihic major, instanța de fond a admis în parte cererea și a încuviințat, provizoriu, reclamantului-pârât, păstrarea legăturilor personale cu minorii în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta orele 10,00 până duminica orele 18,00 cu luarea minorilor în domiciliul său și reîntoarcerea acestora la sfârșitul programului în domiciliul mamei, urmând să respingă în rest cererea – la stabilirea modalității de păstrare a legăturilor personale cu minorii, instanța de fond având în vedere vârsta acestora și posibilitatea lor de a petrece, în mod echilibrat și cu mama pârâtă-reclamantă două week-enduri din lună și apreciind că în această modalitate, chiar provizorie, minorii au posibilitatea de a dezvolta o relație normală firească cu ambii părinți.
Instanța de fond a mai reținut că în conformitate cu prevederile art. 499 alin. 1 c.civ. „tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, iar în temeiul art. 529 alin. 2 c.civ. când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime pentru 2 copii din venitul său lunar net – stabilind în consecință, în mod provizoriu, în sarcina tatălui pârât o pensie de întreținere în favoarea celor 2 minori, în cuantum de 33% din venitul său lunar net realizat, începând cu data formulării cererii reconvenționale -14.03.2013 și până la soluționarea irevocabile a acțiunii de divorț.
Împotriva sentinței civile nr.7396/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a declarat recurs pârâta N. S. M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă arată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 581 Cod pr.civ. pentru admiterea acțiunii rec1amantului, împrejurare ce face incidentă aplicarea art. 304 pct. 9 C. pr.civ., prezenta hotărâre fiind dată cu aplicarea greșită a disp. art. 581 Cod pr.civ., care, pentru admiterea acțiunii formulate de către reclamant prevede necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor urgenței măsurii ce urmează a fi luată, vremelniciei acestei măsuri și neprejudecării fondului.
Arată recurenta – pârâtă că, dacă asupra ultimelor două condiții nu exista dubiu privind îndeplinirea acestora, referitor la condiția urgenței, consideră că aceasta nu este îndeplinita, probele administrate în cauză nedovedind caracterul de urgență al acestei măsuri ce a fost luată de Judecătoria Ploiești prin admiterea acțiunii, întrucât s-a dovedit că reclamantul nu a fost împiedicat a lua minorii in domiciliul său, pe de o parte, iar pe de altă parte, la momentul când acesta i-a luat în domiciliul său după despărțirea in fapt, a refuzat a-i mai aduce înapoi, deși cunoștea împrejurarea că minorii refuză a locui cu acesta și pe timpul nopții, datorita vârstei foarte mici de 2 ani și respectiv 3 ani, și a condițiilor în care aceștia urmau să doarmă, precum și a obișnuinței de a dormi cu mama lor noaptea.
Apreciază recurenta-pârâtă ca fiind nelegală hotărârea instanței de fond, care, deși a admis în parte acțiunea reclamantului a stabilit un program de vizitare prin luarea minorilor de către reclamant în domiciliul acestuia, în condițiile în care acesta cunoștea ca minorilor le este foarte greu a rămâne cu reclamantul peste noapte, iar pe de altă parte acesta are un program de muncă deosebit, respectiv de șofer profesionist, împrejurare în care își desfășoară activitatea doar pe o perioada de 3 săptămâni acasă, după trei luni de muncă, fapt ce face imposibila aplicarea programului de vizitare astfel stabilit.
Recurenta – pârâtă arată și că instanța de fond, la pronunțarea hotărârii, trebuia să aibă în vedere interesul superior al minorilor și apoi interesele tatălui - reclamant, care, deși a depus o adeverință din care rezultă că ar realiza venituri lunare de 8o4 lei, obține in realitate venituri mult mai mari, întrucât lucrează ca șofer profesionist transport extern, realizând venituri suplimentare, deoarece este plătit in funcție de kilometrajul pe care-l parcurge, alături de diurna pe care o primește zilnic - venituri nedeclarate și necomunicate de societatea unde~și desfășoară activitatea și din care acesta nu înțelege sa contribuie la creșterea și educarea celor doi minori, folosindu-se de împrejurarea ca aceste venituri nu pot fi luate in calcul la stabilirea pensiei de întreținere.
Arată că poziția pârâtei-reclamante, care a fost de acord cu admiterea in parte a acțiunii reclamantului, in sensul ca acesta sa aibă legături personale cu cei doi minori, ori în domiciliul reclamantei, sau pe parcursul unei zile, respectiv sâmbăta - duminica, fără ca minorii să rămână peste noapte în domiciliul tatălui, cunoscându-se faptul cei doi minori refuză să doarmă noaptea cu tatăl, fără a fi mama alături, datorită tocmai vârstei și programului de muncă al reclamantului care este plecat 3 luni, iar acasă rămâne 3 săptămâni.
Solicită recurenta pârâtă admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar pe fond admiterea in parte a acțiunii reclamantului, urmând ca pârâta să-i promită acestuia a avea legături personale cu minorii atât sâmbăta cât și duminica în domiciliul acesteia între orele 10,00- 18,00 de două ori pe lună în perioadele când acesta este în țară.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 28.05.2013.
Intimatul –reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cererea de recurs, în raport de sentința recurată, criticile formulate, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Recurenta a formulat critici față de sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul programului de vizitare al minorilor, arătând că a fost de acord cu admiterea capătului de cerere al acțiunii reclamantului în sensul ca acesta să aibă legături personale cu cei doi minori, însă ori în domiciliul reclamantei, ori pe parcursul unei zile, respectiv sâmbăta - duminica, fără ca minorii să rămână peste noapte în domiciliul tatălui, motivându-și poziția prin faptul cei doi minori refuză să doarmă noaptea cu tatăl, fără a fi mama alături, precum și invocând vârsta minorilor și programul de muncă al reclamantului care nu i-ar permite respectarea programului de vizitare astfel stabilit.
În acest sens, se constată că minorii au vârsta de 3 ani și jumătate și respectiv, 2 ani și jumătate, iar potrivit consemnărilor din referatul de anchetă psihosocială privind situația minorilor la domiciliul mamei, întocmit de reprezentanții Serviciului de Autoritate tutelară al Primăriei . minorilor, împreună cu minorii au avut domiciliul comun atât la bunica maternă, A. L., cât și la bunicii paterni, N. A. și N. G., în com. Ariceștii Rahtivani, .> Rezultă astfel că minorii sunt obișnuiți atât cu locuința bunicii materne, unse se află și în prezent, cât și cu locuința bunicilor paterni, unde rezultă că au domiciliat de asemenea împreună cu părinții, în unele perioade, de la naștere.
Mai mult, chiar din întrebările formulate de recurenta la interogatoriul propus a fi luat intimatului-reclamant, rezultă că și înainte de despărțirea în fapt a părților, la începutul lunii noiembrie 2012, aceștia locuiau împreună cu minorii la domiciliul bunicilor paterni in . unde recurenta a plecat, inițial fără copii, astfel că aceștia au rămas inițial tot în locuința tatălui și a bunicilor paterni.
În raport de împrejurările arătate, se constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, stabilind programul provizoriu de păstrare a legăturilor personale cu minorii în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbăta orele 10,00 până duminica orele 18,00 cu luarea minorilor în domiciliul tatălui și reîntoarcerea acestora la sfârșitul programului în domiciliul mamei – neputându-se reține deci că minorii nu ar fi familiarizați cu locuința și familia tatălui pârât, unde au mai locuit și până în prezent.
Mai mult, imediat după plecarea recurentei din domiciliul comun, rezultă din probele dosarului că aceștia au rămas o perioadă de câteva zile în domiciliul tatălui și bunicilor paterni, fără mama lor, astfel că susținerea acesteia că minorii nu pot rămâne peste noapte în locuința arătată, fără a o avea alături pe mamă, nu se justifică.
Pe de altă parte, chiar dacă minorilor le-ar fi mai „greu a rămâne cu reclamantul peste noapte”, astfel cum susține recurenta-pârâtă, această împrejurare nu poate reprezenta un argument suficient în raport de celălalt inconvenient care a rezultat din probe că l-ar prezenta vizitarea minorilor de către tatăl lor numai în domiciliul mamei, astfel cum aceasta a solicitat – și anume starea tensionată dintre părți, precum și dintre intimatul-reclamant și rudele recurentei-pârâte, împreună cu care aceasta locuiește – situații de natură a crea stări conflictuale și situații traumatizante pentru copii, afectând totodată grav și lipsind de un conținut real dreptul intimatului-reclamant, chiar stabilit provizoriu, de a păstra legături personale cu minorii, dar și dreptul acestora de a păstra legătura umană și afectivă cu tatăl lor, într-o manieră efectivă și neîngrădită.
De asemenea, din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul intimatului a rezultat că acesta beneficiază de condiții locative bune pentru perioada cât minorii ar sta la domiciliul acestuia, respectiv în locuința proprietatea bunicii paterne, formată din 4 camere, bucătărie, 2 băi și hol, prevăzute cu instalație electrică, instalație de gaze naturale, apă curentă, mobilată și igienizată.
În concluzie, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, la stabilirea modalității de păstrare a legăturilor personale cu minorii, având în vedere atât vârsta acestora, cât și posibilitatea lor de a petrece, în mod echilibrat și cu tatăl intimat-reclamant două weekend-uri din lună și apreciind că în această modalitate, chiar provizorie, minorii au posibilitatea de a dezvolta o relație normală firească cu ambii părinți.
Astfel, având deci în vedere că instanța de fond a făcut o corectă apreciere și aplicare a prevederilor legale, în raport si de condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, Tribunalul consideră că motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă-reclamantă în cauză sunt nefondate, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod proc. civilă, coroborate cu art. 581 c.pr.civ., va respinge recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 7396/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
Totodată, în temeiul disp. art.274 cod proc. civilă, va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă N. S. M. domiciliată în . Strejnic, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.7396/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. I. R. domiciliat în comuna Ariceștii Rahtivani, ., județul Prahova și autoritatea tutelară C. L. ARICEȘTII RAHTIVANI cu sediul în . Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
H. A. G. C. N. M. C. A. Fiind plecat in CO, semneaza Fiind plecat in CO, semneaza
Presedintele instantei Presedintele instantei
GREFIER
M. Ș.
Fiind plecat in CO, semneaza
P. Grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A. / Tehnored.BM
2 ex/ 8.07.2013
Df._ Jud. Ploiești
Jf. A. G.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1322/2013. Tribunalul... | Tutelă. Decizia nr. 327/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
