Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1106/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1106/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 5982/204/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1106
Ședința publică din data de 20.06.2013
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTORI - C. I.
C. R. I.
GREFIER - B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – pârât D. D. I., domiciliat în B., .. 1, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3547/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. I. E., domiciliată în Comuna Șotrile, ., jud. Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 13 iunie 2013 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța pentru a da posibilitatea să depună concluzii a amânat pronunțarea la data de 20 iunie 2013 când a decis următoarele:
T R I BU N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr._, reclamanta I. I. E. a chemat în judecată pe pârâtul D. D. I. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din data de 4.XI.1989, prin sentința civilă nr.2354/2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre ei, iar în timpul căsătoriei au dobândit un teren în suprafață de 3500 mp situat în ., un teren de 1500 mp situat în . de locuit compusă din 2 camere, hol și anexe, un coteț de pui și cușca pui, un coteț de porc și mai multe bunuri mobile nominalizate.
A mai arătat reclamanta că, în posesia pârâtului, la plecarea sa din domiciliu, au rămas o vacă, o vițea, 13 găini și solicită a fi aduse la masa de partaj și fructele obținute de pe terenurile proprietatea lor, 10 căpițe de fân valorificate de pârât și 190 litri țuică de prune.
În continuare, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei au contractat un împrumut la B.C.R. și, din ianuarie 2006 până în decembrie 2006, a achitat singură ratele plus dobânda, în cuantum de 55.000.000 lei vechi.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 Codul familiei.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie la dosar sentința civilă nr. 2354/2008.
Pârâtul a formulat întâmpinare – cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, excluderea de la masa de partaj a bunurilor sale proprii, respingerea capătului de cerere referitor la partajarea bunurilor care nu există sau au pierit, atribuirea în lotul său a terenului în suprafață de 1518 mp și a construcțiilor edificate pe acesta, întrucât a avut cea mai mare contribuție la edificarea imobilului; de asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanta a părăsit domiciliul în octombrie 2006 iar la 6.01.2007 între părți s-a încheiat procesul verbal din care rezultă că aceasta și-a luat hainele sale și pe cele ale minorei, rămânând în imobil numai bunurile de uz casnic.
A menționat că a lucrat în Spania din 2005 și a câștigat între 1200-1500 euro pe lună, trimițând acasă 400-400 euro/lună, reclamanta urmând cursurile a trei școli, pe o perioadă de 7 ani, care au fost achitate din bani câștigați de el.
A mai arătat pârâtul că reclamanta a lucrat ca vânzătoare timp de 6 ani, având lipsă în gestiune, pe care a plătit-o tot el, a suportat botezul copilului ei – 1200 euro și toate utilitățile.
A mai solicitat pârâtul reclamant să se excludă de la masa de partaj terenul în suprafață de 3430 mp situat în . a fost dobândit de tatăl lui în anul 1981, în baza unor chitanțe sub semnătură privată și întrucât tatăl său și-a împărțit averea copiilor săi, a încheiat actul de vânzare-cumpărare asupra terenului direct pe numele lui, pentru a evita cheltuielile cu vânzările succesiunii, fără ca ei să plătească vreun ban.
Pârâtul reclamant a arătat că pe terenul în suprafață de 1518 mp este edificată casa în care au locuit împreună și pe care a edificat-o în regie proprie, în mare parte muncind singur.
În ceea ce privește creditul nu este de acord a-l suporta, întrucât nu cunoaște ce a făcut reclamanta cu banii; animalele din gospodărie au murit, fiind neîngrijite iar vaca i-o dăduse mama lui și avea vârsta de 17 ani.
Referitor la bunurile enumerate în acțiune, acestea se află în imobil, fiind în avansată stare de degradare, antena nu le aparține, fiind închiriată, bidoanele erau împrumutate de la mama lui, iar fânul este putrezit.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115-120, 6731-67314 cod proc.civilă, art.30-36 Codul familiei.
Au fost depuse în copie la dosar sentința civilă nr.2354/2008, sentința civilă nr.134/2008, proces verbal, contract de școlarizare nr. 76/2006, contract de vânzare-cumpărare nr. 8562/1995, plan de situație, chitanțe, contract de vânzare-cumpărare nr. 4715/1991, contract de executare silită, planșe foto.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a arătat că solicită respingerea cererii pârâtului reclamant de a fi exclus de la masa de partaj terenul în suprafață de 3430 mp, întrucât la data întocmirii actului au fost împreună la notar și au achitat suma prevăzută drept preț și separat o sumă de bani fratelui pârâtului care și-a cumpărat două camere la Turnătorie, iar la construcția casei amândoi au contribuit atât cu bani cât și cu muncă, în timp ce banii proveniți din creditul contractat la banca i-au cheltuit împreună întrucât pârâtul nu avea serviciu în aceea perioadă.
De asemenea, reclamanta pârâtă a arătat că nu sunt reale susținerile pârâtului reclamant în ceea ce privește antena, care a fost cumpărată de ei cu suma de 250 lei iar vaca a fost cumpărată de ei și pârâtul a vândut-o.
Au fost solicitate și admise proba cu înscrisuri, proba interogatorii reciproce, și proba testimonială.
Au fost depuse la doar de către reclamantă adeverință de lichidare, situație dosar, situația plăților efectuate, extrase de cont.
La data de 12.03.2012 a fost pronunțată încheierea interlocutorie prin care s-a constatat calitatea de codevălmași a părților în cotă de ½ pentru fiecare asupra bunurilor imobile și mobile achiziționate de soți în timpul căsătoriei lor.
Au fost efectuate expertize tehnice de specialitate: construcții, topometrie, zoo-agricultură și evaluare bunuri mobile.
Prin sentința civilă nr. 3547/17.12.2012, Judecătoria Câmpina a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. I. E. împotriva pârâtului D. D.-I..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât și în consecință:
A dispus partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei conform variantei I (întâi) din expertiza lotizare efectuată de exp. I. A. modificată de instanță cu acordul părților, în sensul recalculării valorii bunurilor atribuite și a sultei în funcție de valoarea terenului în suprafață de 1518 mp. stabilită de exp. Tavaru B. G. în răspunsul la obiecțiuni.
Astfel, reclamanta –pârâtă I. I.-E., a primit: teren în suprafață de 1518 mp situat în . de 5.495 lei; casa de locuit situată pe terenul de mai sus, în valoare de 12.410 lei; un pat mic, 252 lei; un dulap maro, 210 lei; o masă mică pentru tv, 77 lei; un tv color Akay, 55 lei; un aragaz, 225 lei; o butelie cu ceas și furtun, 100 lei; 2 pături mari, 44 lei; 2 lenjerii de pat, 90 lei; un mixer, 28 lei; un set de cafea smart, 30 lei; un serviciu de cafea, 30 lei; un set de pahare aurii, 21 lei; 2 seturi de pahare cu picior, 35 lei; o pătură necusută, 20 lei; un set flaușat pentru pat și 2 fotolii, 120 lei, bunuri care nu pot fi separate de casă, respectiv scândura de nuc, cireș, fag, în valoare de 162 lei și coteț pentru porc și păsări în valoare de 74 lei, totalul bunurilor atribuite fiind de 19.478 lei.
Instanța a stabilit că reclamanta-pârâtă are dreptul la bunuri în valoare de 17.990 lei, urmând să plătească sultă pârâtului–reclamant suma de 1.488 lei.
Pârâtul –reclamant D. D. – I. a primit: teren în suprafață de 3410 mp situat în . = 8.525 lei; animale, păsări și fân rămase la pârât, în valoare de 4.285 lei; rest bunuri mobile în valoare de 3.692 lei, totalul bunurilor atribuite fiind în valoare de 16.502 lei.
Instanța a stabilit că pârâtul-reclamant are dreptul la bunuri în valoare de 17.990 lei, urmând să primească sultă de la reclamanta- pârâtă suma de 1.488 lei.
A obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Instanța a omologat varianta I (întâi) din expertiza lotizare I. A. astfel cum s-a modificat de instanță în sensul sus-arătat întrucât este apreciată ca fiind mai judicioasă, se atribuie reclamantei-pârâte casa și terenul, aceasta nu are o altă locuință, aspect ce rezultă din adeverința nr. 2741/2012 depusă la dosar, iar sulta este relativ mică față de cea din variantă a doua de lotizare.
În temeiul dispozițiilor art. 673 Cod pr. civilă, art. 357 N.C.C., a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, dispunând partajarea bunurilor comune conform variantei I (întâi) din expertiza lotizare exp.I. A. (f. 174-178) modificată de instanță, cu acordul părților, în sensul recalculării valorii bunurilor atribuite și a sultei în funcție de valoarea terenului în suprafață de 1518 mp stabilită prin exp. topo Tavaru B. în răspunsul la obiecțiuni f. 253 dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 274-276 Cod pr. civilă, a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe a adeclarat recurs pârâtul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentinței civile atacate, admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulata, stabilirea masei de partaj conform dispozițiilor legale, partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei prin atribuirea în natura, în mod egal, de bunuri din aceeași categorie și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat că o primă critică vizează faptul că, potrivit rapoartelor de expertiza efectuate in cauza, valoarea totala a masei partajabile este de 35.980 lei, respectiv 17.990 lei pentru fiecare parte.
Aceste valori au fost stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale in vigoare cu privire la evaluarea bunurilor mobile si imobile, așa cum a arătat si in obiecțiunile formulate la rapoartele de expertiza întocmite in cauza, respectiv filele 181-223 dosar fond.
Astfel, in varianta de lotizare I, bunurile aparținând reclamantei se ridica la valoarea de 19.478 lei, întrucât așa cum a menționat expertul Tavaru G. in răspunsul la obiecțiunile formulate, respectiv fila 254 dosar fond, valoarea terenului în suprafața de 1518 mp situat in intravilanul . 5495 lei si nu 3795 lei cum s-a reținut inițial în raportul de expertiza întocmit de același expert.
Pentru omologarea variantei, instanța a ținut cont exclusiv de voința reclamantei.
In ce privește evaluarea bunurilor ce au făcut obiectul partajului, se arată că: a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza tehnica - construcții - nr. 379/07.04.2012 întocmit de expert Malaescu G. care au fost admise de instanța, expertul însa nu a răspuns la acestea, menținându-si punctul de vedere (fila 231 dosar fond). Cu toate ca expertul nu a răspuns obiecțiunilor formulate, instanța a respins obiecțiunile la răspunsul expertului depus la dosar la 29.08.2012, fără vreo motivație. A arătat că:
Expertul nu a dat o explicație argumentata legal cu privire la utilizarea actelor normative abrogate sau care nu se aplica in cauza de față, fiind vorba de o construcție edificata după anul 1990, de către cele două părți, in timpul căsătoriei si nu de locuințe construite din fondurile statului, locuințe de serviciu, etc. Susține doar ca . specialitate se prevede ca evaluarea se face conform Decretului 256/1984, Decretului-lege 61/1990, Legii 85/1992 si Legii 76/1994, insa acea revista de specialitate anexata raportului de expertiza menționează indicii de actualizare a prețului recomandați de CET-R, in situația in care sunt aplicabile actele normative menționate la pct. A din aceasta recomandare, iar speța nu se încadrează in categoriile de construcții menționate in aceste acte normative.
Decretul nr. 256/1984 este abrogat de art. 73 din Legea 114/1996 si privea locuințele construite din fondurile statului sau din fondurile populației cu sprijinul statului in credite si execuție. Or, casa ce face obiectul partajului a fost construita după anul 1989, cu fonduri proprii. De asemenea, Decretul nr. 93/1977 se refera la prețurile de vânzare a locuințelor din fondul locativ de stat, construite pana la data de 01.01.1977, nu este de asemenea aplicabil, întrucât nu e vorba de o locuința de serviciu ce ar fi făcut obiectul Legii nr. 85/1992 republicată si modificată.
Niciun act normativ si niciun Buletin documentar al Corpului Experților Tehnici din România nu face trimitere la Decretul 256/1984, cu privire la locuințele edificate după 1990, de către soți in timpul căsătoriei, cu atât mai mult cu cat acesta este abrogat. De asemenea, niciun normativ ANEVAR nu face o astfel de mențiune cu privire la un decret anterior aderării României la IROVAL, asociația internaționala a evaluatorilor, din care face parte si ANEVAR.
Expertul a răspuns la obiecțiunea referitoare la data pentru care este valabil raportul de evaluare, insa valoarea nu este calculata conform normelor legale pe care evaluatorul trebuie sa le cunoască, fiind atestat ANEVAR. Raportul nu menționează conform cerințelor IVS 3 ce fel de valori au rezultat din evaluare.
Metodele de evaluare aplicate de expert nu se regăsesc in standardele Internaționale de Practica in evaluare, respectiv: GN1 - Evaluarea proprietăților imobiliare; GN8 - Abordarea prin Cost (Metoda CIN).
Așa cum precizează standardele internaționale de evaluare, standarde aplicabile si in România, evaluarea trebuia făcuta prin cel puțin două metode.
Metodele de evaluare aplicate de expert trebuie sa fie cele din standardele Internaționale de Practica in evaluare, respectiv: GN1 - Evaluarea proprietăților imobiliare; GN8 - Abordarea prin cost (Metoda CIN).
Standardele de evaluare (SEV 406.) definesc, utilizează si recomanda sase metode de estimare a valorii imobilelor.
Valoarea de piața, conform definiției date de Societatea Americana a Evaluatorilor (ASA) însușita si de ANEVAR ca norma internaționala obligatorie aplicabila statelor membre UE. este "mărimea la care proprietatea s-ar schimba intre un vânzător hotărât si un cumpărător hotărât, când niciunul nu acționează forțat si când ambii au cunoștința rezonabila a faptelor relevante".
Aceasta definiție este preluata cu mici modificări de exprimare si de Standardul IVS 1, adoptat de Comitetul Internațional pentru Standarde de Evaluare (IVSC) adoptat in 1995 si de Grupul European al Evaluatorilor (TEGOVA) care a adoptat in anul 1998 Standardul EVS 4.03.
Din 1995, in toate tarile UE este in vigoare definiția valorii de piața prevăzuta in Directiva 91/674 EEC. Ca urmare, valoarea de piața este "prețul la care terenul si construcțiile ar putea fi vândute prin contract privat intre un vânzător hotărât si un cumpărător hotărât, . la data evaluării, presupunând ca proprietatea este expusa public pieței, ca piața permite o vânzare normala si ca o perioada normala, in funcție de natura proprietății, este disponibila pentru natura vânzării".
A formulat obiecțiuni la raportul de expertiza topo care au fost admise, iar expertul topo Tavaru G. a răspuns numai parțial la acestea.
Expertul nu este evaluator proprietăți imobiliare atestat ANEVAR, așa cum reiese din mențiunile de pe site-ul Ministerului Justiției, așa cum se menționează in cazul evaluatorilor autorizați. Ca urmare, acesta nu are dreptul sa evalueze terenuri.
Deși terenurile sunt de categorii diferite, expertul le-a evaluat inițial la același pret/mp, revenind insa la evaluare, conform solicitărilor sale. Expertul insa nu menționează ce normative a folosit pentru a calcula prețul terenului.
Raportul întocmit nu respecta prevederile standardelor internaționale la care România a aderat, precum si cele ale ANEVAR, in sensul ca nu menționează conform cerințelor IVS 3 ce fel de valori au rezultat din evaluare, întrucât exista mai muite modalități de calcul in evaluare, iar evaluatorul are obligația sa menționeze care este metoda folosita.
Ambele terenuri ce fac obiectul partajului si care sunt de categorii diferite, pot fi partajate comod in natura. Terenul in suprafața de 1518 mp pe care este situata casa este in intravilanul comunei Sotrile, categoria curți-construcții are deschidere la drumul public de 31,42 m. De asemenea, terenul fâneața poate fi comod partajabil, forma si dimensiunile acestuia permițând acest lucru. Consideră ca, in temeiul art. 6739 Cod pr. civ., ar trebui sa primească fiecare dintre părți bunuri din aceeași categorie, intrucat terenurile pot fi împărțite in acest mod.
Pe de alta parte, in IVS 3 - Raportarea evaluării, se prevede ca trebuie specificata data pentru care este valabila valoarea estimata. In raport aceasta data nu este menționata
Solicită aceasta, întrucât crede ca expertul a avut in vedere valoarea de piața, dar aceasta valoare nu este valabila pe perioada nedeterminata, in standardele de evaluare existând prevederi exprese in acest sens. Se impune sa se menționeze data pentru care este valabila valoarea estimata.
Metodele de evaluare aplicate de expert trebuie sa fie cele din standardele Internaționale de Practica in evaluare, respectiv: GN1 - Evaluarea proprietăților imobiliare; GN8 - Abordarea prin cost (Metoda CIN).
Conform acestora, evaluarea trebuie făcuta prin cel puțin doua metode, așa cum precizează standardele internaționale de evaluare, standarde aplicabile si in România.
Standardele de evaluare (SEV 406.) definesc, utilizează si recomanda sase metode de estimare a valorii terenurilor. Acestea sunt: metoda comparației directe, metoda proporției alocării, metoda extracției, metoda parcelarii, metoda reziduala si metoda capitalizării rentei de baza. Se poate observa in mod evident ca niciuna dintre acestea nu a fost utilizata de expert, care menționează ca a avut in vedere preturile minimale practicate de notarii publici pentru calcularea taxelor si onorariilor prevăzute de Legea 36/1995 cu modificările si completările ulterioare.
Expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771 alin. (5) C. fisc, cu modificările si completările ulterioare se refera la transmisiunea proprietății efectuata prin intermediul notarilor publici si nu la valoarea de piața a imobilelor.
Art. 771 (1) La transferul dreptului de proprietate și al desmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: pentru construcțiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv: 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate fa valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv; pentru imobilele descrise fa fit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani: 2% până ia valoarea de 200.000 lei inclusiv; peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depășește 200.000 lei inclusiv.
Punere în aplicare prin Normă metodologică de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din_ :Norme metodologice 1512. Definirea unor termeni:
a) prin contribuabil, în sensul art. 771 din Codul fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului.
În cazul transferului dreptului de proprietate sau al desmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau desmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmițătorul în cazul contractului de întreținere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacție etc, cu excepția transferului prin donație.
In contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toți copermutanții, coschimbașii, cu excepția schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situație în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil.
In cazul transferului dreptului de proprietate prin donație, calitatea de contribuabil revine donatarului.
Contribuabil este și persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau desmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social. In cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moștenitorilor legali sau testamentari, precum și legatarilor cu titlu particular;
b)prin construcții de orice fel se înțelege:
-construcții cu destinația de locuință;
-construcții cu destinația de spații comerciale;
-construcții industriale, hale de producție, sedii administrative, platforme industriale, garaje, parcări;
-orice construcție sau amenajare subterană ori supraterană cu caracter permanent, pentru a cărei edificare este necesară autorizația de construcție în condițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
c) prin terenul aferent construcțiilor se înțelege terenuri-curți, construcții și anexele acestora, conform titlului de proprietate, identificat printr-un identificator unic - numărul cadastral - sau care constituie un singur corp funciar;
d) prin terenuri de orice fel, fără construcții, se înțelege terenurile situate în intravilan sau extravilan, indiferent de categoria de folosință, cum ar fi: curți, grădini, arabil, pășune, fâneață, forestier, vii, livezi și altele asemenea pe care nu sunt amplasate construcții și nu pot fi încadrate în categoria terenurilor aferente construcțiilor în înțelesul iit. c);
e) prin transferul dreptului de proprietate sau al desmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a desmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, rentă viageră, întreținere, schimb, dare în plată, tranzacție, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătorești și altele asemenea;
e1) nu constituie transfer impozabil constatarea prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.
f) data de ia care începe să curgă termenul este data dobândirii, iar calculul termenului se face în condițiile dreptului comun.
Termenul în raport cu care se calculează data dobândirii este: pentru construcțiile noi și terenul aferent acestora, termenul curge de la data încheierii procesului-verbal de recepție finală, în condițiile prevăzute de lege; pentru construcțiile neterminate și terenul aferent acestora, termenul se calculează de la data dobândirii dreptului de proprietate sau desmembrămintelor sale asupra terenului;
g) data dobândirii se consideră:
-pentru imobilele dobândite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar: Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr, 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, data dobândirii este considerată data validării, prin hotărârea comisiei județene de aplicare a legilor de mat sus, a propunerilor făcute de comisiile focale de aplicare a acestor legi. Numărul și data hotărârii sunt înscrise în adeverințele eliberate de comisiile locale fiecărui solicitant îndreptățit la restituire oh constituire;
-pentru imobilele atribuite, restituite, retrocedate etc. în baza legilor: Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr 247/2005, cu modificările si completările ulterioare, data dobândirii este considerată data emiterii actului administrativ, respectiv ordinul prefectului, dispoziția de restituire sau orice alt act administrativ în materie;
-în cazul în care foștii proprietari sau moștenitorii acestora au dobândit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, data dobândirii este considerată data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești;
-pentru imobilele dobândite cu titlu de uzucapiune, constatat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, data dobândirii este considerată data la care a început să curgă termenul de uzucapiune;
-în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din dezmembrarea, respectiv dezlipirea unui imobil, data dobândirii acestor imobile este data dobândirii imobilului inițial care a fost supus dezlipirii, respectiv dezmembrării;
-în cazul înstrăinării terenurilor alipite și ulterior dezmembrate, respectiv dezlipite, data dobândirii este considerată data la care a fost dobândit imobilul cu suprafața cea mai mare din operația de alipire;
-în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din alipirea unora dobândite la date diferite, impozitul se va calcula în funcție de data dobândirii parcelei cu suprafața cea mai mare;
-în cazul în care parcelele alipite au suprafețele egale, data dobândirii este considerată data la care a fost dobândită ultima parcelă;
-în cazul schimbului, data dobândirii imobilelor care fac obiectul schimbului va fi data la care fiecare copermutant, respectiv coschimbaș, a dobândit proprietatea.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se datorează în următoarele cazuri:
a)la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale;
b)la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți.
Valoarea de piața, conform definiției date de Societatea Americana a Evaluatorilor (ASA) însușita si de ANEVAR ca norma internaționala obligatorie aplicabila statelor membre U.E. este "mărimea la care proprietatea s-ar schimba intre un vânzător hotărât si un cumpărător hotărât, când niciunul nu acționează forțat si când ambii au cunoștința rezonabila a faptelor relevante".
Aceasta definiție este preluata cu mici modificări de exprimare si de Standardul IVS 1, adoptat de Comitetul Internațional pentru Standarde de Evaluare (IVSC) adoptat in 1995 si de Grupul European al Evaluatorilor (TEGOVA) care a adoptat in anul 1998 Standardul EVS 4.03.
Din 1995, in toate tarile UE este in vigoare definiția valorii de piața prevăzuta in Directiva 91/674 EEC. Ca urmare, valoarea de piața (nu de circulație care nu se regăsește in standardele de evaluare ale ANEVAR), este "prețul la care terenul si construcțiile ar putea fi vândute prin contract privat intre un vânzător hotărât si un cumpărător hotărât, . la data evaluării, presupunând ca proprietatea este expusa public pieței, ca piața permite o vânzare normala si ca o perioada normala, in funcție de natura proprietății, este disponibila pentru natura vânzării".
Ca urmare, apreciază ca expertul nu a răspuns in totalitate obiectivelor dispuse de instanța si nici nu consideră ca va putea sa facă acest lucru, in lipsa unei autorizări corespunzătoare din partea ANEVAR, singurul organism din România care are dreptul sa evalueze proprietăți imobiliare.
A formulat obiecțiuni la raportul de expertiza tehnica - agricultura-zootehnie - nr. 335/10.05.2012 întocmit de expert Bacaran V., având ca obiect: evaluarea unei vaci, a unei vițel, a 13 găini si a 3 căpițe de fan, care au fost respinse de instanța, insa apreciază ca aceasta expertiza este netemeinica si nelegala, deoarece:
Expertul face mențiunea ca vaca este rasa metis de Bruna culoare maroniu, talie mijlocie, in vârsta de circa 12 ani (in anul 2006), aflata in stare buna, in 2006 depășea durata zootehnica de 12 ani si a fost evaluata ca animal supus abatorizarii.
Pentru acest lucru, calculează greutatea animalului si stabilește un preț/kg de 8 lei/kg, menționând ca prețul a fost stabilit prin studierea ziarului de publicitate Raid si prin consultarea câtorva locuitori ai comunei Sotrile.
Apreciază ca valoarea stabilita de expert de 2944 lei este foarte mare, având in vedere ca a verificat anunțurile de mica publicitate din ziare si de pe internet pe care le anexează, de unde reiese ca prețul de abatorizare pentru un astfel de animal este intre 3-6 lei/kg.
Ca urmare, a considerat ca vaca inclusa la masa de partaj a fost supraevaluata in raport cu prețul de piața si a solicit reevaluarea acesteia, insa instanța a respins solicitarea fără vreo argumentare legala.
A formulat obiecțiuni la raportul de expertiza tehnica - merceologie - lotizare - nr. 35/08.06.2012 întocmit de expert I. A., având ca obiect evaluarea bunurilor mobile reținute la masa de partaj si formularea de propuneri de lotizare:
Expertul formulează doua variante de lotizare ținând cont in exclusivitate de dorința reclamantei care si-a ales din masa partajabila bunurile pe care le-a vrut, celelalte fiind toate trecute in lotul pârâtului-reclamant, deși ar fi trebuit împărțite in mod egal. Care a fost rațiunea pentru care expertul i-a atribuit toate bunurile mobile care nu i-au convenit reclamantei, este greu de spus.
Se menționează ca anumite bunuri mobile nu au fost identificate la fata locului si nu au fost recunoscute de reclamanta. A arătat ca in cererea de chemare in judecata reclamanta nu a menționat marca mașinii de cusut si a fierului de călcat, așa cum a făcut cu televizorul. La acest moment reclamanta poate spune ca a avut o mașina de cusut de o valoare inestimabila, fără sa facă vreo dovada, insa acest lucru nu înseamnă ca bunurile nu au existat la fata locului. Bunurile se regăsesc si reclamanta nu a vrut sa le recunoască. Este vorba de bunuri vechi de peste 20 de ani, întrucât provin din daruri de nunta majoritatea dintre acestea. Scândura de stejar era in pod, insa nici reclamanta si nici expertul nu au dorit sa urce in podul casei pentru a o vedea, insa a reținut-o in lotul său.
A considerat ca bunurile mobile puteau fi împărțite in mod egal, având in vedere dispozițiile art. 6735 alin. 2 Cod pr. civ., insa acest lucru nu s-a întâmplat, expertul reținând in lotul pârâtului-reclamant aproape toate bunurile mobile, excluzându-le pe cele pe care le solicita reclamanta.
Ca urmare, a considerat ca expertul nu a răspuns obiectivelor dispuse de instanța motiv pentru care a solicitat refacerea lucrării si împărțirea bunurilor mobile in natura, in mod egal, insa instanța a respins obiecțiunile, favorizând in mod evident reclamanta.
Masa partajabila nu a fost stabilita in mod corect si legal.
A arătat ca a fost căsătorit cu reclamanta o perioada de 17 ani, după care au divorțat, conform sentinței civile nr. 2354/10.09.2008 pronunțata in dosarul nr. 342/2007 de Judecătoria Câmpina, întrucât aceasta, in perioada cat a lucrat in străinătate a avut o relație extraconjugala cu un alt bărbat din care a rezultat minora A.-N., așa cum reiese din sentința civilă nr. 134/16.01.2008, pronunțata de Judecătoria Câmpina în dosarul_, având ca obiect acțiune in tăgada paternității.
Reclamanta a părăsit domiciliul comun in noiembrie 2006, iar la 06.01.2007, intre părți s-a încheiat un proces verbal din care rezulta ca reclamanta si-a lua hainele sale si ale minorei, rămânând in imobil numai obiecte de uz casnic.
A arătat că a lucrat in Spania din anul 2005 si a câștigat, in perioada cat a fost casatorit cu reclamanta, intre 1200-1500 euro pe luna, lucrând in construcții si trimitea cate 300-400 euro/luna acasă, inițial pentru întreținerea ei si apoi pentru ea si copil. P. la momentul despărțirii in fapt i-a asigurat copilului toate cele necesare creșterii si educării (îmbrăcăminte, alimente, jucării, cărucior etc). In toata perioada cât au fost căsătoriți reclamanta a urmat cursurile a trei scoli. Aceste scoli au fost frecventate pe o perioada de 7 ani, astfel: școală de croitorie (Câmpina - Casa de Cultura) - 6 luni; școală de însămânțător vite (Bucov) - 6 luni; școală de asistente medicale - 3 ani care a costat 1000 euro; liceul seral - 3 ani.
Toate aceste cursuri au necesitat bani (peste 1500-2000 euro) pe care i-a achitat mai mult din banii câștigați de pârât, întrucât reclamanta trebuia sa facă si naveta pentru a urma cursurile respective. Efectuarea acestor cursuri a fost recunoscuta de reclamanta.
In perioada in care pârâtul a lucrat in străinătate a plătit o femeie pentru a avea grija de copil si 2 bărbați (care au lucrat succesiv la părți) pentru treburile gospodărești, cărora le dădea sume cuprinse intre 70 si 100 lei pe luna, mâncare si băutura, așa cum a dovedit cu proba testimonială. Chiar martorii reclamantei au recunoscut ca erau plătiți pentru serviciile prestate in gospodăria . a lucrat ca vânzătoare 6 ani, a avut lipsa in gestiune si a trebuit să plătească tot pârâtul, din banii pe care i-a câștigat. A mai lucrat împreuna cu mama sa care era șef de unitate la brutăria din comună, dar salariul era foarte mic. Apoi a lucrat intre 2000 si 2008 la o croitorie la Câmpina, tot pe salariul minim pe economie. Martorul său Z. A. a menționat ca are cunoștința de aceasta situație si ca fiul sau le-a împrumutat bani să achite datoria.
Contravaloarea botezului copilului este 1200 euro - pe care i-a achitat la restaurant, banii obținuți din darurile de la botez au fost folosiți de reclamanta si bărbatul cu care aceasta avea copilul, necunoscându-se acest lucru la acel moment. Martorii au fost întrebat daca la botez au fost oferite daruri constând in sume de bani, aceștia răspunzând afirmativ insa nu au precizat ce s-a întâmplat cu acei bani.
Intre 2005-2007 venea acasă o data la 3 luni pentru prelungirea vizei de ședere in Spania. Pentru ca nu a avut cine sa se ocupe de culegerea fructelor, cositul fânului, prepararea țuicii, aceste fructe au rămas neculese pe terenurile respective. Menționează ca nu a împiedicat-o nimeni pe reclamanta sa-si exercite dreptul de administrare si sa recolteze fructele, din moment ce pârâtul nu era in tara, insa nu i le poate pretinde pentru ca nu a beneficiat de acestea.
Au fost achitate utilitățile (energia electrica), abonamentul la cablu TV si impozitul aferent imobilelor.
Instanța a dispus excluderea de la masa partajabila a terenului in suprafața de 3430 mp, situat in . a fost dobândit de tatăl pârâtului in anul 1981 in baze unor chitanțe sub semnătura privata. In contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8562/18.09.1995 se menționează ca terenul de 3430 mp este situat in intravilanul orașului Bușteni, insa este o greșeala, terenul se afla in .> Martorii propuși de pârât pentru a fi audiați au relatat aceasta situație, dar instanța nu a ținut cont de mărturia acestora, favorizând reclamanta.
Pentru ca tatăl său si-a împărțit averea copiilor, actul de vânzare-cumpărare asupra acestui teren s-a încheiat direct pe numele pârâtului, pentru a evita cheltuielile aferente vânzărilor succesive. Este evident ca părțile nu au plătit niciun ban pentru terenul respectiv, acesta fiind achitat in întregime de tatăl pârâtului, cu 30 de ani in urma, așa cum a dovedit cu proba testimoniala.
Pe terenul in suprafața de 1518 mp dobândit în timpul căsătoriei de la matusa (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4751/ 12.08.1991) este edificata casa in care au locuit împreuna pana in urma cu șapte ani, casa pe care a edificat-o in regie proprie si cu a cărei evaluare nu este de acord, pentru argumentele menționate in obiecțiunile la rapoartele de expertiza construcții formulate.
Fânul este putrezit, se puteau vedea in curte rămășițele, fiind imposibil sa își păstreze starea de acum 6 ani, in condițiile in care s-au despărțit in fapt in 2006 si nu consideră ca trebuie sa suporte toate degradările bunurilor, întrucât nu a fost în țară o perioada mare de timp după despărțirea in fapt. Nimeni nu a împiedicat-o pe reclamanta sa administreze bunurile comune. După divorț și-a întemeiat o alta familie, la fel ca si reclamanta, are un copil si locuiește la B., la părinții soției sale, neputând administra averea dobândita in comun cu reclamanta, având in vedere poziția nesincera a acesteia, cu privire la minora pe care o considera copilul său si care s-a dovedit a fi conceputa cu unul dintre bărbații pe care pârâtul ii plătea sa o ajute la treburile gospodărești, când era plecat.
In urma acțiunii in tăgada paternității, reclamanta a fost obligata sa-i plătească 5.358,3 lei cheltuieli de judecata, la care se adaugă cheltuielile de executare si, reactualizarea debitului in raport cu rata inflației, pe care nu le-a recuperat pana la acest moment. Aceasta creanța pe care o are împotriva reclamantei (fila 36), va putea fi compensata, in cazul in care vor exista sulte.
Ca urmare, a arătat in încheierea de amânare a pronunțării din data de 10.12.2012 alin. 7, ca își menține punctul de vedere cu privire la obiectiunile formulate la rapoartele de expertiza topo, construcții, zootehnica si merceologica, chiar daca instanța de judecata s-a pronunțat sensul respingerii acestora.
In drept, a invocat art. 304 pct. 8,9 coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 și 3041 C.p.c., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs privind valoarea masei partajabile:
Instanța de judecată a reținut în mod corect valoarea terenului în suprafață de 1518 m.p. situat în intravilanul comunei Șotrile ca fiind de 5495 lei, având în vedere evaluarea terenului efectuată prin răspunsul la obiecțiui întocmit de expertul tehic specializarea topografie, cadastru-geodezie, Tavaru B. G., prin raportare la categoria de folosință.
În ceea ce privește criticile recurentului-reclamant privind raportul de expertiză specialitatea construcții, se observă că experul desemnat în cauză, M. G., a răspuns în totalitate obiecțiunilor pârâtului încuviințate de către instanță.
Astfel, expertul a precizat în cadrul răspunsului la obiecțiuni că actele normative pe baza cărora s-a făcut evaluarea construcților sunt recomandate de Ministerul Justiției, Direcția Organizarea Instanțelor și Resurse Umane, Biroul Central de Expertize Tehnice.
A arătat, în cadrul aceluiași răspuns că buletinele Corpului Experților Tehnici din România cuprind indici de actualizare a valorii prevăzute în Decretul nr. 256/1984 pentru stabilirea prețului tehnic la construcții.
De asemenea, a precizat că valoarea construcțiilor a fost estimată pentru termenul fixat de instanță, data pentru care este valabilă evaluarea fiind 14.05.2012.
Expertul a anexat răspunsului său Buletinul documentar Expertiza tehnică nr. 119 – noiembrie 2011, Corpul Experților Tehnici din România.
Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța a respins motivat obiecțiunile la răspunsul expertului.
Astfel, instanța a constatat, după cum rezultă din cuprinsul încheierii din data de 1.10.2012, că expertul a răspuns întocmai obiectivelor și obiecțiunilor încuviințate în cauză, nefiind necesară refacerea lucrării.
Potrivit. art. 212 alin. (2) C.proc.civ. părțile interesate, dacă nu sunt mulțumite de concluziile raportului de expertiză, au posibilitatea să solicite motivat la primul termen după depunerea lucrării efectuarea unei contraexpertize.
Deși prin obiecțiunile formulate în scris pentru termenul din 1.10.2012, pârâtul-reclamant a solicitat instanței ca, în cazul în care apreciază că expertul a răspuns cerințelor instanței, să dispună efectuarea unei contraexpertize, acesta nu și-a mai susținut cererea și în fața instanței, la termenul din 1.10.2012, după respingerea obiecțiunilor.
În cauză, materialul prezentat de expert a răspuns tuturor chestiunilor ridicate, concluziile trase fiind suficient motivate, astfel încât instanța să fie în măsură să aprecieze asupra valorii acestor concluzii în dezbaterea pricinii.
Concluziile la care a ajuns expertul sunt rezultatul unor raționamente precise și verificabile, nu a unor simple aprecieri iar constatările acestuia nu pot fi înlăturate prin simple afirmații ci doar printr-un mijloc de probă care să stabilească o situație contrară.
În ceea ce privește criticile recurentului-pârât privind raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie-cadastru:
Pârâtul-reclamant a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de exp. Tavaru B.-G..
Expertul a răspuns obiecțiunilor formulate de către pârâtul-reclamant, răspunsul său fiind depus la dosarul cauzei anterior termenului din 12.11.2012.
La acest termen, instanța a amânat cauza pentru a acorda posibilitatea părților să ia cunoștință de răspunsul sus-menționat.
Prin precizarea depusă la 3.12.2012, apărătorul pârâtului-reclamant a arătat că partea pe care o reprezintă nu are obiecțiuni la raportul de expertiză topo completare.
Orice obiecțiune trebuie formulată până la termenul care urmează depunerii lucrării tehnice, conform art. 212 alin. (2) C.proc.civ.
În condițiile în care apărătorul ales al pârâtului a declarat că nu formulează obiecțiuni la concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie-cadastru, în fața instanței de recurs nu mai poate aduce critici lucrării efectuate.
În ceea ce privește criticile formulate de către recurentul-pârât evaluării efectuate prin raportul de expertiză tehnică specialitatea agricultură-zootehnie:
Astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză tehnică specialitatea agricultură-zootehnie întocmit de exp. Bacaran V., vaca existentă la locul expertizei a fost evaluată în raport de caracteristicile rasei, vârsta acesteia, greutate, starea de sănătate și întreținere, producția zilnică de lapte, aptitudinile pentru lapte, carne și prăsilă.
Ca urmare a faptului că, în 2006, vaca depășea durata zootehnică de 12 ani, aceasta a fost evaluată ca animal supus abatorizării.
Prin urmare, expertul a luat în considerare toate caracteristicile animalului pentru a determina valoarea acestuia,.
În consecință, nu se pot reține valori menționate în anunțuri de mică publicitate din ziare și de pe internet, invocate de către recurentul-pârât, care nu iau în calcul caracteristicile concrete ale animalului, pentru a aprecia că evaluarea tehnică este incorectă.
Prețul a fost stabilit de expert prin consultarea ziarului de publicitate Raid, a câtorva locuitori ai comunei Șotrile dar și a părților pentru evaluarea unei vițele, inexistentă la locul expertizei.
În ceea ce privește fânul evaluat, expertul a constatat că acesta a fost recoltat în iulie 2006 și a fost depozitat în trei clăi până în decembrie 2006, când reclamanta a plecat din domiciliu, apo a fost consumat.
Fânul a fost evaluat prin raportare la dimensiunile, greutatea și volumul unor căpițe etalon, în funcție de prețul mediu de circulație al fânului natural.
Ca atare, criticile recuretului-pârât privind raportul de expertiză tehnică specialitatea agricultură-zootehnie sunt neîntemeiate.
Referitor la criticile formulate de către recurentul-pârât cu privire la raportul de expertiză tehnică merceologie – lotizare, întocmit de exp. I. A..
Contrar susținerilor recurentului-reclamant, expertul desemnat nu a ținut cont în exclusivitate de dorința reclamantei ci a formulat două variate de lotizare, în funcție de opțiunile părților și ținând seama totodată de posesia bunurilor.
Modalitatea de atribuire a bunurilor mobile a fost determinată de necesitatea evitării sultelor exagerate.
În ceea ce privește bunurile care nu au fost identificate la fața locului și nu au fost recunoscute de către reclamantă, potrivit raportului de expertiză, prețurile cu amănuntul luate în calcul sunt cele actuale pentru bunurile care sunt în circulație pe piață și prețurile pentru produse similare, în situația în care astfel de bunuri nu se mai regăsesc pe piață, ținându-se seama în acest ultim caz și de uzura morală, în special la produsele electronice și electrocasnice.
De asemenea, în cazul tuturor bunurilor, a fost determinată cota de uzură.
Conform art. 6735 alin. (2) C.pr.civ. “instanța va face împărțeala în natură. (…). În cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare ele se întregesc printr-o sumă de bani”.
Potrivit art. 6739 C.pr.civ., „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
Textul citat determină cele mai importante criterii la care instanța trebuie să recurgă pentru formarea și atribuirea loturilor, fără a avea caracter limitativ, situație în care formarea loturilor implică și aplicarea art. 741 din Codul civil din 1864, aplicabil în prezenta cauză.
Potrivit art. 741 C.civ., la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de creanțe de aceeași natură și valoare, evitându-se pe cât posibil fărâmițarea peste măsură a imobilelor.
Luând în considerare prima variantă de lotizare, instanța a atribuit ambelor părți atât bunuri mobile cât și imobile, evitând stabilirea unei sulte exagerate care ar fi rezultat din alegerea celei de-a doua variante.
Construcția și terenul aferent în suprafață de 1518 m.p. au fost atribuite reclamantei luându-se în considerare faptul că aceasta nu are altă locuință, astfel cum rezultă din adeverința nr. 2741/2012 depusă la dosar.
Instanța a atribuit ambelor părți câte o suprafață de teren.
În consecință, Tribunalul constată că varianta I de lotizare a raportului de expertiză întocmit de exp. I. A. respectă în mai mare măsură criteriile prevăzute de art. 6739 C.p.c. decât varianta a II-a a aceluiași raport.
În ceea ce privește motivul de recurs privind modul de stabilire a masei partajabile:
Conform art. 6738 C.proc.civ., încheierile interlocutorii de partaj „pot fi atacate cu apel, sau după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse aceloarași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului procesului”.
Pârâtul-reclamant nu a declarat recurs împotriva încheierii de admitere în principiu, prin care s-a stabilit masa de partaj ci doar împotriva sentinței pronunțate de către instanță.
Pe de altă parte, susținerile recurentului-pârât în sensul că prețul terenului a fost achitat in întregime de tatăl pârâtului, cu 30 de ani in urma, așa cum a dovedit cu proba testimonială, nu pot fi reținute, atât timp cât, în chiar cuprinsul contractului, se menționează că prețul vânzării este de 100.000 lei, pe care vânzătorul declară că l-a primit în întregine de la cumpărător, la data autentificării contractului.
De asemenea, în contract se menționează declarația recurentului-pârât, D. D.-I., potrivit căreia a achitat în întregime prețul vânzătorului la data autentificării contractului și că terenul dobândit va deveni un comun cu soția sa, conform art. 30 din Codul familiei.
Susținerile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs privind veniturile dobândite de soți în timpul căsătoriei nu pot conduce la stabilirea unei cote diferențiate de contribuție a acestora la dobândirea masei partajabile, cât timp, în cursul judecății în fața primei instanțe, acesta nu a invocat și nu a pretins o cotă mai mare de contribuție față de cota menționată de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Fără solicitarea constatării unei cote mai mari de contribuție, pârâtul s-a declarat implicit de acord și cu cota de contribuție de contribuție solicitată de reclamantă.
Pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe, pârâtul nu a solicitat niciodată constatarea în favoarea sa a unei cote mai mari de contribuție la dobândirea bunurilor comune, astfel că în lipsa unei asemenea cereri, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în limitele sesizării și a dat eficiență principiului disponibilității părților în procesul civil.
Contribuția comună și egală a părților este confirmată, de altfel și prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Constatand astfel ca instanta de fond a dat o interpretare corespunzatoare probatoriilor administrate raportat la continutul cererilor cu care a fost sesizată, Tribunalul, în baza art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 316 raportat la art. 298 și art. 274 C.proc.civ., va obliga recurentul la plata către intimată a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 16/21.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul – pârât D. D. I., domiciliat în B., .. 1, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 3547/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata – reclamantă I. I. E., domiciliată în Comuna Șotrile, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. D. C. I. C. R. I.
fiind la o altă instanță semnează
Președintele instanței
GREFIER,
B. A.
Fiind în CO semnează P. Grefier
operator date cu caracter personal 5595
red. CRI/ tehnored. TS
3 ex./22.11.2013
d.f._ Jud. Câmpina,
j.f. D. E.
| ← Curatelă. Sentința nr. 871/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pensie întreţinere. Hotărâre din 18-09-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
