Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 165/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 5449/281/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ /201
DECIZIA CIVILĂ NR. 165
Ședința publică din data de 20.03.2013
PREȘEDINTE – R. I. C.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelata – pârâtă I. V. I., domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâți P. L. D., P. E. și P. D., toți cu domiciliul în Ploiești, ., ., județul Prahova și AUTORITATEA TUTELARĂ C. L. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzelor luate la amânare a răspuns apelanta - pârâtă personal și asistată de av. C. Crăcică, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, nu s-a depus întâmpinare.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
În vederea respectării principiului contradictorialității, tribunalul lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare au răspuns apelanta - pârâtă personal și asistată de av. C. Crăcică și intimatul - reclamant P. L. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: intimatul - reclamant depune la dosarul cauzei întâmpinare și, în anexă, un set de înscrisuri care sunt comunicate.
Pe rând, părțile învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Instanța ia act de susținerile părților în sensul de mai sus, în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apelanta – pârâtă, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat, urmând a se dispune modificarea în parte a sentinței, în sensul modificării programului de vizitare al minorului, întrucât, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și cererea reconvențională, în realitate, în dispozitivul hotărârii, programul de vizitare al minorului fiind altul decât cel solicitat de reclamant.
De asemenea, solicită să se constate că, fată de celelalte situații arătate, nu s-a solicitat programul de vizitare, ci doar desfacerea căsătoriei dintre părți, instanța de fond nelămurind dacă are pensie de întreținere.
Mai arată apelanta că intimatul nu ar mai realiza venituri de la data pronunțării sentinței, astfel încât, nici sume cenzurate nu au fost achitate, motiv pentru care solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii în sensul modificării programului de vizitare al minorului.
Intimatul - reclamant având cuvântul, pe fondul cauzei, solicită instanței respingerea apelului declarat de apelanta – pârâtă, urmând a se dispune menținerea hotărârii instanței de fond care a avut în vedere interesul superior al minorului, apelanta nepermițându-i să viziteze copilul în domiciliul acesteia, astfel că nu a respectat hotărârea judecătorească, invocând motivat de faptul că minorul are un an faptul că minorul are un anumit program, însă, timpul trece iar timpul pierdut nu îl mai poate recupera.
De asemenea, învederează că familia copilului este mama și bunica, iar tatăl nu, în condițiile în care, se judecă de trei ani, iar pârâta nu îi permite legăturile cu minorul, astfel încât, nu este activ în viata copilului, chiar dacă instanța de fond, în mod corect a stabilit un program de vizitare, însă, în prezenta apelantei nu se poate derula un program civilizat și normal ca o relație tată - fiu, sens în care depune la dosar și procesul - verbal prin care face dovada că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, printr-o invitație la mediere, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ / 2011, reclamanții P. L. D., P. E. și P. D. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta I. V. I. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să li se permită să aibă legături personale cu minorul P. D. I., născut la 11.03.2009.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 5778/2010 pronunțată de Judecătoriei Sector 4 București, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul P. L. D. și pârâta I. V. I., încuviințându-se ca tatăl să aibă legături personale cu minorul la domiciliul mamei, în anumite zile.
Reclamanții au mai precizat că au considerat că și bunicii paterni, în anumite zile, pot să vadă nepotul, dar relațiile dintre părți, fiind deosebit de încordate, atât tatăl, cât și părinții acestuia au fost împiedicați, sistematic, să vadă minorul, situație în raport cu care au solicitat să aibă legături personale cu minorul în prima sâmbăta și duminică din lună, între orele 10.00 - 19.00 și în a treia sâmbătă și duminică din lună, între aceleași ore, prin luarea minorului din domiciliul mamei în domiciliul reclamanților; în a doua și a patra zi de miercuri a fiecărei luni, între orele 17.00 - 19.00, în domiciliul mamei; în zilele de sărbătoare (Paste, C.), alternativ, prin luarea copilului din domiciliu, între aceleași ore 10.00 - 19.00; în zilele de naștere și de nume ale copilului, în domiciliul copilului, între orele 17.00 - 19.00 și în concediul de vară, o săptămână cu tatăl său.
De asemenea, reclamanții au solicitat să se mențină obligația stabilită prin sentința menționată, în sarcina pârâtei, respectiv aceea de a-l informa pe tatăl copilului asupra stării minorului.
În raport de susținerile reclamanților, pârâta a formulat, în baza disp. art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinareprin care a solicitat respingerea acțiunii, învederând că minorul are vârsta extrem de fragedă - doi ani și două luni – și, tocmai acest aspect a fost avut în vedere de instanța de judecată care a stabilit, prin sentința civilă nr.5778/2010 actualul program de vizitare.
A mai arătat pârâta că, de la data stabilirii programului inițial de vizitare, respectiv luna septembrie 2010 când a fost pronunțată hotărârea de divorț și până în prezent nu a trecut nici măcar un an, iar condițiile care au determinat ca părțile să fie de acord cu programul de vizitare stabilit nu s-au modificat, în niciun mod, situație care face ca solicitarea reclamanților să fie neîntemeiată.
S-a mai susținut că programul de vizitare stabilit pentru minor, prin hotărâre judecătorească, a fost respectat cu strictețe de către pârâtă, în sensul că aceasta i-a asigurat tatălui - reclamant toate condițiile pentru ca acesta să-și poată exercita dreptul de vizita și, totodată, l-a informat periodic, astfel cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească despre evoluția fizică și psihică a copilului.
Reclamantul, însă, a transformat această modalitate de vizitare la domiciliul reclamantei, în prezenta acesteia, într-o metodă de a o șicana pe aceasta și, tocmai prin faptul că pârâta a înțeles să respecte reclamantului dreptul la vizită, astfel cum acesta a fost stabilit prin hotărâre judecătorească, este o dovada că nu a avut, niciun moment, intenția de a-l îndepărta pe minor de tatăl său și de bunicii paterni, astfel cum afirmă reclamantul în motivarea acțiunii.
În ceea ce privește legăturile cu bunicii paterni, pârâta a învederat că nu există o legătură stabilită între minor și aceștia, tocmai datorită lipsei de interes manifestată de bunicii paterni cu privire la existența sa, motiv pentru care pârâta a încercat, și chiar a fost de acord, ca bunicii paterni să aibă legături cu nepotul lor, fapt care, însă, nu s-a realizat, datorită dezinteresului total manifestat de reclamanții P. E. și P. D..
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat modificarea actualului program de vizitare în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din lună, sâmbătă și duminică, la domiciliul pârâtei, între orele 9 - 12,30 și 15 – 18, arătând că, ceea ce se urmărește, este tocmai modificarea intervalului orar în care se desfășoară această vizită, deoarece între orele 12,30 – 15,00, de obicei, minorul doarme - având și o vârstă fragedă - doi ani și două luni.
Prin urmare, în acest interval orar, dreptul la vizită al reclamantului nu se exercită, în fapt, ambele părți putând fi favorizate dacă programul de vizită ar fi modificat, în formula solicitată, iar acest fapt ar profita, în primul rând, minorului dar și tatălui - reclamant, aceștia putând beneficia unul de prezența celuilalt, pe întreaga durată orară stabilită și prin sentința civilă nr..5778/2010.
De asemenea, un astfel de program de vizitare ar fi oportun și pentru bunicii paterni, aceștia urmând să se obișnuiască, inițial, cu minorul și, evident, și minorul să se obișnuiască cu ei, începând prin a-i cunoaște și, apoi, să relaționeze cu aceștia.
La data de 19.09.2011, pârâta a formulat precizare la întâmpinarea - cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că pârâtul, fără a ține seama de interesul superior al copilului și de exercitarea, în condiții normale a dreptului său de a avea legături personale cu copilul, atât în parc când acesta era la joacă, cât și în domiciliul acestuia, fără motiv, a adresat injurii, amenințări și agresiuni fizice pârâtei, dar și tatălui acesteia.
A mai precizat pârâta că, trecând peste comportamentul inadecvat al reclamantului, de fiecare dată când acesta s-a prezentat pentru a avea legături personale cu minorul, nu s-a opus, considerând că un părinte responsabil ar trebui să-și exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul în condiții normale și cu respectarea interesului superior al copilului, trecând peste interesele meschine și egoiste, cât și peste dorința acestuia de a adresa injurii, amenințări violente fizice pârâtei, în prezența minorului, fără niciun fel de motiv.
Pârâta a arătat că, la pronunțarea hotărârii, instanța trebuie să aibă în vedere că situația din data de 10.09.2010 nu a fost modificată în niciun fel, iar față de vârsta fragedă a minorului născut la data de 11.03.2009, de asigurarea la această vârstă a unei stabilități, constanță, coerență, de atașamentul acestuia față de mama sa, faptul că cea mai mică tulburare din viata sa are repercusiuni iremediabile asupra sănătății și dezvoltării fizice și psihice ale minorului, acțiunea reclamanților trebuie respinsă ca neîntemeiată.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat modificarea programului de vizitare al minorului în sensul de a i se permite reclamantului P. L. - D. să aibă legături personale cu minorul P. D. - I., născut la data de 11.03.2009, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta și duminica, cu luarea minorului din domiciliu, între orele 9,00 - 12,00 împreună cu reclamanții P. E. și P. D..
În motivarea cererii, s-a arătat că programul de vizitare stabilit anterior de către instanță, era de multe ori exercitat cu rea - credință de reclamantul P. L. - D., neținând cont de interesul superior al minorului și de faptul că, de cele mai multe ori, nu îl lăsa să doarmă și să se hrănească și, pentru a se evita, pe viitor, situația de acest gen, solicită modificarea programului de vizitare, în modalitatea arătată.
La data de 08.10.2012, reclamanții au formulat precizare la acțiune prin care au solicitat un alt program de vizitare.
În urma probelor administrate în cauză la solicitarea părților cu înscrisuri, interogatorii reciproce și martori, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/19.11.2012 prin care a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții P. L. - D., P. E. și P. D. și în totalitate cererea reconvențională, dispunându-se modificarea programului de vizitare a minorului stabilit prin sentința civilă nr.5778/10.09. 2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în sensul încuviințării ca reclamantul P. L. - D. să aibă dreptul de a avea legături personale cu minorul P. D. – I., astfel: în prima și a treia sâmbătă din lună între orele 09,00 - 12,30 și 15,00 - 18,00 și în prima și a treia duminică din lună între orele 09,00 - 12,30 și 15,00 - 18,00, în domiciliul mamei.
Totodată, s-a încuviințat reclamanților P. E. și P. D. dreptul de a avea legături personale cu minorul P. D. - I. născut la 11.03.2009, astfel: în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 09,00 - 10,00, în domiciliul mamei, menținând în rest dispozițiile sentinței civile nr.5778/10. 09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din căsătoria reclamantului P. L. D. și a pârâtei P. V. L. a rezultat minorul P. D. I., născut la 11.03.2009, prin sentința civilă nr.5778/2010 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, fiind declarată desfăcută căsătoria încheiată la data de 12.02.2000, reclamantul P. L. - D., fiind obligat să plătească, în favoarea minorului, o pensie de 600 lei, copilul fiind încredințat spre creștere și educare pârâtei I. V. I..
Totodată, s-a stabilit dreptul reclamantului din prezenta cauză, de a vizita minorul la domiciliul acestuia, în prima și a treia săptămână, sâmbăta și duminica, între orele 12,00 – 18,00, precum și prin transmiterea, de către mamă, săptămânal, vinerea, prin orice mijloace care să asigure transmiterea de informații cu privire la minor - starea de sănătate, evoluția fizică și psihică a copilului, deplasări ale acestuia, programul de odihnă și alimentație.
Prima instanță, verificând înscrisurile depuse la dosar, precum și celelalte probe administrate, a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligația impusă de instanță de a transmite informații, săptămânal, despre starea minorului, lucru ce reiese din mail-urile transmise reclamantului P. L. - D. în care este detaliat programul minorului, alimentația, programul de joacă și orice alte amănunte despre evoluția și necesitățile acestuia.
Din declarația martorilor audiați la cererea reclamantului, respectiv B. G. și S. I. a rezultat că reclamantul P. L. era nemulțumit, deoarece în timpul programului stabilit de instanță, copilul dormea, astfel încât, petrecea puțin timp cu acesta, primul martor menționând că reclamantul nu i-a spus că ar fi întâmpinat obstrucții din partea pârâtei cu ocazia vizitelor pe care le făcea.
A mai arătat acest martor faptul că, între părți există o relație tensionată, aspect confirmat și de transcrierile înregistrărilor audio depuse la dosar, iar martora S. L. a arătat că, de fapt, și bunicii doresc să petreacă timp cu copilul, dar există o stare tensionată între părți, tatăl - reclamant mergând la casa pârâtei pentru a vizita copilul în cadrul programului stabilit, dar, în cele două ore în care copilul doarme, reclamantul este invitat să părăsească locuința.
În ceea ce privește susținerile pârâtei, instanța de fond a constatat că acestea sunt confirmate de martora R. V. care a arătat că aceasta este speriată din cauza fostului soț, fiind amenințată de acesta chiar în parcul în care se afla cu copilul, în prezența altor părinți și copii.
Martora G. a arătat că reclamantul vine să viziteze copilul în afara programului stabilit, ocazie cu care l-a îmbrâncit pe tatăl pârâtei, fiind chemate organele de poliție, iar atunci când copilul a fost bolnav, reclamantul a refuzat să o ajute pe pârâtă, aceasta chemând poliția, întrucât, fusese îmbrâncită de reclamant, în prezenta copilului .
Existenta acestei stări tensionate este confirmată și de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că pârâta a solicitat sprijinul organelor de politie.
Instanța de fond a reținut că, din transcrierile înregistrărilor audio, făcute la data de 20.10.2012, a rezultat că reclamantul P. L. are o atitudine violentă față de pârâtă, folosind cuvinte jignitoare la adresa acesteia, în prezența copilului, iar din înregistrările din datele de 24 – 25.12.2011 a rezultat, din nou, atitudinea amenințătoare a reclamantului P. L. care i-a adresat pârâtei, în prezenta copilului, expresii, precum: „Câinii au loc afară, nu în casă, iar tu ești un câine”, „O să ajungi să te rogi la instanță să îți dea dreptul să îți vezi copilul, câine ce ești”, „Nici spitalul nu te primește pe tine, ală de nebuni”, „Am suficiente mămici să i le prezint lui D.”, „Nu sunt mulțumit de evoluția copilului, aproape că aș putea spune că nu e fiul meu”, etc.
Aceasta fiind situația de fapt rezultată din probatoriile administrate, instanța de fond a reținut împrejurarea că situația conflictuală dintre părți este generată, în principal, de faptul că programul cotidian al minorului este stabilit de așa natura încât dreptul tatălui – reclamant de a-și vizita copilul este afectat, într-o măsură, care îl nemulțumește pe acesta.
Prin urmare, prima instanța nu a reținut vreo culpă a pârâtei în ceea ce privește respectarea dreptului tatălui-reclamant de a avea legături cu minorul, așa cum s-a stabilit prin sentința amintită anterior, ci, dimpotrivă, a constatat ca tatăl este cel care generează și întreține conflicte cu mama minorului, conflicte care nu pot avea decât consecințe negative asupra dezvoltării copilului.
Față de aceste considerente, având însă în vedere și poziția pârâtei care a solicitat modificarea în parte a programului de vizitare al minorului pentru a fi mai bine adaptat la programul de somn și de masă al copilului aflat la o vârstă fragedă, astfel încât, pe viitor, să nu mai existe tensiuni între cei doi părinți, prima instanță a admis în parte acțiunea precizată și cererea reconvențională, modificând programul de vizitare a minorului stabilit prin sentința civilă nr. 5778/10.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în sensul încuviințării ca reclamantul P. L. - D. să aibă dreptul de a avea legături personale cu minorul P. D. – I. născut la 11.03.2009, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 09,00 - 12,30 și 15,00 - 18,00 și în prima și a treia duminică din lună, între orele 09,00 - 12,30 și 15,00 - 18,00, în domiciliul mamei.
Prima instanță a apreciat, însă, că nu este benefică pentru copil luarea sa în domiciliul tatălui, având în vedere atitudinea agresivă pe care acesta a manifestat-o, în prezenta copilului, urmând ca pe viitor acesta să conștientizeze care sunt obligațiile și responsabilitățile care îi revin, în calitate de părinte.
D. în acest fel, se va realiza o apropiere treptată de fiul său și se va construi o legătură afectivă cu acesta, care să permită, ulterior, și familiarizarea minorului cu mediul și cu locuința în care trăiește reclamantul.
Prima instanță a avut în vedere că minorul trebuie să se obișnuiască, încă de la această vârstă, cu ideea că părinții săi nu mai trăiesc împreună și să accepte această situație, acest lucru putând fi asigurat tocmai prin menținerea constantă a legăturilor personale cu tatăl său, indiferent de divergențele care se pot ivi între părți.
Aceste legături trebuie, însă, să se desfășoare numai cu respectarea interesului superior al minorului, iar nu în acord cu dorințele egoiste ale unuia dintre părinți, menținerea de către reclamanți a unei situații conflictuale nejustificate cu mama minorului nefiind benefică educației și dezvoltării armonioase a copilului.
De asemenea, văzând atitudinea conciliantă a pârâtei care și-a exprimat acordul ca bunicii paterni să dezvolte o relație firească de afecțiune cu minorul, instanța de fond a încuviințat reclamanților P. E. și P. D. dreptul de a avea legături personale cu minorul P. D. - I. născut la 11.03.2009, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 09,00 - 10,00, în domiciliul mamei.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților P. E. și P. D. de a-l lua pe minor în domiciliul lor cu ocazia vizitelor stabilite, prima instanță a respins această cerere, având în vedere vârsta minorului de numai 3 ani, precum și faptul că o asemenea măsura nu ar fi in interesul copilului care își cunoaște prea puțin bunicii paterni, neavând cu aceștia o relație constantă care să dezvolte afecțiunea copilului față de bunici și nefiind familiarizat cu locuința și mediul în care aceștia trăiesc.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, pârâta I. V. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că prin modalitatea de soluționare a cauzei, s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Pârâta a învederat că reclamanții au solicitat modificarea programului de vizitare și să aibă legături personale cu minorul după un anumit program care, ulterior, a fost precizat, iar pârâta a solicitat, prin întâmpinarea - cererea reconvențională precizată la data de 19.09.2011, respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvențională, urmând ca reclamanții să aibă legături personale cu minorul P. D. - I., născut la data de 11.03.2009, în prima și a treia sâmbătă și duminică din lună, între orele 9,00 - 12,00, cu luarea minorului din domiciliu.
Susține pârâta că instanța de fond a admis în tot cererea reconvențională, fără însă ca una din părți să solicite acest lucru, dispunând și menținerea în rest a dispozițiile sentinței civile nr.5778/10.09.2010, motivând că aceasta ar fi în interesul minorului, dar și al părților, cu precizarea că prin sentința menționată s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul P. L. - D. și pârâtă, încuviințându-se ca tatăl să aibă legături personale cu minorul P. D. - I., născut la data de 11.03.2009, la domiciliul mamei, în anumite zile și într-un anumit interval orar, minorul fiind încredințat spre creștere și educare mamei, transmiterea de către aceasta a informațiilor cu privire la minor, tatăl fiind obligat să plătească, în favoarea minorului, o pensie de întreținere de 600 lei lunar.
Menținerea plății unei pensii de întreținere în cuantum de 600 lei ar fi, într-adevăr, în interesul minorului, mai ales având în vedere că reclamantul P. L. - D. nu a mai achitat pensia de întreținere cuvenită copilului din vara anului 2012, instanța de fond reținând exact care este caracterul și atitudinea tatălui, respectiv o atitudine violentă și amenințătoare față de pârâtă, în prezenta copilului minor, iar când vine vorba de obligațiile acestuia față de minor, acestea nu sunt importante pentru el, întrucât, în gândirea sa, acesta „nu are nicio obligație”, însă, când vine vorba de drepturi, acesta are dreptul să vina să își viziteze copilul când dorește, fără să îl intereseze dacă minorul are un program raportat la vârsta și sănătatea sa.
Instanța de fond a sesizat buna - credința a pârâtei care a asigurat, în bune condiții, creșterea și educarea minorului, informarea permanenta a reclamantului, a permis acestuia să aibă legături personale cu minorul chiar și în afara programului de vizită și, mai mult decât atât, a fost de acord ca și bunicii paterni să aibă legături personale cu minorul, cu precizarea că s-a dispus admiterea cererii reconvenționale, în condițiile în care s-a menționat clar în motivare care este programul de vizitare solicitat de pârâtă, respectiv fila 3 penultima frază din hotărârea apelată (orele 9,00 – 12,00), în dispozitivul hotărârii reținându-se intervalul orar 09,00 - 12,20 și 15.00 - 18,00.
Hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii raportat la dispozitivul hotărârii în ceea ce privește programul solicitat de pârâtă prin cererea reconvențională precizată.
Pârâta I. V. I. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul încuviințării reclamanților să aibă legături personale cu minorul P. D. - I., născut la data de 11.03.2009 în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta și duminica, cu luarea copilului din domiciliu, între orele 9,00 – 12,00.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În raport de motivele de apel, la termenul de judecată din data de 20.03.2013, intimatul - reclamant P. L. - D., a formulat întâmpinare prin care a solicitat să i se acorde dreptul de a avea legături personale cu fiul său, iar cu privire la cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligat, respectiv suma de 1.000 lei către reclamantă, a arătat că nu sunt întemeiate motivările instanței de fond, întrucât s-a admis în parte cererea reconvențională, motiv pentru care era necesară, cel puțin compensarea cheltuielilor efectuate la instanța de fond, dar, în niciun caz obligarea sa de a le achita în totalitate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se retine că din căsătoria părților încheiată la data de 12.02.2000 a rezultat minorul P. D. - I., născut la data de 11.03.2009.
Prin sentința civilă nr.5778/10.09.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, definitivă și irevocabilă, prin neapelare, la data de 02.11.2010, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, minorul fiind încredințat spre creștere și educare reclamantei I. V. I. (pârâtă în cauza de față), stabilindu-se, în sarcina pârâtului P. L. – D. (reclamant în prezenta cauză) obligația corelativă a plătii pensiei de întreținere, în favoarea minorului, în cuantum de 600 lei lunar până la majoratul acestuia (f.7 – 12, dos. fond).
Totodată, s-a stabilit ca dreptul tatălui de a dezvolta relații personale cu minorul să se exercite prin vizitarea acestuia la domiciliul minorului, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta și duminica între orele 12,00 – 18,00, precum și prin transmiterea de către mamă, săptămânal, vinerea, prin orice mijloace care să asigure transmiterea de informații despre minor – stare de sănătate, evoluția fizică și psihică a copilului, deplasări ale acestuia, programul de odihnă și de alimentație.
Pe calea prezentului demers judiciar, reclamantul P. L. – D. împreună cu bunicii paterni P. E. și P. D. au solicitat modificarea programului de vizitare stabilit prin sentința civilă sus – menționată, motivat de faptul că relațiile dintre părinții copilului sunt deosebit de încordate, pretinzându-se că reclamanții au fost împiedicați de pârâtă, în mod sistematic și sub diverse motive, să aibă legături cu minorul, sens în care s-a propus un program în cadrul căruia să se desfășoare aceste relații cu copilul, program agreat de reclamanți.
Deși, Codul familiei nu stabilește, în mod expres, ce se înțelege prin interes superior al copilului, doctrina și practica judiciară au statuat că, la baza unui asemenea interes, se află o . criterii constând în atașamentul dintre copil și persoana care solicită încuviințarea unui anumit program de vizitare; condițiile materiale pe care i le poate oferi; vârsta extrem de fragedă a minorului, respectiv de 4 ani la acest moment, vârstă la care are nevoie de prezența fizică constantă a mamei, de respectarea unui program adecvat de hrană, odihnă și activități recreative, de o alimentație corespunzătoare vârstei, dar și sănătății; de afecțiunea manifestată de minor față de unul sau celălalt dintre părinți; de conduita morală a fiecărui părinte anterior desfacerii căsătoriei, dar și ulterior acestui moment, aceste criterii trebuind a fi analizate cumulativ și, nicidecum, separat, întrucât, numai prin analizarea acestor factori, unul în raport de ceilalți, se poate aprecia obiectiv interesul superior al copilului.
Astfel, la interogatoriul luat la solicitarea pârâtei I. V. I., reclamantul P. E. – bunicul patern al copilului a recunoscut că, ulterior pronunțării sentinței civile nr.5778/10.09.2010 a vizitat minorul o dată la grădiniță și o dată la spital, că este bine îngrijit de pârâtă, dar nu cunoaște afecțiunile de care copilul suferă și care impun un anumit tratament, dar și o atenție deosebită, fiind de acord că se impune stabilirea unui program de vizitare a minorului ținându-se seama de vârsta fragedă a acestuia, nevoia de stabilitate și de interesul superior al copilului pentru o dezvoltare și creștere normală, fără a se ține seama de orgoliile părinților (f.59 – dos. Fond, întrebările nr.3, 4 și 9).
Și bunica paternă P. doina a recunoscut că nu are cunoștință despre afecțiunile de care suferă nepotul său, întrucât nu l-a mai vizitat timp de 1 an, fiind, de asemenea, de acord că se impune stabilirea unui program de vizitare a minorului ținându-se seama de vârsta fragedă a acestuia, nevoia de stabilitate și de respectarea interesului superior al copilului pentru o dezvoltare și creștere normală, fără a se ține seama de orgoliile părinților (f.61 – dos. fond, întrebările nr.4 și 9).
La rândul său, reclamantul P. L. – D. a recunoscut că la stabilirea programului de vizitare a minorului trebuie să se țină seama de programul copilului, dezvoltarea normală și stabilitatea unui copil de 2 ani (la acel moment), iar nu de orgoliile părinților, fiind de acord să se stabilească un program care să răspundă interesului superior al acestuia (f.65 – dos. fond, întrebările nr.7 și 8).
Este evident, așadar, că nici tatăl minorului, dar nici bunicii paterni nu cunosc date minime cu privire la starea de sănătate a minorului P. D. - I. și, tocmai de aceea, acesta are nevoie de prezența permanentă a mamei sale, împrejurare care nu trebuie apreciată sau interpretată ca fiind de natură să împiedice dezvoltarea unei relații firești tată – fiu sau bunici paterni - nepot, relații care, însă, trebuie cultivate, în mod treptat, prin cunoaștere reciprocă, răbdare și, nu în ultimul rând, respect reciproc.
Atitudinea și comportamentul reclamantului P. L. – D. caracterizate, fără îndoială, prin violență verbală, dar care se poate transforma și în violență fizică sunt dovedite, pe deplin, prin transcrierea înregistrărilor din zilele de 24.12.2011, 07.01.2012 – 08.01.2012 și 20.10._, astfel de manifestări trebuind a înceta, întrucât, situația conflictuală între părinți nu este, în niciun caz, benefică pentru copil care, chiar dacă părinții săi sunt divorțați, trebuie să aibă în aceștia modele de urmat de viață, inclusiv din punct de vedere comportamental.
Pe de altă parte, martora Gurbam A. M. audiată la solicitarea pârâtei a arătat că, deși nu a asistat la incidente violente între părți, a văzut-o pe pârâtă cu urme de lovituri și, întrucât, reclamantul venise în vara anului trecut să-l viziteze pe minor în afara programului stabilit prin hotărâre judecătorească și agresându-l pe tatăl pârâtei, aceasta a apelat la organele de politie (f.146 – dos. fond).
A mai relatat martora că minorul suferă de bronșită astmatiformă cu obstrucție respiratorie, mama martorei ajutând-o pe pârâtă în timpul internării în spital cu alimente și medicamente, tatăl – reclamant refuzând orice ajutor, aducând copilului numai jucării, iar nu mâncare sau haine.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, este evident că programul de vizitare a minorului trebuie stabilit, în așa fel încât, să dea posibilitatea unei apropieri și cunoașteri treptate între tată și bunicii paterni, pe de o parte și copil, pe de altă parte, program în cadrul căruia să se dezvolte relații de încredere, toleranță și respect reciproc, inclusiv în ceea ce privește relația reclamanților cu pârâta I. V. I..
Programul de vizitare a minorului, astfel cum a fost stabilit de instanța de fond, pe lângă ineditul soluției, este împovărător pentru copil care, așa cum s-a mai arătat, datorită vârstei încă fragede pe care o are, necesită un program strict de odină, alimentație, activități recreative sau deplasare în anumite medii, aceasta tocmai datorită afecțiunilor de care suferă, afecțiuni care, netratate sau tratate necorespunzător, pot avea consecințe viitoare nedorite.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să admită apelul și, în baza art.296 C.pr.civ., va schimba în parte sentința apelată în sensul că va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și în totalitate cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă, urmând a se dispune obligarea acesteia să permită reclamanților să aibă legături personale cu minorul P. D. - I., ns. la 11.03.2009, în prima și a treia săptămână din lună, prin luarea acestuia din domiciliul mamei, sâmbăta și duminica, între orele 9,00 - 12,00, în această modalitate dându-se o reală eficientă dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare de a păstra legături personale cu acesta.
Susținerea intimatului - reclamant P. L. – D. cu privire la pretinsa greșită obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată către apelanta – reclamantă cu ocazia soluționării pricinii la instanța de fond, cheltuieli în cuantum de 1.000 lei nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, acesta nu a exercitat, cu privire la acest aspect, calea ordinară de atac a apelului, astfel încât, nu poate fi supusă cenzurii critica formulată în acest sens.
În temeiul disp. art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligat intimatul să plătească apelantei suma de 4,15 lei cu titlu de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat apelata – pârâtă I. V. I., domiciliată în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații - pârâți P. L. D., P. E. și P. D., toți cu domiciliul în Ploiești, ., ., județul Prahova și AUTORITATEA TUTELARĂ C. L. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamant.
Admite în totalitate cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă.
Obligă pârâta să permită reclamanților să aibă legături personale cu minorul P. D. I., ns. la 11.03.2009, în prima și a treia săptămână din lună, prin luarea acestuia din domiciliul mamei, sâmbăta și duminica între orele 9,00 - 12,00.
Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 4,15 lei cu titlu de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de judecată, azi 20.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. I. C. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H
7 ex. – 22.04.2013
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. G. D.
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 24/2013.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
