Acţiune în constatare. Decizia nr. 1046/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1046/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 625/310/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1046
Ședința publică din data de 06.11.2014
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții-pârâți R. C., CNP_, R. A. C., CNP_ și R. P., CNP_, domiciliați în S., . nr. 8A, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1222/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. M. G., CNP_, F. L. D., CNP_, F. A., CNP_, F. I., CNP_, toți domiciliați în S., . nr. 8A, jud. Prahova, cu domiciliul ales în B., .. 43 ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2014, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 06.11.2014, când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei S. la data de 07.03.2013, precizată și înregistrată sub numărul_, reclamanții Facaleț M. G. și Facaleț L., ambii cu domiciliul în fapt în S., . nr. 8 si sediul procesual ales în Brasov, .. 43, ., in contradictoriu cu parații R. C., domiciliat în S., . nr. 8A, jud. Prahova si R. R. E., cu același domiciliu, decedată în timpul procesului, prin succesor legal R. A. C. si R. P., ambii cu domiciliu in S., . nr. 8A, jud. Prahova, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa constate calitatea de constructori de buna credința a acestora asupra imobilului situat in S., . nr. 8A, jud. Prahova, sa se dispună instituirea unui drept de retenție in favoarea reclamanților asupra acestei construcții pana la momentul in care proprietarii terenului vor invoca accesiunea imobiliară artificială, cu cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii, reclamanții arată ca intre familia reclamanților si familia paraților a existat o relație foarte apropiată din 1983, reclamantul F. și paratul R. au fost colegi in cadrul MAPN, ambii fiind ofițeri de carieră, paratul R. ieșind însă în anul 1998 la pensie.
Parații au botezat pe fiul reclamanților F. A. și, au stabilit o legătura de afinitate .
În acest context parații le-au făcut propunerea în anul 2009 de a construi o casa D + P + M pe terenul acestora, pe suprafața de 63 mp situat in S., . nr. 8A, jud. Prahova, într-o locație apropiată unde familia R. deținea o casa in proprietate.
Reclamanții au acceptat acesta propunere și mai mult decât atât au fost sprijiniți de către paratul R. C. care deține solide cunoștințe tehnice din domeniul dezmembrărilor topografice, au demarat o procedură de achiziționare a unei porțiuni de teren de la Primăria S., în suprafața de 63 mp necesară construirii imobilului D + P + M, in suprafața de 51 mp, actele de vânzare –cumpărare a terenului prin licitație fiind întocmite pe numele paratului R. C. dar semnate de reclamantul F., iar prețul licitației în sumă de 16.148, 16 lei fiind achitat de către reclamanții F., deoarece pârâtul s-a obligat să le facă rost de un teren în apropiere de cel pe care se situa locuința acestora urmând ca apoi să se regleze si cu actele .
Tot cu sprijinul paratului R. si cu intermediul acestuia, Primăria S. a eliberat autorizația de construire nr. 38/19.05.2010 pe numele paratului Rotila C., locuința respectiva fiind construita, in totalitate de către reclamanții F. cu banii acestora proveniți din vânzarea unui apartament al părinților reclamanților cât și din economii proprii.
Aceasta construcție noua a fost intabulată la 27.06.2012 pe numele paraților R., iar in cursul anului 2012 după ce reclamantul s-a întors dintr-o misiune in Afganistan a solicitat paraților sa efectueze o lucrare topografica pentru dezmembrarea suprafeței de teren aferenta construcției imobilului în care reclamanții locuiesc efectiv pentru a demara procedura intabulării pe numele acestora așa cum conveniseră în anul 2009 când au acceptat invitația paraților de a-si construi casa pe terenul lor, urmând a se regla și cu actele de proprietate .
Parații nu au mai respectat aceasta înțelegere iar la începutul anului 2013 le-au solicitat soților F. să părăsească casa pe care reclamanții au construit-o din fonduri proprii, întrucât vor sa o scoată la vânzare, iar pârâta R. R. E. a încercat sa le sustragă cheile de la locuința acestora astfel că reclamanta F. a fost nevoită sa se adreseze organelor de Politie pentru a nu fi alungată ea cu copii minori F. A. si F. I. pe străzi de către parați.
La data de 01.04.2013 parații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila și neîntemeiată si au formulat cerere reconvenționala prin care au solicitat evacuarea paraților F. din imobilul situat în S., . nr. 8A., iar ca urmare a admiterii excepției de litispendență, dosarul_ având tot ca obiect evacuare tot între aceleași părți și având același obiect va fi soluționat în cadrul acestui dosar .
Acțiunea a fost formulata in baza art. 35 din noul Cod proc. civ., art. 111 Cod proc civ., art. 494 Cod proc civ., art. 581, art. 693, art. 756 din noul cod civil si art. 494 Cod civil, art. 576 si urm. Cod civil, art. 34 din Legea 7/1996.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce si proba testimoniala cu cate 2 martori pentru fiecare parte, proba care a fost suplimentata prin Încheierea de ședința din data de 9 octombrie 2013, cu încă un martor pentru reclamanți.
Prin sentința nr. 1222/11.12.2013 Judecătoria S. a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții F. M. Gabrilel și F. L. D. și în consecință a constatat calitatea de constructor de bună credință a reclamanților asupra imobilului locuință D+P+M situat în loc. S., . nr. 8A, jud. Prahova, identificat prin CF nr._, nr. topo_ - C2, nr. crt. A 1.2. construit în baza autorizației de construire nr. 38 din 19.05.2010.
A dispus instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților asupra acestei construcții edificate de aceștia pe terenul altuia până la momentul în care proprietarul terenului va invoca accesiunea imobiliară.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali R. C., R. A. C. și R. P. privind evacuarea reclamanților pârâți F. M. Gabrilel, F. A., F. I. și F. L. D. domiciliați în or. S., . nr. 8A, jud. Prahova,din acest imobil cât și cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată.
În baza art. 453 Cod procedură civilă a obligat pârâții să achite reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că imobilul care formează obiectul prezentei cauze este o construcție situată pe terenul existent în orașul S., . nr. 8A, jud. Prahova teren in suprafața de 63 mp. ce a făcut obiectul unei înțelegeri verbale intre parți datând din anul 2009.
Acest teren a fost vândut de către Primăria Orașului S. paratului Rotila C. conform Contractului de vânzare cumpărare nr. 2016 din 6.11.2009 pentru suma de 13.569,88 lei preț suportat, achitat în totalitate de reclamanții F..
Între reclamanți și pârâți a existat începând cu anul 1993, o relație foarte apropiată, concretizată inclusiv prin stabilirea unor legături de afinitate (conform înscrisurilor prezentate de părți, fotografii de familie, declarații martori și recunoașterile de la interogatoriu a celor două părți).
Pe baza acestei relații foarte strânse, în anul 2009 între familia F. și familia R. a intervenit o înțelegere verbală prin care pârâții R. permiteau reclamanților F. să investească toți banii necesari construirii unei case, respectiv a unei locuințe situate în orașul S., . nr. 8A, jud. Prahova, identificat prin CF nr._, nr. topo_ - C2, nr. crt. A 1.2, urmând ca ulterior, pârâții R. să transfere dreptul de proprietate asupra terenului și a construcției aferente, pe numele reclamanților F..
În cauza s-a administrat proba cu interogatorii reciproce, înscrisuri, proba cu cate 2 martori pentru fiecare parte, proba care a fost suplimentată prin Încheierea de ședința din data de 9 octombrie 2013, cu încă un martor pentru reclamanți.
Acest aspect, respectiv existența unei înțelegeri între părți rezultă din probele aflate la dosarul cauzei și a fost recunoscută parțial de către pârâtul R. C., care la întrebarea nr. 8 și 9 din interogatoriu - fila 174 dosar fond - a precizat că ,Am avut o înțelegere cu ei pentru că îi dădea proprietarul afară din casă" și „... iar soția dacă vroia să-i ajute am făcut o înțelegere cu ei, de aia am luat bani cu împrumut de la ei (n.n. - suma de 20.000 de euro pe care pârâtul pretinde ca ar fi împrumutat-o de la reclamanți pentru construirea casei).
Existența unei înțelegeri anterioare între cele două părți și deci a bunei credințe din partea reclamanților F. la momentul investirii în totalitate a banilor necesari pentru construirea imobilului rezultă si din probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești respectiv din:
- declarația pârâtului R. P. (fiul pârâtului R. C.) care recunoaște prin răspunsul dat la întrebarea 3 din interogatoriul luat la termenul din data de 04.12.2013 faptul că ,A fost o înțelegere între dânșii nu știu ce fel de înțelegere"",
- declarația martorului D. P. A. - fila dosar 187 - „... în anul 2009 domnul R. în luna iunie - iulie a fost le sediul unității militare în Predeal în biroul la domnul F. am asistat la discuțiile dintre ei când îi propunea că ăi dă o bucată de teren să-si construiască o casă pe terenul lor. Pe moment au discutat împreună cât costă proiectul au stabilit chiar și detalii. ...știu sigur că d-nul F. a contribuit cu bani la casa respectivă... propunerea d-ului R. s-a materializat pentru că a construit casa si s-a mutat în casa respectivă... Eu consider că, de bună credință a construit pe baza acelei înțelegeri verbale casa altfel nu îmi explic."
- declarația martorului V. C. Eusebio - fila 189 dosar fond: „ ... din discuțiile care au avut loc acolo (n.n. - la inaugurare casei) am înțeles că domnul R. a cedat o parte din teren lui F. propunându-i-se să-și facă locuință pe acel teren... acea discuție s-a purtat la inaugurare despre cedarea suprafeței de teren însă nu știu ce suprafață".
- declarația notarială depusă la termenul din data de 04.12.2013 și dată de numitul B. C. D. - muncitor ce a lucrat la construirea imobilului: „Cunosc faptul că, în urma discuțiilor dintre fam. F. si fam R. fiind si eu prezent uneori, fam. R. trebuia să facă acte de vânzare cumpărare fam. F., după terminarea construcției, fără ca fam. R. să aibă pretenții financiare asupra terenului pe care l-a pus la dispoziție pentru construirea casei din singurul motiv că aceștia erau foarte buni prieteni”.
- Factura fiscală nr. 1725 din 30.10.2009 emisă de Primăria S. cu ocazia vânzării către pârâtul R. C. a suprafeței de 60 m.p., necesară obținerii autorizației de construire, factură pe care la termenul din 04.12.2013, în fața instanței de fond cel în cauză a recunoscut expres ca nu a semnat-o (aspect consemnat în încheierea de ședință).
Această recunoaștere dovedește faptul că, banii necesari cumpărării terenului - 14.819 lei au fost achitați la casieria Primăriei S. de către cel care a semnat aceea factură, respectiv de reclamantul F. G., aspect ce se coroborează cu extrasul de cont al reclamantului F. G. (depus odată cu cererea introductivă) unde se observă că, în data de 29.10.2009, cel în cauză a scos suma de 10.200 RON necesari achitării costului terenului cumpărat de la Primăria S..
-contractul de furnizare a serviciului de apă și canalizare depus la dosar la termenul din 20.11.2013, care, deși este încheiat cu pârâtul R. C. este semnat de reclamanta F. L..
-extras după contul bancar al reclamantului și facturile fiscale depuse odată cu cererea introductivă din care se observă indubitabil faptul că, în perioada în care s-a construit casa, respectiv 25.05._10, titularul de cont a retras zilnic cel puțin suma de 2000 de RON necesară pentru plata muncitorilor ori a achitat diferite costuri pentru materiale de construcții cumpărate de la magazinele de specialitate ( de ex. la data de 27.05.2010, reclamantul a retras suma de 27.000 de lei necesară pentru a achita prețul de 9000 de euro pentru turnarea fundației, după cum recunoaște și la întrebarea 5 din interogatoriu).
Toate aceste mijloace de probă menționate dovedesc faptul că, între cele două părți a existat o înțelegere atât anterior începerii construcției, cât și pe timpul derulării ori finalizării acesteia, înțelegere în baza căreia în prezent reclamanții fac dovada calității de constructor de bună credință, în temeiul edificării acestei construcții cu știrea și fără opunerea proprietarilor terenului, dar mai ales în baza promisiunii că, ulterior finalizării acesteia li se transmite dreptul de proprietate.
Totodată este cert că reclamanții nu ar fi investit suma de 44.000 de euro în construirea imobilului (recunoscut de pârât ca fiind negociată cu constructorul) dacă nu ar fi avut reprezentarea, cel puțin sub forma promisiunii ulterioare de transmitere a dreptului de proprietate și asupra terenului aferent construcției, că se va întâmpla acest lucru cu certitudine într-un viitor apropiat, mai ales datorită relațiilor extrem de apropiate ce existau între părți la acel moment.
De altfel, prezența reclamanților F. în imobilul pe care pârâții pretind că l-au construit din banii acestora, încă de la momentul edificării acestuia (inclusiv prin observațiile făcute direct constructorului pentru erorile tehnice realizate pe parcursul edificării) nu este explicată în vreun mod pertinent, concludent ori util cauzei, nici de cei trei pârâți (tatăl și cei doi copii) și nici de martorii propuși de acesta.
Speța supusă judecății se înscrie conform jurisprudenței în materie și literaturii de specialitate depusă la dosarul cauzei de către reclamanți (D. civil - G. B. și L. S. în situația expusă de autori după cum se exemplifică:
„Astfel, în ultima vreme, în cazul în care s-a construit pe terenul altuia după ce între proprietarul terenului intervenise o convenție având ca obiect înstrăinarea terenului, care convenție nu și-a produs efectele (deci constructorul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pe care ulterior a edificat construcția, plantația sau altă lucrare), deși operează accesiunea, totuși despăgubirile datorate constructorului nu se stabilesc potrivit art. 494 C. Civ, ci ținându-se cont de valoarea de circulație a imobilului din momentul în care proprietarul terenului invocă accesiunea”
Prin urmare, până la momentul când proprietarii terenului – pârâții Rotila - vor invoca accesiunea imobiliară artificială, reclamanții - F. au deschisă numai calea prezentei acțiuni în constatare a situației juridice în care se găsesc - respectiv cea de constructor de bună credință - fără a putea însă stabili care este întinderea drepturilor ce decurg din această calitate .
Nu lipsit de interes este și faptul că, conform înscrisului depus de către reclamanți, pârâtul R. C. și-a scos la vânzare imobilul în care locuiește în prezent, cu suma de 180.000 de euro, aspect care dovedește că nu dorit vreodată să construiască vreo casă pentru cei doi copii ai săi, după cum a susținut în fața instanței.
Văzând cele de mai sus, precum si prevederile art. 494 din vechiul Cod civil raportate la art. 577-580 din Noul Cod civil, instanța a admis acțiunea reclamanților deoarece construirea in mod direct de către aceștia cu materiale proprii pe un teren vândut pe numele paratului Rotila dar prețul vânzării fiind plătit de către reclamanții F., dovada fiind semnătura acestuia pe chitanța de plata demonstrează încă o data calitatea de constructor de buna credința a reclamanților chiar daca autorizația de construcție a fost eliberata formal pe numele paratului Rotila C..
Nesinceritatea paratului Rotila C. rezulta prima data din susținerile acestuia date cu ocazia interogatoriului prin care acesta inițial pretinde ca putea sa-i dea reclamantului F. bani sa plătească orice factura întrucât acesta avea bani, pe de o parte, deoarece a construit vreo 3 case pe care le-a vândut si, la rândul său, la întrebarea nr. 2 din interogatoriu răspunde ca doar 20.000 euro reprezintă participarea reclamanților la construcția noii case, motivând că de fapt s-ar fi împrumutat de acești bani de la reclamanți situație în care se contrazice singur, fără a dovedi existenta vreunui contract de împrumut.
În situația în care pârâtul R. avea bani din vânzarea anterioară a unei case ce a vândut-o in 2008 la prețul de 110.000 euro, putea sa se fi folosit singur de banii săi din conturile sale bancare si nu ar fi avut nici o logică, nici o rațiune sa se împrumute de bani, de suma de 20.000 euro, tocmai de la reclamanții F..
Pe de alta parte acesta afirmă ca le-ar fi închiriat reclamanților imobilul dar nu a depus la dosarul cauzei nici un contract de închiriere in susținerea afirmațiilor sale .
Nimeni nu cumpără un teren de la primărie, și lasă un prieten - în cauză pe reclamantul F. - să achite prețul vânzării apoi își construiește chipurile o casă în regie proprie cu banii familiei sale și - îl lasă pe acel prieten cu familia lui să învestească sume importante de bani în tocmai în construirea casei lui, să plătească, să cheltuiască zilnic în numerar cate 2000 de lei până la terminarea locuinței -, apoi îl lasă se mute în casa sa, să-și aleagă gresia, faianța plus alte articole finisate, să-și aleagă mobila și să locuiască efectiv acolo, doar dacă acea casa nu ar fi fost construită de către reclamanți care, logic, au avut acceptul paraților la momentul respectiv, reclamanții F. fiind deci constructori de buna credință.
Reclamanții, la rândul lor, cu economiile proprii cât și cu suma de bani rezultată din vânzarea apartamentului părinților reclamantei F. L. D., puteau sa dea un avans și chiar sa-si achiziționeze o locuința proprietate personală fără a mai trece prin astfel de probleme juridice create de familia paraților R., putând să-și cumpere direct și chiar sa intabuleze pe numele lor o locuința, așa cum ar fi fost normal.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională a paraților R. prin care se solicita evacuarea reclamanților F. .
În baza art. 453 Cod proc civila pârâții au fost obligați sa achite reclamanților cheltuieli de judecata in suma de 5.000 lei reprezentând onorariu avocat precum și taxa judiciară de timbru în valoare de 7213 lei, teză finală ce nu s-a regăsește în dispozitivul sentinței.
Prin urmare, prin sentința civilă nr. 105/05.02.2014 a fost admisă cererea de completare a hotărârii formulată de aceeași reclamanți în sensul obligării pârâților să achite reclamanților și taxa judiciară de timbru de 3665 lei .
Împotriva acestei soluții au declarat apel apelanții-pârâți R. C., R. A. C. și R. P., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea in totalitate a sentinței atacate si pe fond respingerea acțiunii precizate formulate de intimații-reclamanți Facalet M. G., Facalet L. D.,F. A. Și F. I. ca neîntemeiata si admiterea cererii reconvenționale formulate de apelanți si pe cale de consecința evacuarea necondiționata a paraților-reconvenționali din imobilul construcție proprietatea apelanților, situat in orașul S., ., nr.8A, județul Prahova; in subsidiar, au solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței, in sensul admiterii in parte a acțiunii introductive, numai in ceea ce privește constatarea calității de constructor de buna credința si respingerea dreptului de retenție, precum si a admiterii cererii reconvenționale formulate de apelanți.
In motivare, a au arătat că, in baza sentinței apelate instanța de fond a admis acțiunea precizata de intimații - reclamanți Facalet si a constatat calitatea acestora de constructori de buna credința asupra imobilului proprietatea apelanților, situat in orașul S., ., nr. 8A, a instituit dreptul de retenție in favoarea acestora asupra acestei construcții pana la momentul la care proprietarul terenul va invoca accesiunea imobiliara si a respins ca neîntemeiata cererea reconvenționala formulata de apelanți privind evacuarea necondiționata a familiei Facalet din imobilul proprietatea apelanților.
Apelanții au menționat că sentința pronunțata in cauza este netemeinica si nelegala față de faptul că, deși pe parcursul cercetării judecătorești si cu ocazia concluziilor scrise au invocat o . aspecte juridice incidente in cauza in aplicarea disp. art.494 temei al acțiunii reclamanților, instanța de fond nu a făcut nici cea mai mica referire, cu privire la aceste apărări, nemaivorbind ca nu exista absolut nicio motivare pentru neluarea lor in seama.
Apelanții au mai precizat că hotărârea pronunțata in cauza, respectiv motivarea acestei hotărâri cuprinde cuvânt cu cuvânt concluziile scrise depuse de reclamanți la dosarul cauzei si niciun argument juridic concret pentru admiterea in totalitate a acțiunii reclamanților si respingerea cererii reconvenționale.
Aplicând eronat disp.art.494 Cod civil incidente in cauza, in ceea ce privește acțiunea reclamanților Facalet, instanța de fond nu a cercetat următoarele aspecte: dovedirea calității de constructor, existenta in cauza a bunei sau relei credințe, admisibilitatea in cauza a dreptului de retenție, care se acorda pana la data plații contravalorii prețului materialelor si manoperei, deci pana la plata despăgubirilor cuvenite reclamanților, ca urmare a exercitării dreptului nostru de proprietate prin accesiune asupra construcției urmare acțiunii de evacuare formulate de apelanți, admisibilitatea, pe cale de consecința, a acțiunii in evacuare formulate de apelanții - parați.
In ceea ce privește constatarea calității de constructor de buna credința au arătat că nu rezulta din nicio proba administrata in cauza, fara putința de tăgada, ca reclamanții sunt constructorii acestui imobil.
Astfel, chiar daca cu martorii audiați de reclamanți in cauza, au încercat sa dovedească existenta unei convenții intre aceștia pentru ca ei sa construiască un imobil pe terenul proprietatea apelanților, aceasta proba pentru a fi cu adevărat relevanta in cauza, trebuie sa probeze existenta indubitabila a convenției si mai presus de aceasta, materializarea convenției prin construirea efectiva a imobilului de către reclamanți.
Apelanții au precizat, de asemenea, că o simpla discuție pretinsa de martorul audiat in cauza de reclamanți, cu privire la construirea unei case, dar fara sa cunoască niciun detaliu ulterior, nu poate sa convingă instanța si sa genereze situații juridice concrete de natura a-i face constructori pe familia Facalet.
Primul martor pe care ar fi trebuit sa il propună reclamanții in dovedirea calității de constructor - daca ar fi avut-o –, au arătat apelanții, ar fi trebuit ab initio - sa fie constructorul imobilului, respectiv M. A..
Apelanții au susținut că martorul M. A. a fost audiat la cererea instanței, ca martor rezultat din dezbateri, iar mărturia acestuia chiar daca au încercat reclamanții sa-l intimideze prin formularea unei plângeri penale împotriva sa, este extrem de relevanta in cauza.
Apelanții au mai afirmat că probele pe care s-au sprijinit reclamanții in dovedirea calității de constructor releva un singur lucru, constructorul imobilului in litigiu a fost familia Rotila.
Au mai solicitat să se aibă in vedere interogatoriul luat de apelanți reclamantului Facalet, fila 176, și e-mail-ul de la fila 194 dosar, toate confirmând că singurul constructor al casei este familia Rotila.
Astfel, in opinia apelanților, faptul ca familia Facalet le-a împrumutat o suma de bani, recunoscuta de altfel de Rotila C., la interogatoriu, nu înseamnă ca împrumutul s-a convertit . a casei construita de acesta.
Apelanții au susținut ca banii au fost dați împrumut si nu reprezintă o contribuție efectiva in virtutea calității de constructor, la edificarea imobilului in litigiu.
Față de faptul ca instanța de fond a argumentat ca intre aceștia a existat o înțelegere, nu înseamnă neapărat ca in cauza s-a si dovedit ca a existat o înțelegere ca familia Facalet sa construiască pe terenul apelanților.
Apelanții au mai susținut că instanța de fond a dat eficienta si a preluat in considerentele hotărârii o declarație extrajudiciara a numitului B. C. D., care nu poate avea forța probanta decât a unei probe extrajudiciare, obținută de maniera de care a dorit cel ce le-a depus, este si cumnatul reclamanților, situație ascunsa de aceștia la momentul depunerii înscrisului.
Apelantul a arătat că, faptul ca nu a recunoscut semnătura pe factura de plata a prețului terenului, nu înseamnă ca a recunoscut, așa cum antamează reclamanții prin considerentele preluate de instanța de fond, ca banii necesari cumpărării terenului au fost ai reclamanților, cu atât mai mult cu cat exista o diferența semnificativa de bani intre prețul achitat si pretinșii bani scoși de reclamanți pentru aceasta situație.
Pe de alta parte, terenul si prețul terenului nu a făcut obiectul litigiului si ca atare nu are nicio relevanta in cauza.
Apelanții au mai menționat că niciuna din probele reținute de instanța in sprijinul admiterii acțiunii nu dovedește calitatea de constructor a reclamanților.
De asemenea, au mai precizat că Instanța de fond, pentru ca reclamanții nu au făcut niciun fel de discuții in concluziile scrise, cu privire la e-mailul trimis de reclamantul Facalet G., nu a analizat nici ea si nici măcar nu a amintit despre existenta si importanta recunoașterii reclamanților ca aceasta casa este casa familiei Rotila.
Rezumând, au susținut că, calitatea constructor nu a fost dovedita.
In ceea ce privește buna sau reaua credința a reclamantului au arătat că aceasta se apreciază la momentul edificării construcției.
Astfel, reclamanții au știu de la bun început ca familia Rotila este proprietatea acestui teren, in baza unui contract de vânzare cumpărare autentic, teren înscris in CF si nici nu a pretins vreodată ca nu a avut cunoștința despre calitatea acestora de proprietari ai terenului.
Ca atare, buna credința la momentul pretinsei edificări a imobilului nu
exista.
Oricum, pe o suprafața de 63 m.p. cumpărata de familia Rotila in baza ultimului contract de vânzare cumpărare nu s-ar fi putut obține niciodată o autorizație de construire pentru o casa, acest lucru fiind posibil doar prin alipirea trupului apelanților de teren cumpărat cu mult timp înainte pentru a se putea realiza o suprafața de teren suficienta obținerii autorizației.
Referitor la admisibilitatea dreptului de retenție au arătat că instanța de fond a admis "en gros" acțiunea reclamanților fara a cenzura in ce măsura dreptul de retenție poate fi instituit in condițiile in care reclamanții Facalet nu au solicitat plata despăgubirilor pentru construcția pretins edificata - in condițiile in care, ca urmare a exercitării dreptului nostru de proprietate asupra construcției, expresie a manifestării accesiunii imobiliare, au formulat cerere reconvenționala de evacuare din imobil, deci și-au exprimat poziția ca reclamanții sa nu mai folosească imobilul proprietatea lor, insa instanța de fond nu a făcut nici cea mai mica analiza a temeiniciei sau egalității susținerilor lor.
S-a mai arătat că reclamanții au investit instanța cu o acțiunea întemeiata pe art. 494 vechiul Cod civil, care guvernează raporturile dintre parți in raport de data edificării construcției si apelanții s-au aparat.
Au precizat insa ca nu poate fi acordat dreptul de retentie față de disp. art.492 Cod civil.
Ca atare, accesiunea se produce de plin drept, pe măsura ridicării construcției fara a fi necesara vreo manifestare de voința a apelanților, a proprietarilor terenului.
Cu toate acestea, apelanții și-au manifestat fara echivoc voința in raport de constructive, formulând cererea reconvenționala in cauza, prin care au solicitat "evacuarea paraților din imobilul proprietatea apelanților pentru lipsa de titlu".
Apelanții au precizat că menținerea in continuare a sentinței astfel pronunțate ar da naștere unei situații juridice cel puțin ciudata, respectiv apelanții in calitate de viitori reclamanți sa cheme in judecata familia Facalet, sa le plătească contravaloarea despăgubirilor pentru pretinsa casa edificata de ei, desi dreptul de creanța se afla in patrimoniul lor si ca atare ei trebuie sa-l fructifice si nu apelanții, cu atât mai mult cu cat in baza prezentului dispozitiv a fost respinsa si cererea apelanților in evacuare, o nouă cerere in acest sens opunându-i-se autoritate de lucru judecat.
Au mai susținut că, constructorul nu are decât o simpla creanța - situație necontestata de reclamant - a cărei realizare trebuie sa o facă după regulile dreptului comun - adică sa o ceara.
Totodată, au mai susținut că, pentru a fi admisibil dreptul de retenție, reclamanții ar fi trebuit sa solicite constatarea si plata creanței lor împotriva apelanților, ceea ce nu s-a întâmplat in speța dedusa judecații, motiv pentru care au solicitat admiterea apelului si respingerea acestui capăt de cerere.
Apelanții au afirmat că, nu exista niciun impediment legal pentru admiterea cererii reconventionale privind evacuarea familiei Facalet din imobilul proprietatea apelanților.
Au precizat că au calitatea de proprietari ai imobilului-construcție, tabulari, chiar si in condițiile admisibilității acțiunii reclamanților privind constatarea calității de constructor de buna credința.
Calitatea lor de constructor de buna credința nu le conferă un drept de proprietate asupra imobilului proprietatea lor, ci așa cum au recunoscut chiar ei pe parcursul derulării procesului, beneficiază doar de un drept de creanța.
Dreptul de creanța nu le conferă dreptul de a folosi imobilul proprietatea apelanților, cu atât mai mult cu cat el nu a fost solicitat a fi plătit de apelanți, rămânând in stadiul de un "prezumtiv" drept de creanța.
Pe cale de consecința, instanța de fond ar fi trebuit sa admită cererea reconventionala si sa dispună evacuarea familiei Facalet din imobilul construcție proprietatea apelanților.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, au solicitat admiterea apelului in principal, schimbând in totalitate sentința atacata si in subsidiar schimbând doar in parte sentința apelata.
In drept, au invocat disp. art.480 alin.2 Cod proc. civila rap. la art.494 Cod civil.
In dovedire, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub același număr unic, la data de 16.04.2014.
La data de 23.05.2014 intimații-reclamanți F. M. G., F. L. D., F. A. și F. I., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat.
In motivare, au arătat că apelul formulat în cauză este neîntemeiat față de faptul că in această cale de atac, apelanții R. introduc un nou petit, respectiv „schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii introductive, numai în ceea ce privește constatarea calității de constructor de bună credință și respingerea dreptului de retenție, precum și a admiterii cererii reconvenționale formulate de intimați”.
Așadar, pentru prima dată, apelanții recunosc că, probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești ar putea dovedi calitatea de constructor de bună credință a fam F., însă nu admit că se poate institui un drept de retenție, până când intimații nu solicită și creanța născută din calitatea de constructori de bună credință.
Aceeași eroare de drept a mai fost invocată și în fond, iar instanța a statuat concret cadrul juridic în care se află, respectiv, intimații F. nu pot pretinde creanța născută din calitatea de constructor de bună credință, până când proprietarul terenului - apelanții R. nu invocă accesiunea imobiliară.
Ori, până la momentul invocării accesiunii imobiliare, în patrimoniul intimaților F. se naște un drept de retenție, după cum se arată la fila 275.
Pretinsa aplicare eronată a dispozițiilor art. 494 din vechiul C.civ este o afirmație la care instanța de fond a răspuns motivat, justificând detaliat de ce starea de fapt arătată și probată detaliat în considerentele sentinței se înscrie în situația expusă de literatura de specialitate.
Așadar, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 494 c.civ, raportat la literatura de specialitate menționată în manualul de specialitate și starea de fapt stabilită în speța supusă judecății.
Referitor la afirmațiile eronate înserate la fila 2 din apel, privitoare la inexistența convenției ori a vreunei probe din care să rezulte calitatea de constructor a imobilului a intimaților, au precizat expres că, instanța de fond a indicat detaliat multitudinea probelor reținute pe acest palier al bunei credințe a intimaților și existența convenției între părți, astfel că, menționarea din nou a acestora nu ar reprezenta decât o utilitate și o reiterare a celor expuse în considerentele sentinței.
Privitor la mijloace de probă invocate în apărare și care în opinia apelanților ar trebui să primească o valoare probatorie prioritară, au menționat că afirmațiile martorului D. P. A. indicate la fila 3 din apel sunt preluate selectiv, după interes, omițându-se deliberat faptul că, acest martor a asistat la discuțiile în care domnul R. C. „îi propunea că îi dă o bucată de teren să-și construiască o casă pe terenul lor. Pe moment au discutat împreună cât costă proiectul, au stabilit chiar și detalii" (fila 187 dosar fond).
In consecință, acest martor a fost prezent, când cele două părți au încheiat convenția ce a condus ulterior la construirea casei de către familia F. pe terenul fam. R., aspect confirmat și prin declarația martorului V. C. Eusebio de la fila 189 dosar fond.
Au mai arătat că dirigintele de șantier, martorul Molodoveanu A. a fost audiat la cererea instanței, întrucât intimații cunoșteau reaua credință a acestuia la începutul acestui proces, datorită relației apropiate ce o are cu fam R., aspect confirmat si prin declarația nereală a concubinei acestuia, V. Florența M. (fila 182 dosar fond) .
Ulterior, față de depoziția falsă a acestuia au formulat plângere penală pentru mărturie mincinoasă, datorită afirmațiilor nereale referitoare la faptul că, fam. R. ar fi fost cea care 1-a plătit pentru executarea construcției, alegații contrazise chiar de unul dintre colaboratorii acestuia, numitul B. C. D. „...am fost închiriat de firma BOMSIM SRL, respectiv de numitul M. A.... Știam că la adresa respectivă numitul F. G. își construiește o casă pe terenul dat de bună voie de fam R.* dată fiind prietenia dintre ei Menționez că am fost de față când domnul F. G. i-a dat numitului M. A. bani pentru a ne plăti lucrul care era firesc* știind că locuința îi aparține" - conform declarației anexate prezentei și dată recent în fața organelor de poliție.
Conform declarației anexate prezentei și dată în fața organelor de poliție, martorul Molodoveanu A. își amintește faptul că „este posibil să mă fi plătit o dată sau de două ori numitul F. G.", spre deosebire de declarația dată în fața instanței unde era convins că „d- nul R. era singurul care m-a plătit...eu stiu că am luat bani de la d-nul R., ...nu am primit nicio sumă de bani de la fam. F." (fila 210-211 dosar fond).
De altfel, unele dintre afirmațiile acestui martor - constructor sunt contrazise chiar de concubina acestuia, V. Florența M. ori de prietenul său, apelantul R. C., motiv pentru care instanța de fond nu a luat în considerare depoziția acestuia considerând-o nesinceră.
Astfel, cu prilejul audierii, martorul Molodoveanu A. a declarat expres că „..nu eram angajatul nici unei firme Nu s-a făcut niciun contract cu nicio firmă. Eu l-am ajutat pe R. să construiască în regie proprie... La momentul respectiv muncitorii care au participat nu aveau nicio formă legală, erau zilieri, ... Erau muncitori luați de la Comarnic cu ziua ... nu am reprezentat la momentul respectiv firma BOMSIM" - fila 211 dosar fond.
Apelantul R. C., cel de la care contractorul Molodoveanu A. pretinde că a primit banii, a declarat la întrebarea 3 din interogatoriu cu totul altceva: „ M-am înțeles cu . au avut probleme și apoi am terminat-o în regie proprie, dar cu aceeași muncitori de la .-se cu aceștia"- fila 174 dosar fond.
Declarația nereală a constructorului este contrazisă chiar și de concubina acestuia martora V. Florența M., care față de același aspect declară: „Pe concubinul meu îl cheamă M. A., este diriginte de șantier, construcția cred că s-a făcut prin persoană fizică autorizată, la momentul respectiv reprezenta o firmă de construcții . și cred că din partea acestei firme a negociat prețul, nu știu foarte multe detalii".- fila 183.
Având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac au solicitat instanței să încuviințeze administrarea probei testimoniale cu martorul B. C. D., domiciliat în fapt în S., Calea Moroieni nr. 30, jud. Prahova, întrucât nu este cumnatul intimaților, așa cum în mod nereal susțin apelanții.
Acest martor cunoaște concret de la cine a primit banii, ce au reprezentat contravaloarea diverselor lucrări de construcții executate la cererea firmei . al cărui administrator era fratele constructorului, M. G..
In dovedirea calității de constructor, apelanții au inovcat autorizația de construire și declarațiile martorilor mincinoși Molodoveanu A., V. Florența M. și C. M., însă refuză să amintească de existența multitudinilor de înscrisuri ce dovedesc achiziționarea ori plata unor materiale de construcții, toate pe numele intimaților.
Toate aceste documente de plată sunt coroborate cu extrasul după contul bancar al intimatului F. G. (depuse la dosar), din care se observă indubitabil faptul că, în perioada în care s-a construit casa, respectiv 25.05._10, titularul de cont a retras zilnic cel puțin suma de 2000 de RON, necesară pentru plata muncitorilor ori a achitat diferite costuri pentru materiale de construcții cumpărate de la magazinele de specialitate ( de ex. la data de 27.05.2010, F. G. a retras suma de 27.000 de lei necesară pentru a achita prețul de 9000 de euro pentru turnarea fundației, după cum recunoaște și la întrebarea 5 din interogatoriu - fila 176 ).
Fragmentele extrase din e-mailul (fila 194 dosar fond) trimis de intimatul F. G. (atunci când a fost în misiune în Afganistan) lui R. C. nu „confirmă întreaga noastră apărare" - după cum eronat pretind intimații, având în vedere conținutul întregii scrisori.
Din întregul conținut al acestei scrisori nu reiese că, singurul constructor al casei e fam. R. (după cum se menționează explicit în motivele de apel), ci faptul că, la baza înțelegerii între părți a existat o convenție, respectiv aceea de a construi o casă din banii fam F., pe terenul fam. R..
Intimații au susținut că înțelegerea se referea la faptul că, R. C. recunoștea la vremea respectivă că banii pentru construirea casei provin în totalitate de la F. G. și dorea să ascundă utilizarea acestora la construirea casei, prin încheierea unui contract de împrumut.
Acel contract de împrumut se încheia pentru a dovedi ulterior că, înțelegerea dintre părți nu ar fost aceea de a construi o casă pentru fam. F. (din banii acestora) ci de a construi o casă pentru fam. R. din banii împrumutați de la fam. F. și astfel, nu ar fi existat nicio convenție între părți la momentul construirii casei.
Prin urmare, în prezent, apelanții nu pot invoca ceea ce și-au dorit anterior prin preconstituirea probei cu încheierea contractului de împrumut, respectiv că, „banii împrumutați de la familia F. urmează regimul contractului de împrumut" și ar fi fost luați doar pentru construirea unei case pentru fam. R. (și nu pentru fam. F.) și în special nu ar fi existat nicio înțelegere între părți la vremea când s-a construit casa.
Această falsă ipoteză este contrazisă și de înscrisurile existente la dosar ce arată indubitabil calitatea de constructor de bună credință a fam. F. și în special de dovada achiziționării terenului de 63 m.p. de la Primăria S. (fară de care nu se putea construi casa) după cum se probează cu chitanța de plată semnată de Facălet G., cel care a plătit suma de 14.819 lei necesară pentru obținerea autorizației de construire pe numele lui R. C.
Așadar, calitatea de constructor de bună credință a fost suficient și clar dovedită de instanța de fond în considerentele sentinței, chiar dacă nu s-a pronunțat expres pe toate susținerile apelanților, cum sunt cele legate de conținutul e-mailului ori extrasele din declarațiile nesincere ale martorilor prezentate în motivarea apelului.
In concluzie, având în vedere că și apelanții recunosc calitatea intimaților de constructori de bună credință au solicitat respingerea apelului și să se constate că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale în concordanță cu practica și literatura de specialitate menționată anterior și a instituit în mod corect acest drept de retenție, până când proprietarul terenului va invoca accesiunea imobiliară.
In probațiune, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente,dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 479 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Așa cum rezultă din cuprinsul motivelor de apel, o primă critică adusă sentinței apelate vizează modul în care instanța de fond a reținut calitatea de constructor de bună credință a intimaților reclamanți, apreciind apelanții că niciuna dintre probele reținute de către instanța de fond nu dovedesc calitatea de constructor a reclamanților, cu atât mai mult buna credință a acestora.
Din materialul probator administrat la instanța de fond, respectiv înscrisuri, interogatorii si proba testimoniala, astfel cum rezultă din considerentele sentinței apelate, rezultă fără putință de tăgadă existența calității de constructor a intimaților reclamanți, instanța valorificând corespunzător materialul probator administrat, reținându-se, în mod corect și buna credință a acestora.
Nu poate fi reținută susținerea intimaților potrivit cu care intimaților reclamanți le lipsește calitatea de constructor de bună credință câtă vreme, cum de altfel, în mod corect a reținut instanța de fond, între părțile litigante a intervenit o înțelegere, nematerializată printr-un înscris tocmai datorită vechimii relațiilor de prietenie și afinitate profunde, în ceea ce privește edificarea unei construcții pe terenul aparținând apelantului pârât R. C.,înțelegere necontestată pe parcursul edificării construcției, 25.05._10, ci mult mai târziu, la data de 12.03.2013 odată cu promovarea acțiunii în evacuare, inclusiv la data de 01.04.2013 cand apelanții pârâți au formulat întâmpinare față de acțiunea introductivă de instanță.
O atare situație de fapt a fost dovedită cu depozițiile martorilor D. P. A., V. C. Eusebio, B. C. D. (declarație notarială), răspunsurile la interogatoriu, dar și cu înscrisurile reprezentate de facturi fiscale privind achiziționarea materialelor de construcție, factura fiscală nr. 1725 din 30.10.2009 emisă de Primăria S. privind vânzarea către pârâtul R. C. a suprafeței de 60 m.p., necesară obținerii autorizației de construire, înscris despre care acesta a afirmat la termenul de judecată din data de 04.12.2013 ca nu a semnat-o, extras de cont bancar emis pe numele intimatului apelant, contractul de furnizare a serviciului de apă și canalizare depus la dosar la termenul din 20.11.2013, semnat de intimata reclamantă F. L., chiar dacă este încheiat cu pârâtul R. C., corespondența dintre apelantul R. C. și intimatul F. G..
Depoziția martorului M. A. în mod corect a fost înlăturată câtă vreme aceasta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă în condițiile în care este în contradicție chiar cu depoziția martorei V. Florența M., concubina acestuia, dar cuprinde și afirmații contradictorii asupra acelorași aspecte, făcute în fața unor instituții diferite, respectiv instanța de judecată și organul de cercetare penală.
Este de înțeles că intimații reclamanți au avut reprezentarea că edifică o construcție pentru ei înșiși, iar nu pentru altul, chiar dacă construcția urma să fie amplasată pe ternul altei persoane, investind atât bani cât și timp, astfel cum rezultă din probele administrate.
De altfel, însăși prin solicitarea subsidiară din cererea de apel, apelanții sunt de acord cu admiterea acțiunii în ceea ce privește constatarea calității de constructor de bună credință.
Referitor la critica privind admisibilitatea în cauză a dreptului de retenție asupra construcției edificate de intimații reclamanți pe terenul proprietatea apelanților pârâți, Tribunalul reține că cererea privind încuviințarea dreptului de retenție este întemeiată întrucât acest drept de retenție este consacrat de practica judiciară în favoarea constructorului de bună credință care are un drept de creanță în despăgubire cu privire la construcția edificată pe terenul unei alte persoane, necunoscând acest aspect și având încredințare că terenul îi aparține așa cum este cazul și în acțiunea de față, fiind doar o chestiune de formalitate.
În conformitate cu disp. art. 494 C.civ., constructorul de bună credință are dreptul de a i se înapoia valoarea materialelor și prețul muncii sau de a i se plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului, dreptul de retenție fiind un drept real de garanție, imperfect în virtutea căruia cel care deține un bun mobil sau imobil al acestuia, pe care trebuie să îl restituie, are dreptul să rețină bunul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun.
În condițiile în care reclamanții sunt în posesia imobilului, capătul de cerere privind recunoașterea unui drept de retenție este admisibil.
Astfel, dată fiind situația de fapt, cu toate că acest drept de reținere al imobilului nu este prevăzut prin niciun alt text de lege în mod special, totuși el trebuie să fie acordat, o asemenea dispoziție fiind aplicată ca un principiu general în acele cazuri în care există între părți obligații reciproce care nu rezultă dintr-un contract, ci sunt izvorâte dintr-un fapt oarecare, aplicarea lui rezultând din mai multe dispoziții legale, precum este aceea prevăzută în art. 771, potrivit cu care coeredele care raportează imobilul în natură poate să rețină posesiunea până la plata efectivă a sumelor ce-i sunt datorite pentru cheltuieli sau ameliorări sau cea izvorâtă din contractele sinalagmatice referitoare la executarea obligațiilor reciproce.
Exercitarea de către apelanți a atributelor dreptului de proprietate asupra construcției nu se va putea realiza decât din momentul in care intimații (constructori de bună credință) sunt despăgubiți, aceștia având posesia construcției, atâta timp cat proprietarul terenului rămâne in pasivitate, dreptul de retenție fiind temporar, respectiv până la momentul în care proprietarul terenului va invoca accesiunea imobiliară.
Prin urmare, nici critica privind soluționarea greșită a cererii reconvenționale având ca obiect evacuarea intimaților reclamanți din imobilul construcție situat în S., . nr. 8A, jud. Prahova nu este fondată.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul, in baza art. 480 C.pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr. civ., Tribunalul va obliga apelanții, în solidar, la 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către intimatul F. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanții-pârâți R. C., CNP_, R. A. C., CNP_ și R. P., CNP_, domiciliați în S., . nr. 8A, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1222/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. M. G., CNP_, F. L. D., CNP_, F. A., CNP_, F. I., CNP_, toți domiciliați în S., . nr. 8A, jud. Prahova, cu domiciliul ales în B., .. 43 ., ca nefondat.
Obligă apelanții, în solidar, la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimatul F. G..
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 06.11.2014.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. NA
9ex./ 03.12.2014
d.f. nr._
j.f. M. Ș. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1757/2014. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1309/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
