Acţiune în constatare. Decizia nr. 427/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 4283/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.427
Ședința publică din data de 24.06.2014
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTOR- E. C. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții pârâți T. G. C., domiciliat în Slatina, ., ., jud. O., F. C. E., domiciliată în Timișoara, ..7, ., împotriva sentinței civile nr. 2645/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatul reclamant M. B. C. domiciliat în B., ., nr.56 A, jud. Prahova și intimatele pârâte O. S., domiciliată în București, ., nr.20, sector 6, și în București, ..16, ., ., sector 3, S. M., domiciliată în Bușteni, .. 30, jud. Prahova
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții pârâți reprezentați de avocat B. F. și intimatul reclamant reprezentat de avocat B. M., lipsind intimatele pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților în dezbateri.
Reprezentantul apelanților pârâți, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. M. și O. S., consideră că în mod nejustificat aceasta a fost admisă, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul cauzei a fost dobândit de către apelanți în urma unui partaj succesoral. Pe fondul cauzei consideră că acțiunea reclamantului nu este întemeiată și nici dovedită, aceasta urmând a fi respinsă. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant, M. B. C., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Prima critică a apelanților este cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. și O., nejustificată din punctul de vedere al apelanților. Critica apelanților trebuie respinsă întrucât prin sentința instanței de fond s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamant dispunându-se partajarea bunurilor reținute în încheierea interlocutorie. Apelanții nu pot invoca propria culpă întrucât aveau conoștință de faptul că terenul în litigiu fusese înstrăinat de însăși autorul lor în urma cu peste 30 ani. Un alt motiv de recurs, este acela să soluția este lipsită de un temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Toate aceste critici sunt nefondate ele urmând a fi respinse, nu sunt prezentate elemente care să întemeieze astfel de critici, ele rămânând la stadiul de simple afirmații. Solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /28.08.2012 la Judecătoria Câmpina, reclamantul M. B. C. a chemat în judecată civilă pe pârâții Trita G. C., F. C. E., S. M., O. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că este proprietarul terenului de 3000 mp situat în B., ., nr.56, în prezent nr. 56A, jud.Prahova prin uzucapiunea de lungă durată și a construcțiilor edificate pe acesta constând în locuință și anexe gospodărești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că in anul 1968 ,bunica sa A. M. ( A. ) a cumpărat terenul situat in B.,., nr.56 în baza unui inscris sub semnătura privata, edificând pe acest teren o locuinta cu 3 camere,bucătărie,hol si cămara, pe cheltuiala sa exclusivă, din cărămida, chirpici, acoperita inițial cu carton,după care cu tabla, placi de azbociment, motiv pentru care autoarea sa s-a înscris in evidentele agricole, fiscale cu imobilele în litigiu începând cu anul 1968,fiind cea care a achitat taxele aferente, imobile care s-au aflat permanent în posesia moștenitorilor defunctei.
La data de 28.11.2012 pârâta O. S. a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, invocând excepțiile netimbrării cererii, a lipsei calității procesuale active a reclamantului, a lipsei calității sale procesual pasive, a inadmisibilității acțiunii, motivându-se că prin sentința civilă nr. 611/05.05.2010 definitivă și irevocabilă a Judecătoriei S. i s-a atribuit in deplina proprietate si posesie terenul de 815mp situat in B.,., nr.56 intabulat in Cartea Funciara nr._ așa cum rezulta din încheierea de Intabulare nr._/20.09.2012, neavând calitate procesuală pasivă în condițiile în care nu i s-a atribuit în lot terenul în litigiu de 2542 mp.
La data de 11.12. 2012 pârâta S. M. a formulat o întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei S. s-a dezbătut succesiunea defunctului, M. D. conform sentinței civile nr. 611/05.05.2010, fiind pusă in posesia imobilului situat in Bușteni, .. 30, jud. Prahova, potrivit procesului verbal din 06.06.2012, caz în care imobilul situat in B., ., nr. 56, jud, Prahova, în litigiu a fost atribuit pârâților Trita G. C., F. C. E., nemaideținând niciun drept de proprietate asupra acestuia, însă nu cunoaște de existența unui înscris sub semnătura privata încheiat de tatăl său in anul 1968.
La data de 29.01.2013 reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinarea pârâtei O. S., solicitând respingerea excepțiilor invocate întrucât acțiunea a fost timbrata legal cu suma de 200 lei, urmând sa se stabilească pe parcurs valoarea reală a taxei de timbru, terenul de circa 3000 mp situat in B., ., nr.56 ( actualmente 56 A) jud. Prahova a fost dobândit de bunica sa, A. M., stăpânit de către aceasta inca din anul 1968, posesie continuată de fiica defunctei, M. ( A. ) I., preluată de reclamant, legitimarea sa procesuala activa rezultând din interesul recunoașterii dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, iar parata în calitate de moștenitoare a defunctului M. D., persoana de la care autoarea acestuia a dobândit terenul de circa 3000 mp justifica pe deplin calitatea procesuala pasiva a acesteia, mai ales că hotărârea trebuie sa-i fie opozabila.
La data de 30.01.2013, pârâții F. C. E., T. G. C. au formulat o întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât nu există acte care să fundamenteze dreptul reclamantului de a formula acțiunea, inclusiv un act sub semnătură privată încheiat în anul 1968.
Prin încheierea din data de 17 aprilie 2013 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. M. și a fost unită cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. S., ocazie cu care s-a luat act că pârâta O. S. nu a mai susținut excepțiile inadmisibilității acțiunii, a netimbrării, a lipsei calității procesuale active a reclamantului.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertize tehnice construcții, topometrică, prin sentința civilă nr. 2645/06.11.2013 a Judecătoriei Câmpina, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O. S., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împtriva pârâtelor O. S., S. M., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților T. G. C., F. C. E., constatându-se că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 2510 mp situat în . B., ., nr.56 A, jud. Prahova, identificat potrivit raportului de expertiză tehnică topografică ing. Troașcă A., delimitat între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-a-b-10-11-12-13-C-14-1, asupra construcției casă de locuit SU 67,42 mp, amplasată pe terenul în suprafață de 2510 mp situat în or. B., . nr.56 A, jud. Prahova.
S-a constatat că reclamantul a dobândit un drept de proprietate prin accesiune asupra anexei locuință Su 14,40 mp, magaziei Su 10,24mp situate pe terenul în suprafață de 2510 mp în B. . nr.56 A, jud. Prahova, fiind obligat reclamantul să plătească pârâtei O. S. suma de 4000 lei cheltuieli de judecată, iar în temeiul art 502 din OUG nr. 51/2008 a fost obligat reclamantul să plătească statului suma de 6287,3 lei, în timp ce pârâții T. G. C., F. C. E. au fost obligați la plata către reclamant a sumei de 8787,3 lei.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza sentinței civile nr. 611/5.05. 2010, irevocabilă, a fost deschisă succesiunea defuncților M. D., T. C., ocazie cu care pârâtei O. S. i-au fost atribuite în proprietate terenurile de 645 mp, 815 mp situate în B., . nr.56, sentință care a avut un efect declarativ, însă suprafețele de teren atribuite pârâtei O. S. nu se suprapun cu terenul de circa 2510 mp situat în B., . nr.56 (actualmente nr 56 A) în litigiu, identificat conform expertizei tehnice topo Troașcă A., motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta O. S. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, mai ales că pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate anterior promovării acțiunii de către reclamant.
S-a specificat că terenul în litigiu de 2510 mp identificat conform raportului de expertiză topo ing. Troașcă A. pe aliniamentul pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-A-B-10-11-12-1-3-C-14-1 este împrejmuit pe toate laturile, fiind folosit de reclamant, teren care coincide cu suprafața de teren de 2542 mp atribuită pârâților T. G. C., F. C. E., prin sentința civilă nr. 611/2010, iar în conformitate cu declarațiile martorilor O. G., Ș. C., terenul în litigiu posedat de reclamant a fost inițial stăpânit de către bunica acestuia, A. M. în urmă cu 40-50 de ani, dobândit de mama reclamantului, de reclamantul însuși, folosință care a fost în mod continuu, netulburați de către o altă persoană în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului, recunoscuți în comunitate ca fiind proprietarii terenului situat în B., . nr.56 (actualmente nr 56 A), motiv pentru care în baza disp. art. 1860 cod civil în speță operează joncțiunea posesiilor deoarece reclamantul este succesorul numitei A. I. care la rândul său a fost fiica numitei A. M., astfel încât posesia exercitată de reclamant, de autoarele acestuia a fost sub nume de proprietare, în mod public, numita A. M. fiind înscrisă în registrul agricol încă din anul 1971 cu suprafața de 2500 mp și o casă de 32 mp, existând mențiunea că a cumpărat cu chitanță cei 2500 mp de la M. D. V.(D.)
S-a reținut că, deși nu există fizic chitanța invocată de către reclamant, în condițiile în care potrivit probelor administrate în cauză reclamantul, autoarele acestuia au exercitat o posesie sub nume de proprietari, edificând pe teren o casă de locuit înseamnă că reclamantul a făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, acte materiale de stăpânire care reflectă intenția sa de a se comporta ca titular al dreptului de proprietate, fiind o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate, iar dezbaterea succesiunii defunctului M. D. în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei S. nu a avut ca efect întreruperea prescripției achizitive deoarece reclamantul nu a figurat ca parte în dosarul sus menționat, nefiind pusă în discuție posesia exercitată de către reclamant asupra terenului, mai ales că pârâții T. G. C., F. C. E. nu au fost puși în posesie asupra terenului în litigiu, atribuit acestora prin sentința civilă nr. 611/ 5 mai 2010 a Judecătoriei S. pentru a se aprecia ca a fost întrerupt cursul prescripției achizitive printr-un act începător de executare.
S-a constatat că pe terenul în litigiu autoarea reclamantului, A. M. a edificat în 1968 o casă în suprafață de 67,42 mp, construind în 1994, 2000 o anexă în suprafață de 14,40 mp, o magazie în suprafață de 10,24 mp, iar exercitarea de către autoarea reclamantului a unei posesii timp de 30 de ani, inclusiv prin joncțiunea posesiilor, utile, conferă în favoarea reclamantului un drept de proprietate prin uzucapiune și asupra casei de locuit de 67,42 mp, situată pe terenul de 2510 mp în B., . nr.56 A, jud. Prahova, reclamantul devenind în temeiul disp. art. 488, art. 482 și urm. Cod civil proprietarul și a anexei și magaziei identificate de raportul de expertiză tehnică construcții ing. N. C..
În temeiul art 274 C.pr.civ a fost obligat reclamantul la plata către pârâta O. S. a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată, iar în temeiul dsip. art 502 din OUG nr. 51/2008 a fost obligat reclamantul la plata către stat a sumei de 6287,3 lei.
În temeiul disp. 274 C.pr.civ au fost obligați pârâții T. G. C. și F. C. E. la plata către reclamant a sumei de 8787,3 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții T. G. C., F. C. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a celorlalte două pârâte, motivându-se că eronat a fost admisă această excepție față de cele două pârâte, fără să se țină seama că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în urma unui partaj succesoral privind bunurile rămase de pe urma defuncților M. D., T. C., în contradictoriu cu celelalte două pârâte, fiind necesară asigurarea opozabilității sentinței față de toți succesorii și că recunoașterea în favoarea reclamantului a unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu are ca efect reducerea masei succesorale, impunându-se reanalizarea loturilor ce se cuvin fiecărui moștenitor.
În continuare, apelanții au arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal, interpretându-se eronat probele, inclusiv declarațiile martorilor, nefiind dovedite condițiile posesiei privind caracterul util‚ public al acesteia, netulburarea, exercitarea posesiei sub nume de proprietar, atât timp cât martorii au fost în imposibilitate de a preciza modalitatea dobândirii terenului de către autorii reclamantului, având vârste fragede la data dobândirii terenului de către bunica reclamantului, mai ales că nu s-a făcut dovada decât a unei posesii precare prin simpla îngăduință a proprietarului care nu conferă posesia sub nume de proprietar, neexistând înscrisuri sub semnătură privată privind cumpărarea terenului de către autoarea reclamantului.
De asemenea, apelanții au precizat că acțiunea era inadmisibilă atât timp cât există declarația expresă în cuprinsul acțiunii privind existența unui înscris, aspect confirmat de jurisprudența CEDO privind excluderea dobândirii unui drept de proprietate prin uzucapiune în cazul existenței unei convenții între fostul proprietar și posesorul terenului privind transferul dreptului de proprietate, reclamantul având posibilitatea să solicite în prealabil încheierea la notar a actelor autentice și ulterior formularea prezentei acțiuni, fiind imposibil să-și invoce propria culpă privind neprezentarea înscrisului invocat în condițiile în care a declarat existența unui asemenea înscris.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 17.01.2014.
La data de 25.02.2014 reclamantul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, mai ales că probele administrate în cauză atestă dobândirea terenului în litigiu de către autoarea sa.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.611/05.05.2010 a Judecătoriei S., rămasă irevocabilă în baza deciziilor civile nr. 151/29.03.2011, 1351/28.11.2011 ale Tribunalului Prahova și a Curții de Apel Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de pârâtul T. G. C. împotriva pârâtelor F. C. E., S. M., O. S. și s-a dispus partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncților M. D., decedat la_, T. C., reținute prin încheierea interlocutorie din data de 03.06.2009 conform variantei de lotizare nr.1 de la raportul de expertiză topo completare ing. D. L. M., prin atribuirea în lotul celor doi apelanți-pârâți, în cote egale, în deplină proprietate și posesie a terenului de 2.542 mp. situat în B., ., în schimbul achitării unei sulte de 124.455,67 lei în favoarea celorlalte două pârâte, în timp ce pârâtei S. M. i s-a atribuit în lot imobilul situat în Bușteni, ..30, compus dintr-o casă și un teren de 337 mp., iar pârâtei O. S. i s-au atribuit în lot terenurile de 645 mp. si 815 mp. situate în B., ., nr.56, jud. Prahova, sentință pusă în executare silită la data de 06.06.2012, aspect confirmat de procesul verbal încheiat de B. P. și M. nr.66/2012.
Conform adeverințelor nr.1399/30/07.02.2013,4255/1974,_/30/ 02.10.2012,_/07.09.2012, actelor de stare civilă existente la dosar, certificatului de moștenitor nr.48/23.07.2002, cererii nr.4255/06.06.1974, procesului verbal din 31.07.1974, referatului nr. 4255/31.07.1974, declarației nr.8677/15.12.1982, autoarea reclamantului, A. M. a solicitat la data de 06.06.1974 înscrierea casei proprietate personală edificată în anul 1969 situată în B., . nr.1956 în evidențele fiscale, figurând înscrisă în aceste evidențe începând cu anul 1971 și până în anul 2012 cu imobilul situat în B., ., având un teren de cca. 2500 mp. și o construcție edificată în jurul anului 1968, menționându-se în cadrul evidențelor că a cumpărat terenul de 2500 mp, cu chitanță de la numitul M. D. V. (D.).
În temeiul referatului din data de 31.07.1974, contractului de închiriere din 03.06.1992, figurează înscrisă la poziția nr. 1141 autoarea reclamantului A. M., decedată la 24.07.2003, cu un teren de 2500 mp. pe care a edificat în anul 1969 o locuință, fiind cea care la data de 02.6.1992 a închiriat din construcția situată în B., ., nr.56 o cameră pe termen nelimitat numitului S. V..
Potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei S. privind partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului M. D. terenul situat în B., ., nr.56 în suprafață de 2542 mp., este împrejmuit cu gard de sârmă, teren pe care se află amplasată o locuință aparținând defunctei A. M..
În conformitate cu raportul de expertiză tehnică construcții ing. N. C. valoarea totală a construcțiilor în litigiu situate în B., ., nr. 56 A este de 85.543 lei reprezentând o casă edificată în anul 1968, o anexă edificată în 1994 și o magazie edificată în anul 2000.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică ing. Troașcă A. reiese că terenul în litigiu situat în B., ., nr. 56 A are suprafața totală de 2510 mp., având o valoare de 67.722 lei, fiind folosit de către reclamant, împrejmuit pe toate laturile, teren pe care se află amplasată o casă de locuit și anexe gospodărești.
Martorii O. G., Ș. C. au declarat că terenul în litigiu a fost achiziționat de către autoarea reclamantului A. M. de la autorul pârâților M. D. pe care a edificat o construcție, teren folosit de către mama reclamantului fiind înscris în evidențele agricole pe numele Bunicii reclamantului.
configuratie de a lungul .
Dispozitiile art. 111 cod pr. civila nemodificat, stipuleaza ca partea care are interes poate sa formuleze cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept cu exceptia cazului in care a re posibilitatea formularii cererii in realizarea dreptului.
De asemenea, disp. art. 1837 si urmatoarele cod civil nemodificat, prevad ca uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate constand in exercitarea unei posesii neintrerupte, continue, netulburata si sub nume de proprietar timp de 30 ani asupra bunului respectiv, în timp ce disp. art.1860 Cod civil nemodificat stabilesc că orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune uzucapiunea, să unească posesia sa cu posesia autorului său (joncțiunea posesiilor),însă pentru a putea opera o asemenea joncțiune a posesiilor, între posesorul ulterior și cel anterior trebuie să existe o legătură juridică, în sensul că posesorul anterior al imobilului trebuie să fie autorul celui care invocă joncțiunea.
În conformitate cu disp.art.482 si urm. c.civ. nemodificat proprietatea unui lucru mobil sau imobil da dreptul asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul, . sau artificial, respectiv dreptul de accesiune, caz in care tot ceea ce se uneste si se incorporeaza cu un lucru, se cuvine proprietarului lucrului, astfel incat Codul civil reglementeaza accesiunea imobiliara naturala, respectiv aluviunile, adica cresterile de pamant adunate succesiv, pe nesimtite, la malurile fluviilor si raurilor; avulsiunea constand in adaugarea la pamuntul unui proprietar, a unei mari parti de pamant, rupte din pamantul altui proprietar; insulele si prundisurile.
Totodată, disp.art.488 si urm.c.civ. nemodificat, reglementeaza accesiunea imobiliara artificiala constand in faptul ca proprietarul terenului devine proprietarul constructiilor, plantatiilor facute pe acel teren si anume, doua situatii cand proprietarul terenului face constructii, plantatii pe terenul său cu materialele altei persoane si cand constructiile, plantatiile, sunt facute de catre o persoana cu materialele sale, dar pe terenul ce apartine altuia, distangandu-se situatia constructorilor de buna sau rea-credinta si dreptul acestora la despagubiri, in anumite conditii.
Doctrina și jurisprudența au decis că o persoană fizică sau juridică are calitate procesuală pasivă în cazul în care există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, precum și obligația acestuia de răspunde față de pretențiile formulate împotriva sa.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că autorul pârâților M. D. a deținut în timpul vieții o . imobile printre care și terenul în litigiu de 2542 mp. situat în B., ., nr. 56, în prezent nr. 56A, teren pe care l-a înstrăinat bunicii reclamantului A. M., motiv pentru care aceasta din urmă a solicitat la data de 06.06.1974 înscrierea sa în evidențele fiscale ale localității B. cu acest teren și o construcție edificată în anul 1968-1969 pe acest teren, dată de la care autoarea reclamantului A. M. a figurat înscrisă în evidențele agricole începând cu anul 1974 și până în prezent cu imobilele sus menționate constând în teren de 2542 mp. și construcții, efectuându-se mențiuni în evidențele agricole privind achiziționarea terenului de către autoarea reclamantului în temeiul unei chitanțe, de la numitul M. D.V. (D.), autorul pârâților, fiind cea care a achitat impozitele și taxele aferente imobilelor și asupra cărora a exercitat o posesie începând cu anul 1974 și până la decesul acesteia intervenit la data de 24.07.2003.
Pe de altă parte, potrivit sentinței civile nr.611/05.05.2010 a Judecătoriei S., rămasă irevocabilă, în urma partajării bunurilor rămase de pe urma defunctului M. D. s-a atribuit în lotul apelanților terenul în litigiu de 2542 mp. situat în B., . nr.56A, în timp ce celorlalte două pârâte în calitate de moștenitoare ale defunctului li s-au atribuit în loturi imobilele situate în Bușteni, ..30 și respectiv B., ., nr. 56 A.
Ca atare, atât timp cât începând cu anul 1973 autoarea reclamantului s-a înscris în evidențele fiscale cu terenul în litigiu de 2542 mp., teren pe care a edificat încă din anul_-1969 o construcție, imobile folosite efectiv de către autoarea reclamantului în timpul vieții până la data decesului acesteia, respectiv 24.07.2003, dată de la care au fost preluate de mama reclamantului, de reclamantul însuși, înseamnă că în realitate autoarea reclamantului, A. M. a exercitat o posesie continuă, utilă, neîntreruptă și sub nume de proprietare asupra întregului imobil în litigiu constând în terenul de 2542 mp. și construcțiile amplasate pe acest teren de peste 30 de ani, posesie care conferă în favoarea acesteia și implicit în favoarea reclamantului, în calitate de moștenitor legal al defunctei A. M. un drept de proprietate dobândit prin uzucapiune, fiind de bună credință la data preluării în patrimoniul său a acestui imobil.
De fapt, în condițiile în care autoarea reclamantului, A. M. s-a înscris în evidențele agricole, fiscale ale localității B. cu imobilul în litigiu constând în teren de 2542 mp. și o casă începând cu anul 1973, imobile pe care le-a folosit permanent, fiind considerată proprietara acestora și asupra cărora a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune în urma efectuării actelor materiale constând în stăpânirea efectivă a acestor imobile începând cu anul 1968-1969, data edificării construcției pe teren, înseamnă că la data decesului numitului M. D. intervenit la 19.11.1971 nu mai exista în patrimoniul acestuia terenul în litigiu de 2542 mp., motiv pentru care moștenitorii acestuia, respectiv pârâții se aflau în imposibilitate legală să solicite partajarea acestui bun și atribuirea terenului sus menționat în lotul unuia sau altuia dintre moștenitori, mai ales că aceștia au cunoscut că pe teren se afla o construcție aparținând autoarei reclamantului, o împrejmuire, aspect confirmat de raportul de expertiză topo ing. D. L. M. în cadrul căruia s-a specificat că pe terenul de 2542 mp se află o construcție aparținând defunctei A. M..
De altfel, în condițiile în care reclamantul nu a figurat ca parte în acțiunea civilă privind partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului M. D., soluționată prin sentința civilă nr.611/ 05.05.2010, sentință în temeiul căreia s-a atribuit terenul în litigiu în lotul apelanților pârâți, o asemenea hotărâre judecătorească nu este opozabilă reclamantului și nu atestă dreptul de proprietate al celor doi apelanți asupra acestui teren în contradictoriu cu reclamantul, întrucât la stabilirea efectelor juridice produse de această hotărâre judecătorească în ceea ce privește părțile din prezenta cauză se analizează dacă, într-adevăr, la data decesului numitului M. D., autorul pârâților, în raport de pretențiile formulate de reclamant, se afla sau nu în patrimoniul defunctului terenul în litigiu, teren care fusese înstrăinat în timpul vieții de către defunct în favoarea autoarei reclamantului încă din anul 1968-1969, aspect confirmat de mențiunile înserate în registrele agricole la momentul înscrierii autoarei reclamantului în anul 1973 cu acest teren privind modalitatea de dobândire de către defuncta A. M. a acestui teren și anume „prin cumpărare în baza unui înscris sub semnătură privată de la numitul M. D.”.
O dovadă în acest sens o reprezintă nu numai mențiunile înserate în cuprinsul evidențelor agricole în anul 1974, ci și conținutul raportului de expertiză tehnică ing. D. L. M. efectuat în cadrul dosarului de partaj soluționat prin sentința civilă nr.611/2010 conform căruia pe terenul de 2542 mp. se află edificată o casă aparținând defunctei A. M., împrejurare care atestă că, într-adevăr, terenul în litigiu a fost folosit efectiv de către autoarea reclamantului și nicidecum de către defunctul M. D..
Dacă, într-adevăr, autorul pârâților M. D. și implicit moștenitorii acestuia, respectiv pârâții ar fi folosit terenul în litigiu începând cu anul 1971, ulterior decesului numitului M. D., ar fi însemnat ca pe terenul respectiv să fie edificată o casă de către defunct sau moștenitorii acestuia și nicidecum de către autoarea reclamantului, împrejurarea care demonstrează în realitate inexistența în patrimoniul defunctului la data decesului acestuia a terenului în litigiu și implicit nedeținerea acestui teren de către defunct în timpul vieții începând cu anul 1968-1969..
Mai mult chiar, în condițiile în care la data decesului autorului pârâților, M. D., nu se mai afla în patrimoniul acestuia terenul în litigiu înseamnă că moștenitorii defunctului, respectiv pârâții din prezenta cauză erau în imposibilitate de a partaja acest teren, de a fi atribuit în lotul unuia sau altuia dintre aceștia, iar în cazul în care reclamantul a dobândit în calitate de moștenitor al defunctei A. M. un drept de proprietate asupra terenului în litigiu înseamnă că recunoașterea în favoarea reclamantului a acestui drept asupra terenului în litigiu pe cale judecătorească trebuie să fie opozabilă tuturor moștenitorilor defunctului M. D. care la rândul lor ar fi putut invoca un pretins drept de proprietate asupra terenului, indiferent de lotul în care s-a atribuit acest teren, existând identitate între persoana tuturor pârâților și cei despre care se pretind a fi obligați în raportul juridic dedus judecății.
În realitate, în condițiile în care autoarea reclamantului a dobândit un drept de proprietate asupra terenului, edificând pe acest teren diferite construcții, respectiv o casă și anexe gospodărești, înseamnă că în speță proprietarul terenului devine și proprietarul acestor construcții în baza disp. art.482 și urm cod civil nemodificat, mai ales că toate aceste construcții au fost edificate de către autoarea reclamantului pe cheltuiala sa exclusivă, cu materiale proprii.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea, constatând în baza disp. art.482 și urm., art.1846 și urm. cod civil nemodificat, dobândirea prin uzucapiune de către reclamant a unui drept de proprietate asupra imobilelor situate în B., ., nr.56A, compus dintr-un teren în suprafață reală de 2510 mp. și o casă, împreună cu anexe gospodărești, fiind însă admisă eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor O. S. și S. M., inclusiv prin încheierea din data de 17.04.2013, deoarece în realitate în prezenta cauză cele două pârâte au calitate procesuală pasivă, calitate determinată de faptul că acestea sunt moștenitoarele defunctului M. D., iar în temeiul acestei calități, acestea ca și apelanții pot pretinde anumite drepturi care ar fi aparținut autorului lor asupra terenului în litigiu, neavând relevanță că în urma soluționării acțiunii de partaj succesoral terenul în litigiu ar fi fost atribuit în lotul apelanților, mai ales că toți pârâții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, aveau obligația să cunoască în mod real bun urile rămase de pe urma defunctului, să pretindă drepturi numai cu privire la bunurile aflate efectiv în patrimoniul autorului lor la data decesului acestuia.
Susținerile apelanților în sensul că eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte, fără să se țină seama de partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncților M. D., T. C., în contradictoriu cu aceste pârâte, fiind necesară asigurarea opozabilității sentinței față de toți succesorii și că recunoașterea în favoarea reclamantului a unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu are ca efect reducerea masei succesorale,impunându-se reanalizarea loturilor, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, toate persoanele care au calitatea de moștenitori legali ai defunctului M. D. pot pretinde anumite drepturi asupra terenului în litigiu, invocând dobândirea acestuia de către autorul lor, iar pretențiile formulate de către reclamant cu privire la recunoașterea în favoarea acestuia a unui drept de proprietate, nu pot fi valorificate decât față de toate persoanele care au calitatea de moștenitoare ale defunctului M. D., neavând relevanță modalitatea de finalizare a împărțirii bunurilor care ar fi aparținut defuncților, în caz contrar, existând riscul ca oricând cele două pârâte să pretindă anumite drepturi față de reclamant cu privire la terenul în litigiu, ceea ce este inadmisibil.
Afirmațiile apelanților în sensul că sentința ar fi fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal, interpretându-se eronat probele, declarațiile martorilor, nefiind dovedite condițiile posesiei privind caracterul util‚ public, netulburarea, exercitarea sub nume de proprietar, martorii fiind în imposibilitate de a preciza modalitatea dobândirii terenului de către autorii reclamantului, având vârste fragede la data dobândirii terenului de către bunica reclamantului, nu pot fi avute în vedere întrucât la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății s-a ținut seama de dispozițiile legale incidente în cauză, de toate probele administrate, inclusiv evidențele agricole care atestă exercitarea unei posesii în mod real, efectiv de către autoarea reclamantului începând cu anul 1968-1969 asupra imobilelor în litigiu, iar martorii au furnizat informații percepute personal care se coroborează cu actele existente la dosar, nefiind necesară precizarea anumitor date privind vârsta, modalitatea în care ar fi intrat în stăpânirea terenului autoarea reclamantului,
Apărările apelanților conform cărora nu s-ar fi făcut dovada decât a unei posesii precare prin simpla îngăduință a proprietarului care nu conferă posesia sub nume de proprietar, neexistând înscrisuri privind cumpărarea terenului de către autoarea reclamantului, acțiunea fiind inadmisibilă atât timp cât există declarația expresă în cuprinsul acțiunii privind existența unui înscris, aspect confirmat de jurisprudența CEDO, fiind exclusă dobândirea prin uzucapiune a unui drept de proprietate în cazul existenței unei convenții între fostul proprietar și posesorul terenului, nu au relevanță în cauză deoarece imposibilitatea prezentării de către reclamant a înscrisului invocat în cuprinsul acțiunii nu reprezintă un impediment legal privind recunoașterea în favoarea reclamantului a unui drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu, în calitate de moștenitor al autorilor săi, drept necondiționat de existența unui înscris, iar în speță reclamantul are nevoie de o hotărâre judecătorească prin care să i se conserve, să i se recunoască pe cale judecătorească dreptul de proprietate asupra imobilelor, drept contestat la un moment dat de către toți moștenitorii defunctului M. D. prin includerea terenului în litigiu la masa de partaj, în baza sentinței civile nr.611/2010, mai ales că doctrina și jurisprudența au recunoscut o asemenea posibilitate în baza disp. art.1846 și urm cod civil nemodificat, art. 111 cod pr. civilă.
Motivele invocate de către apelanți potrivit cărora reclamantul avea posibilitatea să solicite încheierea la notar a actelor autentice, fiind imposibil să-și invoce propria culpă privind neprezentarea înscrisului invocat în condițiile în care a declarat existența acestuia, sunt nefondate întrucât indiferent de susținerile reclamantului din cuprinsul acțiunii, susțineri care se coroborează cu mențiunile înserate în cuprinsul evidențelor agricole privind modalitatea de dobândire a terenului de către autoarea reclamantului în baza unei chitanțe încheiată cu autorul pârâților la 28.04.1968 privind terenul în litigiu, reclamantul nu avea obligația să solicite încheierea unui contract autentic de vânzare-cumpărare la notar, în condițiile în care toți pârâții au contestat prin includerea la masa de partaj dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu, mai ales că reclamantul a fost de bună credință, chemându-i în judecată pe toți pârâții pentru a-și valorifica pe cale judecătorească drepturile dobândite de la autoarele sale.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că cele două pârâte S. M. și O. S. au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, existând identitate între persoana acestora și persoanele care sunt obligate în raportul juridic dedus judecății, în baza disp. art.296 cod pr. civilă va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată și încheierea din data de 17.04.2013 în sensul că va respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor O. S., S. M. și va admite acțiunea formulată de reclamant și împotriva acestor pârâte, urmând să fie menținute restul dispozițiilor sentinței, ca fiind legale și temeinice.
În baza disp. art.274, 277 cod pr. civilă, vor fi obligate intimatele S. M., O. S. la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, reprezentând onorariu avocat, ținându-se seama de culpa procesuală a acestora în ceea ce privește invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Se va lua act că apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți T. G. C., domiciliat în Slatina, ., ., jud. O., F. C. E., domiciliată în Timișoara, ..7, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 2645/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimatul reclamant M. B. C. domiciliat în B., ., nr.56 A, jud. Prahova și intimatele pârâte O. S., domiciliată în București, ., nr.20, sector 6, și în București, ..16, ., ., sector 3, S. M., domiciliată în Bușteni, .. 30, jud. Prahova și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată și încheierea din data de 17.04.2013 în sensul că respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor O. S., S. M. și admite acțiunea formulată de reclamant și împotriva acestor pârâte.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatele S. M., O. S. la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Ia act că apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. C. C. D. E.
GREFIER,
I. N. Cardașol
fiind în CO semnează
P. Grefier,
operator date cu caracter personal 5595
red. CM/ tehnored. TS
7 ex./14.07.2014
d.f._ Judec. Câmpina
j.f. C. T. C. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1460/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1951/2014.... → |
|---|
