Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1460/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1460/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 2632/331/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1460
Ședința publică din data de 02.12.2014
PREȘEDINTE: N. C.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor C. B. D., CNP_, cu domiciliul în ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/27.08.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., la data de 03.10.2014, sub nr._, executorul judecătoresc P. A. a solicitat încuviințarea executării silite în toate modalitățile de executare și autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contraventiei . 11 nr._/07.11.2011.
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii menționate pentru recuperarea creanței în cuantum de 28 euro– reprezentând tarif de despăgubire, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
În susținerea cererii, potrivit dispozițiilor art. 665 al. 1 C., la dosar au fost atașate următoarele înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: cererea de executare formulată de creditoare, titlurile executorii, dovada de îndeplinire a procedurilor de comunicare a proceselor verbale, încheierea executorului judecătoresc prevăzută de disp. art. 664 alin. 1 C., precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prin încheierea de ședință din data de 07.10.2014 Judecătoria Vălenii de M. a respins cererea de încuviințare a executării silite,ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin procesele-verbale de constatare a contravenției încheiate de intimată, debitorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002. Prin aceleași procese-verbale, debitorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în forma în vigoare la acel moment.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța de fond a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța de fond a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent și a respins cererea de încuviințare executare silită, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii și încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul Verbal de Constatare a Contravenției.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
A precizat apelanta că procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
A susținut apelanta că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr. 10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar la data de 03.11.2014
Legal citat intimatul debitor nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform procesului verbal de constatare a contravenției R 11 nr._/07.11.2011, intimatul – debitor a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002 constând în aceea că la data de 07.11.2011, autovehicul aparținând acestuia a circulat pe DN 1, localitatea Românești, jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să achite și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, procesul-verbal de contravenție fiind comunicat contravenientului, la data de 22.11.2011, fila 8 dosar fond.
Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc P. A., creditoarea a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului, cerere admisă prin încheierea din data de 07.10.2014 de către executorul judecătoresc și în baza căreia a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție sus-menționat, motivat de faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar art. 37din același act normativ prevede că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Art. 622 c.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu astfel cum prevăd disp. art. 628 c.pr.civ.
De asemenea, conform art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 c.pr.civ.
Art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executori o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza procesului verbal de constatare a contravenției intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, proces-verbal de contravenție comunicat contravenientului prin afișare la domiciliul acestuia așa cum s-a arătat mai sus și, întrucât contravenientul nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire, creditoare a procedat la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal sus-menționat, înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare fiind admisă de Executorul judecătoresc P. A..
Ca atare, atât timp cât prin proces verbal de contravenție contravenientul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 de euro, proces verbal a fost comunicat contravenientului la data de 22.11.2011 și împotriva căruia contravenientul nu a formulat plângere contravențională, înseamnă că acest proces verbal atestă existența unei creanțe certe, dovedită prin însuși procesul-verbal sus-menționat, lichidă, în condițiile în care cuantumul acesteia este strict prevăzut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și exigibilă, fiind ajunsă la scadență prin expirarea termenului de plată a acestui tarif, caz în care un asemenea proces verbal care a fost comunicat contravenientului și atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalități, mai ales că OG 2/2001 prevede în cazul proceselor verbale de contravenție un caracter executoriu, impunându-se încuviințarea executării silite a acestuia în temeiul art. 622 c.pr.civ.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, fără să țină seama că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 622 și urm. c.pr.civ., art. 27 din OG 2/2001.
Criticile apelantei în sensul că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art. 37 din OG 2/2001, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, textul de lege invocat prevedea că procedura de comunicare a procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, legiuitorul lăsând astfel la latitudinea creditorului modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, procedura comunicării la domiciliul sau sediul contravenientului având caracter alternativ și nicidecum subsidiar, or, în speță, cât timp procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului în modalitatea afișării la domiciliul acestuia, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal de comunicare conform dispozițiilor legale aplicabile, înseamnă că procesul verbal constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate în sensul art. 37 din OG 2/2001.
Faptul că prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a statuat că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, nu afectează, în cauză, caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de contravenție în condițiile în care această decizie a fost pronunțată în anul 2013, cu mult ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, neputând produce efecte juridice cu privire la acesta în condițiile în care o asemenea decizie nu retroactivează, fiind obligatorie și devenind aplicabilă în sensul că-și produce efecte în raport cu procesele-verbale emise ulterior publicării sale în Monitorul Oficial.
Pretențiile apelantei conform cărora procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, nu a fost contestat și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art. 37 din OG 2/2001, făcând dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, constând în tariful de despăgubire care reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat, au relevanță în cauză întrucât, atât timp cât procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului iar acesta nu s-a prevalat de procedura prevăzută de lege în favoarea sa de a formula plângere contravențională, înseamnă că procesul verbal prin care s-a stipulat obligația contravenientului de a achita tariful de despăgubire în sumă de 28 de euro atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând titlu executoriu, creditoarea fiind îndreptățită să procedeze la executarea silită a contravenientului pentru recuperarea creanței sale.
Susținerile apelantei în sensul că în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite, judecătorul fondului realizează doar o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, potrivit art. 665 c.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai în anumite condiții expres prevăzute de textul de lege, printre care și acelea conform cărora înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, există alte impedimente prevăzute de lege, ceea ce înseamnă că, cu ocazia soluționării cererii de încuviințare a executării silite instanța de executare are numai obligația de a verifica, formal, caracterul de titlu executoriu al înscrisului supus executării silite, existența sau inexistența în sine a unei dovezi de comunicare pur și simplu, fără nicio altă condiție a titlului de creanță, respectiv caracterul creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă și să nu existe alte impedimente la executare.
Or, în cauză, este cert că procesul verbal de contravenție prin care s-a prevăzut obligația intimatului vizând plata sumei de 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire, proces verbal care a fost comunicat acestuia prin afișare la domiciliu, nefiind contestat, atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituind titlu executoriu, fiind astfel susceptibil de a fi pus în executare.
Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, dacă acesta a fost comunicat în mod legal, dacă a fost adus efectiv la cunoștința contravenientului, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de contravenție în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite și care pot fi tranșate numai cu ocazia exercitării altor căi prevăzute de lege.
Astfel, chiar dacă decizia 10/2013 prevede modalitatea de comunicare a procesului verbal în sensul că procedura de comunicare prin afișare la domiciliu este subsidiară modalității de comunicare prin poștă cu aviz de primire, nu înseamnă că, în cauză, procesul verbal de contravenție nu constituie titlu executoriu și nu poate fi pus în executare cât timp pe de o parte, decizia invocată nu retroactivează și deci nu produce efecte juridice asupra modalității de comunicare a procesului verbal pus în executare, iar pe de altă parte, modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite în cadrul căreia se analizează, formal, dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dacă procesul-verbala fost comunicat contravenientului, celelalte aspecte referitoare la legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia modalității de realizare a comunicării procesului-verbal constituie apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare pe calea procedurilor prevăzute de lege, cu caracter contencios, în condițiile în care pentru dovedirea acestei vătămări sunt necesare probe care se încuviințează și administrează cu respectarea principiului contradictorialității părților, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la momentul încuviințării executării silite instanța din oficiu să invoce, de plano, din oficiu, împrejurări care vizează nulități relative și nicidecum absolute și care reprezintă atributul exclusiv al persoanei care ar fi suferit o vătămare în acest sens.
În caz contrar, ar însemna ca, prin respingerea cererii de încuviințare a executării silite, creditoarea, deși deține un titlu executoriu, să fie împiedicată să-și exercite dreptul de a-l pune în executare în vederea recuperării creanței sale, ceea ce este inadmisibil, contrar dispozițiilor legale în materia executării silite, cu consecințe negative, aflându-se în situația să nu-și valorifice niciodată un titlu de creanță necontestat o perioadă îndelungată de timp de către debitor, singurul în măsură să conteste titlul executoriu și implicit modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare a acestuia.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că au fost îndeplinite prevederile art. 665, alin. 1 – 4 C.p.c, va admite apelul declarat de către apelanta-creditoare potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c și va schimba în tot încheierea atacată în sensul că va admite cererea și va încuviința executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției .> R 11 nr._/07.11.2011, emis pe numele intimatului debitorC. B. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor C. B. D., CNP_, cu domiciliul în ., județul Prahova și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea și dispune încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de contravenție .>R 11 nr._/07.11.2011, emis de apelanta - creditoare, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. D. G.
Fiind in c.o semneaza Presedintele instanței
GREFIER,
A. Ș. P.
operator de date cu caracter personal 5595
red. DG./tehnored. TS.
5 ex./23.12. 2014
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. D. G. C. I.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/07.11.2011, emis de creditoarea COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului C. B. D. CNP_, cu domiciliul în ., județul Prahova, pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite.
Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 370/2014. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 427/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
