Cereri. Sentința nr. 1640/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1640/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 7773/105/2012**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1640
Ședința publică din data de 02.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Ș. O.-C.
Asistent judiciar: G. C.
Asistent judiciar: F. M.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul C. R. N., domiciliat în Târgoviște, .. 52, ., în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul social în București, ., Sector 6, cauză venită spre rejudecare, potrivit deciziei civile nr. 2765/18.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul C. R. N., personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței cu privire la ce solicită prin această acțiune, reclamantul arată că i s-a emis o fișă fiscală greșită de la firmă, a depus actele la Primărie, aceasta i-a respins dosarul și a fost din nou la firmă pentru a-i elibera altă fișă fiscală. Solicită obligarea pârâtei să-i plătească banii pentru perioada cât a fost in îngrijire copil. Solicită plata acestei sume din 2012, obligarea la plata indemnizației pentru creștere copil. Mai arată că nu știe cine ar trebui să-i plătească această sumă de bani, Primăria i-a respins dosarul. Mai arată că dosarul se depune la Primărie, iar banii tot de al Primăriei ar trebui să-i încaseze.
Instanța ia act de precizările reclamantului în sensul că prezenta cauză are ca o obiect o acțiune în pretenții, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.
Având cuvântul, reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reclamantului asupra fondului cauzei.
Reclamantul, având cuvântul, solicită ca firma să-i plătească indemnizația pentru creștere copil pe care ar fi trebuit să o plătească Primăria și pe care nu a plătit-io întrucât fișa fiscală eliberată nu a fost corectă. Solicită plata indemnizației din luna ianuarie 2012.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul C. R. N. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună definitivarea dosarului pentru încasarea drepturilor bănești legale aferente perioadei pentru care a solicitat suspendarea contractului individual de muncă pentru îngrijirea copilului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat al societății pârâte, cu contract de muncă individual cu termen nelimitat începând cu data de 02.06.2010, iar prin Decizia nr. 5/27.02.2012 s-a dispus, la solicitarea sa, suspendarea contractului de muncă pentru îngrijire copil începând cu data de 01.03.2012.
În dovedireacererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, cuponul de plată prestații asistență socială nr._ din luna noiembrie 2012, decizia nr. 5/27.02.2012, acte de identitate, contractul individual de muncă nr._/01.06. 2010, certificatul de naștere al minorului C. Nikolas R., certificatul de cazier judiciar, fișa fiscală pentru anul 2011, adeverințe emise de pârâtă, cererea pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului și alocației de stat pentru copii.
Prin încheierea de ședință din data de 04.09.2013 pronunțată de Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă excepția nelegalei compuneri a instanței invocată din oficiu, dispunându-se transpunerea dosarului la Secția I Civilă a Tribunalului Prahova, sens în care a fost înaintat dosarul președintelui secției în vederea repartizării, conform art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, asupra cererii de transpunere a cauzei la secția I civilă, la un complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, s-a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 153 lit. a) din Legea 263/2010, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale. Totodată, potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 36 alin. 3 și art. 55 din Legea 304/2004 stipulează că pricinile privind conflictele de munca și asigurări sociale se soluționează, în primă instanță, de complete specializate în a căror compunere intră doi asistenți judiciari.
Așadar, cererile privind drepturi sau obligații de asigurări sociale se soluționează, având în vedere principiul specializării, dar și compunerea completului de judecată, numai de complete anume infinitate, context în care, față de dispozițiile legale precizate și ale art.99 alin.2 din R.O.I., a fost scoasă cauza de pe rolul completelor specializate de contencios administrativ și transpusă la Secția I Civilă a Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.09.2013.
Prin nota de ședință depusă la data de 22.07.2013, . - societate în reorganizare, a învederat că, în speță, această societate este cea care calitate procesuală pasivă, iar nu sucursala din Ploiești (f. 4), astfel încât, la termenul de judecată din data de 21.10.2013 s-a dispus, cu respectarea principiului disponibilității părților care guvernează procesul civil, introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a ., fapt care a atras, pe cale de consecință, scoaterea din cauză, din aceeași calitate, a pârâtei ..
În raport de susținerile reclamantului C. R. N., pârâta . – societate în reorganizare judiciară, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei de obiect a acțiunii, sens în care s-a solicitat constatarea nulității cererii de chemare în judecată, precum și a inadmisibilității cererii „în contencios administrativ”, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 21.10.2013, reclamantul C. R. N. a precizat că acțiunea vizează plata drepturilor bănești aferente perioadei ianuarie la zi.
Prin sentința civilă nr. 2765/18.11.2013 Tribunalul Prahova a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești care se cuvin acestuia aferente perioadei concediului parental, începând cu data nașterii minorului C. Nikolas R. - 13.01.2012 și până la împlinirea vârstei de 2 ani și a respins excepțiile lipsei de obiect și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 C.proc.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâta . prin întâmpinare, este cunoscut faptul că acțiunea civilă are ca obiect protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Obiectul acțiunii civile se concretizează în raport de forma concretă de manifestare a acesteia. Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenția concretă a reclamantului (în speță, plata unor drepturi bănești), cu precizarea că, potrivit literaturii de specialitate, obiectul acțiunii civile trebuie să fie licit, posibil și determinat.
În speță, așa cum s-a mai arătat, obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul C. R. N. vizează obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferent perioadei concediului parental, începând cu data nașterii minorului C. Nikolas R. - 12.01.2012 la zi, context în care este evident că, din acest punct de vedere, acțiunea are un obiect strict determinat, licit și posibil, motiv pentru care excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâta S.C. Teleconstrucția SA București a fost respinsă.
Referitor la excepția „inadmisibilității cererii în contencios administrativ”, s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 04.09.2013, Tribunalul Prahova - Secția a - II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a admis excepția nelegalei compuneri a instanței invocată din oficiu și a dispus transpunerea dosarului la Secția I Civilă a Tribunalului Prahova, sens în care dosarul a fost înaintat președintelui acestei din urmă secții în vederea repartizării, conform art.99 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ceea ce înseamnă că, procedându-se în acest mod, instanța inițial sesizată s-a dezinvestit, pricina fiind înaintată și, respectiv soluționată de Secția I Civilă a Tribunalului Prahova.
Pentru aceste motive, și excepția „inadmisibilității cererii în contencios administrativ” a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar s-a reținut că, potrivit contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. Prahova sub nr._/01.06.2010, reclamantul C. R. N. a fost angajat în cadrul . Ploiești - punctul de lucru Târgoviște, pe perioadă nedeterminată, în funcția de muncitor necalificat.
Ca urmare a nașterii, la data de 13.01.2012, a minorului C. Nikolas R. rezultat din relația de concubinaj a reclamantului C. R. N. cu numita C. A.-M., . 9 Ploiești a emis decizia nr. 5/27.02.2012 prin care s-a dispus ca, începând cu data de 01.03.2012, dată fiind cererea formulată de reclamant și înregistrată sub nr. 61/17.02.2012, se suspendă contractul individual de muncă al acestuia, potrivit art. 51 alin. 1 lit. c) din Codul muncii. Conform adeverinței nr.291/07.09.2011 eliberată de S.C. Teleconstrucția S.A. București, reclamantul C. R. N. a avut calitatea de salariat și i s-a reținut și virat lunar contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, potrivit Legii 95/2006.
Literatura de specialitate a statuat că reglementarea instituției suspendării contractului individual de muncă constituie o modalitate de protecție a salariatului împotriva concedierii sale în cazurile în care acesta nu își execută, temporar, obligația de a presta munca din motive care nu îi sunt imputabile.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, reținându-se pe de o parte, imposibilitatea reclamantului de a mai presta muncă în favoarea angajatorului din motive care nu sunt imputabile acestuia, respectiv nașterea minorului C. Nikolas R., iar pe de altă parte, veniturile realizate de reclamant în ultimele 12 luni anterior datei nașterii copilului, tribunalul, în baza art.1, 2 și 25 din O.U.G. nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, actualizată, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor bănești care se cuvin acestuia aferente perioadei concediului parental, începând cu data nașterii minorului C. Nikolas R. - 13.01.2012 și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta .>, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 918/09.04.2014 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de pârâta . sentinței civile nr. 2765/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova și, pe cale de consecință a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această decizie,Curtea a reținut că suntîntemeiate criticile formulate de recurentă, constatând cu privire la arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, că reclamantul intimat, are obligația să facă o concisă expunere a împrejurărilor de fapt care susțin pretenția sa. Motivarea în fapt este obligatorie, trebuie să fie expusă cât mai clar, concis, complet și convingător, iar pentru a fi dovedită se poate cere încuviințarea oricărui mijloc de proba legal.
Referitor la petitul acțiunii, singurul act normativ cu incidență în cazul drepturilor bănești, care fac obiectul prezentului dosar este OUG 111/2010 care la articolul 14 prevede că după ce Primăria analizează cererea solicitantului îndemnizației sau stimulentului de inserție și documentele anexate acesteia, se pronunță în 15 zile prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, emisă de directorul executiv, iar dacă persoana solicitantă nu este mulțumită de soluție, are posibilitatea de a formula contestație împotriva acestei decizii, care se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. în sprijinul faptului că procedura vizată de reclamant se întemeiază pe dispozițiile legale sus-menționate, sunt relevante actele depuse la dosarul cauzei, toate acestea relevând intenția reclamantului intimat, aceea de a beneficia de aceste drepturi plătite de la bugetul asigurărilor sociale, în conformitate cu dispozițiile legale.
Pe lângă aspectele sus menționate, Curtea a reținut că intimatul reclamant nu a depus însă la dosar și decizia prin care Primăria i-a rezolvat cererea privind acordarea îndemnizației solicitate.
Mai mult decât atât, reclamantul intimat nu s-a adresat societății recurente pentru a solicita un document nou sau rectificarea vreunui document în definitivarea dosarului depus la Primărie, cu toate că a afirmat că fișa fiscală eliberată nu a fost corect întocmită.
De asemenea, nu s-au produs dovezi în sensul că a depus contestație la Primărie, ci a ales o cale neadecvată pentru a-și asigura sursa financiară pe durata creșterii copilului.
Relativ la fișa fiscală, Curtea a reținut că nici reclamantul intimat și nici instanța nu au analizat acest aspect, faptul că aceasta a fost întocmită în mod corect de către societate, fișa fiscală care are rolul de a evidenția impozitul plătit de angajator pentru salariatul său, fără relevanță în întocmirea dosarului pentru îndemnizația lunară pentru creșterea copilului.
Pe lângă toate aceste aspecte, Curtea a mai reținut că, în prezenta cauză, este necesar să se stabilească obiectul cererii de chemare în judecată și în funcție de acesta să se determine competența și calitatea procesuală pasivă a pârâtei, respectiv cadrul procesual, considerente pentru care, conform disp. art. 312 C.proc.civ., prin raportare la disp. art. 315 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentința primei instanțe și a trimis cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Prahova, spre rejudecare, dispunând ca instanța, cu ocazia rejudecării, în vederea aflării adevărului, a stabilirii raporturilor juridice existente între părți să administreze probatoriile care se impun și să țină cont de toate apărările pe care părțile înțeleg să le formuleze în dovedirea pretențiilor lor.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20.05.2014, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 02.07.2014, ținând seama de considerentele deciziei de casare, în baza art. 315 C.proc.civ., tribunalul a pus în vedere reclamantului să indice obiectul și cauza prezentei cereri de chemare în judecată.
Astfel, reclamantul a arătat că își întemeiază prezenta acțiune pe instituția răspunderii civile delictuale, solicitând obligarea pârâtei . său angajator, la plata sumei de bani pe care nu a mai putut-o primi de la Primăria Ploiești, cu titlu de indemnizație pentru concediul paternal, reclamantul susținând că nu a mai primit acești bani pentru că fostul său angajator, pârâta din prezenta cauză, nu a întocmit în mod corespunzător anumite acte pe care el trebuia să le depună la primărie, în vederea întocmirii dosarului pentru indemnizație.
Prin urmare, susținerile pârâtei cu privire la pretinsa lipsă de obiect a acțiunii reclamantului nu mai pot fi primite, atâta timp cât, urmare a dispozițiilor deciziei de casare, instanța învestită cu rejudecarea cauzei a clarificat obiectul acțiunii, plecând de la precizările formulate chiar de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Reclamantul C. R. N. a fost angajatul societății pârâte ., punctul de lucru Târgoviște, în funcția de muncitor necalificat, în baza Contractului Individual de Muncă înregistrat sub nr._/01.06.2010 la ITM Prahova, fiind angajat pe durată nedeterminată.
D. fiind faptul că la data de 13.0.2012 s-a născut fiul său, C. Nikolas R., la solicitarea expresă a reclamantului (cererea nr. 61/17.02.2012), prin Decizia nr. 5/27.02.2012 emisă de pârâtă, s-a dispus suspendarea contractului de muncă al reclamantului, începând cu 01.03.2012 în temeiul prevederilor art. 51 alin. 1, lit. „c” din Codul Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din OUG 111/2010, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pot beneficia opțional de un concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară.
În vederea obținerea acestor drepturi, conform art. 13 din OUG 111/2010,aceste drepturi se acordă doar urmare a unei cereri formulate de persoana îndreptățită, cerere însoțită de anumite înscrisuri menționate în mod expres de lege.
Printre aceste înscrisuri, art. 13 lit. d din OUG 111/2010 prevede și dovada eliberată de angajator sau organele competente privind veniturile realizate, cu alte cuvinte fișa fiscală emisă de angajator și care cuprinde veniturile realizate de angajatul său, solicitant al îndemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.
Prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată la termenul din data de 02.07.2014, reclamantul a susținut că nu a putut beneficia de aceste sume de bani, pe motiv că societatea pârâtă, fostul său angajator, nu ar fi completat în mod corespunzător această fișă fiscală. Prin urmare, a solicitat, în temeiul răspunderii civile delictuale, obligarea societății pârâta la plata sumelor de care ar fi trebuit să beneficieze în baza OUG 111/2010, și de care a fost privat, prin această pretinsă faptă ilicită a pârâtei.
Răspunderea civilă delictuală este reglementată de dispozițiile art. 998-999 C. civ., iar potrivit acestor reglementări, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesar sa fie îndeplinite cumulativ (simultan) următoarele condiții: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații; existența unui prejudiciu; raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciu; vinovăția celui care a săvârșit fapta culpabilă.
Din probele administrate în prezenta cauză, tribunalul constată că reclamantul nu a dovedit că sunt îndeplinite cumulativ aceste 4 elemente (condiții), în privința societății pârâte, prin urmare, acțiunea în pretenții formulată de acesta este neîntemeiată.
Astfel, deși reclamantul a susținut că a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 13 din OUG 111/2010, în vederea acordării indemnizației de concediu, nu a depus la dosar o dovadă certă în acest sens. De asemenea, reclamantul a susținut că primăria nu a dat curs acestei solicitări, pretinzând că documentația aferentă acestui tip de cerere nu a fost întocmită în mod corespunzător, însă, la fel, reclamantul nu a prezentat nici un înscris pentru a proba susținerile sale.
Se mai observă faptul că, potrivit prevederilor art. 14 din același act normativ, cererile de acordare a indemnizației se soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la agenția teritorială, prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, emisă de directorul executiv, care se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, iar contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Or, în cauza de față, reclamantul nu a adus precizări cu privire la faptul dacă, în situația în care, într-adevăr, i s-ar fi respins solicitarea de acordare a indemnizației, a înțeles să formuleze contestație împotriva eventualei decizii de respingere a cererii. Așadar, tribunalul apreciază că, atâta timp cât reclamantul nu a uzat de toate mijloacele legale pentru a beneficia de drepturile care i s-ar fi cuvenit, acesta nu este îndreptățit să solicite de pârâtă despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea acestor drepturi de asigurări sociale.
Pe de altă parte, reclamantul nu a arătat în mod concret în ce a constat fapta ilicită a pârâtei, cu ocazia întocmirii acelei fișe fiscale, și care ar fi fost de natură a-l împiedica să obțină acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani. Din acest motiv, tribunalul nu poate analiza nici dacă în cauză se poate reține vreo culpă în sarcina pârâte.
Potrivit prevederilor art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Așa cum s-a arătat mai sus, reclamantul nu a reușit să dovedească, prin probatoriile propuse a fi administrate în cauza de față, că poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, tribunalul constată că acțiunea în pretenții formulată de reclamant este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. R. N., domiciliat în Târgoviște, .. 52, ., în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul social în București, ., Sector 6, cauză venită spre rejudecare, potrivit deciziei civile nr. 2765/18.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iulie 2014.
Președinte, Asistenți Judiciari,
Ș. O.-C. G. C. F. M.
Grefier,
B. A.
Red. O.C.Ș.
4 ex/24.07.14
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 587/2014.... | Evacuare. Decizia nr. 126/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
