Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1285/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1285/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 9785/105/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1285
Ședința publică din data de 02.10.2014
PREȘEDINTE – C. R.
JUDECĂTOR – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de revizuire, formulate de revizuentele S.C. N. D. ROM 1997 SRL, CUI_, J_, cu sediul în Pitești, ., . și T. M. (moștenitoarea revizuentei defuncte P. C. I. Ralița, CNP_), cu domiciliul în București, .. 65, sector 3de, împotriva deciziei civile nr. 1520/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații S.C. U. Ț. BANK S.A., CUI_, J_, succesoare legală a U. România S.A. București – Sucursala Militari, cu sediul în București, ., sector 1, D. I., CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 2, ., județul Prahova, D. D. prin procurator D. I., cu domiciliul în Ploiești, .. 2, ., județul Prahova.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de câte 100 lei fiecare revizuent, conform chitanțelor . nr._/01.04.2014,_/01.04.2014, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns intimații D. I. și D. D. reprezentați de avocat Volosevici Gitania, . SA reprezentată de avocat P. A., lipsă fiind revizuenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul rectifică citativul încheierii de la termenul anterior, în sensul că din eroare s-au menționat ca terți popriți moștenitorii revizuentei defuncte P. C. I. Ralița, calitate de revizuent în cauză având T. M..
Apărătorii intimaților, având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de revizuire.
Apărătorul intimaților D. I. și D. D., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea cererilor de revizuire, având în vedere că, raportat la momentul redactării deciziei ce se solicită a fi revizuită, nu au fost depuse motivele căii de atac. Pe fond, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale privind admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cererilor de revizuire de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_/281/2011, reclamanții D. I. și D. D. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. C. I. Ralita, . 1997 SRL și U. România SA București – Sucursala Militari, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448/08.08.2005 urmare nerespectării de către pârâți a dreptului legal de preemțiune al reclamanților; repunerea părților în situația anterioară; obligarea pârâtei P. C. I. Ralita la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanții privind imobilul-apartament situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că locuiesc în imobilul-apartament situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova, având calitatea de chiriași ai imobilului urmare contractului de închiriere nr._/09.06.2004 încheiat cu Primăria Ploiești pe o perioadă de 5 ani. Imobilul menționat a format obiectul Legii nr. 10/2001 și ca urmare a fost restituit pârâtei P. C. I. Ralita prin Dispoziția nr. 2582/01.04.2005.
Au mai precizat că la patru luni după emiterea dispoziției, în luna august 2005 pârâta persoana fizica a încheiat cu pârâții persoane juridice contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448/2005 prețul fiind de 700.000 RON. Pe tot parcursul procesului de restituire a imobilului și-au manifestat expres intenția de a cumpăra acest imobil. Inițial, Primăria Ploiești – persoana deținătoare a imobilului – nu a dat curs acestei cereri motivat de faptul că imobilul era suspus dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar ulterior pârâta-vânzătoare P. C. I. Ralita, după emiterea dispoziției de restituire, la foarte scurt timp, a vândut imobilul pârâtei – persoana juridica, încălcând astfel dreptul de preemțiune al reclamanților.
Au mai menționat că în prezent locuiesc în continuare în imobil, iar la data la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare aveau calitatea de chiriași, fiind aplicabile dispozițiile OUG nr. 40/1999, respectiv disp. art. 18 și 19.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâta . SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței, excepția de necompetență materială a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. Tiriac Bank București. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția de necompetență teritorială a instanței, pârâta a arătat că având în vedere dispozițiile art. 10 pct. 1 din Cp.c. și raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și anume, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448/2005, instanța competentă să soluționeze cererea vizând anularea contractului menționat este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.
Cu privire la excepția de necompetență materială a instanței, pârâta a precizat că, având în vedere disp. art. 2 pct. 1 lit. a din C.p.c. și în raport de prețul stabilit în contractul menționat, respectiv 700.000 RON, precum și raportat la faptul ca este vorba despre o cerere care depășește valoarea de 100.000 RON, competența de soluționare a cererii deduse judecății apartine tribunalului și nicidecum judecătoriei ca primă instanță.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. Tiriac Bank București, pârâta a arătat că raportat la dispozițiile contractului de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1448/08.08.2005 de BNP L. B. și L. D., cu sediul în București și având în vedere natura juridică a cererii de chemare în judecată, nu există raport juridic obligational nemijlocit între reclamanți și pârâta U. Tiriac Bank București.
Pe fondul cauzei, în cazul în care instanța va respinge excepțiile invocate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată în drept. Potrivit dispozițiilor contractului menționat, cumpărătorul pârâta . 1997 SRL a consimtit să instituie in favoarea creditorului ipotecar – pârâta U. Tiriac Bank București, ipoteca de rang 1 și interdicții de înstrăinare, grevare, dezmembrare și demolare asupra imobilului din Ploiești, .. 2, în vederea garantării obligației de rambursare a creditului în valoare de 115.000 Euro acordat de creditorul ipotecar. În calitatea sa de creditor ipotecar în cadrul contractului menționat pârâta U. Tiriac Bank București nu a dat naștere vătămării vreunui drept sau interes legitim al celor doi reclamanți (respectiv drept de preemțiune) din prezenta cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C,p,c, precum și textele de lege invocate în cuprinsul întâmpinării.
Pârâta P. C. I. Ralita a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în anul 2005, prin Dispoziția de restituire a Primarului Municipului Ploiești nr. 1544, în temeiul Legii nr. 10/2001, i-a fost restituit imobilul situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova. Cu aproximativ un an înaintea emiterii Dispoziției nr. 1544/2005, mai exact în data de 09.06.2004 prin contractul de închiriere nr._ Primăria Ploiești a închiriat reclamantei D. I. un apartament din imobilul menționat. În data de 08.08.2005 prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1448 a vândut imobilul restituit prin aplicarea Legii nr. 10/2001 cumpărătoarei . 1997 SRL. În data de 01.08.2008 și respectiv 20.02.2009, . 1997 SRL notifică pe reclamanți ca în calitate de proprietar nu înțelege să prelungească contractul de închiriere după expirarea termenului acestui contract, făcând aplicarea art. 14 alin. 2 lit. c. În data de 06.04.2009 . 1997 SRL a formulat pe rolul judecătoriei Ploiești o cerere de evacuare impotriva reclamanților, înregistrată sub nr._, dosar ce a fost suspendat la termenul din data de 06.09.2011 în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cereri. P. această cerere se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei P. C. I. Ralita la încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul pe care reclamanții îl ocupă abuziv.
Reclamanții au formulat precizare la acțiune prin care au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448/2005, respectiv numai cu privire la apartamentul nr. 3 din imobilul situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova.
Au mai precizat că estimează valoarea apartamentului la suma de 30.000 lei.
În drept, reclamanții nu au invocat nicio dispoziție legală.
P. încheierea de ședința din data de 2.05.2012 parata . SA a arătat ca renunță la excepția de necompetenta materiala a Judecătoriei Ploiești, iar prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 09.05.2012 instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești si in temeiul disp. art. 137 c.pr.civ., apreciind a fi necesare probe, a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei . SA.
La termenul de judecată din data de 13.06.2012, instanța a incuviințat pentru reclamanți probele cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtei P. C. I. Ralita și cu un martor, pentru pârâta P. C. I. Ralita probele cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamanților, iar pentru pârâta . SA proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr._/05.12.2012 Judecătoria Ploiești a respins cererea precizată ca neîntemeiată și cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă ca nedovedită.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a fond a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448/2005, respectiv numai cu privire la apartamentul nr. 3 din imobilul situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova, contract de vanzare-cumparare încheiat între P. C. I. Ralita, . 1997 SRL si . SA, aceasta din urmă avand calitatea de creditor ipotecar.
Constatând că pârâta . SA este parte în contractul a carui nulitate partiala s-a solicitat de catre reclamantă, instanța de fond a apreciat că aceasta are calitate procesuala pasiva în cauza, respingând, în consecinta, exceptia invocata în acest sens, ca neintemeiată.
Asupra fondului cauzei instanța de fond a constatat că cererea de chemare in judecata a fost întemeiata pe incalcarea dreptului de preempțiune al reclamanților, reținând că prin Dispozitia nr. 2582/01.04.2005 i-a fost restituit paratei, P. Ralita, o parte din imobilul situat in Ploiești, .. 2, jud. Prahova, iar la data de 08.08.2005 parata P. Ralita a încheiat cu . 1997 SRL si . SA, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1448 de BNP L. B. si L. D..
Prima instanță a mai constatat că din probatoriul administrat in cauza a reieșit ca reclamanții nu si-au manifestat expres acest drept de preempțiune fata de parata, P. C. I. Ralita, proprietarul apartamentului in discutie - astfel, martora audiata in cauza, D. I., relatând că știe de la reclamantă, ca aceasta a vorbit odata la telefon cu o doamna, presupunand ca este vorba de parata P. Ralita, si i-a spus ca doreste sa cumpere apartamentul. Se pare ca parata i-ar fi raspuns: „o sa mai vorbim”. Precizeaza martora ca timp de doi ani reclamanta nu a mai luat legatura cu parata si nici aceasta nu a luat legatura cu reclamanta, precum și că reclamanta a facut numeroase demersuri la Primarie pentru a cumpara apartamentul.
Instanța de fond a reținut, de asemenea, din declaratia martorei audiate in cauza, că nu rezulta data la care reclamanta ar fi vorbit cu parata, martora nefiind sigura daca persoana cu care a vorbit reclamanta era parata, P. Ralita sau o alta persoana, intrucat a tinut sa precizeze: „presupusa doamna Ralita” - mai mult, imprejurarea ca reclamanta nu a mai luat legatura ca parata, timp de doi ani, dovedeste lipsa de intentie a acesteia de a cumpara efectiv apartamentul.
Prima instanță a apreciat că din inscrisurile depuse la dosarul cauzei a reiesit ca reclamanta a facut demersuri catre Primaria Ploiesti, catre . si domnului Prefect, insa aceste institutii nu erau in masura sa ii vanda apartamentul.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 10/2001, notificarea adresata proprietarului in vederea invocarii dreptului de preemptiune, trebuie facuta prin intermediul executorului judecatoresc, or, reclamanta a depus la dosar un înscris intitulat „notificare” adresată paratei P. Ralita, fara sa existe vreo dovada ca, . a fost comunicat paratei, iar aceasta a luat cunostinta de el, nefiind comunicat prin intermediul executorului judecatoresc - în plus, data mentionată pe „notificare” este 02.09.2005, ulterior instrainarii apartamentului in litigiu.
In consecinta, pentru toate considerentele arătate in cele ce preced, instanta de fond a apreciat ca cererea precizata privind constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1448/2005, respectiv numai cu privire la apartamentul nr. 3 din imobilul situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova, este neintemeiata si prin urmare, vazand si disp. art. 1169 c.civ. instanta o va respinge ca atare. Pentru aceleasi motive, instanta de fond a respins si capetele de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtei P. C. I. Ralita la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamanții privind imobilul-apartament situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova, ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 au declarat, în termen legal recurs recurenții–reclamanți D. I. și D. D. și recurenta–pârâtă . SA.
În motivarea recursului formulat de recurenții-reclamanți D. I. și D. D., aceștia au arătat că dețin cu chirie un apartament în imobilul situat în Ploiești, .. 2, ., imobil ce a fost retrocedat intimatei P. C. I. Ralita prin Dispoziția nr. 2582/2005 a Primarului Mun. Ploiești în mod abuziv, încălcându-li-se dreptul de a cumpăra apartamentul în temeiul Legii nr. 112/1995, deși aveau cereri aprobate în acest sens.
Au mai arătat recurenții că după ce intimata a obținut, în luna aprilie 2005, dispoziția menționată, a înstrăinat imobilul către intimata . SRL în luna august 2005, când apartamentul lor se afla în litigiu pe rolul instanței de judecată, nerespectând dispozițiile legale de neînstrăinare a apartamentului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, deși anterior recurenții au depus toate diligentele pentru cumpărarea apartamentului de la organele administrative deoarece îndeplineau condițiile legislației în vigoare-Legea 112/1995.
Deoarece nu au putut obține acest drept, . o altă persoană și nesoluționând cererea lor nici până în prezent, recurenții au arătat că imediat ce au aflat de existența retrocedării imobilului către intimata P. I.Ralița C., au luat legătura cu aceasta și și-au exprimat dorința de a cumpăra apartamentul, exercitându-și dreptul de preemțiune.
Au mai arătat recurenții că abia în anul 2009 au aflat de înstrăinarea imobilului către intimata . fost acționați în judecată pentru rezilierea contractului de închiriere, contract ce nu a existat și nu există între recurenți și P. C. Ralita sau . SRL, având contract numai cu Primăria Mun.Ploiești, contract care este depus la dosar și pentru care chiria este achitată la zi.
Recurenții au mai precizat că, înainte de retrocedarea imobilului, P. I. Ralița C. prin notificatorul P. I., a primit despăgubiri în baza Legii 112/1995, pe care le-a și încasat conform Hotărârii 217/1996 a Consiliului Județean Prahova, acesta solicitând numai diferența de plată de la suma primită la cea reactualizata. Personal, P. I. Ralița, nesolicitând personal și în nume propriu restituirea în natură a acestui apartament
Cât privește contractul de vânzare-cumpărare dintre P. I. Ralița C. și ., recurenții consideră că este lovit de nulitate absolută, deoarece la art. 4 din Contract "Drepturile și obligațiile vânzătorului" întrucât cea dintâi a indus în eroare notarul public L. B., cât și intimata . că a locuit permanent în apartamentul nostru, lucru ireal, deoarece noi îl deținem cu contract de închiriere din anul 1982, plătind chiria la zi către Primărie, contrar spuselor acesteia că nu a fost niciodată închiriat.
La art.5 din același contract "Drepturile și obligațiile cumpărătorului" cumpărătorul declară că are cunoștință de situația juridica a imobilului, deci știa ca este ocupat de recurenți și, totuși ,,a semnat contractul de vânzare-cumpărare care era în litigiu deja, făcând obiectul dosarului nr. 9067/2005, încheindu-se la 28.oct.2oo5» deci după încheierea contractului de vânzare-cumpărare din august 2005, încălcând astfel legea care, la art. 50, stipulează că este interzisă înstrăinarea până la soluționarea dosarelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, irevocabilă.
Recurenții au mai arătat că în cauză au administrat probe cu înscrisuri și martori pentru a dovedi faptul că aceștia au comunicat intimatei P. Ralița intenția de a cumpăra apartamentul, dar aceasta nu a ținut cont de cererea lor.
Instanța, analizând probele, a respins cererea ca neîntemeiata, apreciind că recurenții trebuiau sa notifice prin executor intimatei intenția de a cumpăra, deși în Legea 10/2001 nu există o astfel de obligație.
In plus, pentru ca recurenții să-și notifice intenția de cumpărare, trebuiau să cunoască proprietarul, actul de retrocedare a imobilului și intenția acestuia de a înstrăina. Deci, sarcina inițială pentru a-și îndeplini obligația recurenții, revenea proprietarului imobilului, deci intimatei, ceea ce nu a făcut, întrucât intimata a înstrăinat imobilul fără a comunica chiriașilor noua situație, fără a-și îndeplini obligațiile conform OUG nr. 40/1999 alin. 18 și 19, 10 și 11 și deci, aceasta culpă nu poate fi transferată către recurenți, care au aflat abia la data de 02.09.2005, de restituirea către P. I. Ralița și i-au și notificat intenția de a cumpăra.
Recurenții au mai criticat faptul că instanța de fond a reținut existența notificării, dar a înlăturat-o ca probă, deoarece s-a pretins ca este făcută după vânzare.
Totodată, martora audiată a relatat că știe ca recurenții au luat legătura cu intimata P. Ralița pentru cumpărarea apartamentul și cu SG N. D. SRL, dar li s-a dat un răspuns evaziv, iar din partea intimatei . nu au primit răspuns - instanța înlăturând depoziția martorei cu motivarea ca timp de 2 ani nu s-a mai luat legătura cu P. I. Ralița, instanța ignorând faptul că recurenții nu au știut mai mult timp despre existența intimatei în calitate de proprietar și de intenția de vânzare.
Mai mult, deși s-a admis proba cu interogatoriu, s-a insistat în luarea
lui și s-a depus la dosar, instanța revine asupra probei și o respinge cu totul nejustificat, fiind evident, în opinia recurenților, faptul că s-au încălcat toate drepturile pentru cumpărarea imobilului.
Față de cele de mai sus, recurenții apreciază că au dovedit că și-au manifestat intenția de a cumpăra, când au aflat adevăratul proprietar, deci nu se poate spune că nu au făcut demersuri pentru cumpărarea apartamentului în care locuiesc de peste 30 de ani - intimata înstrăinând abuziv, fără a atenționa chiriașii cu privire la noua situație și fără a le respecta drepturile conform Legii 10/2001 și OUG 40/1999 deci culpa îi aparține, iar instanța a interpretat probele eronat.
Se solicită, în consecință, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea cu trimitere pentru administrarea corectă a probelor și pentru lămurirea corectă a situației de fapt și a culpei.
În motivarea recursului declarat de recurenta-pârâtă U. Tiriac Bank SA (succesoare legala a U. România S.A. si a HVB Tiriac S.A, care la rândul sau este succesoarea legala a HVB Bank România S.A. si a Băncii Comerciale Ton Tiriac S.A.), s-a arătat ca in mod corect instanța de fond a respins acțiunea precizata formulata de către reclamanți, apreciind ca in raport de intreg probatoriul administrat in cauza si având in vedere dispozițiile legale incidente in materie, cererea reclamanților vizând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1448/2005-numai cu privire la apartamentul nr. 3 din imobil este neîntemeiata.
Sentința recurata este insa in parte nelegala, in speța fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. - hotărârea atacata a fost data cu încălcarea, respectiv aplicarea greșita a legii-raportat la dispozițiile art. 274 C.proc.civ. vizând cheltuielile de judecata acordate.
S-a arătat că potrivit prevederilor art. 274 alin. 1 C.proc.civ. "Partea care cade in pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata, iar în cauza dedusa judecații, in ceea ce o privește pe recurenta-pârâtă, cheltuielile de judecate incidente dosarului au constat in onorariu avocat in cuantum de 5.476,84 lei - așa cum rezulta din factura nr._/26.01.2012, anexa la aceasta factura si extras de cont, aflate la dosarul cauzei, fiind depuse la termenul de judecata din data de 28.11.2012.
A mai menționat recurenta-pârâtă ca in cuprinsul încheierii de ședința din data de 28.11.2012 este consemnat in mod clar de către instanța de judecata împrejurarea ca aceasta, prin apărător, a pus concluzii pe fondul cauzei, solicitând cheltuieli de judecata, depunând totodată la dosarul cauzei dovada acestora.
De asemenea, a precizat faptul ca aceeași solicitare de acordare a cheltuielilor de judecata cu mențiunea ca dovezile vizând aceste cheltuieli au fost depuse la termenul de judecata din data de 28.11.2012, fiind reiterata de către recurenta-pârâtă si in cuprinsul concluziilor scrise depuse si înregistrate la dosarul cauzei la data de 04.12.2012.
Or, in speța de fata, desi in incheierea de ședința anterior menționata (prin care de asemenea instanța de judecata a dispus amânarea pronunțării pentru data de 05.12.2012 pentru a da posibilitatea pârtilor sa depună si concluzii scrise) a reținut solicitarea recurentei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecata (dovezile justificative vizând cheltuielile de judecata aflandu-se la dosarul cauzei) precum si împrejurarea ca a depus la dosar aceste dovezi, in motivarea si respectiv dispozitivul hotărârii pronunțate, instanța de fond in mod greșit a respins solicitarea acesteia vizând cheltuielile de judecata, apreciind ca nu sunt dovedite.
In acest sens, se apreciază ca in mod eronat instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., obligând reclamanții D. I. si D. D. numai la plata cheltuielilor de judecata in ceea ce o privește pe parata P. C. I. Ralita, in condițiile in care au fost solicitate si de către recurenta-parata, cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat in cuantumul arătat, cheltuieli ce sunt pe deplin dovedite prin înscrisurile existente la dosar.
F. de considerentele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a hotărârii recurate, in sensul acordării cheltuielilor de judecata solicitate in integralitatea lor, respectiv onorariu de avocat in cuantum de 5476,84 lei, invocându-se în drept art. 304 pct. 9 C.proc.civ, art. 274 C.proc.civ.
Primindu-se dosarul pe rolul tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._/281/2011.
La termenul de judecată din 28.05.2013 recurenta–pârâtă U. Ț. Bank SA a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat de recurenții D. I. și D. D. prin care solicită respingerea recursului recurenților – reclamanți ca fiind neîntemeiat, întrucât motivele de care se prevalează reclamanții vizează interpretarea greșită a probelor de către instanța de fond.
La același termen de judecată intimatele – pârâte N. D. Rom 1997 SRL și respectiv P. C. I. Ralita au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de recurenții-reclamanți D. I. și D. D. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr._/05.12.2012 a Judecătoriei Ploiești.
La data de 13.09.2013, recurenții-reclamanți au formulat și motive de recurs de ordine publică, prin care au invocat nepronunțarea instanței de fond asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, invocată de către intimata-pârâtă . SA, invocând, totodată, că pârâta P. C. I. Ralița ar fi trebuit citată la sanatoriul la care apărătorul său a susținut că era internată, cu mențiunea personal la interogatoriu, existând posibilitatea ca interogatoriul să fie luat la locuința acesteia, în temeiul art. 224 C.pr.civ., ori să se facă aplicarea art. 225 C.pr.civ, apreciind că neadministrarea acestei probe a fost prejudiciabilă pentru recurenții-reclamanți.
Totodată, recurenții-reclamanți au formulat și concluzii scrise, prin care au detaliat criticile formulate în motivele de recurs inițiale.
Tribunalul examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, prin decizia civilă nr. 1520/21.11.2013 a admis recursul declarat de recurenții - reclamanți, împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești și, pe cale de consecință a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 1445/2005 cu privire la vânzarea apartamentului nr. 3 din imobilul situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova.
Tot prin decizia civilă nr. 1520/21.11.2013 tribunalul a respins cererea pârâtei P. C. I. Ralița de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată față de aceasta; a menținut în rest dispozițiile sentinței; a respins recursul declarat de recurenta pârâtă . SA, ca nefondat și a obligat intimații, în solidar la cheltuieli de judecată față de recurentă, în cuantum de 4667,65 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat și reținut că recurenții-reclamanți au criticat sentința instanței de fond, considerând că în mod greșit s-a respins cererea precizată a acestora, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1448/08.08.2005, ca urmare a nerespectării dreptului legal de preemțiune al reclamantului, precum și cererile de repunere a părților în situația anterioare și obligarea pârâtei P. C. I. Ralița la încheierea contractului de vânzare cumpărare al apartamentului menționat, cu reclamanții.
Analizând susținerile recurenților-reclamanți, în raport de probatoriul administrat în cauză și din considerentele sentinței instanței de fond, tribunalul a constatat că motivele de recurs invocate de aceștia sunt în parte întemeiate.
Astfel, referitor la invocarea de către recurenții-reclamanți, a nepronunțării asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, invocată de aceștia prin motivele de recurs de ordine publică depuse la termenul din 13.09.2013, tribunalul constată că la termenul din 02.05.2012 pârâta a arătat în ședință publică că renunță la invocarea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, instanța luând act de această renunțare prin încheierea pronunțată la termenul menționat.
În ce privește interogatoriul solicitat a fi luat intimatei pârâte P. C. I. Ralița, tribunalul a constatat că instanța de fond, având în vedere împrejurările învederate de apărătorul sus numitei, precum și cuprinsul întrebărilor din interogatoriul depus la dosar de reclamanți, a revenit asupra probei cu interogatoriu încuviințată inițial, constatând că întrebările formulate privesc fapte personale petrecute cu șapte ani în urmă și apreciind că în raport de celelalte probatorii și susțineri, nu se impune administrarea acestei probe, în temeiul art. 223 C.pr.civ., față de neîndeplinirea condițiilor legale în acest sens, precum și sub aspectul împrejurărilor ce se doreau a fi dovedite cu această probă.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că din probele administrate în fața instanței de fond, a rezultat că pe tot parcursul procesului de restituire a imobilului în litigiu, recurenții-reclamanți și-au manifestat expres intenția de a cumpăra respectivul imobil - inițial Primăria mun. Ploiești nedând curs acestei cereri motivat de faptul că imobilul era supus dispozițiilor legii 10/2001, iar ulterior retrocedării imobilului către intimata pârâtă P. C. I. Ralița, aceasta vândut imobilul pârâtei . 1997 SRL, încălcând dreptul de preemțiune al reclamanților, care locuiau și locuiesc în continuare în imobil, iar la data înstrăinării acestuia, aveau calitatea de chiriași, fiind aplicabile în speță disp. art. 18 și 19 din OUG nr. 40/1999.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că nici apărările pârâtei-intimate P. C. I. Ralița, nici considerentele instanței de fond nu sunt întemeiate, reținându-se că recurenții-reclamanți nu și-ar fi manifestat expres dreptul de preemțiune față de pârâtă, ignorând însă faptul că din probele dosarului nu rezultă că recurenții-reclamanți au fost anunțați în vreun fel de retrocedarea imobilului și intenția dobânditoarei de a-l înstrăina.
Mai mult, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate, că din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că reclamanții au făcut demersuri către Primăria Ploiești, către . cereri Prefectului, reținând însă, din aceste împrejurări, în mod eronat, doar faptul că respectivele instituții nu erau în măsură să le vândă apartamentul, deși ceea ce rezulta din atitudinea recurenților-reclamanți era intenția acestora clară de a cumpăra apartamentul pe care îl ocupau în calitate de chiriași, făcând demersurile care erau posibile la acel moment, față de faptul că nu cunoșteau care este adevăratul proprietar la momentul respectiv, astfel că era firesc să se adreseze în primul rând Primăriei Ploiești, de vreme ce continuau să achite chirie acesteia.
Astfel, în condițiile în care recurenților-reclamanți, în calitate de chiriași care locuiau efectiv în apartamentul în litigiu, nu li s-a comunicat, în ciuda demersurilor acestora, în mod legal situația juridică a imobilului, noul proprietar și intenția acestuia de a vinde apartamentul - neexistând la dosar nici o dovadă în acest sens - în mod evident nu se poate transfera către aceștia culpa pentru neîndeplinirea obligațiilor legale ale proprietarului înstrăinător, iar în condițiile în care de îndată ce au aflat de restituirea imobilului și noul proprietar, recurenții-reclamanți i-au notificat de îndată intenția de a cumpăra prin notificarea din data de 02.11.2005, reținerea de către instanța de fond a lipsei de efect a acestui nou demers, pe considerentul că el intervenea după înstrăinarea apartamentului, este o interpretare de natură a împovăra în mod unilateral recurenții reclamanți cu o culpă care nu le aparține, în condițiile în care aceștia au făcut dovada intenției lor de cumpărare, a demersurilor pentru a-și exprima această intenție în mod legal, iar rămânerea fără efect ori neajungerea la destinația corectă a acestor demersuri nu le poate fi imputată.
În consecință, tribunalul a apreciat recursul declarat de recurenții-reclamanți D. I. și D. D. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 a Judecătoriei Ploiești ca fiind fondat, admițându-l ca atare, în temeiul art. 312 rap. la art. 3041 C.pr.civ., și a modificat în parte sentința recurată, în sensul de că a admis în parte acțiunea precizată și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 1445/2005 cu privire la vânzarea apartamentului nr. 3 din imobilul situat în Ploiești, .. 2, județul Prahova - pe cale de consecință, în temeiul art. 274 C.pr.civ., respingând cererea pârâtei P. C. I. Ralița de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată față de aceasta.
În ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă U. Ț. Bank SA, care a criticat sentința instanței de fond numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat pe care l-a solicitat.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat însă că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, având în vedere că la dosarul cauzei s-au depus doar în copii xerox o factură în valoare totală de_,47 lei, reprezentând „onorariu conform act adițional nr. 1 contract de asistență juridică datat 10.06.2010 (dosare noiembrie - decembrie 2011)”, precum și o anexă la factura_/26.01.2012 conținând mai multe dosare, printre care, la poziția 12, prezentul dosar - instanța de fond apreciind însă că în lipsa unei copii a contractului de asistență juridică, a unei facturi ori chitanță originale, solicitarea recurentei-pârâte de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată în cuantumul arătat nu este corespunzător și în mod legal dovedită.
Pe de altă parte, având în vedere soluția pronunțată în prezentul recurs, în sensul modificării sentinței instanței de fond și admiterii în parte a acțiunii precizate, obligarea recurenților-reclamanți la suportarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurenta-pârâtă menționată, oricum nu se mai justifică.
Pentru aceste motive, tribunalul, în temeiul art. 312 rap. la art. 3041C.pr.civ., a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă U. Ț. Bank SA, ca nefondat și, totodată, față de soluțiile pronunțate în recurs, a menținut în rest dispozițiile instanței de fond.
De asemenea, în temeiul art. 274 C.pr.civ., a obligat intimații, în solidar, la cheltuieli de judecată față de recurenta-reclamantă D. I., în cuantum de 4667,65 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahova au formulat cerere de revizuire, intimatele-pârâte S.C. N. D. ROM 1997 SRL și P. C. I. Ralița), cerere ce nu a fost motivată în fapt.
La Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 20.12.2013.
Tribunalul examinând cauza în raport de decizia civilă atacată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că cererea de revizuire este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Referitor la cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1520/21.11.2013 întemeiată pe prevederile art. 322 Cod procedură civilă de către revizuenta P. C. I. Ralița, tribunalul reține următoarele:
În raport cu disp. art. 41 alin. (1) Cod procedură civilă, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile și în conformitate cu art. 7 din Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință se pierde odată cu moartea persoanei.
În speța dedusă judecății se constată că la data de 21.01.2014 a decedat revizuenta P. C. I. Ralița conform certificatului de deces aflat la fila 19 dosar recurs, motiv pentru care în baza disp. art. 243 alin. 1 C.pr. civ. s-a dispus introducerea in proces a moștenitorului părții decedate, respectiv T. M., față de care Tribunalul a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a preciza dacă își însușește cererea de revizuire formulată de autoarea sa, iar în caz afirmativ să indice motivele de fapt și de drept în raport de decizia a cărei revizuire se solicită.
Cum succesoarea defunctei P. C. I. Ralița nu a răspuns acestei solicitării, tribunalul a fost în imposibilitate să rețină opțiunea acesteia cu privire la demersul judiciar inițiat de autoarea sa.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul va anula cererea de revizuire formulată de revizuenta P. C. I. Ralița.
În ceea ce privește cererea de revizuire formulată de revizuenta . 1997 SRL, tribunalul reține că aceasta vizează tot decizia civilă nr. 1520/21.11.2013 pronunțată în dosar nr._/281/2011.
Potrivit articolului 326 alin. 1C.pr. civ., cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.
Conform art. 112alin. 1, punctul 4 C.pr. civ., aplicabil în materie prin raportare la articolul 326 alin. 1 C.pr. civ., cererea trebuie să cuprindă arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Tribunalul constată că revizuenta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile articolului 322 C.pr. civ., fără a arăta motivele de fapt avute în vedere la declararea căii de atac raportat la această dispoziție legală, deși a fost citată cu mențiunea de a indica motivele cererii de revizuire, astfel încât instanța învestită cu această cale extraordinară de retractare să poată realiza controlul judiciar.
P. urmare, cum admisibilitatea revizuirii se apreciază inclusiv sub aspectul încadrării criticilor în motivele prevăzute de articolul 322 Cod procedură civilă, nefiind deci suficientă indicarea numai a temeiului de drept și cum revizuienta nu a formulat nici un fel de critici, tribunalul va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată față de dispozițiile legale precitate.
În temeiul articolului 274 alin. 1C.pr. civ.,Tribunalul va obliga pe revizuienta . 1997 SRL la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații D. I. și D. D. potrivit înscrisului chitanță aflat la fila 36 dosar, luând act că intimata . SA nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta P. C. I. Ralița, CNP_ - prin moștenitor T. M., cu domiciliul în București, .. 65, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 1520/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. N. D. ROM 1997 SRL, CUI_, J_, cu sediul în Pitești, . și intimații S.C. U. Ț. BANK S.A., CUI_, J_, succesoare legală a U. România S.A. București – Sucursala Militari, cu sediul în București, ., sector 1, D. I., CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 2, ., județul Prahova, D. D. prin procurator D. I., cu domiciliul în Ploiești, .. 2, ., județul Prahova.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta . 1997 SRL, CUI_, J_, cu sediul în Pitești, ., ., împotriva deciziei civile nr. 1520/21.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. M. (moștenitoarea revizuentei defuncte P. C. I. Ralița, CNP_), cu domiciliul în București, .. 65, sector 3 și intimații S.C. U. Ț. BANK S.A., CUI_, J_, succesoare legală a U. România S.A. București – Sucursala Militari, cu sediul în București, ., sector 1, D. I., CNP_, domiciliată în Ploiești, .. 2, ., județul Prahova, D. D. prin procurator D. I., cu domiciliul în Ploiești, .. 2, ., județul Prahova, ca neîntemeiată.
Obligă pe revizuenta . 1997 SRL la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații D. I. și D. D..
Ia act că intimata . SA nu a solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2014.
Președinte, Judecători,
C. R. M. N. N. A.
Grefier,
L. E. A.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.N./Tehnored. B.M.D.
2 ex./13.10.2014
D.f._/281/2011 Tb. Ph.
J.f. M. G., C. N., M. C.A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1448/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 162/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
