Obligaţie de a face. Decizia nr. 162/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 1723/331/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 162
Ședința publică de la 06.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C. D. E.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă C. I., cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. D, ., JUD C., împotriva sentinței nr. 1680/05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., in contradictoriu cu intimații-pârâți-reclamanți M. N. N. și M. I., ambii cu domiciliul in . PAMANTENI, ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 27.02.2014, când având in vedere faptul că doamna judecător M. G. a absentat din instanță fiind in concediu pentru un eveniment familial(deces) a amânat din nou pronunțarea pentru data de 06.03.2014, când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._ reclamanta C. I. a chemat în judecată pe pârâții M. N. și M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-și ridice construcția edificată fără autorizație de construire pe terenul de 3076 mp. situat în ., cu vecinii expres menționați, teren ce se află în proprietatea sa, dobândit prin sentința civilă nr. 1059 din 15 mai 2008, rămasă definitivă și irevocabilă, iar în caz de refuz să plătească demolarea construcției suportată de către reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că prin sentința civilă nr. 1059 din 15 mai 2008, reclamanta este proprietara terenului în suprafață de 3076 mp. situat în ., jud. Prahova. A mai susținut că, pe motiv că ea locuiește în Constanta, pârâții, care îi sunt nepoți, in mod abuziv, cu toate că tatăl lor a renunțat la succesiune, au construit ilegal pe terenul ei o construcție tip cabană. A mai precizat că aceștia refuză să-i lase in stăpânire terenul, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
In drept, acțiunea nu a fost motivată.
La data de 21 octombrie 2011 reclamanta si-a precizat acțiunea.
A depus alăturat, in copie, înscrisuri.
În ședința publică din 29 noiembrie 2011, instanța a dispus atașarea dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civila nr. 1059/2008.
La data de 19 decembrie 2011 numita M. D. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
In motivare se arată că tranzacția invocată de reclamantă este încheiată în urma unei fraude, deoarece a fost indicat, identificat și poziționat în raportul de expertiză B. N., este terenul pe care îl stăpânește ea si soțul său, pârâtul M. N., iar construcțiile la care face referire reclamanta au o vechime mai mare de 30 de ani. A mai susținut că terenul de 5000 mp. este proprietatea indiviză a moștenitorilor familiei G., intervenienta având dreptul la o cotă din acesta, motive pentru care solicită anularea tranzacției.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, audierea a doi martori, interogatoriu reclamantei și pârâților.
La data de 31 ianuarie 2012 reclamanta a formulat întâmpinare.
In ședința publică din 31 ianuarie 2012 instanța a invocat din oficiu, suspendarea dosarului, in baza art. 244 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._
La data de 16 mai 2013 reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, acordându-se termen la data de 11 iunie 2013.
La data de 11 iunie 2013 pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care solicită să se constate uzucapiunea de lungă durată, ca mod de dobândire a proprietății, prin joncțiunea posesiei lor cu a autorului lor M. N. N., devenind proprietari ai terenului de 3767 mp. situat in ., jud. Prahova, cu vecinii expres menționați.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost luate interogatorii reclamantei si pârâților, au fost audiați martorii T. P., P. C., J. D., Chiciureanu G. si s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Expertiza a fost întocmită de expert R. L. M. si depusă la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1680/5.11.2013 Judecătoria Vălenii de M. a respingând acțiunea, ca neîntemeiata, a admis cererea reconvenționala și a constatat că pârâții reclamanți au dobândit prin prescripția achizitiva de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 3767 mp situat in comuna Maneciu, .,, județul Prahova.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că reclamanta a solicitat ca parații sa fie obligați la ridicarea construcției edificate fără autorizație de construire pe terenul de 3076 mp situat in comuna Maneciu, .,, dobândit prin sentința civila nr.1059/15.05.2008.
Prin cererea reconvenționala formulata in cauza de către pârâții reclamanți M. N.N. și M. N.I. s-a solicitat ca instanța sa constate dobândirea terenului pe care se afla edificata construcția pe calea uzucapiunii de lunga durata (f.107).
Așa cum rezulta din sentința civila nr.1059/15 mai 2008 ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ramase de pe urma defuncților M. M. si M. N. litigiu ce a fost stins pe calea încheierii unei tranzacții intre părți, reclamantei fiindu-i atribuit în lot printre alte bunuri și terenul în suprafața de 3076 mp situat în comuna Maneciu, ..
La dezbaterea succesiunii celor doi defuncți autorul pârâților, defunctul M. N. nu a participat motivat de faptul ca acesta era renunțător după părinții sau așa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr.139/3 martie 1987.
În cauza respectivă terenul a fost identificat prin raportul de expertiza topo întocmit de către expert Baiuta N., ( f.67) din schița de plan nr.1 rezultând ca pe teren se afla si o construcție ce a fost poziționata pe schița.
În cauza de față au fost administrate probatorii respectiv înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimoniala si proba cu o expertiza topo întocmită de către expert R. L. M. (f.134).
Prin raportul de expertiza topo a fost identificat terenul pe care se afla edificata construcția si a stabilit ca este unul si același cu cel ce a format obiectul tranzacției si a fost identificat prin raportul de expertiza topo Baiuta N. fiind poziționata totodată pe schița de plan si construcția in litigiu.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză Torofleaca P., P. C., J. I D. si C. G. (f.149-152) a rezultat ca toți aceștia l-au cunoscut pe tatăl paraților și îi cunosc și pe pârâți, parte dintre ei cunoscându-l și pe bunicul acestora ce se numea tot N.. Martorii J. D. și C. G. care au terenuri fie în vecinătatea terenului de 3076 mp fie în apropierea acestuia au declarat că cei care au avut posesia terenului din perioada anilor 1979-1980 a fost tatăl pârâților împreuna cu pârâții, teren pe care l-au cosit în fiecare an până în prezent iar pe teren a fost edificată de către pârâți în perioada în care trăia tatăl lor, respectiv anii 1979-1980 o construcție din lemn acoperită cu șindrila, pe fundație de zid, compusă din doua camere și o prispa și este folosită de ambii frați.
De asemenea au precizat martorii ca parații au împrejmuit parțial terenul cu gard, respectiv martorul J. D., vecin cu terenul a precizat ca inițial a fost construit gardul de la drum de către părinții lor după care gardul dinspre proprietatea martorului a fost construit de parați in anul 1980 împrejurare confirmata si de martorul C. G. care arata ca acesta a fost edificat de parați pana in revoluție ca sa nu intre vitele.
Se retine totodată ca martorul Torofleaca P. a arătat ca pe teren a existat in timpul cat trăiau bunicul si tatăl paraților patru pari înfipți in pământ acoperiți cu un plastic iar la acest moment exista edificata o construcție formata din doua încăperi si un hol fiecare dintre acestea folosite separat de parați in sensul ca locuiau efectiv in acestea când veneau la teren arătând ca respectiva construcție a fost realizata la momentul când tatăl lor trăia. De asemenea parații au construit un gard nou acolo unde exista unul vechi insa nu mai știe exact, posibil după revoluție. Arata martorul ca cei care au folosit terenul au fost bunicul, tatăl paraților apoi parații după decesul acestora, pe ceilalți moștenitori nu i-a văzut folosind terenul doar a văzut-o trecând pe reclamanta in urma cu doi ani cu mașina ducându-se la teren precum si pe alți doi frați de doua ori.
Martorul P. C. a relatat instanței ca tatăl paraților a folosit terenul din anul 1973, i-a văzut atât pe parați cat si pe tatăl lor cosind terenul, precum si aceea ce pe teren exista o baraca pe care parții au modernizat-o in sensul ca au extins-o după anul 1990 . Arata martorul ca trăia tatăl paraților atunci când s-au efectuat lucrările la aceasta.
Se releva astfel din declarația martorilor ca respectiva construcție a fost edificată in perioada vieții tatălui lor si nu au cunoștință să fi existat litigii cu familia sau cu alte persoane legate de aceste bunuri. Chiar daca martorul P. C. arată ca lucrările la construcție s-au edificat după anul 1990 in mod neechivoc precizează ca la acel moment tatăl paraților era in viata, împrejurare din care rezulta ca fata de decesul acestuia intervenit la data de 3 decembrie 1986 lucrările au fost edificate anterior acestei date.
Se retine așadar ca potrivit art.1890 C. civil pentru ca dreptul de proprietate sau un alt drept real sa fie dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesara îndeplinirea a doua condiții si anume: sa exista o posesie utila a imobilului, iar aceasta posesie sa fie exercitata timp de 30 ani. În speța, aceste doua condiții instanța urmează sa constate ca sunt îndeplinite pentru ca posesia celor doi parați - reclamanți asupra terenului în suprafața de 3076 mp a fost exercitata în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar, iar perioada în care a fost exercitata o asemenea posesie este de peste 30 de ani.
Chiar daca instanța nu ar fi reținut în cauza dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de 3076 mp prin uzucapiunea de 30 de ani în favoarea paraților reclamanți se impune a se observa ca acțiunea formulata este neîntemeiată având în vedere că buna sau reaua credința a constructorului se apreciază în concret, respectiv daca la momentul edificării construcției constructorul a cunoscut sau nu faptul ca ridica o construcție pe terenul altuia. În speța, parații au edificat construcția în perioada când tatăl lor deținea posesia terenului și a achiesat la realizarea acestei construcții si nici un alt moștenitor nu a reclamat vreun abuz derivând din acest fapt. Ulterior pârâții au exercitat în mod neîntrerupt posesia asupra acestuia dar si asupra construcției inclusiv la momentul anului 2008 când s-a pronunțat sentința civila nr.1059/15 mai 2008 moment la care pe schița de plan a fost poziționata construcția existenta fără ca parțile să formuleze vreo cerere cu privire la aceasta. Dealtfel reclamanta a cunoscut existenta acestei construcții, martorul P. C. relatând ca a văzut-o pe aceasta venind la teren de vreo doua trei ori dupa anul 1990.
În consecința instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta parata Cintea I. ca neîntemeiată, a admis cererea reconvenționala formulată de pârâții reclamanți M. N. și M. I., a constatat că pârâții reclamanți au dobândit prin prescripția achizitivă de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3767 mp situat în comuna M., ., jud.Prahova.a respins cererea formulată de reclamanta parata privind obligarea pârâților reclamanți la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiată.
In baza art.274 C.p.c a admis cererea paratilor-reclamanți și a obligat reclamanta parata către pârâții reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei reprezentând taxa de timbru și onorariu expert.
Împotriva sentinței civile nr. 1680/5.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., reclamanta C. I. a formulat, în termen legal, recurs.
În motivare, a arătat că prin acțiunea principala introductiva de instanța formulata in contradictoriu cu parații M. N. N. si M. N. I. (fiii fratelui meu decedat M. N.), a solicitat ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună obligarea acestora sa ridice construcția edificata pe terenul proprietatea sa.
A arătat că prin sentința civilă nr.1059/15.05.2008 a Judecătoriei Vălenii de M. a dobândit în proprietate, ca efect al unei tranzacții între moștenitori, un teren în suprafața de 3767 mp situat in Comuna Maneciu, .", Județul Prahova.
De asemenea, a mai arătat și faptul că pârâții au construit un imobil-tip cabana din lemn pe acest teren și că refuză să ridice acea construcție edificată abuziv.
A mai arătat că parații nu au depus întâmpinare la acțiunea introductiva de instanța si, deși au fost asistați prin apărător ales, nu au interes sa se apere de la început pe celea vreunei probe.
A mai arătat că instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până Ia soluționarea Dosarului nr._ al Judecătoriei Vălenii de M., în care aceștia cereau sa se constate nulitatea absoluta a titlului său de proprietate.
Fiind soluționată definitiv acea cauza prin respingerea cererii de constatare a nulității titlului său de proprietate, după repunerea pe rol a cauzei de față pârâții au ales să se apere formulând o cerere reconvenționalaă prin care au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului litigios în suprafața de 3767 mp.
Pârâții-reclamanți si-au motivat cererea arătând ca terenul în cauză ce a aparținut inițial numiților M. N. si M. M. (bunicii lor paterni si respectiv părinții mei), ar fi fost stăpânit de tatăl acestora M. N. începând cu anul 1950.
De asemenea, prin aceiași cerere reconvenționala se arata ca din anul 1980 parații-reclamanți ar fi preluat posesia terenului si ca având o posesie utila ar fi dobândit proprietatea acestui teren.
A mai arătat că instanța de fond a respins acțiunea principală și a reținut în esența, ca tatăl paraților-reclamanți împreuna cu aceștia au avut posesia terenului si ca pe acest teren parații-reclamanți au ridicat o construcție din lemn.
A arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu s-a preocupat în niciun fel de faptul ca dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu a fost recunoscut și consolidat recent printr-o hotărâre judecătoreasca pronunțata în acea cauza având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului său de proprietate.
A mai arătat că terenul in suprafața de 3767 mp a aparținut autorilor comuni M. N. si M., teren pe care aceștia l-au stăpânit neîntrerupt in tot timpul vieții lor, iar după decesul acestora posesia a fost preluata de unii dintre moștenitori.
Acest fapt s-a constatat la dezbaterea succesiunii de pe urma numiților M. M. si N., cand numitul M. N. (tatăl paraților-reclamanți si fratele meu decedat) a declarat ca nu a făcut nici un act de acceptare expresa sau tacita a succesiunii, așa cum rezulta din declarațiile autentice nr.89 si 90 din 22.01.1987.
In acest sens, a fost întocmit si certificatul de moștenitor nr. 139/03.03.1987 prin care tatăl paraților-reclamanți a fost constatat străin de succesiune, acesta renunțând la succesiunea părinților săi. Ori, aceste aspecte au scăpat atenției instanței de fond care, daca observa acele împrejurări de fapt si de drept atestate de actele notariale de mai sus, trebuia sa constate ca declarațiile martorilor sunt contradictorii acelor înscrisuri autentice.
Pe de alta parte, instanța de fond trebuia să constate ca terenul in cauza in suprafața de 3767 mp a făcut parte din masa succesorală supusă ieșirii din indiviziune între moștenitorii acceptanți, succesiune fata de care tatal paraților-reclamanți a fost străin prin declarațiile sale de renunțare la aceasta.
Apoi, moștenitorii care au acceptat succesiunea, au formulat cerere de ieșire din indiviziune si prin sentința civila nr.1059/15.05.2008 a Judecătoriei Vălenii de M. i-a revenit in proprietate terenul in litigiu, astfel încât orice eventuala vocație a paraților-reclamanți asupra acestui teren apare ca fiind exclusa.
In tot acest timp, de la dezbaterea succesiuni din anul 1987 de pe urma autorilor M. M. si N., atât numitul M. N. cat și fiii săi parații-reclamanți nu au făcut nici un alt demers judiciar in privința terenului in cauza, decât prin cererea lor reconvenționala formulata dupa ce s-a respins acea acțiune pentru constatarea nulității titlului meu de proprietate.
Sub un alt aspect, ca o consecința a acestor împrejurări de fapt si de drept, instanța de fond trebuia sa constate ca posesia invocata de parații-reclamanți nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
In acest sens, posesorul unui anumit lucru pentru a-si putea constitui un drept de proprietate in patrimoniul sau, trebuie sa exercite o posesie in temeiul si condițiile legii.
Uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății este fondata pe faptul posesiei, ca o condiție esențiala, iar ca sa producă efecte stăpânirea unui lucru trebuie sa fie caracterizata ca o posesie utila.
Prin utilitatea unei posesii, ca sa poată duce la prescripția achizitiva, se înțelege ca posesia trebuie sa fie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
In cauza de fata, observând posesia invocata de parații-reclamanți, instanța de fond trebuia sa constate ca aceasta este afectata de viciile echivocului, discontinuității si violentei.
Astfel, asa cum a arătat in cele de mai sus, terenul in cauza a fost stăpânit de către autorii comuni M. N. si M. pana la decesul lor, dupa care a existat o posesie . ai succesiuni aflați în stare de indiviziune, fiind exclus însa de la aceasta posesie tatăl paratilor-reclamanti.
A mai arătat că moștenitorii acceptanti ai succesiunii au stăpânit acel teren succesoral unii pentru alții cat timp ne-am aflat in stare de indiviziune, ori aceasta perioada de stăpânire exercitata in comun face ca posesia sa aiba un caracter echivoc.
Prin cererea lor reconventionala paratii-reclamanti au arătat ca tatăl lor ar fi stăpânit terenul in cauza din anul 1950, fapt contrazis chiar prin depozițiile martorilor audiați cat si prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
In acest sens, a depus la instanța de fond declarația nr. 13/31.10.1984 a numitului M. N. (bunicul paratilor-reclamanti si tatăl meu) prin care acesta declara ca are in proprietate de 40 ani terenul in suprafața de 2500 mp(actual 3767 mp prin extindere naturala).
Exista la dosarul cauzei și declarația . G. si P. A. din data de 31.10.1984 si procesul verbal din 31.10.1984 încheiat de fostul Consiliu Popular al Comunei Maneciu, înscrisuri din care rezulta același fapt.
A mai arătat că, afirmația paraților-reclamanți este nereala, nefiind susținuta de probele administrate in cauza, aceștia urmărind sa-si apropie necuvenit beneficiul uzucapiunii prin denaturarea adevărului.
Tatăl paraților-reclamanți nu a avut o posesie exclusiva asupra terenului in cauza, cat si nici una continua întrucât prin manifestarea sa de voința nu a făcut vreun act de acceptare a succesiunii, fiind străin de aceasta prin renunțarea la succesiunea părinților sai, ceea ce afectează posesia invocata de parații-reclamanți sub aspectul continuității.
Posesia invocata de parații-reclamanți are si un caracter violent întrucât, asa cum rezulta din adresa nr._/15.12.2011 a Primăriei Comunei Maneciu, aceștia nu figurează înscriși cu teren si construcție iar aceasta face ca existenta acelei cabane din lemn sa fie abuziva.
Din cele învederate mai sus rezulta ca parații-reclamanți nu se pot bucura de joncțiunea posesiei, tatăl lor fiind exclus de la posesia terenului in cauza prin voința proprie a acestuia de renunțare la succesiune.
Parații-reclamanți nu pot invoca nici posesia exercitată în termenul prevăzut de lege având in vedere actele de dispoziție făcute de moștenitorii acceptanți si finalizate prin actul de partaj judiciar intervenit in anul 2008.
F. de toate aceste considerente a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat si modificarea hotărârii atacată în sensul celor solicitate prin motivele de recurs.
La data de 18.02.2014 intimații – pârâți M. N N. și M. N I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1680/5.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. întrucât în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta C. I. și a admis cererea reconvențională constatând lor de dreptul de proprietate asupra terenului situat în com. M., . conform raportului de expertiză în specialitatea tehnică topografie, cadastru și geodezie întocmit de expertul R. L. M..
Mai arată intimații pârâți că terenul în discuție a fost proprietatea numitei M. M. decedată la 21.08.1978 și M. N. decedat la 3.12.1986 conform certificatului de moștenitor nr. 139/3.03.1987 în care reclamanta C. I. împreună cu M. S., Galca M. și M. V. I. au fost renunțători la partea de moștenire ce le revine la suprafața de 5000 mp categoria de folosință fâneață situată în pct B., conform declarației de renunțare aflată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Terenul în suprafață de 3767 mp situat în ., jud. Prahova a aparținut numiților M. M., decedată la data de 21.08.1978 și M. N., decedat la data de 03.12.1986, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 139/03.03.1987.(fila 19 dosar fond ). Aceștia au avut 5 copii, printre care reclamanta și tatăl pârâților, M. N..
Așa cum rezultă din același certificat de moștenitor, M. N. a renunțat la succesiunea de pe urma autorilor comuni M. M. și M. N., devenind astfel străin de succesiune, potrivit declarațiilor de renunțare filele 58, 59 dosar fond.
Prin declarația întocmită la data de 22.01.1987 fila 186 dosar fond, numiții M. N. N. (tatăl pârâților-reclamanți), Moroinau V., M. S. - N., C. I. și Silcă M. V. s-au înțeles cu privire la modalitatea de stăpânire a terenului situat în punctul B., în suprafață de 5000 mp, în sensul că au convenit ca autorul pârâților-reclamanți să stăpânească terenul mai sus menționat, acesta înțelegând să renunțe la partea de teren din punctul acasă din .> În ceea ce privește cele două construcții existente, pentru prima s-a convenit ca o cameră să fie stăpânită de către Silcă M. și cea de a două de către tatăl pârâților-reclamanți. În ceea ce privește construcția casă compusă din trei camere, aceștia au convenit să fie stăpânită în indiviziune de către M. V., M. S. – N. și C. I..
Așa cum rezultă din acest înscris coroborat cu declarațiile martorilor T. P., P. C., J. D., C. gheorghe (cunoscut și sub numele de R. ), tatăl pârâților și ulterior pârâții au stăpânit terenul în suprafață de 3767 mp situat în ., jud. Prahova începând cu anul 1980, fiind construită și construcția de două camere din lemn, cu privire la care apelanta solicită obligarea pârâților la ridicarea acesteia.
În ceea ce privește susținerea apelantei potrivit căreia posesia a fost exercitată numai de către moștenitorii acceptanți ai succesiunii autorilor comuni și nu de către tatăl pârâților-reclamanți, respectiv M. N. N., Tribunalul reține că este contrazisă de înțelegerea mai sus indicată, chiar apelanta recunoscând la interogatoriu că semnătura de pe acel înscris îi aparține.
În ceea ce privește caracterul echivoc al posesiei, tribunalul reține că autorul pârâților nu a stăpânit terenul în calitate de moștenitor legal împreună și alături de ceilalți moștenitori, în condițiile în care a renunțat la succesiunea autorilor săi, iar prin înțelegerea ulterioară, moștenitorii acceptanți au înțeles să îl lase pe autorul pârâților să stăpânească terenul din punctul „B.” în schimbul renunțării acestuia la partea din terenul situat în punctul acasă.
Analizând manifestarea de voință a semnatarilor înțelegerii din perspectiva calității în care autorul-pârâților a înțeles să stăpânească terenul în litigiu (posesor sau detentor precar) Tribunalul reține că intenția părților a fost să facă o liberalitate (ce-i drept lovită de sancțiunea nulității absolute pentru lipsa formei autentice) autorului pârâților, însă producătoare de efecte juridice în sensul că acesta din urmă a stăpânit terenul cu convingerea că îi aparține, ca urmare a acestei înțelegeri, posesie ce a fost continuată de către pârâți. (animus+corpus).
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia posesia a fost exercitată violent, Tribunalul reține de asemenea că este neîntemeiată, întrucât nu rezultă că acesta nu ar fi exercitat posesia în mod pașnic.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, tribunalul reține că soluția pronunțată cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâții-reclamanți influențează soluția pronunțată de către instanță pe capătul principal de cerere.
Astfel, întrucât Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a constatat că pârâții reclamanți au dobândit prin prescripția achizitivă de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului, urmează a reține că soluția dată cu privire la cererea de chemare în judecată este legală și temeinică.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, dar și faptul că pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune, nu este nevoie ca posesia să fie exercitată cu bună-credință, tribunalul urmează a respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă C. I., cu domiciliul in CONSTANTA, ., .. D, ., JUD C., împotriva sentinței nr. 1680/05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-pârâți - reclamanți M. N. N. și M. I., ambii cu domiciliul in . PAMANTENI, ., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
G. M. C. D. E.
GREFIER,
I. C. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.ECD /Tehnored. ECD
5 ex./09.04.2014
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1285/2014.... | Întoarcere executare. Decizia nr. 1443/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
