Fond funciar. Decizia nr. 550/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 6543/204/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 550
Ședința publică din data de 16.04.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: M. C.-A.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L.-E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți T. C. Ș., prin mandatar T. Ș., domiciliat în B., ., jud. B., și R. M., domiciliat în Câmpina, .. 25, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 567/12.02.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. ȘOTRILE DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, și intimatul-intervenient P. I., domiciliat în .. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatarul recurentei-reclamante T. C. Ș., T. Ș., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă C. L. Șotrile de Fond Funciar și intimatul-intervenient au depus la dosar întâmpinare, după care
Tribunalul comunică mandatarul T. Ș. un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-intervenient, după care invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul asupra acesteia, dar și asupra fondului.
Mandatarul T. Ș., având cuvântul, arată că recursul nu este tardiv, întrucât faxul a fost trimis în ziua în care i-a fost comunicată sentința de perimare, sentință care nu este legală, întrucât nu a avut la cunoștință faptul că după un an se perimă. Totodată, arată că a formulat recurs, iar Tribunalul Prahova prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._, nu i-a dat dreptate, la fel a formulat recurs și împotriva încheierii de suspendare, dar și împotriva sentinței, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății, pe baza actelor aflate la dosar, întrucât nu înțelege să achite alte onorarii de expert, expertize care au fost solicitate în mod eronat de către apărătorul său, deoarece în cauză au fost efectuate 3 expertize, astfel că nu are alte obiective de formulat.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 864/2006, reclamanții T. C. Ș. și R. Gh. M. au chemat în judecată pe pârâții C. L. Șotrile de Aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană Prahova de Aplicare a Legii 18/1991, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea Hotărârii nr. 4607/27.07.2006 a Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere și să fie obligată pârâta C. L. Șotrile la restituirea întregii suprafețe de 5,66 ha.
Prin sentința civilă nr. 1002/05.04.2007 Judecătoria Câmpina a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți, reținând în considerent ca parte din terenul de 5,66 ha solicitat de reclamanți a fi atribuit pe vechile amplasamente, este ocupat în prezent de alte persoane care dețin pentru aceste terenuri acte notariale, în considerarea acestui aspect C. locală Șotrile propunând ca restituirea terenului către reclamanți să se facă pe vechiul amplasament, cu excepția celor care au fost dobândite de actualii deținători prin acte notariale, caz în care despăgubirea se va efectua în natură, cu o suprafața de teren echivalentă din terenul aflat la dispoziția comisiei locale.
Împotriva sentinței civile nr. 1002/05.04.2007 au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare unei instanțe de același rang.
Prin decizia civilă nr. 903/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova in dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamanți, s-a casat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se suplimenta probatoriile cu înscrisuri și martori, cu expertiză tehnică topografică pentru a se stabili dacă există identitate totală sau parțială între terenurile preluate de stat și cele deținute in prezent de alte persoane.
Prin sentința nr. 3403/22.11.2010 Judecătoria Câmpina a admis în parte plângerea formulată de petenți, a admis în parte cererea de intervenție, a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene Prahova nr. 4607/2006 cu privire la modalitatea de identificare a suprafețelor de teren reconstituite și a obligat C. L. Șotrile să completeze propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate prin indicarea suprafețelor și a situației pe puncte ale terenurilor în litigiu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. C. Ș. și R. G. M. și intimata C. L. de Fond Funciar Șotrile.
Prin decizia civilă nr. 1393/02.11.2011 Tribunalul Prahova a admis recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 3403/22.11.2010 a Judecătoriei Câmpina, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a pronunța această decizie a reținut că în prezenta cauză se impune necesitatea efectuării unei expertize topografice pentru a se stabili dacă există identitate totală sau parțială între terenurile preluate de stat și cele deținute în prezent de alte persoane, cu atât mai mult cu cât și față de susținerile recurentei - intimate s-a procedat la identificarea deținătorilor actuali fără a se avea în vedere terenurile deținute de reclamanți pe baza datelor din registrul agricol.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ .
La termenul din 25.01.2012, instanța de fond a pus în discuție necesitatea efectuării expertizei topografice conform dispozițiilor deciziei de casare nr. 1393/2.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Reclamanta T. C. Ș., prin mandatar T. Ș., a arătat că nu solicită efectuarea în cauză a unei noi expertize topografice, având în vedere că în dosarele judecate anterior s-au efectuat deja două expertize și că nu este de acord cu achitarea onorariului de expert.
Prin încheierea din data de 25.01.2012 Judecătoria Câmpina a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 1551 C.proc.civ., întrucât reclamanta, prin procurator, refuză să îndeplinească obligațiile stabilite de instanță.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanța a avut în vedere dispozițiile deciziei de casare nr. 1393/02.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize topografice și refuzul procuratorului reclamantei de a suportata costul onorariului necesar pentru efectuarea expertizei topografice, reiterând practic cererea formulată cu ocazia rejudecării dosarului nr._ în sensul că renunță la proba cu o nouă expertiză topografică.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții T. C. Ș. și R. M..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată în calea de atac a recursului sub nr._ .
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că solicită să se judece cauza pe baza actelor și documentelor existente la dosar: sentințe definitive, recursul înaintat și precizat de către pârâți, actele de predare a terenurilor în cauză, declarațiile martorilor și expertizele topo întocmite.
Au invocat dispozițiile art. 4 alin. (5) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.
Au arătat că pe parcursul judecății s-au mai efectuat două expertize și că nu există obiective noi pentru efectuarea altei expertize.
Tribunalul, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și 3041 C.proc.civ., a constatat că recursul este nefondat, respingându-l ca atare prin decizia nr. 1012/05 iulie 2012, pentru următoarele considerente ce au stat la baza deciziei pronunțate în recurs, astfel:
Conform art. 315 alin. 1 C.proc.civ., „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Prin decizia nr. 1393/02.11.2011, Tribunalul Prahova a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Câmpina, în vederea administrării probei cu expertiză specialitatea topografie.
Rejudecând cauza, instanța de fond este obligată, potrivit art. 315 C.proc.civ., să se conformeze dispozițiilor deciziei de casare cu privire la administrarea probelor.
La termenul din 25.01.2012, prima instanța a pus în discuție necesitatea efectuării expertizei topografice conform dispozițiilor deciziei de casare nr. 1393/02.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova. Reclamanta, prin mandatar, a arătat că nu solicită efectuarea unei noi expertize, nefiind de acord cu achitarea onorariului de expert.
Conform art. 1551 alin. 1 C.proc.civ. „când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții - reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate”.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 315 și art. 1551 C.proc.civ., în mod legal, instanța fondului a dispus suspendarea judecății cauzei, constatând refuzul reclamantei de a suporta costul onorariului necesar pentru efectuarea expertizei topografice. Față de cele expuse, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 1012/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ la data de 05.07.2012 au formulat contestație în anulare, contestatorii T. C. Ș. și R. M., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ., arătând, totodată, că judecata cauzei se poate face în baza probelor existente la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 21.11.2012, contestatorii, prin procurator, a depus motivele contestației, prin care se arată că sentința civilă nr. 3403 pronunțată în ședința publică din data de 22.11.2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpina, având ca obiect „fond funciar”, inițial formându-se dosarul civil nr._ ca urmare a cererii formulate la data de 20.11.2006, privind solicitările deduse judecății și pronunțarea unei sentințe în baza documentelor justificative, depozițiile martorilor, expertize, alte documente solicitate de instanță etc., precum și a prevederilor legale cuprinse în legislația în vigoare, contestatorii apreciind că prin această hotărâre îi este retras dreptul la un proces echitabil în fața instanței de fond, cu privire la procesele de fond funciar și căile de atac a deciziilor comisiei locale și a comisiei județene de fond funciar, în sensul că instanța de fond stabilește pe baza probelor administrate o hotărâre ce poate fi atacată prin recurs, hotărârea tribunalului fiind definitivă, în opinia contestatoarei dezvoltată în motivele contestației din 21 noiembrie 2012.
Contestatorii arată că prin sentința Judecătoriei Câmpina nu s-a stabilit, în concret, soluția adoptată de instanță, respectiv dacă aceasta este favorabilă sau nu părților implicate în proces, ci, dimpotrivă, s-a eliminat o cale de atac în justiție a pretențiilor supuse judecății.
Mai arată contestatorii că prin decizia nr. 1393 din data de 02.11.2011 a Tribunalului Prahova pronunțată în dosarul nr._ s-a impus efectuarea unei expertize topografice pentru a stabili dacă există identitate totală sau parțială intre terenurile preluate de stat în baza prevederilor Decretului nr. 115/1959 și cele pretinse a fi restituite solicitanților. Precizează, totodată, că pe parcursul desfășurării acestui proces, începând din anul 1991 și până în prezent, s-au efectuat două expertize topometrice de experți numiți de instanțele de judecată, expertize care se regăsesc atât la dosarele aflate pe rolul instanțelor, cât și la Primăria comunei Șotrile, față de care arată contestatoarea că nu cunoaște alte obiecte noi ce s-ar impune a fi avute în vedere de o expertiză topo care să răspundă problemelor legate de dimensiunea terenurilor și ocupanții acestora în prezent.
Arată, de asemenea, că obiectul pricinii trimise spre rejudecare îl reprezintă tocmai stabilirea persoanelor care dețin actualmente aceste suprafețe, precum și temeiurile legale si modalitatea prin care au fost obținute terenurile de actualii deținători.
De altfel, arată contestatorii că ambele comisii de fond funciar au validat prin Hotărârea nr. 4607/27.06.2006, existentă la dosarul cauzei, restituirea terenurilor în suprafața totală de 5,67 ha preluate în baza Decretului nr. 115/1959 de la antecesorii contestatoarei pe vechile amplasamente, mai puțin cele dobândite de actualii deținători prin acte notariale, sarcina instanței fiind, în opinia contestatoarei, să stabilească legalitatea sau nelegalitatea actelor de dobândire a acestor terenuri de către o parte din actualii deținători, obiectiv stabilit prin sentința civilă nr. 4195/22.12.2008 pronunțată în dosarul nr._, cauză ce a fost disjunsă din dosarul înregistrat sub nr._, hotărârea rămânând definitivă.
Având în vedere cele prezentate, propunerile făcute de Primăria comunei Șotrile în baza sentinței civile nr. 3403/22.11.2010 comunicate prin adresa nr. 88/10.01.2011 existentă în dosarul nr._, ținând seama și de concluziile scrise formulate de contestatoare în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova pentru termenul de judecată din data de 05 iulie 2012, contestatorii solicită restituirea dosarelor instanței de fond în vederea rejudecării în baza tuturor documentelor existente.
În cazul în care instanța de fond ar solicita probe suplimentare pentru dezlegarea cauzei, contestatorii își exprimă acordul pentru orice probă solicitată, inclusiv o nouă expertiză topo, dacă se apreciază că cele două expertize deja efectuate până în prezent nu sunt suficiente, condiționată însă de comunicarea obiectivelor la care să răspundă noua expertiză topografică.
La data de 04.01.2013, intimata C. L. de Fond Funciar Șotrile a depus întâmpinare, prin serviciul registratură al instanței, prin care solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
Prin decizia nr. 16/07.01.2013 Tribunalul Prahova a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către reclamanții T. C. Ș. și R. M. împotriva deciziei civile nr. 1012/05.07.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această decizie, s-a apreciat că, potrivit art. 317 alin. 2 C.proc.civ., temei procesual precizat de contestatori în cererea de declarare a căii extraordinare de atac formulată la data de 24 iulie 2012, stabilesc că, „cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate (respectiv cele din alin. 1 pct. 1 și pct. 2 ale aceluiași articol privind procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, ce nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, precum și în situația când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență), în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond, contestația in anulare fiind o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Verificând motivul de anulare invocat de contestatori prin cererea dedusa judecații, se constată ca acesta nu se încadrează în nici unul din cazurile reglementate prin dispozițiile art. 317 - 318 C.proc.civ. evocate, acesta fiind in realitate o chestiune de reapreciere a probei cu expertiză topografica ce tine de fondul litigiului existent intre parți care nu poate fi analizata in calea extraordinara de atac a contestației in anulare.
Contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, întrucât instanța investita cu soluționarea acesteia este ținută să verifice numai daca exista vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege si nu poate sa examineze justețea soluției adoptate.
Exista doua condiții de admisibilitate ale contestației în anulare obișnuite, condiții a căror îndeplinire cumulativa este obligatorie, respectiv hotărârea care se atacă trebuie să fie irevocabilă, iar în al doilea rând motivele formulate în susținerea contestației sa nu fi putut fi invocate pe căile ordinare de atac.
Prin urmare, referitor la aceasta din urma condiție, ori de cate ori partea a avut la dispoziție căile ordinare de atac, pe care le-a folosit, iar în cadrul acestora motivele de fond nu au putut fi analizate din considerente ce țin de culpa părții, contestația in anulare devine inadmisibila.
Decizia nr. 1012 din data de 05 iulie 2012 pronunțata în recurs de Tribunalul Prahova și atacată pe calea căii extraordinare de atac de față a constatat că în mod corect prima instanță a dispus suspendarea judecății cauzei dând eficiență dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, în contextul refuzului reclamantei de a suporta costul onorariului aferent efectuării expertizei topografice, probă obligatorie astfel cum a dispus instanța de casare prin decizia nr. 1393/02.11.2011, probă ce nu poate fi administrată în calea de atac a recursului față de dispozițiile restrictive ale art. 305 din cod, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care, conformându-se acestei decizii și a limitelor rejudecării în privința aspectului probator, pune în discuția părților efectuarea lucrării de specialitate.
În contextul refuzului reclamantei exprimat de mandatarul său de a suporta costurile lucrării legate de onorariul expertului ce se va desemna, instanța fondului dispune măsura suspendării,ca sancțiune pentru împiedecarea normală a desfășurării procesului în rejudecare din vina părții – reclamante prin neîndeplinirea obligației de a suporta costul onorariului.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 Cod procedură civilă (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 din cod (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru a lămuri pe contestator de pertinența, utilitatea si concludența probei cu expertiză de specialitate hotărâtă de instanța de casare, așa cum rezultă din motivele dezvoltate ale contestației depuse la termenul din 21 noiembrie 2013, constatare a tribunalului rezultată din voința finală a contestatorilor de a fi administrate probele solicitate de instanță în care s-ar include și expertiza topografică, condiționând o astfel de poziție de cunoașterea și comunicarea obiectivelor la care să răspundă expertul, opinând anterior că „alte obiective noi” care să dezlege aspecte legate de dimensiunile și ocupanții terenurilor, nu cunosc.
În calea de atac a contestației în anulare, rolul instanței nu este de a da lămuriri părții – contestatoare, care mai mult, în față instanței de rejudecare se împotrivește administrării probei tehnice din considerente materiale (costul expertizei și refuzul de plată), iar în calea de retractare declanșată invocă aspecte legate de pertinența și concludența probei, ceea ce nu a arătat în fața judecătorului fondului, iar, în cazul casării, hotărârea instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului asupra necesității administrării unor probe, astfel cum dispune imperativ art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
Chestiunea tranșată de instanța de casare a aspectului probator în completare nu mai poate fi pusă în discuție nici în calea de atac a contestației în anulare în care se declanșează un control de o altă natură raportat la calea de retractare de care a uzat partea, în contextul căreia se verifică condițiile restrictive de admisibilitate.
Dispoziția înscrisă în art. 317 alin. ultim Cod procedură civilă, având un caracter de excepție și fiind de strictă interpretare, nu-și are aplicare decât în cazurile limitativ prevăzute de lege, și în nici un caz pentru a forma convingerea părții cu privire la proba cu expertiză dispusă în controlul judiciar exercitat in recurs, așa cum urmăresc, în realitate, contestatorii.
A admite punctul de vedere al contestatorilor înseamnă a lipsi practic de orice eficiență calea ordinară de atac a recursului deja promovată, a încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate, sub aspectul chestiunilor dezlegate, in speța cu privire la utilitatea efectuării expertizei topo si a da posibilitatea, practic, parților de a obține reanalizarea temeiniciei măsurii luate față de dispozițiile art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, ceea ce este inadmisibil.
Dacă s-ar accepta această interpretare contrară decât aceea conformă cu intenția legiuitorului s-ar contraveni atât jurisprudenței CEDO prin care se aplică principiul securității raporturilor juridice, cât și jurisprudenței naționale.
Astfel, în cauza S. Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006, Curtea de la Strasbourg a decis că „admiterea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, constituie un argument suplimentar în sensul încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1” și continuă: „Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase”.
Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare și că nu a fost invocat nici unul dintre cele patru cazuri expres prevăzute de lege în care această cale extraordinara de atac sa poată fi promovată, chestiunile invocate de contestatori nu pot face obiectul unei dezbateri în cadrul contestației în anulare, fiind imposibilă repunerea în discuție a probei de specialitate ce a determinat măsura suspendării care a făcut obiectul soluționării în mod irevocabil, tribunalul a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.
În acest timp, la Judecătoria Câmpina, unde judecata cauzei fusese suspendată în temeiul prevederilor art. 1551 C.proc.civ. prin încheierea pronunțată la data de 25.01.2012, s-a dispus la data de 20.12.2013 repunerea cauzei pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru constatarea perimării cauzei.
De asemenea, la data de 28.01.2014, intimatul P. I. a invocat, la rândul său, excepția de perimare a cauzei, pe motiv că pricina ar fi rămas în nelucrare timp de mai mult de un an, din vina reclamanților T. C. Ș. și R. G..
Prin sentința civilă nr. 567/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă excepția perimării, invocate din oficiu, și s-a constatat perimată acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a observat, din verificarea actelor dosarului, că ultimul act de procedură efectuat în cauză a avut loc la data de 25.01.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul art. 1551 C.proc.civ., întrucât reclamanții nu au îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în sensul de a suporta costul onorariului pentru efectuarea expertizei topografice.
Conform art. 248 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții de cel puțin un an.
Întrucât în cazul în speță termenul de un an de la ultimul act de procedură efectuat s-a împlinit, astfel că instanța de fond, în baza art. 248 C.proc.civ., a admis excepția perimării si a constatat perimarea cererii.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții T. C. Ș. și R. M., solicitând anularea hotărârii.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că în repetate rânduri au solicitat trimiterea acestui dosar spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Câmpina, iar de la ultima intervenție nu a trecut o perioadă mai mare de un an.
Au mai susținut reclamanții că judecarea pricinii și luarea unei hotărâri înțelepte și legale se poate face și cu documentele justificative aflate la dosarul cauzei.
Reclamanții au mai precizat că, în cazul în care se mai solicită o expertiză judiciară topo, sunt de acord să o efectueze, cu toate că există asemenea expertize la dosar.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 07.03.2014, sub nr._ .
Intimatul P. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, și intimata C. L. de fond funciar Șotrile a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La termenul de judecată din data de 15.02.2012, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., s-a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului, iar tribunalul a rămas în pronunțare asupra excepției, după punerea ei în discuția părților prezente.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției invocate, tribunalul reține următoarele:
Prezentul recurs a fost formulat de reclamanții T. C. Ș. și R. M. împotriva sentinței civile nr. 567/12.02.2014 pronunțate de Judecătoria Câmpina, prin care s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanți.
Printre derogare de dispozițiilor de drept comun, potrivit cărora se poate formula recurs împotriva unei sentințe (date fără drept de apel) în termen de 15 zile de la comunicare, astfel cum prevede art. 301 C.proc.civ., se numără și modalitatea de reglementare a recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat perimarea unei cereri de chemare în judecată.
Astfel, potrivit art. 253 alin. 2 C.proc.civ., hotărârea prin care s-a constatat perimarea este supusă (doar) recursului, ce poate fi declarat în termen de 5 zile de la pronunțare.
Mai mult decât atât, chiar în cuprinsul minutei întocmite în acest dosar, și, evident, în cuprinsul sentinței atacate se menționează în mod expres că prezenta hotărâre poate fi atacată în termen de 5 zile de la pronunțare.
Hotărârea judecătorească fiind pronunțată la data de 12.02.2014, rezultă că, prin raportare la dispozițiile menționate anterior, precum și având în vedere prevederile art. 101 C.proc.civ., ultima zi în care reclamanții T. C. Ș. și R. M. puteau declara recurs era data de 18.02.2014.
Examinând cererea de recurs depusă la dosar, tribunalul constată că reclamanții au declarat recurs la data de 21.02.2014 (data certă a judecătoriei, înscrisă pe faxul prin care reclamanții au declarat recurs). Prin urmare, rezultă că reclamanții au declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de art. 253 alin. 2 C.proc.civ.
În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul va admite excepția de tardivitate invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de reclamanții T. C. Ș. și R. M., ca fiind tardiv formulat.
Totodată, fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.proc.civ., reclamanții vor fi obligați să plătească intimatului P. I. cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, potrivit chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți T. C. Ș., prin mandatar T. Ș., domiciliat în B., ., jud. B., și R. M., domiciliat în Câmpina, .. 25, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 567/12.02.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. ȘOTRILE DE FOND FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE FOND FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, și intimatul-intervenient P. I., domiciliat în comuna Șotrile, .. Prahova, ca fiind tardiv.
Obligă recurenții la plata sumei de 500 lei, în solidar, către intimatul P. I., cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte, Judecători,
Ș. O.-C. M. C.-A. P.-A. A.
Grefier,
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
2 ex/04.06.12
d. f._ Judecătoria Câmpina
j. f. E. M. L.
Operator de date cu caracter personal notificare nr. 5595
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 95/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 460/2014.... → |
|---|
