Fond funciar. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 2527/204/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 90
Ședința publică din data de 22.01.2014
Președinte: Ș. O. C.
Judecători: P.-A. A.
M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți ORAȘUL B., PRIN PRIMAR, și C. LOCALĂ B. DE FOND FUNCIAR, ambii cu sediul în B., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1527/29.05.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. P., domiciliată în B., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, avocat M. C., și reprezentantul intimatei-reclamante, avocat Ț. P., lipsind recurenta-pârâtă C. Locală B. de Fond Funciar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus la dosar precizări în legătură cu dezvoltarea motivelor de recurs depusă de recurentul-pârât Orașul B., prin primar, după care
Apărătorul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, și apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Apărătorul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului promovat de recurenta-pârâtă C. Locală B. de Fond Funciar.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că recursul formulat de C. Locală B. de Fond Funciar este promovat de persoană fără calitate procesuală activă, astfel că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei C. Locală B. de Fond Funciar în promovarea recursului.
Apărătorul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, având cuvântul, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei C. Locală B. de Fond Funciar în promovarea recursului, invocată de intimata-reclamantă, prin apărător, având în vedere că recursul respectiv vizează încheierea de ședință din data de 17.10.2012.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că susține excepția nulității recursului inițial pentru nemotivare în termenul legal și excepția tardivității precizării și dezvoltării motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât Orașul B., prin primar.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției nulității recursului inițial pentru nemotivare în termenul legal și excepției tardivității precizării și dezvoltării motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât Orașul B., prin primar, invocate de intimata-reclamantă.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, arată că motivele invocate prin precizarea și dezvoltarea motivelor de recurs exced motivelor de recurs inițiale, astfel că acestea nu reprezintă o dezvoltare a motivelor, fiind formulate peste termenul legal, astfel că solicită admiterea excepției tardivității precizării și dezvoltării motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât Orașul B., prin primar.
Apărătorul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității precizării și dezvoltării motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât Orașul B., prin primar, având în vedere că prin acestea nu se invocă împrejurări noi, ci sunt o dezvoltare a motivelor inițiale.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea excepției nulității recursului inițial pentru nemotivare în termenul legal, având în vedere disp. art. 304 pct. 1 cod proc. civilă, care se referă la motive de nelegalitate, dar și disp. art. 302 pct. 1 și 3 cod proc. civilă, care se referă la indicarea acestor motive de nelegalitate, în cauză recurentul-pârât invocând prin motivele inițiale de recurs numai formal disp. art. 304 pct. 8 și 9 cod proc. civilă, astfel că recursul este nul.
Apărătorul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului inițial pentru nemotivare în termenul legal, invocată de intimata-reclamantă, având în vedere că prin motivele de recurs sunt indicate disp. art. 304 pct. 8 și 9 cod proc. civilă, urmând a se avea în vedere disp. art. 304 ind. 1 cod proc. civilă.
Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea recursului, urmând ca asupra excepției nulității recursului inițial pentru nemotivare în termenul legal și excepției tardivității precizării și dezvoltării motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât Orașul B., prin primar, invocate de intimata-reclamantă, să se pronunțe odată cu fondul cauzei.
Apărătorul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principal, și ca neîntemeiată, în subsidiar, având în vedere că instanța de fond a comparat două posesii, fără a avea în vedere dispozițiile deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar mai ales că terenul a făcut obiectul legilor fondului funciar, la dosar existând dovada conform căreia la data de 01.01.1990 terenul se afla la dispoziția IAS-ului B., iar din anul 2003 la dispoziția Comisiei Locale B. de Fond Funciar. Cu toate acestea, reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, deși se reconstituise asupra suprafeței de teren de 1,73 ha în favoarea autorului reclamantei, care, când a sesizat că plângerea era tardivă, a invocat dispozițiile dreptului comun, astfel apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, însă acțiunea întemeiată pe dreptul comun nu putea fi primită, întrucât ar însemna că nu trebuie făcută dovada proprietății, că autorul reclamantei a avut înregistrat terenul în registrul agricol și că nu mai trebuie făcută compararea titlurilor de proprietate - fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, arată că instanța de fond a fost învestită cu o acțiune petitorie, acțiunea în revendicare fiind la îndemâna proprietarului neposesor, iar dispozițiile deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt în sensul că acțiunile sunt admisibile, când un imobil a fost preluat fără titlu, doctrină preluată și de CEDO, acțiune care, juridic, s-a aflat la îndemâna reclamantei și care nu se justifică numai prin posesie. Astfel, poziția pârâtului este una imorală, în condițiile în care încearcă să-și rezerve posesia asupra unui teren preluat abuziv, la dosar existând dovada că autorul reclamantei a fost înscris în rolul agricol din anul 1948 cu suprafața de 2,05 ha, diferența dintre aceasta și cea de 1,73 ha asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate, fiind chiar terenul revendicat în cauză, asupra căruia autorul reclamantei a fost deposedat în anul 1962 în mod abuziv, astfel că, pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul recurentului-pârât Orașul B., prin primar, având cuvântul în replică, arată că deși instanța de fond a reținut că reclamanta nu deține titlu de proprietate, a procedat la compararea posesiilor.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanta E. P. a chemat în judecată pârâtele C. L. pentru reconstituirea dreptului de proprietate oraș B. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea ambelor comisii la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3200 mp. extravilan, cu destinația de fâneață cu pomi situat in orașul Baicoi, cartier Tufeni, ., județ Prahova; obligarea Comisiei Locale Baicoi să efectueze punerea in posesie cu privire la terenul de mai sus și să întocmească formele legale în acest sens; obligarea aceleiași comisii locale la întocmirea documentației necesare în vederea eliberării titlului de proprietate și înaintării către C. Județeană Prahova; obligarea Comisiei Județene Prahova de a întocmi și elibera titlul de proprietate pentru suprafața aflată în litigiu. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este singura moștenitoare acceptantă cu privire la terenurile ce fac obiectul legii fondului funciar ce au aparținut defunctului său tată, I. G., iar pe acest temei, cu cererea înregistrată la Primăria orașului Baicoi sub nr.L79/17.01.2007, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren ce au aparținut autorului său, I. G..
Potrivit adeverinței nr.15/10.10.1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,73 ha. și i-a fost eliberat titlu de proprietate nr.4020/30.03.1993 de C. Județeană Prahova - subliniind însă faptul că în suprafața de 1,73 ha. nu se află și suprafața de 3200 mp. ce face obiectul prezentului litigiu, cu precizarea că pentru această din urmă suprafață a făcut mai multe demersuri la C. Locală Baicoi precum și la Prefectura J. Prahova, fără însă a se soluționa cererea.
A mai arătat reclamanta că prin adresa nr. L365 dosar VC2 din 07.04.2009 instituția Prefecturii J. Prahova i-a făcut cunoscut că cererea sa pentru terenul în litigiu face obiectul unei contestații care va fi analizată în ședința comisiei județene de fond funciar, in continuare, reclamanta arătand că a mers în audiență de mai multe ori la Prefectura județ Prahova, iar in final a formulat cerere la această instituție precum și spre știința Primăriei Oraș B., prin care a solicitat răspuns oficial în legătura cu reconstituirea acestui teren cu scrisoare recomandată și confirmare de primire, la care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege.
A precizat faptul că terenul în litigiu l-a deținut autorul său așa cum va face dovada cu actul eliberat de Arhiva Județeană Prahova și din care rezultă cu claritate că s-a aflat în Rolul agricol al acestuia până în anul 1950 si a menționat că în susținerea cererii depune declarațiile vecinilor C. T. N. si Serbați G. a căror audiere o solicită, fiind vecini cu terenul in litigiu si care cunosc situația de fapt si posesia exercitată – in acest fel, apreciind că face dovada faptului că autorul său a avut acest teren transmis din generație in generație, ca mod legal de dobândire.
Reclamanta a învederat că, în opinia sa, autorul sau nu s-a înscris cu acest teren în C.A.P. sau I.A.S. și a apreciat că este obligația pârâtelor a dovedi contrariul dacă pretind acest fapt. Totodată a considerat că se poate stabili pe calea unei expertize dar si a probei testimoniale faptul că terenul in litigiu nu are nici o legătură cu terenurile deja constituite.
În raport de întâmpinarea pârâtelor si depoziția acestora și-a rezervat dreptul a-și modifica sau completa după caz acțiunea, inclusiv dacă se impune în sensul revendicării terenului in litigiu.
În drept a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 18/1991 cu modificările aduse prin legile ulterioare.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar în copie: cererea emisă către Prefect cu confirmările de primire ale scrisorii recomandate de expediere către Instituția Prefectului Prahova și Primăria B., adresa L 365/dosar IV/C/2 emisă de Instituția Prefectului Prahova către aceasta, contestația sa conform Legii 247/2005 datata din 11.09.2005 și înregistrată la Primăria B. sub nr L79/17.01.2007, declarații extrajudiciare Ș. G. și C. T. N. datate din 12.12.2006, Titlul de proprietate nr. 4020/30.03.1993 eliberat de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, Adeverința nr. 15/10.10.1991 eliberată de C. Locală B. în baza Legii 18/1991, Extras din registrul agricol al . 1948-1950 privind pe I. P. G., certificat de naștere și de deces privind pe I. G., certificat de deces privind pe I. M., certificat de căsătorie și certificat de naștere reclamantă, buletin de identitate reclamantă, contract de vânzare cumpărare aut sub nr 96/10.03.1997 eliberat de BNP I. P. - cu schița de plan, contract de donație aut. sub nr. 97/10.03.1997 eliberat de BNP I. Pușacașu, cu schița de plan.
Pârâta L. B. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a formulat întâmpinare prin care a arătat că contestația reclamantei efectuată pentru neaprobarea reconstituirii suprafeței de 3200 mp a fost respinsă de HCJ Prahova nr. 7494/26.02.2012 pentru faptul că terenul solicitat nu figurează în evidențele Registrului Agricol - în Registrul Agricol 1959-1963, vol 1, poz. 49 I. G. a figurat cu suprafața totală de 1,73 ha ce a fost reconstituită conform Legii 18/1991 și s-a eliberat Titlul de Proprietate nr 4020/1993, nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate până în perioada preluării terenurilor de stat către CAP, nu există declarații de vecinătate, schița amplasament.
S-a menționat că în carterul Tufeni s-a întâlnit o situație datorita aplicării Legii nr.18/1991 în sensul că granițele au fost comasate de IAS iar foștii proprietari membri CAP au primit titlul de proprietate în perimetrul CAP în câmp.
A arătat pârâta că Hotărârea Consiliului Județean a fost comunicată reclamantei prin dosar nr 4900/25.05.2010, transmisă prin poștă cu confirmare de primire și a fost înștiințată că în situația în care nu este mulțumită are posibilitatea de a se adresa instanței în termen de 30 de zile de la comunicare, lucru pe care nu l-a făcut decât în 2012.
În aceste condiții, pârâta mentionata a solicitat respingerea acțiunii pentru neintroducerii plângerii în termen de 30 de zile de la comunicarea H.C.J. 7494/2010 sau în situația respingerii excepției, pe fond, respingerea acțiunii ca neintemeiata.
În susținerea întâmpinării a anexat Hotărârea HCJ Prahova nr 7494/26.02.2012, extras contestații asupra modului de soluționare a cererilor privind stabilirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 247/2005, Contestația nr 127/23.03.2007, cererea formulată de reclamantă privind retrocedarea suprafeței de teren menționată în Registrul de rol al primăriei înainte de anii 1950, certificat de deces privind pe I. M., certificat de naștere și de deces privind pe I. G., adresa S17/13.03.2007/L101, contestația și declarația reclamantei datate din 23.03.2007 și respectiv 11.09.2005, Titlul de Proprietate nr 4020/30.03.1993 eliberat pe numele moșt. def I. G. de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, Extras eliberat de Arhivele Naționale- Direcția Județeană Prahova, contestația reclamantei din 11.09.2005 înregistrată la Primăria B. sub nr L 79/17.01.2007, adresa 4900/25.05.2010 emisă de Primăria B. către reclamantă prin care i s-a comunicat faptul că s-a invalidat contestația 127/2007 - cu confirmarea de primire a scrisorii recomandate.
La data de 14.08.2012 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat revendicarea suprafeței de circa 3200 mp extravilan în amplasamentul prevăzut în acțiune, înțelegând să se judece în contradictoriu cu Orașul B. prin primar, a cărui introducere în cauză în calitate de pârât a solicitat-o - invocand excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. L. pentru reconstituirea dreptului de proprietate oraș Baicoi si C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole Prahova, apreciind că nu mai au calitate în cauză.
Reclamanta a mai precizat că menține situațiile de fapt invocate în cererea inițială și a subliniat încă o dată că dovada titlului pentru autorul său, I. G., a cărui unică moștenitoare este ca descendentă, o va face cu acte și proba testimonială, pretinzând totodată că autorul său s-a înscris cu această suprafață în CAP sau IAS.- si și-a rezervat dreptul de a-și completa sau preciza cererea în raport de poziția pe care o va exprima orașul B. prin primar.
În drept a invocat disp.art 480 și urm Cod civil.
În susținerea cererii a anexat în copie înscrisuri deja depuse la dosar.
În ședința publică din 3.10.2012 pârâta C. Locală B. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a depus note de ședință (f.68) prin care a invocat excepția tardivității modificării acțiunii inițiale formulate de reclamantă la termenul din 5.09.2012 în temeiul art. 132 C.pr.civ și a solicitat decăderea reclamantei din dreptul de a modifica acțiunea introductivă.
În motivarea notelor a susținut că cererea de modificare a acțiunii este tardiv formulată, ea putând avea eficiență doar dacă era formulată până la prima zi de înfățișare, astfel cum prevede art. 132 al.1 c.pr.civ, adică până la data de 13.06.2012, situație în care instanța, la acea dată putea să acorde un nou termen în care pârâta să depună întâmpinare – susținând că nedepunerea cererii modificatoare din lipsa apărătorului reclamantei la termenul din 13.06.2012 este scuzabilă numai prin prisma persoanei apărătorului .
În drept a invocat art 132 al.1, art 134 c.pr.civ.
La data de 15.10.2012 apărătorul reclamantei a depus la dosar note de ședință în raport de excepția tardivității modificării acțiunii inițiale, apreciind ca în cauză sunt aplicabile disp.art 132 al.2 pct.4 c.pr.civ și 132 al.2 c.pr.civ în sensul că s-a înlocuit cererea inițială printr-o cerere în realizare, dispoziție față de care nu se socotește modificată.
A mai arătat că, chiar dacă s-ar trece peste această normă legală, urmează a se face aplicabilitatea disp.art 12 al. 1 rap la art 134 c.pr.civ, privind înțelesul primei zile de înfățișare în raport de care se putea modifica cererea, solicitând să se constate că la data de 13.06.2012 când urma a se pune în discuție prezenta excepție, acesta s-a aflat la Tribunalul Prahova, pentru a susține dosarul_, iar potrivit ordinului de deplasare a părăsit instituția la orele 16,45, neavând posibilitate de a fi prezent la această instanță și a formula concluzii - astfel că, pe cale de consecință a solicitat respingerea excepției.
În ședința publică din 17.10.2013 apărătorul reclamantei a anexat Ordinul de deplasare (f.72) iar instanța a respins motivat excepția tardivității modificării acțiunii inițiale invocată de către pârâta C. Locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La același termen de judecată, față de precizarea acțiunii, instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtelor C. L. pentru reconstituirea dreptului de proprietate oraș B. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole Prahova și citarea în cauză, în calitate de pârât a Orașului B. prin primar.
La termenul de judecată din 12.12.2012 s-au încuviințat reclamantei probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topografică - lucrare ce a fost întocmită și depusă în cauză la data de 14.01.2013 de expert tehnic Viscopoelanu M..
În ședința publică, din 20.02.2012 pârâtul a depus la dosar adresa 4275/15.02.2013 prin care, urmare acțiunii modificate, a făcut cunoscut faptul că terenul precizat în acțiune a fost situat în perimetrul IAS Pomicola B., conform procesului verbal din 12.03.2002 și protocol_/2003.
A mai menționat că în Titlul de proprietate nr. 4020/1993 al def. I. G. la Tarlaua 9 . vecin în partea de Vest –Pomicola B.. A arătat ca acest teren nu a fost folosit tot timpul de reclamanta, IAS a predat terenurile către primărie în anul 2002. A precizat că, C. L. B. a pus în posesie pe moșt. def. G. N. căruia i s-a reconstituit teren în perimetrul IAS conform HCJ nr. 7029/2009 dar nu s-a eliberat titlu de proprietate deoarece mai deține teren și în altă . s-a întocmit plan de parcelare.
În susținere a anexat HCJ nr. 7029/2009, procesul verbal din 12.03.2002, schița plan.
Au fost audiați martorii C. N. (f.97)Ș. G. (f.98) propuși de reclamantă.
În ședința publică din 20.02.2012 pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât este o acțiune în revendicare și trebuia formulată împotriva moșt. def G. N. căruia i s-a reconstituit teren conform HCJ nr 7029/2009.
La același termen de judecată instanța, apreciind că pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este necesara administrarea acelorași probe ca și pentru soluționarea fondului, pentru a verifica în posesia cui se află terenul, a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu fondul.
La aceeași dată părțile au declarat că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză topografică întocmit de dl. expert Viscopoelanu M. iar reclamantul a renunțat la proba cu interogatoriul pârâtului.
În ședința publică din 6.03.2013 pârâtul a depus procesul verbal de punere în posesie nr. 2718/27.12.2011 eliberat moștenitorilor defunctului G. N. și a declarat că renunța la a mai formula cerere în temeiul art. 57 al.4 c.pr.civ de chemare in judecata a moșt.def. G. N., fapt de care instanța a luat act.
La același termen de judecata instanța, în baza disp.art 138 pct 2 c.pr.civ a suplimentat proba testimonială și a dispus audierea martorei O. P., moșt.def.G. N., exclusiv sub aspectul calității procesuale pasive a orașului B..
Astfel, la termenul din 29.05.2013 a fost audiata martora O. P., care a depus la dosar Adeverința nr. 7/25.10.2009 eliberată de C. L. B. de stabilire a dreptului acesteia de proprietate, în calitate de moștenitoare a defunctului G. N. prin HCJ 7029/20.08.3009 pentru suprafața de 0,50 ha prevăzuta în tabelul anexa la nr 27 la poziția 7.
Prin sentința civilă nr. 2596/2012, Judecătoria Câmpina a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul B. prin Primar, invocată de acesta, a admis acțiunea modificată formulată de reclamanta E. P. împotriva pârâtului Orașul B. prin Primar și în consecință a fost obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2.518 mp identificată conform raportului de expertiză exp. V. M. (f.83-86) situată în extravilanul or. B., cartier Tufeni, ., . de folosință livadă, luând act reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța sentința arătată, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Primăria orașului Baicoi sub nr. L101/09.08.2005, reclamanta E. P. a solicitat reconstituirea unei suprafete de 3200 mp, pe vechiul amplasament în continuarea grădinii sale de pe ., de pe urma def. I. G., tatăl sau.
Prima instanță a mai reținut că potrivit adeverinței nr.15/10.10.1991, anterior s-a reconstituit de pe urma acestui defunct, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,73 ha. și i-a fost eliberat reclamantei și mamei sale, I. Gh. M., titlul de proprietate nr.4020/30.03.1993 de C. Județeană Prahova.
În speță, s-a reținut că, C. L. B. a respins cererea formulată cu motivarea că terenul solicitat nu figurează în registrul agricol în perioada 1959-1963 pe numele def. I. G. și nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate până în perioada preluării terenurilor de către stat sau de către CAP .
Totodată, s-a reținut că împotriva respingerii cererii, reclamanta a formulat Contestația înregistrată cu nr.127/23.03.2007, contestație care a fost respinsa prin Hotărârea Comisiei Județene nr.7494/26.02.2010 .
Ulterior reclamanta a pretins că autorul sau nu s-a înscris în CAP sau IAS cu aceasta suprafața de teren de 3200 mp., situata in extravilanul or. Baicoi, . formulat acțiune în revendicare a acesteia, pe dreptul comun, conform art. 480 Cod civ.
În ceea ce privește inadmisibilitatea formulării unei acțiuni in revendicare . situatie in care terenul a fost preluat abuziv in perioada 06.03._89, invocata de parata, se retine ca potrivit deciziei ICCJ nr.33/2008 s-a stabilit ca o astfel de actiune nu este inadmisibila, in măsura in care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice .
Instanța de fond a mai constatat că terenul ce formează obiectul prezentului litigiu a fost identificat prin raportul de expertiza topografica efectuat in cauza de expert.V. M., ca având suprafața de 2518 mp, aratandu-se ca se afla in prelungirea terenului dobândit de reclamanta prin Titlul de proprietate nr.4020/30.03.1993, T9, P 719, nefiind inclus in suprafața mentionata in titlu .
In ceea ce priveste persoana care exercita posesia asupra acestui teren si despre care paratul pretinde ca ar fi mostenitoarea def. G. N., O. P. - chiar daca scriptic, acesteia i-a fost emis procesul verbal de punere in posesie nr.2718/27.12.2011, ca urmare a adeverintei nr.7/25.210.2009 - audiata in calitate de martor, aceasta a declarat ca deși i s-a emis aceasta adeverinta nu a folosit efectiv respectivul teren, pentru ca parintii sai nu au avut niciodata teren in acest punct si a inteles de la vecini ca terenul apartine unei alte persoane.
Având în vedere aceasta situație, precum și împrejurarea că până în prezent pentru terenul în litigiu nu s-a emis un titlu de proprietate altor persoane, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul B. prin Primar, invocată de acesta din urmă.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că nici reclamanta, nici pârâtul nu au titlu de proprietate asupra terenului in litigiu si nici nu pot invoca dobândirea acestuia prin uzucapiune sau ocupațiune - iar în
aceasta situație în jurisprudența s-a decis ca se compara cele doua posesii aflate in conflict, urmând a se da câștig de cauză celui care invoca o posesie mai bine caracterizata (prin aceasta înțelegându-se o posesie mai îndelungata, o posesie de buna credință, o posesie neviciata, etc.).
Din depozițiile martorilor C. N. si Ș. G. propuși de reclamantă, vecini pe hotar cu terenul ce formează obiectul cauzei, s-a reținut ca întreg terenul de aprox. 5000 mp situat in B., cartier Tufeni, . anterior tatălui reclamantei, I. G. care l-a folosit pana in anul 1962 când a fost preluată de IAS doar o suprafața de 3000 si ceva de metri pătrați, restul de 2000 rămânând în continuare in proprietatea tatălui reclamantei, iar după decesul acestuia fiind preluat de reclamanta.
Declarațiile celor doi martori în sensul ca def. I. G. a avut in proprietate întregul teren, de la ., se coroborează cu Extrasul Arhivelor Naționale, Direcția Județeană Prahova (f.49) unde in tabloul locuitorilor din . fost împroprietăriți cu pământ arabil pe moșia A. C. in anul 1945, figurează si autorul reclamantei cu suprafața de 5003 mp .
Pe de alta parte, pârâtul or. B. nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului in litigiu, procesul verbal din 12.03.2002 nu neavând valoarea unui act translativ de proprietate.
În aceste condiții, s-a apreciat de către instanța de fond că, întrucât asupra terenului in litigiu nici reclamanta, nici pârâtul nu dețin titlu de proprietate, însă posesia exercitată de reclamanta asupra acestuia, de-a lungul timpului, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauza, vecini cu terenul revendicat, este mai bine caracterizata, instanța de fond în temeiul art. 480 Cod civ, a admis acțiunea modificată și, având în vedre că prin aceasta nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securității raporturilor juridice, nefiind emis titlu de proprietate altor persoane, a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2.518 mp identificata conform raportului de expertiză exp. V. M., situată în extravilanul or B., cartier Tufeni, .,. de folosință livadă și a luat act că reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Locală B. de aplicarea legilor fondului funciar și Orașul B., prin Primar criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă C. Locală B. de aplicarea legilor fondului funciar a arătat că instanța de fond a greșit respingând excepția tardivității modificării acțiunii inițiale, apreciind că în cauză sunt aplicabile disp.art 132 al.2 pct.4 c.pr.civ și 132 al.2 c.pr.civ în sensul că s-a înlocuit cererea inițială printr-o cerere în realizare, dispoziție față de care nu se socotește modificată acțiunea inițială.
A mai arătat că, legea admite ca nefiind o modificare a acțiunii înlocuirea cererii în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului, însă în speță instanța a fost investită inițial cu o cerere în obligația de a face și apoi modificată într-o cerere în realizare, astfel că modificarea cererii de chemare în judecată s-a făcut peste termenul primei zi de înfățișare în raport de care se putea modifica cererea, reținându-se în mod greșit justificarea imposibilității prezentării avocatului reclamantei.
Recurenta - pârâtă C. Locală B. de aplicarea legilor fondului funciar a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului recurentul-pârât Orașul B., prin Primar a arătat că solicită in principal admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței in sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Orașului B. si pe fond respingerea acțiunii, iar in subsidiar, in cazul respingerii excepției, modificarea in tot a sentinței si respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond nu a dat eficiență actelor doveditoare posesiei terenului in condițiile in care din punct de vedere legal numita O. P. era posesoarea terenului, iar faptul că aceasta nu și-a exercitat acest drept nu îndreptățește instanța de fond să considere că sus numita nu avea această posesie.
Pe de altă parte recurentul Orașul B. a arătat că instanța de fond a îmbrățișat fără rezerve susținerile intimatei reclamante privind inadmisibilitatea acțiunii in revendicare – recurentul făcând unele precizări istorice privitoare la demersurile părților in raport de terenul in litigiu, prezentând totodată si argumente din decizia nr 33/2008 a ICCJ, care consideră că a fost nesocotită de instanța de fond care a pronunțat astfel o hotărâre nelegală.
La 20.11.2013 Orașul B. prin Primar a depus o precizare si dezvoltare a motivelor de recurs prin care a arătat că reclamanta E. P., în calitate de moștenitor al defuncților I. G. și I. M., a revendicat, în contradictoriu cu Orașul Baicoi prin Primar, suprafața de circa 3200 mp teren extravilan ce a aparținut defunctului sau tata, susținând că terenul autorului său a fost preluat abuziv și fără titlu valabil de către stat și și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 Cxiv.
A mai arătat recurentul că, în cadrul procedurii speciale instituite de Legea nr. 18/1991, i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,73 ha, dar a fost respinsa solicitarea privind recunoașterea dreptului de proprietate și pentru terenul revendicat, câtă vreme nu se face dovada continuității dreptului de proprietate pana la momentul deposedării de către stat.
Din adresa nr.4275/15.02.2013 rezulta că imobilul face parte din terenurile ce au aparținut fostului IAS Pomicola B. si care au fost predate, conform procesului-verbal din data de 12.03.2002 si protocol_/2003, Comisiei Locale Baicoi, pentru a se pune în posesie proprietarii îndreptățiți să primească teren în baza legilor fondului funciar.
Așadar, este evident ca autorul reclamantei a fost membru cooperator, iar pe de alta parte, terenul se afla la 1 ianuarie 1990 in deținerea IAS Pomicola Baicoi, deci in fondul funciar al statului – ori, în materia fondului funciar, condițiile și limitele de restituire a terenurilor preluate de stat în mod abuziv au fost reglementate prin Legile nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, acte normative cu caracter special care se aplică prioritar în raport de dispozițiile de drept comun din Codul civil.
S-a mai arătat că prin legislația reparatorie menționată, Statul român a optat pentru restituirea parțială a terenurilor agricole și forestiere, prevăzând posibilitatea restituirii unei suprafețe de până la 50 ha. de proprietar deposedat pentru terenurile arabile și de până la 100 ha de proprietar deposedat pentru terenurile cu destinație de pășuni și fânețe (art. 3 din Legea. nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legile nr. 247/2005 și nr. 193/2007) – precizând că, pe cale succesorală, reclamanta a dobândit dreptul de a solicita acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de dispozițiile legale speciale, drept pe care 1-a valorificat, obținând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 1,73 ha teren, însă în speță, nicio instanță sau autoritate administrativă internă nu i-a recunoscut reclamantei un drept de a i se restitui terenul revendicat în prezenta cauză.
Recurentul a susținut că o eventuală constatare a caracterului nevalabil al titlului statului asupra terenului nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea acestui teren, așa încât el nu reprezintă un "bun actual" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, de care reclamanta s-ar putea prevala – așadar, așa cum a arătat și prima instanța, reclamanta nu dovedește existența în patrimoniul său a unui drept de proprietate cu privire la terenul revendicat.
S-a mai arătat de către recurent că în cauza de față, obiectul litigiului este o acțiune în revendicare privind un teren agricol extravilan, iar legea nr. 18/1991 reglementează regimul juridic al terenurilor extravilane astfel că, după apariția acestei legi, persoanele îndreptățite la retrocedarea unor astfel de imobile au fost obligate să se conformeze condițiilor, procedurii și termenelor stabilite prin acest act normativ.
S-a mai susținut că reclamanta, anterior promovării prezentei acțiuni, a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, în cadrul căreia cererea sa prin care solicita retrocedarea în natură a aceluiași teren a fost respinsă de către C. Locală Baicoi, iar prin hotărârea nr. 7494/26.02.2010 a Comisiei Județene Prahova a fost respinsă și contestația formulată împotriva propunerii comisiei locale.
Se constată așadar că legea în discuție prevede o anumită procedură pentru a se putea obține restituirea terenurilor extravilane, ce are caracter special în raport de dispozițiile de drept comun – iar prin raportare la situația de fapt existentă în speța dedusă judecății, în prezenta cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 18/1991, astfel încât cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât dispozițiile actului normativ menționat mai sus instituie o procedură administrativă prealabilă și obligatorie care este supusă controlului instanțelor de judecată pe calea plângerii, conform dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
Recurentul a mai arătat că prin admiterea excepției de inadmisibilitate nu este îngrădită exercitarea dreptului privind accesul liber la justiție reglementat de art. 21 din Constituția României, așa cum susține prima instanța, întrucât, așa cum s-a arătat, în cazul în care prin lege este instituită o procedură administrativă prealabilă obligatorie, hotărârea comisiei județene prin care s-a soluționat contestația împotriva măsurilor dispuse de comisia locală poate fi supusă controlului instanței de judecată, în temeiul Legii nr. 18/1991.
Totodată, potrivit Deciziei nr. 33 pronunțată asupra recursului în interesul legii la data de 9 iunie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secții Unite, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant - ori, obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 face din acest act normativ reprezintă o lege specială față de Codul civil, care constituie dreptul comun al acțiunii în revendicare - singura premisă care interesează aplicarea principiului de drept ce guvernează concursul dintre legea specială și legea generală fiind existența unei norme speciale și a unei norme generale cu același domeniu de reglementare, iar dacă această premisă există, aplicarea normei speciale este obligatorie, indiferent de rezultatul pe care aceasta îl determină.
S-a concluzionat de recurent că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile unei legi speciale, cum este și Legea nr. 18/1991, nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 C. civ. – cu atât mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii nr, 18/1991 nu mai pot exercita, ulterior, acțiuni în revendicare având în vedere regula electa una via și principiul securității raporturilor juridice consacrat în jurisprudența CEDO.
În consecință, așa cum s-a arătat și în considerentele deciziei în interesul legii nr. 33 din 09 iunie 2008, întrucât persoana care se consideră îndreptățită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate măsurile adoptate în cadrul procedurii prevăzute de legea specială, este evident că are pe deplin asigurat accesul la justiție.
Este adevărat că prin Decizia în interesul legii nr. 33 din 09 iunie 2008 s-a stabilit ca, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. S-a decis că această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice - însă, atât Convenția, cât și Curtea europeană, lasă la latitudinea statelor semnatare ale Convenției adoptarea măsurilor legislative pe care le găsește de cuviință pentru restituirea proprietăților preluate de stat sau acordarea de despăgubiri.
Dacă Convenția nu impune statelor obligația de a restitui bunurile confiscate, odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile, pentru evita, pe cât posibil, insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.
Incertitudinea - fie legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități - este un factor important, ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia poziția statului, care are datoria de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a respecta asigurarea obligațiilor pozitive ce îi revin - ori, în această materie, statul a decis ca restituirea are loc în condițiile impuse de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curtea europeană în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii.
Față de cele mai sus menționate, recurentul-pârât a solicitat, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept a invocat prevederile art.304 ind.8,9 Cod pr.civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 01.08.2013.
Intimata-reclamantă E. P., a formulat întâmpinare la motivele de recurs depuse de orașul B. prin primar și C. L. B. de aplicarea legilor fondului funciar, prin care a solicitat respingerea recursurilor.
De asemenea, intimata-reclamantă E. P. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar, în promovarea recursului în prezenta cauză și excepția nulității recursului inițial pentru nemotivarea în termenul legal, iar cu ocazia acordării cuvântului în combaterea recursului, a invocat și excepția tardivității precizării si depunerii motivelor de recurs.
Examinând cu precădere in temeiul art. 137 c.pr.civ. excepțiile invocate de părți tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar, în promovarea recursului în prezenta cauză, invocată de intimata reclamantă, tribunalul apreciază că, in condițiile in care deși a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1527/29.05.2013, recurenta arătată a criticat soluția de respingere a excepției tardivității modificării acțiunii inițiale, pronunțată de instanța de fond prin încheierea din 17.10.2012 - încheiere interlocutorie ce nu putea fi atacată decât odată cu fondul - intimata in cauză justifică in speță calitatea procesuală activă in promovarea prezentului recurs, motiv pentru care tribunalul va respinge excepția invocată de reclamanta intimată in sensul arătat.
In ce privește excepția nulității recursului inițial pentru nemotivarea in termenul legal invocată, de asemenea, de intimata E. P., tribunalul constată că potrivit art.303 c.pr.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs, termen care se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul s-a făcut mai înainte.
Disp.art.306 c.pr.civ. stipulează ca recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, respectiv 15 zile de la comunicare, cu excepția motivelor de ordine publica care pot fi invocate si din oficiu de instanța de recurs care este obligata sa le pună in dezbaterea parților.
În speță, se constată că sentința instanței de fond a fost comunicată sentința recurată a fost comunicată recurentului Orașul B. prin primar la data de 08.07.2013 conform dovezii de comunicare depusă la fila 128 dosar fond, astfel că ultima zi a termenului legal de recurs de 15 zile de la comunicare era 24.07.2013.
Cum însă, deși recursul a fost înregistrat la Judecătoria Ploiești la data 25.07.2013 conform rezoluției aplicate pe fila 7 dosar recurs, însă acesta a fost expediat prin e-mail la data de 24.07.2013 ora 22:17, conform dovezii de la fila 9 dosar recurs, rezultă că respectivul recurs a fost formulat, motivat si înregistrat in ultima zi a termenului legal prevăzut de art 301 cpc, astfel încât urmează a fi respinsă si excepția nulității recursului inițial pentru nemotivarea in termenul legal.
In ce privește excepția tardivității precizării si depunerii motivelor de recurs tribunalul o va aprecia de asemenea ca fiind neîntemeiată urmând a o respinge ca atare, având in vedere că „precizarea si dezvoltarea motivelor de recurs” nu poate fi apreciată ca niște motive noi de sine stătătoare – din conținutul înscrisului depus in acest sens la filele 20 – 23 dosar recurs rezultând că este vorba despre o dezvoltare si detaliere a motivelor inițiale in special cu referire la decizia ICCJ nr 33/2008 si cu invocarea jurisprudenței CEDO apreciată de recurent ca fiind relevantă in cauză.
Examinând sentinței atacată, pe fondul cauzei, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
In ce privește recursul declarat de C. locală B. se constată că acesta vizează soluționarea excepției tardivității modificării acțiunii inițiale, invocată de aceasta - si de altfel nici nu putea să vizeze altceva, având in vedere că ulterior recurenta a arătat că nu a mai fost citată ca parte in cauză.
Sub acest aspect recurenta arătată a criticat pretinsa greșită soluționare de către instanța de fond a excepției menționate, in sensul respingerii acesteia motivat de faptul că avocatul reclamantei intimate nu s-a putut prezenta in instanță.
Analizând însă recursul arătat tribunalul apreciază că acesta este nefondat, instanța de fond făcând o corectă apreciere a situației de fapt in raport de actele dosarului si de dispozițiile legale aplicabile, constatând că modificarea acțiunii a fost depusă pentru termenul din data de 05.09.2012 (al doilea termen acordat in cauză), in condițiile in care primul termen in fața instanței de fond - 13.06.2012, nu a putut constitui prima zi de înfățișare in sensul reglementat de art. 134 c.pr.civ. – la acea dată instanța de fond luând act de cererea apărătorului reclamantei privind imposibilitatea acestuia de prezentare la strigarea cauzei, fiind plecat la o altă instanță, si acordând termen pentru a da posibilitatea să ia cunoștință de întâmpinarea si înscrisurile atașate la acel termen.
Astfel, se constată că in mod corect prima instanță a apreciat că la primul termen din 13.06.2012 părțile, deși legal citate nu puteau pune concluzii, față de imposibilitatea motivată a prezentării apărătorului reclamantului, dovedită cu copia ordinului de deplasare din 13.06.2012 din care rezultă că acesta s-a aflat prezent la Tribunalul Prahova până la orele 16.45, in consecință se constată că soluția dată de prima instanță excepției invocate de recurenta pârâtă C. locală B. a fost corectă si legală iar recursul declarat de aceasta in sensul arătat apare in consecință ca fiind nefondat urmând a fi respins ca atare.
Cu privire la recursul declarat de Orașul B. prim primar, acesta a criticat sentința instanței de fond sub un prim aspect privind modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, precum și sub aspectul soluționării fondului cauzei, apreciind că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea modificată a reclamantei-intimate, apreciindu-se că s-au încălcat inclusiv dispozițiile deciziei ÎCCJ nr. 33/2008 – prin care s-a admis recursul în interesul legii.
În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că prin cererea înregistrată la Primăria orașului Baicoi sub nr. L101/09.08.2005, intimata-reclamantă E. P. a solicitat reconstituirea unei suprafețe de 3200 mp, pe vechiul amplasament în continuarea grădinii sale de pe ., de pe urma def. I. G., tatăl sau, în condițiile în care anterior, potrivit adeverinței nr.15/10.10.1991, se reconstituise de pe urma defunctului arătat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,73 ha., fiindu-i eliberat reclamantei și mamei sale, I. Gh. M., titlul de proprietate nr.4020/30.03.1993 de C. Județeană Prahova.
În ce privește cererea de reconstituire a suprafeței de 3200 m.p., aceasta a fost respinsă de C. L. B., cu motivarea că terenul solicitat nu figurează în registrul agricol în perioada 1959-1963 pe numele def. I. G. și nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate până în perioada preluării terenurilor de către stat sau de către CAP - respingere împotriva căreia intimata-reclamantă a formulat Contestația înregistrată sub nr.127/23.03.2007 - și care a fost respinsa prin Hotărârea Comisiei Județene nr.7494/26.02.2010.
Ulterior reclamanta a formulat acțiune în revendicarea suprafeței de 3200 mp. teren situat in extravilanul or. Baicoi, . comun, în temeiul art. 480 Cod civ., după cum în mod corect a reținut instanța de fond, care a reținut în mod eronat doar faptul că intimata-reclamanta a “pretins ulterior că autorul sau nu s-a înscris în CAP sau IAS cu aceasta suprafața” – în condițiile în care, în realitate, aceasta a susținut încă din cererea inițială de chemare în judecată că “]n opinia sa, autorul său nu s-a înscris cu acest teren în C.A.P. sau I.A.S. și este obligația pârâtelor a dovedi contrariul dacă pretind acest fapt.
Or, față de situația învederată, problema admisibilității acțiunii în revendicare în raport de principiul potrivit căruia legea specială înlătură aplicarea dreptului comun, devine o falsă problemă, atâta vreme cât, neîndeplinind condițiile aplicării legilor fondului funciar, intimata-reclamantă nu putea susține în continuare demersurile sale cu privire la terenul în litigiu, pe calea legii speciale, ci numai pe calea dreptului comun.
De altfel, în ceea ce privește inadmisibilitatea formulării unei acțiuni in revendicare în situația in care terenul a fost preluat abuziv in perioada 06.03._89, invocata de pârâtă, instanța de fond a reținut că potrivit deciziei ICCJ nr.33/2008 s-a stabilit ca o astfel de acțiune nu este inadmisibila, in măsura in care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Apreciind asupra fondului efectiv al cauzei precizate deduse judecății, instanța de fond a constatat în mod corect că terenul ce formează obiectul prezentului litigiu a fost identificat prin raportul de expertiza topografica efectuat in cauza de expert.V. M., ca având suprafața de 2518 mp., aflându-se in prelungirea terenului dobândit de reclamanta prin Titlul de proprietate nr.4020/30.03.1993, T9, P 719 și nefiind inclus in suprafața menționata in titlul respectiv.
Totodată. în ce privește persoana care exercita posesia asupra acestui teren si despre care paratul pretinde ca ar fi moștenitoarea def. G. N., O. P. – instanța de fond a reținut că, deși scriptic, acesteia i-a fost emis procesul verbal de punere in posesie nr.2718/27.12.2011, ca urmare a adeverinței nr.7/25.210.2009 - fiind audiata în cauză în calitate de martor, sus-numita a declarat ca deși i s-a emis aceasta adeverința menționată, nu a folosit niciodată efectiv respectivul teren, pentru ca părinții săi nu au avut niciodată teren in acest punct si a înțeles de la vecini ca terenul aparține unei alte persoane.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia invocată, nr. 33/2008 amintește ca, de principiu, literatura juridica a admis de multa vreme faptul ca revendicarea este o acțiune reala, iar acest caracter se conserva atât timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a dispărut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terț care a dobândit in mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicării urmează a fi convertit . despăgubiri, caz in care acțiunea devine personala – ceea ce nu este însă decât în parte cazul în speță, întrucât, deși s-a emis un proces-verbal de punere în posesie asupra terenului în litigiu în favoarea unui terț, respectiv numita O. P., aceasta nu a dobândit și proprietatea terenului, nefiindu-i emis vreun titlu în acest sens – ceea ce menține admisibilitatea prezentei acțiuni în revendicare.
De asemenea, din depozițiile martorilor C. N. si Ș. G. propuși de reclamantă, vecini pe hotar cu terenul ce formează obiectul cauzei, s-a reținut ca întreg terenul de aprox. 5000 mp situat in B., cartier Tufeni, . anterior tatălui reclamantei, I. G. care l-a folosit pana in anul 1962 când a fost preluată de IAS doar o suprafața de 3000 si ceva de metri pătrați, restul de 2000 rămânând în continuare in proprietatea tatălui reclamantei, iar după decesul acestuia fiind preluat de reclamanta – declarațiile celor doi martori în sensul ca def. I. G. a avut in proprietate întregul teren, de la . – coroborându-se și cu Extrasul Arhivelor Naționale, Direcția Județeană Prahova depus la fila 49 dosar fond, unde in tabloul locuitorilor din . fost împroprietăriți cu pământ arabil pe moșia A. C. in anul 1945, figurează si autorul reclamantei cu suprafața de 5003 mp .
Astfel, având în vedere situația arătată, respectiv existența adeverinței nr.7/25.10.2009, dar și împrejurarea că până în prezent pentru terenul în litigiu nu s-a emis un titlu de proprietate altor persoane, instanța de fond, în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul B. prin Primar, invocată de acesta din urmă.
Totodată însă, față de împrejurarea că, practic, nici reclamanta, nici pârâtul nu dețin în prezent un titlu de proprietate cert asupra terenului – din probatorii rezultând că reclamanta ar fi preluat respectivul teren de cca. 2000 m.p. la autorul său, însă pârâtul dispunând asupra terenului respectiv, deși nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra acestuia, întrucât procesul verbal din 12.03.2002 nu are valoarea unui act translativ de proprietate și la dosar nu există nicio dovadă privind preluarea din proprietatea autorului inițial, I. G., a diferenței de teren în litigiu – instanța de fond, invocând jurisprudența în materie, a procedat în mod corect la compararea celor doua posesii aflate in conflict, pentru a da câștig de cauză celui care invoca o posesie mai bine caracterizata (prin aceasta înțelegându-se o posesie mai îndelungata, o posesie de buna credință, o posesie neviciata, etc.).
În aceste condiții deci, tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că, întrucât asupra terenului in litigiu nici reclamanta, nici pârâtul nu dețin titlu de proprietate, însă posesia exercitată de reclamanta asupra acestuia, de-a lungul timpului, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauza, vecini cu terenul revendicat, este mai bine caracterizata, acțiunea modificată formulată de aceasta apare ca fiind întemeiată, iar pe cale de consecință, în temeiul art. 480 Cod civ, a admis-o și, având în vedere că prin aceasta nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securității raporturilor juridice, nefiind emis titlu de proprietate altor persoane, a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2.518 mp identificata conform raportului de expertiză exp. V. M., situată în extravilanul or B., cartier Tufeni, .,. de folosință livadă și a luat act că reclamanta înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul consideră că și recursul formulat în cauză de recurentul-pârât Orașul B., prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1527/29.05.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, este nefondat, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, îl va respinge ca atare.
Totodată, în temeiul art.274 cod pr. civilă va lua act de declarația intimatei-reclamante E. P. că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar, în promovarea recursului în prezenta cauză, invocată de intimata-reclamantă E. P..
Respinge excepția nulității recursului inițial pentru nemotivarea în termenul legal, invocată de intimata-reclamantă E. P..
Respinge excepția tardivității precizării și dezvoltării motivelor de recurs, invocată de intimata-reclamantă E. P..
Respinge ambele recursuri declarate de recurenții-pârâți ORAȘUL B., PRIN PRIMAR, și C. LOCALĂ B. DE FOND FUNCIAR, ambii cu sediul în B., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1527/29.05.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. P., domiciliată în B., ., jud. Prahova, ca nefondate.
Ia act de declarația intimatei-reclamante că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2014.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | |
Ș. O. C. | P.-A. A. | M. C. A. | |
Grefier, | |||
N. L. E. | |||
Fiind în C.O., semnează Primul Grefier | |||
Operator date cu caracter personal 5595 | |||
Red.M.C.A./tehnored. M.C.A. | |||
2 ex./4.08.2014 | |||
d.f. nr._ Judecătoria Câmpina | |||
j.f. M.-L. E. | |||
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2014. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1344/2014.... → |
|---|
