Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 39259/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică din data de 22.01.2014
Președinte: Ș. O. C.
Judecători: P.-A. A.
M. C. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații D. V. G. LOUISE ADOLPHE și D. O. D. G., domiciliați în Ploiești, .. 33, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 27.11.2012 sub nr._, contestatoarea Primăria M. Ploiești a solicitat, în contradictoriu cu intimații D. Vincent G. Louis Adolphe și D. O. D. G., anularea somației nr. 290/08.07.2011 a Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan, atât sub aspectul obligației de a achita suma de 4600 lei, cât și sub aspectul înființării popririi, anularea în parte a procesului verbal de cheltuieli executare suplimentare I întocmit în dosarul de executare nr. 290/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan, în sensul diminuării cheltuielilor de executare, anularea executării silite începută în dosarul execuțional nr. 290/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan, cu cheltuieli de judecată.
A mai solicitat contestatoarea suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, în temeiul art. 403 alin. (1) Cod pr. civ.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, prin somația nr. 290/08.07.2011, se solicită achitarea sumei de 4600 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, pentru nerespectarea obligației stabilită prin decizia nr. 21/2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în sensul de a acorda creditorilor teren în suprafață de_ mp, . M. B. Ploiești, în compensare pentru terenul ce a aparținut autorului acestora.
A mai susținut contestatoarea că executarea silită împotriva sa a fost începută prin somația de a achita suma menționată în termen de o zi de la primirea somației contestate. Acest termen a fost stabilit de către executor cu rea credință, fiind imposibil de respectat, având în vedere procedurile financiar – contabile laborioase necesare achitării acestei sume, întrucât aceste sume se achită din bugetul local. Executarea nu este întemeiată, întrucât nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al instituției de a se conforma obligațiilor dispuse prin titlul executoriu menționat. Astfel, pentru executarea acestei obligații, este necesară dezmembrarea în întregime a Tarlalei 23, . implică întocmirea unui plan parcelar de către persoane fizice autorizate.
În vederea achiziționării serviciilor pentru întocmirea documentației cadastrale, s-au demarat procedurile de achiziție publică, conform prevederilor OUG nr. 34/2006. La data de 06.11.2012, a avut loc deschiderea ofertelor depuse de participanți, în prezent aceste oferte fiind în curs de evaluare. După întocmirea de către persoana autorizată a documentației pentru Tarlaua 23, Arabil 320 și după recepționarea acestei lucrări de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, se va proceda la emiterea Dispoziției Primarului M. Ploiești privind punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În ceea ce privește cheltuielile de executare suplimentar pretinse, a solicitat contestatoarea cenzurarea acestor cheltuieli în sensul diminuării acestora, raportat la gradul scăzut de complexitate al dosarului de executare și la faptul că sunt nedovedite, neexistând atașat nici un înscris din care să rezulte că sumele pretinse au fost și achitate.
A mai susținut contestatoarea faptul că, în cauză nu a fost făcută dovada achitării onorariului de avocat în faza executării silite și nici nu a fost justificat cuantumul acestuia, în funcție de complexitatea actelor procedurale efectiv întocmite de către avocat. Raportat la volumul de muncă necesitat pentru punerea în executare a sentinței civile respective, sumele de executare suplimentare pretinse cu titlul de cheltuieli executare silită și cheltuieli de reprezentare avocat sunt vădit exagerate.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 399-402, art. 403 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ a solicitat contestatoarea judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar o . înscrisuri: filele 7-11.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
La data de 16.05.2013, au fost depuse la dosarul cauzei, în copie certificată, actele de executare întocmite în Dosarul de executare nr. 290/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan (f. 18-70 dosar).
La termenul de judecată din data de 21.06.2013, instanța a pus în discuția părților capătul de cerere privind suspendarea executării silite și a rămas în pronunțare asupra capătului de cerere.
La același termen de judecată, în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludența probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a încuviințat pentru contestatoare și intimați proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Prin sentința nr._/27.06.2013 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată de contestatoarea P. M. PLOIESTI în contradictoriu cu intimații D. VINCENT G. LOUIS ADOLPHE și D. O. D. G., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, in ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, în speță contestatoarea nu a justificat producerea unui prejudiciu ireparabil în patrimoniul său prin declanșarea procedurii de executare silită împotriva sa, cu atât mai mult, prin decizia civilă ce constituie titlu executoriu în prezenta cauză, a fost obligată să acorde creditorilor un teren în suprafață de 48.750 m.p. situat în zona Dacia – M. B. din mun. Ploiești existent în patrimoniul său. În aceste condiții, instanța apreciază că executarea nu ar putea conduce, per se, la un prejudiciu efectiv sau inevitabil contestatoarei, fiind suficient de facilă, dacă va fi cazul, o întoarcere de executare. Față de aceste aspecte instanța va considera inoportună suspendarea executării începută în baza titlului executoriu atacat, urmând a respinge cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 21/01.02.2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr._ (f. 23 dosar), instanța a admis apelul formulat de contestatorii D. Vincent G. Louis Adolphe și D. O. D. G., a schimbat în tot sentința civilă nr. 96/26.01.2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 6053/29.06.2004, emisă de Primarul M. Ploiești și a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru suprafața de 48.750 m.p., obligând intimatul Primarul M. Ploiești să acorde contestatorilor teren în suprafață de 48.750 m.p. în tarlaua 23, . Dacia – M. B. Ploiești, în compensare pentru terenul ce a aparținut autorului acestora.
Prin cererea adresată Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan, la data de 19.06.2011 (f. 21 dosar), intimații creditori D. Vincent G. Louis Adolphe și D. O. D. G. au solicitat executarea silită a titlului executoriu menționat, împotriva debitorului Primarul M. Ploiești.
Prin încheierea din data de 01.07.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr._/281/2011 (f. 19 dosar), instanța a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc M. Goslan și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 21/01.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția civilă și pentur cauze cu minori și de familie, în dosarul nr._, la solicitarea creditorilor D. Vincent G. Louis Adolphe și D. O. D. G., privind pe debitorul Primarul M. Ploiești.
Prin somația nr. 290 din data de 08.07.2011, emisă de executorul judecătoresc M. Goslan, în Dosarul de executare nr. 290/2011, al Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan (f. 31 dosar), debitorul Primarul M. Ploiești a fost somat ca, în termen de 10 zile de la primirea/afișarea acesteia la sediul său, potrivit art. 5802 Cod pr. Civ., să îndeplinească obligația prevăzută în titlul executoriu, în sensul de a acorda creditorilor teren în suprafață de 48.750 m.p., în tarlaua 23, . Dacia – M. B. Ploiești, în compensare pentru terenul ce a aparținut autorului acestora. Totodată, debitorului i s-a pus în vedere să achite suma de 1338,99 lei cu TVA inclus, reprezentând cheltuieli de executare silită, iar în cazul în care nu se va conforma dispozitivului titlului executoriu, urmează a achita cheltuieli de executare silită de până la 5.200 lei plus TVA, la care se vor adăuga daune cominatorii.
De asemenea, conform Procesului-verbal cheltuieli de executare din data de 08.07.2011 (f. 30 dosar) emis în cadrul aceluiași dosar de executare, în conformitate cu prevederile art. 3717 Cod pr. Civ., s-au stabilit cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, până la data încheierii acestuia, în sarcina debitorului urmărit, în sumă totală de 1.338,99 lei, cu TVA.
Procesul-verbal și somația menționate au fost comunicate debitorului la data de 11.07.2011, după cum rezultă din dovada de comunicare depusă la f. 32 dosar.
Instanța a reținut că executorul judecătoresc M. Goslan a revenit la somația nr. 290 din data de 08.07.2011, emisă în Dosarul de executare nr. 290/2011, al Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan (f. 55 dosar), debitorul Primarul M. Ploiești fiind somat ca, în termen de o zi de la primirea/afișarea acesteia la sediul său, potrivit art. 411 Cod pr. Civ., să îndeplinească obligația prevăzută în titlul executoriu, în sensul de a acorda creditorilor teren în suprafață de 48.750 m.p., în tarlaua 23, . Dacia – M. B. Ploiești, în compensare pentru terenul ce a aparținut autorului acestora. Totodată, debitorului i s-a pus în vedere să achite suma de 4600 lei cu TVA inclus, reprezentând cheltuieli de executare silită, iar în cazul în care nu se va conforma dispozitivului titlului executoriu, executorul judecătoresc împreună cu reprezentanți ai jandarmeriei urmând a se deplasa la sediul acestuia pentru îndeplinirea, prin constrângere, a obligațiilor ce îi revin.
Totodată, conform Procesului-verbal cheltuieli de executare suplimentare I din data de 14.11.2012 (f. 54 dosar) emis în cadrul aceluiași dosar de executare, în conformitate cu prevederile art. 3717 Cod pr. Civ., s-au stabilit cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, până la data încheierii acestuia, în sarcina debitorului urmărit, în sumă totală de 3261 lei, cu TVA.
Somația și procesul-verbal menționate au fost comunicate debitorului la data de 19.11.2012, după cum rezultă din dovada de comunicare depusă la f. 60 dosar.
De asemenea, conform Dispoziției de poprire din data de 15.11.2012 emisă în dosarul de executare menționat (f. 56 dosar), către terțul poprit Trezoreria Ploiești, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra drepturilor bănești (conturile curente și depozit lei și valută) ce le deține debitorul în cadrul terțului poprit, până la concurența sumei de 4.600 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, suma urmând a fi disponibilizată la dispoziția executorului judecătoresc în maximum 15 zile, potrivit dispozițiilor art. 456 Cod pr. Civ.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) Cod pr.civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit dispozițiilor art. 3711 Cod pr. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar creditorul fiind îndreptățit sa procedeze la executare silita până la valorificarea drepturilor sale.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 3717 Cod pr. Civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau prin lege se dispune altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cheltuielilor de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Procesul-verbal privind cheltuielile de executare constituie titlu executoriu.
Instanța a reținut că susținerile contestatoarei, privind cuantumul vădit exagerat de mare al sumei stabilite în sarcina sa, al căror cuantum este nejustificat sunt nefondate, în raport cu prevederile art. 3717 Cod pr. Civ, aceasta fiind obligată prin lege să suporte și cheltuielile de executare, întrucât nu și-a îndeplinit obligația instituită prin titlul executoriu, de bunăvoie.
Instanța a reținut ca nefondată și susținerea contestatoarei conform căreia aceasta nu a refuzat executarea obligațiilor dispuse prin titlul executoriu, deoarece decizia Curții de Apel Ploiești ce constituie titlul executoriu în prezenta cauză a fost pronunțată la data de 01.02.2010 și a devenit irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12.11.2010, în vreme ce intimații au solicitat executarea silită a acestei decizii abia la data de 19.06.2011.
De asemenea, instanța a reținut că prima somație a fost adresată debitorului, de către executorul judecătoresc la data de 11.07.2011 (f. 31, 32 dosar), iar cea de-a doua somație, contestată prin prezenta contestație la executare, precum și procesul-verbal de cheltuieli de executare suplimentare I, abia la data de 19.11.2012 (f. 54, 55, 60 dosar), în vreme ce intimata nu a făcut dovada vreunui demers în vederea executării de bunăvoie a Deciziei nr. 21/01.02.2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în lunga perioadă de la data pronunțării deciziei menționate și până la data comunicării actelor de executare contestate.
Pentru aceste considerente, constatându-se că executarea silită începută în cauza de față se desfășoară cu respectarea dispozițiilor art. 372 și urm. Cod pr.civ., instanța a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Mai mult, instanța a reținut că atitudinea contestatoarei, în privința executării titlului executoriu reprezentat de Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 21/01.02.2010, reprezintă o ingerință în dreptul la un proces echitabil al intimaților, conform prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994 și juriprudenței CEDO. În acest sens, instanța a reținut și aspectele statuate în jurisprudența CEDO în materie (exemple: Hotărârile CEDO Ruianu împotriva României Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1139 din 2 decembrie 2004, Pini și Bertani și Manera și Atripaldi împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1245 din 23 decembrie 2004, S. P. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, Ș. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 25 noiembrie 2005, V. I. împotriva României publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 8 mai 2006).
În cadrul jurisprudenței CEDO menționate, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Mai mult, nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Executorii judecătorești care acționează în interesul unei bune administrări a justiției reprezintă un element esențial al statului de drept. În această privință, statului îi revine obligația de a lua toate măsurile necesare pentru ca ei să poată duce la îndeplinire sarcina cu care au fost învestiți, în special prin asigurarea concursului efectiv al altor autorități care pot impune prin forță executarea atunci când este cazul, măsuri în lipsa cărora garanțiile de care beneficiază justițiabilul în fața instanțelor își pierd rațiunea de a fi.
S-a mai reținut că, prin omisiunea, timp îndelungat, de a lua măsuri eficiente, necesare pentru a asigura respectarea hotărârilor definitive și executorii, autoritățile naționale au lipsit prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție de orice efect util.
În baza prevederilor art. 274 Cod pr. Civ, instanța a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proced. civ. și susținând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, acesta a menționat faptul că prevederile art. 377 ind. 7, art. 399-402Cod proced. civ. și art. 261 alin. 1, pct. 5 Cod proced. civ., au fost încălcate, in sensul ca nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlăturate susținerile cuprinse in cererea de chemare in judecata.
Așadar, în opinia sa, instanța de fond nu a procedat la cercetarea cauzei prin raportare susținerile reclamantului, ci la împrejurarea că nu a existat dovada vreunui demers în vederea executării de bunăvoie a Deciziei nr. 21/01.02.2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Referitor la cheltuielile de executare suplimentar pretinse, instanța de fond, in mod greșit, a respins ca neîntemeiate susținerile reclamantului privind cuantumul vădit exagerat de mare al acestora, apreciind că în raport de prevederile art. 371 ind.7 Cod proced. civ. contestatoarea este obligată prin lege să suporte și cheltuielile de executare întrucât nu și-a îndeplinit obligația instituită prin titlul executoriu, de bună voie. Soluția pronunțată, in opinia reclamantului, este rezultatul aplicării greșite a prevederilor art. 371 ind.7 Cod proced. civ., întrucât nu s-a contestat obligația de a achita cheltuielile de executare, ci cuantumul exagerat al cheltuielilor de executare.
In drept, au fost invocate prevederile art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimaților, legal citat, nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței la termenul de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de contestator, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În primul rând, tribunalul observă că, în mod corect, împotriva recurentei-contestatoare s-a declanșat procedura de executare silită, la cererea intimaților-creditori D. V. G. Louise Adolphe și D. O. D. G., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 21/01.02.2010 a Curții de Apel Ploiești, formându-se dosarul de executare nr. 290/2011 la Biroului Executorului Judecătoresc M. Goslan.
Practic, așa cum statuează art. 3711 Cod procedură civilă, obligația instituită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită ce poate avea loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, a penalităților sau a altor sume, acordate prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Din interpretarea acestei dispoziții legale, rezultă cu evidență faptul că, atât timp cât executarea nu a avut loc de bunăvoie, materializată efectiv prin aducerea la îndeplinire a obligației stabilite prin decizia nr. 21/2010 a Curții de Apel Ploiești, intimații erau îndrituiți să declanșeze procedura de executare silită.
În analiza legalității declanșării și desfășurării procedurii de executare silită este irelevant argumentul recurentei referitor la inexistența relei-credințe, în contextul în care obligația de a acorda intimaților terenul în suprafață de_ mp în tarlaua 23, . - M. B., Ploiești este o obligație de rezultat, iar nu una de diligență, de la data pronunțării titlului executoriu (01.02.2010) și până la momentul înregistrării cererii de executare (19.06.2011), având la dispoziție un interval de timp mai mult decât suficient pentru a efectua dezmembrarea în întregime a tarlalei nr. 23, . planului parcelar aferent.
Referitor la cheltuielile de executare suplimentare, stabilite prin procesul-verbal încheiat la 14.11.2012 (fila 36 dosar fond), în cuantum de 3261 lei, din care 1500 lei cheltuieli reprezentare avocat și 1761 lei cheltuieli executare silită, tribunalul observă că intimații-creditori au făcut dovada avansării onorariului apărătorului ales în faza de executare silită, potrivit chitanței nr. 48/06.10.2012 aflată în copie la fila 35 din dosarul primei instanțe.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ce rezulta din Hotărârea data in cauza C. împotriva României, Hotărârea din cauza S. si alții împotriva României, Hotărârea data in cauza R. împotriva României etc.), o parte ce câștiga procesul nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât in măsura in care se stabilește realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor.
Conform art.132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:
timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client;
natura, noutatea si dificultatea cazului;
importanta intereselor in cauza;
împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat sa accepte un alt mandat din partea unei alte persoane;
notorietatea, titlurile, vechimea in muncă, experiența, reputația si specializarea avocatului;
conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;
avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
situația financiara a clientului;
constrângerile de timp in care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Sub aspectul necesitații si al caracterului rezonabil al sumei de 1500 lei cheltuită de intimați pentru serviciile juridice de care au beneficiat în faza executării silite, tribunalul apreciază ca este corespunzătoare volumului de munca efectuat de avocatul ales.
Astfel, apărătorul creditorilor a formulat, în numele acestora, cererea de executare silită, s-a deplasat împreună cu executorul judecătoresc la sediul instituției debitoare la datele de 30.08.2011 și 02.09.2011, conform proceselor-verbale aflate la filele 17 și 19 din dosarul primei instanțe, a elaborat notificarea înregistrată sub nr. 51/01.10.2012 la B. Goslan M. (filele 28 – 29 dosar fond).
Tocmai de aceea, tribunalul apreciază că suma de 1500 lei pretinsa de intimați cu titlul de cheltuieli de executare, reprezentând un onorariu al avocatului ales, nu reprezintă o suma excesiva prin raportare la circumstanțele concrete ale dosarului pe rol.
În ceea ce privește cealaltă sumă stabilită în sarcina debitoarei, cu titlul de cheltuieli executare silită – 1761 lei, tribunalul observă că recurenta nu a indicat în concret care sunt nemulțumirile sale, motiv pentru care se apreciază că, în mod corect, a fost respinsă contestația la executare, mai ales că neaducerea la îndeplinire a obligației fixate prin hotărâre judecătorească, în calitatea sa de instituție a administrației publice, aduce atingere dreptului la un proces echitabil al intimaților, garantat prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 alin. (1) cu aplicare art. 399 și art. 3711 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr._/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații D. V. G. LOUISE ADOLPHE și D. O. D. G., domiciliați în Ploiești, .. 33, jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi 22.01.2014.
Președinte, Judecători,
Ș. O. C. P.-A. A. M. C. A.
Grefier,
N. L. E.
2 ex/31.03.2014
Red./Tehnored. PAA
D. f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. A. V.
Operator date cu caracter personal 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 367/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 90/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
