Obligaţie de a face. Sentința nr. 1819/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1819/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-08-2014 în dosarul nr. 644/42/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1819
Ședința publică din data de 19.08.2014
PREȘEDINTE - A. G. H.
ASISTENȚI JUDICIARI - P. D.
- I. M. D.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta C. M., domiciliată în Ploiești, .. 1, ., ., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari J.1 – J.7, cu sediul în Ploiești, ., parter.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.08.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când, instanța pentru a da posibilitatea reclamantei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.08.2014 când a dat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.3951/105/ 2012, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari J1 - J7, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să îi elibereze adeverință privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în conformitate cu H.G. nr.174/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr.76/2002, obligarea să elibereze adeverință privind vechimea în muncă, potrivit art.34 alin.5 și art.40 alin.2 lit. h) C. muncii, precum și obligarea la plata de daune.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta - angajator nu a calculat, reținut și virat lunar contribuțiile sociale obligatorii, conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, contribuțiile sociale de sănătate, potrivit art.2963 lit. g9 și art.29618 alin.1 și alin.9 din aceeași lege, nu a completat și nu a înscris în declarațiile fiscale informațiile prevăzute de formular, conform situației fiscale și prevederilor art.82 alin.3 și art.22 C.pr.fiscală, H.G. nr.1397/2010 – declarația 112.
A mai precizat reclamanta că pârâta a refuzat să-i elibereze adeverințele privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în conformitate cu H.G. nr.174/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr.76/2002, respectiv cea referitoare la vechimea în muncă, potrivit art.34 alin.5 și art.40 alin.2 lit. h) C. muncii.
Angajatorul a încălcat, astfel, dispozițiile Codului muncii și ale art.34 și art. 35 din Legea nr.230/2007 referitoare la angajarea unei persoane fizice – atestată pentru funcția de administrator, prin încheierea unui contract individual de muncă, dispozițiile art.7 pct.2.1 C. fiscal, art.55 alin.1 coroborat cu art.2964 alin. 1 lit. a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
A precizat reclamanta că încheierea unui contract civil de prestări servicii în condițiile Codului civil este nelegală pentru activități regulate, încalcă legislația muncii, este defavorabilă angajatului, contractul fiind valabil doar pentru activități cu prestație unică, determinată, în opinia sa, fiind prestată muncă fără forme legale, în defavoarea angajatului și a bugetului statului, prin neplata contribuțiilor sociale obligatorii, angajatorul nu a ținut cont de încadrarea fiscală a veniturilor din salarii, indiferent de contractul încheiat (contract individual de muncă sau convenție civilă), fiind îndeplinite criteriile unei activități dependente prevăzute de art.55 alin.1, art.7 pct.2.1 C. fiscal și art.2964 alin.1 lit. a) C. fiscal.
Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste că, în perioada 08.09.2010 – 31.10.2011, a îndeplinit funcția de administrator, venitul salarial, precum și obligarea la plata tuturor obligațiilor fiscale ce îi reveneau în calitate de angajator privind asigurările sociale.
În raport de susținerile reclamantei C. M., pârâta Asociația de Proprietari J1 - J7 a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că, în speță, nu există un raport juridic de muncă, lipsind elementele esențiale, definitorii ale acestuia, respectiv raportul de subordonare, calitatea de salariat, stabilirea unor atribuții, obligații precise și a unor rezultate concrete.
Între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii, iar nu un contract individual de muncă, neexistând un raport de subordonare, ci unul de colaborare.
Prin sentința civilă nr.5769/20.12.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor Codului muncii, convenția intervenită între părți nu este un contract individual de muncă, astfel că nu este supus jurisdicției muncii, situație în care competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, conform art.1 C.pr.civ., respectiv judecătoriei, aceasta fiind singura abilitată să aprecieze asupra pretențiilor solicitate de reclamantă și rezultate din raportul juridic civil.
Pe rolul Judecătoriei Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr.641/281/ 2013.
La termenul de judecată din data de 21.06.2013, și Judecătoria Ploiești a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamantă, astfel încât, prin sentința civilă nr._/21.06.2013, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, fiind declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, constatându-se că, în speță, s-a ivit conflict negativ de competență și, pe cale de consecință, a fost suspendată din oficiu orice altă procedură și înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului ivit, respectiv Curții de Apel Ploiești pentru pronunțarea regulatorului de competență, în condițiile art.22 alin.5 C.pr.civ.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Ploiești a reținut, în esență, că există dispoziții exprese, imperative în lege specială – art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociaților de proprietari, potrivit cărora contractul încheiat între părți este un contract individual de muncă, în cauză existând un litigiu caracteristic dreptului muncii.
Sesizată fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit ca urmare a declinărilor reciproce și succesive dintre Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești, Curtea de Apel Ploiești a constatat că, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova – Secția I Civilă, având în vedere că, potrivit art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociaților de proprietari „Pentru activitatea de administrare care include activități de administrare tehnică, de contabilitate și casierie, asociația de proprietari poate angaja fie persoane fizice atestate pentru funcția de administrator de imobile, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate și autorizate (….). Persoanele fizice pot fi angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, conform celor stabilite prin negociere directă.”
De altfel, din analiza contractului nr.58/10.09.2010 încheiat între părți, s-a reținut că acesta este un contract individual de muncă, astfel cum este definit de art.10 C. muncii, întrunind elementele esențiale ale unui astfel de act juridic, respectiv prestarea muncii de către salariat și subordonarea salariatului față de angajator.
În acest context, având în vedere și caracterul cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ și cu executare succesivă al contractului menționat, precum și obligațiile asumate de părți (specifice raporturilor de muncă) s-a apreciat că, în speță, competența soluționării litigiului dedus judecății revine tribunalului ca instanță de fond, judecătoria nefiind competentă material să soluționeze litigii ce vizează jurisdicția muncii.
În considerarea acestor argumente, în baza art.22 C.pr.civ. (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art.24 și art.25 alin.1 C.pr.civ. - forma actuală), Curtea a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova – Secția I Civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 08.10.2013.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiză tehnică de specialitate contabilitate, probe încuviințate de instanță, în temeiul art.167 alin.1 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de 18.11.2013 și 24.02.2014 (f.8 și 20).
Raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilitate C. C. I. a fost depus la data de 24.07.2014 (f.69), reclamanta C. M. prezentă personal în instanță la termenul de judecată din data de 12.08.2014 și identificată cu C.I. . nr._ eliberată la data de 18.03.2013 de Poliția Mun. Ploiești învederând că nu înțelege să formuleze obiecțiuni cu privire cu privire la concluziile expertului.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.230/06.07.2007 (actualizată) privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari „asociația de proprietari angajează persoane fizice atestate pentru funcția de administrator sau încheie contracte cu persoane juridice specializate și autorizate pentru realizarea, respectiv furnizarea serviciilor necesare administrării, întreținerii, investițiilor și reparațiilor asupra proprietății comune”, alin.1 Teza I a art. 35 stipulând că „pentru activitatea de administrare care include activități de administrare tehnică, de contabilitate și casierie, asociația de proprietari poate angaja fie persoane fizice atestate pentru funcția de administrator de imobile, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate și autorizate, care au ca obiect de activitate numai domeniul asociațiilor de proprietari ori care au ca activitate principală administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract”.
La rândul său, art.35 alin.2 din actul normativ menționat prevede că „persoanele fizice pot fi angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, conform celor stabilite prin negociere directă”.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit contractului civil de prestări servicii nr.58/10.09.2010 încheiat pe perioadă nedeterminată, reclamanta C. M. a prestat, în favoarea beneficiarului – angajator Asociația de Proprietari J1 - J7, activități specifice funcției de administrator asociație de proprietari, achitarea contravalorii prestațiilor urmând a se face pe bază de stat de plată, salariul lunar fiind de 820 lei net, ulterior, în baza actului adițional nr.113 din data de 12.09.2011, fiind prevăzută majorarea salariului la 995 lei net.
La data de 10.09.2010, între părți s-a încheiat Actul Adițional nr.58 BIS conform căruia, în temeiul art.17 alin.4 coroborat cu art.41 alin.1 din Legea nr.53/ 2003, s-a stabilit că timpul de lucru este de 8 ore/zi pentru activitate cu caracter de regularitate, potrivit art.3 lit. a) din Legea nr.130/1999, acest lucru fiind dovedit cu filele din condica de prezență semnată zilnic (zile lucrătoare), la venire și la plecare de la locul de muncă.
Că este așa, rezultă și din răspunsurile pârâtei la interogatoriul luat la solicitarea reclamantei, ocazie cu care s-a recunoscut faptul că, în perioada în care aceasta din urmă a funcționat în cadrul asociației, a avut un program de lucru de 8 ore/zi, că era obligată să semneze condica de prezență, că asociația avea obligația de a achita, în numele și pe seama reclamantei, toate obligațiile fiscale care decurgeau din raporturile contractuale existente între părți, asociația pretinzând că ar fi achitat obligațiile fiscale către bugetul de stat ca urmare a calității reclamantei de persoană angajată (f.16 – întrebările nr.1, 2, 3 și 4).
Răspunzând obiectivelor propuse de reclamantă, respectiv verificarea actelor deținute de pârâtă cu privire la plata obligațiilor fiscale pentru reclamantă, stabilirea valorii obligatorii de plată ce trebuia achitată de asociație pentru reclamantă la asigurările de sănătate și stabilirea valorii ajutorului de șomaj ce putea fi ridicat de reclamantă după încetarea raporturilor de muncă, raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilitate C. C. I. a relevat faptul că, ori de câte ori, relația contractuală dintre beneficiarul activităților și persoana fizică prestatoare a acestora este dependentă, există un raport de muncă care nu poate exista în afara unui contract individual de muncă care, potrivit art.10 C. muncii este „contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.
Cu alte cuvinte, raportul de muncă se definește, între altele, prin caracterul dependent al activității desfășurate de salariat, în beneficiul și subordinea angajatorului său, conform legislației fiscale, orice activitate fiind considerată ca activitate dependentă, ca raport de muncă, dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii: 1. beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile care îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru; 2. în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv: spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea, contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, iar nu și cu capitalul propriu; 3. plătitorul de venit suportă, în interesul desfășurării activității, cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi: indemnizația de delegare - detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură; 4. plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
Expertul a arătat că, în speță, întrucât sunt îndeplinite două dintre cele patru condiții menționate, respectiv acelea că beneficiarul se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit și folosește, în prestarea activității, numai baza materială a plătitorului de venit, este evident că, contractul civil de prestări servicii este un raport de muncă, aspect cu consecințe în plan fiscal, întrucât veniturile obținute din prestarea de servicii sunt impozitate/taxate în mod diferit față de veniturile obținute din salarii.
S-a concluzionat că venitul obținut de reclamantă, în calitatea sa de administrator al asociației de proprietari, se încadrează din punct de vedere fiscal, în categoria de venituri din salarii, indiferent de tipul contractului încheiat între părți, fiind îndeplinite criteriile unei activități dependente, ceea ce înseamnă că pârâta avea obligația de a reține, prin stopaj la sursă, impozitul pe venit și contribuțiile sociale (angajat) și să calculeze, să declare și să plătească contribuțiile datorate de angajator, respectiv C.A.S., C.A.S.S., șomaj, contribuțiile pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, precum și cele pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Verificând actele existente în evidențele pârâtei, expertul a arătat faptul că Asociația de Proprietari J.1 - J.7 a reținut, declarat și virat numai impozitul pe venit - 16%; C.A.S. - 10.5% și șomajul - 0.5%, însă nu a reținut, nu a declarat și nu a virat: C.A.S.S. (angajat) - 5.5%; C.A.S. (angajator) - 20.8%; șomaj (angajator) - 0.5%; C.A.S.S. (angajator) - 5.2%; C.C.I. (angajator) - 0.85%; F.A.M.B.P. (angajator) - 0.168%.
Răspunzând celui de-al doilea obiectiv, respectiv acela de a se stabili valoarea obligatorie de plată ce trebuia achitată de pârâta Asociația de Proprietari J1 - J7 pentru reclamanta C. M. la asigurările de sănătate, expertul a învederat că angajatorul nu a calculat, nu a declarat și nu a plătit sumele reprezentând contribuțiile aferente venitului suportate de angajat (CASS 5.5%) și angajator CASS (5.2%, șomaj 0.5%, CAS 20.8%, CCI 0.85%, FAMBP 0.168%), aceste sume ridicându-se la 5.812 lei.
La cel de-al treilea obiectiv - stabilirea valorii ajutorului de șomaj ce putea fi ridicat de reclamantă după încetarea raporturilor de muncă, se reține că, prin decizia nr.157/01.11.2011 emisă de pârâta Asociația de Proprietari J1 - J7 s-a dispus ca, începând cu data de 01.11.2011, încetează contractul civil de prestări servicii al reclamantei C. M., potrivit art.38 (K) din Legea nr. 76/2002.
În acest context, expertul a menționat că, întrucât, reclamanta are vechime în muncă mai mare de 20 ani, ultimul salariu pe care l-a avut ca angajat, în calitate de administrator asociație de proprietari fiind de 1.418 lei brut/lună, că desființarea postului ocupat de aceasta s-a produs începând cu data de 01.11.2011, conform deciziei sus - amintită și că, până la data efectuării expertizei, în ultimele 12 luni, a fost angajată, indemnizația de șomaj calculată ar fi fost de 516.80 lei/lunar timp de 15 luni, respectiv 7.752 lei.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că venitul obținut de reclamantă, în calitatea sa de administrator al unei asociații de proprietari, se încadrează, din punct de vedere fiscal, în categoria veniturilor din salarii, indiferent de tipul contractului încheiat între părți, fiind îndeplinite criteriile unei activități dependente, context în care pârâta trebuia să calculeze, să declare și să plătească către bugetul asigurărilor sociale contribuțiile aferente venitului suportate de angajat și angajator, precum și indemnizația de șomaj de care ar fi putut beneficia reclamanta după încetarea raporturilor de muncă cu asociația, obligații neîndeplinite, însă, de angajator.
Se mai constată că, deși la întrebarea nr.4 din interogatoriul propus a fi luat la solicitarea reclamantei, pârâta Asociația de Proprietari J1 - J7 a arătat că ar fi achitat obligațiile fiscale către bugetul de stat ce îi reveneau ca urmare a calității reclamantei de persoană angajată, la întrebarea nr.5 din același interogatoriu care se referea la cuantumul sumelor pretins virate la bugetul de stat și probarea, prin depunerea de înscrisuri, a acestui fapt, pârâta a răspuns evaziv, în sensul că ar fi achitat toate contribuțiile care decurgeau din contractul de prestări servicii, împrejurare contrazisă de chiar raportul de expertiză dispus în cauză.
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează să admită acțiunea precizată formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, va dispune obligarea pârâtei Asociația de Proprietari J1 - J7 la plata contribuțiilor sociale către bugetul asigurărilor sociale în valoare totală de 5.812 lei, conform raportului de expertiză tehnică de specialitate contabilitate C. C. I., precum și la plata către reclamantă a sumei de 7.752 lei reprezentând indemnizația de șomaj de care aceasta ar fi beneficiat, conform aceluiași raport de expertiză, fiind obligată pârâta să elibereze reclamantei adeverințe, conform prevederilor legale, privind plata tuturor obligațiilor fiscale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, deși prin „Concluziile scrise” depuse la dosar s-a solicitat suma de 850 lei cu acest titlu, se constată că, în speță, s-a făcut dovada acestor cheltuieli numai până la concurența sumei de 350 lei reprezentând onorariu expert, motiv pentru care va fi admisă în parte această cerere, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă numai a sumei de 350 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta C. M., domiciliată în Ploiești, .. 1, ., ., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI J.1 – J.7, cu sediul în Ploiești, ., parter și, în consecință:
Obligă pârâta la plata contribuțiilor sociale către Bugetul asigurărilor sociale în valoare totală de 5.812 lei, conform concluziilor raportului de expertiză C. C. I..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7.752 lei, reprezentând indemnizația de șomaj de care ar fi beneficiat, conform concluziilor raportului de expertiză C. C. I..
Obligă pârâta să elibereze reclamantei adeverințe, conform prevederilor legale, privind plata tuturor obligațiilor fiscale.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.08.2014.
PREȘEDINTE ASISTENTI JUDICIARI
A. G. H. P. D. I. M. D.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
4 ex. – 27.08. 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1564/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1543/2014.... → |
|---|
