Pretentii. Decizia nr. 706/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 2062/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 706
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.05.2014
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant I. J. A., domiciliat în ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 871/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - pârâtă G. STELUȚA, domiciliată în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – reclamant I. J. A., personal și asistat de avocat A. V. și intimata G. Steluța, personal.
Cerere pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 81 lei, conform chitanței nr. 7697/08.05.2014 și timbru judiciar de 0,50 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură la data de 30.04.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentului – reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 81 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Instanța ia act că se depune chitanța reprezentând achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 81 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Instanța comunică recurentului prin avocat copie de pe întâmpinarea formulată de intimată.
Având cuvântul reprezentantul recurentului – reclamant arată că nu solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate în ședință publică și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului – reclamant, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, obligarea pârâtei să înapoieze recurentului suma de 1661 lei reținută din salariu pentru pensie de întreținere pentru lunile iulie, august și septembrie 2012. înțelege să critice soluția instanței de fond întrucât judecătorul nu a ținut seama de dispozițiile Ordonanței nr. 509/2012 prin care s-a hotărât ca minorul să fie încredințat recurentului până la soluționarea irevocabilă a cererii de divorț. Arată că judecătorul nu a observat înlănțuirea datelor când hotărârea de divorț s-a soluționat definitiv și irevocabil, în decembrie 2012. În această perioadă, de la momentul ordonanței a fost încredințat tatălui, copilul a locuit la tatăl lui, iar ultima hotărâre a fost pronunțată în apel, intimata procedând la executarea acesteia. Intimata s-a prezentat cu executorul la recurent pentru a lua copilul, a depus acte la locul de muncă al recurentului și angajatorul a dispus reținerea sumei de bani, deși nu se soluționase cauza definitiv și irevocabil cu privire la încredințarea minorului. S-a reținut suma de bani pe 6 luni, recurentul a precizat acțiunea la fond și a solicitat restituirea sumei pe 3 luni, respectiv 1661 lei. arată că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având cuvântul intimata solicită instanței respingerea acțiunii ca nefondată, conform motivelor din întâmpinare și a actelor depuse. Arată că minorul s-a aflat în cea mai mare parte a timpului la ea, cu excepția perioadei în care recurentul l-a luat cu forța. Conform Ordonanței nr. 509/2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a stabilit domiciliul minorului la tată până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț și nu până la soluționarea definitiv și irevocabil. Sentința civilă nr. 3348 a rămas definitivă prin respingerea apelului de Tribunalul Prahova la data de 14.06.2012, pe care a investit-o cu formulă executorie la data de 04.07.2012. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de fata, constata următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul I. J. A., a chemat în judecată pe pârâta G. STELUȚA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3.249 lei ce i-a fost reținută din salariu, drept pensie de întreținere pentru minorul I. J.-T., născut la data de 09.07.2003, în perioada aprilie 2012 – septembrie 2012, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar prin sentința civilă nr. 444/06.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina s-a pronunțat divorțul.
Reclamantul a mai arătat că prin sentința menționată, a fost obligat să plătească pentru minorul I. J.-T., născut la data de 09.07.2003 o pensie de întreținere în cuantum de 25% și întrucât minorul nu a vrut să se mute la mama sa și a preferat să rămână la acesta împreună cu sora mai mare, pârâta a procedat la angajarea unui executor judecătoresc.
S-a mai susținut de reclamant că din data de 22.09.2012, minorul are locuința la domiciliul mamei pârâte, dar din luna aprilie 2012 și până la data de 22.09.2012 cu toate că minorul a locuit la acesta, i-a fost reținută lunar cota de 25% din salariul net și apoi virată pârâtei, care a folosit banii în interes propriu.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 534 c.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 31.10.2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.661 lei reprezentând contravaloarea pensiei de întreținere pentru lunile iulie, august, septembrie 2012.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare la data de 31.10.2013, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că în perioada aprilie-septembrie 2012 a participat cu sume considerabile pentru creșterea și dezvoltarea celor doi copii, că permanent a menținut legătura cu acestea prin intermediul apelurilor telefonice și vizitelor.
Pârâta a mai precizat că prin sentința civilă nr. 444/06.02.2012, rămasă definitivă la data de 14.06.2012 s-a stabilit domiciliul minorului I. J.-T., născut la data de 09.07.2003 la domiciliul acesteia și imediat după investirea cu formulă executorie a luat copilul și au locuit împreună, dar la data de 25.07.2012, reclamantul a luat copilului cu forța de lângă ea în momentul în care se afla în curtea Catedralei Eroilor fără a-i spune unde îl duce și pentru cât timp, motiv pentru care a depus o plângere înregistrată la Poliția Vest sub nr._/25.07.2012 și la P. sub nr. 5021/P/2012, situație ce s-a repetat și în data de 03.09.2012 pentru care a formulat plângere înregistrată sub nr._/03.09.2012.
S-a mai arătat de pârâtă că în lunile iulie, august și septembrie fiul său a locuit în cea mai mare parte cu aceasta la Ploiești.
În combaterea acțiunii pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentința civila nr. 871/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă cererea ca neîntemeiata .
In motivarea sentinței astfel pronunțate s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 444/06.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, definitivă prin Decizia civilă nr. 413/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost stabilită locuința minorului I. J.-T., născut la data de 09.07.2003 la domiciliul mamei și s-a stabilit în sarcina mamei contribuția de întreținere a minorului, I. J.-T., în natură, prin asigurarea celor necesare traiului, iar în sarcina tatălui în bani, prin obligare sa la plata unei cote procentuale din venitul net lunar – 25% lunar, cu începere de la data de 06.02.2012 și până la majorat.
Prin Ordonanța nr. 509/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, stabilirea locuinței minorului I. J.-T., născut la data de 09.07.2003 la domiciliul tatălui, în ..
Articolul 534 c.civ. stabilește că „Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză”.
Având în vedere că prin Decizia civilă nr. 413 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 14.06.2012 a fost soluționată prin respingerea apelului formulat de I. J. A., în mod definitiv, cauza ce a format obiectul dosarului nr._ de către Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 444/06.02.2012, sentință în temeiul căreia s-a stabilit locuința minorului la mamă și s-a procedat la reținere pensiei de întreținere din venitul realizat de tată pentru minor, astfel încât nu poate fi acceptată susținerea reclamantului cu privire la incidența dispoziției legale menționată anterior, pensia fiind datorată pentru minor.
Faptul că reclamantul nu a executat de bună voie dispozițiile din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 444/06.02.2012, fiind necesar a se trece la executare silită a acesteia, nu este de natură a înlătura obligația tatălui de plată a pensiei de întreținere pentru minor.
În consecință, instanța respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. J. A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 10.03.2014, sub nr._ .
In motivarea cererii arata ca a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 871/22.01.2014, pronunțata de Judecătoria Ploiești in Dosar nr._, pe care o consideră netemeinica si nelegala pentru motivele de nelegalitate arătate in cele ce urmează. Solicită recurentul admiterea recursului si pe fond admiterea actiunii așa cum a fost formulata si precizată in sensul obligării paratei sa-i înapoieze suma de 1.661 lei, care i-a fost reținuta din salariu, drept pensie de întreținere pentru minorul I. J.-T., in lunile iulie, august, septembrie 2012; cu cheltuieli de judecata.
In continuare, recurentul face un istoric al faptelor si anume: arata ca a fost căsătorit cu parata pana la data de 12.11.2012 când a intervenit divorțul prin Sentința civila nr. 444/06.02.2012, pronunțata de Judecătoria Câmpina in Dosar nr._, rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 3795/12.11.2012, pronunțata de Curtea de Apel Ploiești.
Din căsătoria cu parata au rezultat doi copii:
-I. A.-M. A., născuta la data de 05.09.1992, in prezent majora;
-I. J. T., născut la data de 09.0.2003, minor.
In timpul procesului de divorț, prin Ordonanța nr. 509/10.02.2012, pronunțata de Judecătoria Câmpina in Dosar nr._, minorului I. J. T. i-a fost stabilit domiciliul la tatăl acestuia I. J. A., pana la soluționarea definitiva a Dosarului nr._ . La data de 28.08.2012, I. Steluța a formulat cerere de executare silita motivând ca Sentința civila nr. 444/06.02.2012, pronunțata de Judecătoria Campina in Dosar nr._ reprezintă un titlu executoriu, cu toate ca Sentința civila nr. 444/2012 nu era definitiva si nici irevocabila, fapt pe care îl cunoștea așa cum rezulta din cererea ei, înregistrata la Curtea de Apel Ploiești (unde urma sa se judece recursul) si datata 24.08.2012.
In apel, Tribunalul Prahova pronunțase Decizia nr. 413/14.06.2012, hotărâre care a fost atacata cu recurs la data de 25.07.2012 (prin fax) si la data de 26.07.2013 (prin depunere directa la tribunal). La data de 10.09.2012, I. J. A. primește la domiciliu, de la B. M. I., Dosarul de executare nr. 215/2012. La data de 12.09.2012, executorul judecătoresc M. se deplasează la domiciliul mamei lui I. J. A., unde acesta din urma declara ca este de acord ca minorul sa plece cu mama I. Steluța, numai daca acesta dorește acest lucru. Minorul a refuzat sa meargă de bunăvoie cu mama sa, I. Steluța.
La data de 17.09.2012 se judeca primul termen al recursului, termen la care se prezintă si I. Steluța personal. La data de 18.09.2012 executorul judecătoresc M. se deplasează la Liceul Teoretic Filipestii de P., la scoală frecventata de minorul I. J. T., iar mama, I. Steluța, a intrat in sala de clasa, a vorbit cu minorul încercând să-l convingă sa meargă împreuna cu ea, insa minorul a refuzat sa meargă de bunăvoie.
La data de 22.09.2012, minorul I. J. T., după ce împreuna cu sora lui si-au vizitat mama, a fost reținut de către aceasta si locuiește împreuna cu ea si in prezent, fapt consemnat de executorul judecătoresc in Procesul-verbal din data de 26.09.2012.La data de 12.11.2012, Curtea de Apel Ploiești pronunța Decizia nr. 3795/12.11.2012, prin care se respinge recursul declarata de I. J. A.. La data de 06.12.2012, I. Steluța solicita Judecătoriei Câmpina legalizarea si investirea cu formula executorie a Deciziei nr. 3795/12.11.2012. La data de 15.11.2012, I. Steluța solicita executorului judecătoresc sa-l fie eliberat titlul executoriu original pentru a se înscrie pe acesta mențiunea"irevocabil".
Mai arata ca, desi Sentința civila nr. 444/06.02.2012, pronunțata de Judecătoria Campina in Dosar nr._ nu reprezenta un titlu executoriu întrucât hotărârea judecătoreasca nu era definitiva si irevocabila, la data de 28.08.2012, I. Steluța a formulat cerere de executare silita, iar executorul judecătoresc, un novice in materie, procedează la executare silita, obligandu-l sa plătească in mod nelegal, pentru minorul I. J. T. o pensie de întreținere in cota de 25% din venitul net. In tot acest timp, din aprilie 2012 si pana la data de 22.09.2012, desi minorul a locuit la recurent, i-a fost reținuta lunar cota de 25% din salariul net si apoi virata paratei, care a folosit banii in interes propriu.
La data de 31.10.2013, arată că a depus la dosarul cauzei o precizare a acțiunii, in sensul ca a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 1.661 lei, reprezentând contravaloarea pensiei de întreținere pentru lunile iulie, august si septembrie 2012.
Pe fond, recurentul arată că instanța nu a ținut seama de dispozițiile imperative ale Ordonanței nr. 509/10.02.2012, pronunțata de Judecătoria Campina, prin care s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, ca pana la soluționarea definitiva si irevocabila a Dosarului nr._, sa se stabilească domiciliul minorului la tatăl acestuia.
Mai mult, in mod eronat a inteles ca "in baza Ordonanței emisa de Judecătoria Câmpina din data de 06.02.2012 (sentința civila nr. 444/05.02.2012)", s-a reținut lunar reclamantului pentru minorul I. J. - T., pensie de întreținere.
Ori, daca ar fi analizat cu atenție actele de la dosar, judecătorul de fond ar fi constatat ca abia la data de 12.11.2012, Curtea de Apel Ploiești pronunța Decizia nr. 3795/12.11.2012, prin care se respinge recursul declarat de I. J. A. si ca la aceasta data Sentința nr. 444/05.02.2012 ramane definitiva si irevocabila.
Așa cum a arătat, conform art. 534 C.proc.civ., daca din orice motiv, se dovedește ca întreținerea prestata, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorata, cel care a executat obligația poate sa ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, in realitate, obligația sa o presteze, in acest din urma caz, pe temeiul îmbogățirii fara just temei.
Prin urmare, minorul fusese încredințat recurentului, el a locuit efectiv împreună cu acesta, iar intimata parata, prin legalizarea nelegala a hotărârii instanței de fond, a obținut executarea silită asupra veniturilor sale, realizând astfel o îmbogățire fara justa cauza, in detrimentul recurentului si al minorului, care a fost lipsit astfel de totalitatea mijloacelor financiare ce ar fi putut fi oferite de tatăl său.
Mai arata ca, hotărârea pronunțata de instanța de fond este lapidara si nemotivata, astfel că nu există o raportare în timp din partea judecătorului a hotărârilor pronunțate in legătură cu pensia de întreținere datorată minorului si nu se analizează dispozitivul ordonanței președințiale in concordanta cu hotărârile pronunțate pe calea dreptului comun.
In aceste condiții, solicita a se reanaliza cererea de restituire a pensiei de întreținere nedatorata, astfel cum a fost precizata, urmând sa se dispuna admiterea recursului (consideră ca este vorba de apel), cu urmarea fireasca a restituirii sumelor încasate necuvenit pe perioada precizata.
In drept, invoca dispozițiile art. 3041 din vechiul Cod de procedura civila, art. 534
Intimata, legal citata a formulat întîmpinare prin care solicita respingerea recursului ca nefondat .
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de probele administrate in cauza si de motivele de recurs invocate, constata următoarele:
Se susține ca către recurent ca instanța de fond nu a avut in vedere dispozițiile imperative ale Ordonanței nr. 509/10.02.2012 pronunțata de Judecătoria Câmpina prin care s-a dispus pe calea ordonanței președențiale ca până la soluționarea definitiva si irevocabila a Dosarului nr._ sa se stabilească domiciliul minorului la tatăl acestuia .
Așa cum a reținut si prima instanță, prin sentința civilă nr. 444/06.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, definitivă prin Decizia civilă nr. 413/14.06.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost stabilită locuința minorului I. J.-T., născut la data de 09.07.2003 la domiciliul mamei și s-a stabilit în sarcina mamei contribuția de întreținere a minorului, I. J.-T., în natură, prin asigurarea celor necesare traiului, iar în sarcina tatălui în bani, prin obligare sa la plata unei cote procentuale din venitul net lunar – 25% lunar, cu începere de la data de 06.02.2012 și până la majorat.
Prin Ordonanța nr. 509/10.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, stabilirea locuinței minorului I. J.-T., născut la data de 09.07.2003 la domiciliul tatălui, în . .
Așadar, la data pronunțării Deciziei civile nr. 413/14.06.2012 a Tribunalului Prahova, efectele ordonanței președințiale încetaseră, dat fiind ca sentința civila nr. 444/06.02.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina devenise definitivă .
In mod corect, prima instanta a retinut ca potrivit Articolul 534 C.civ. „Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză”.
Or, in prezenta cauza nu se poate susține că pensia de întreținere aferenta lunilor iulie-septembrie 2012 era nedatorata de către recurent, dat fiind ca in sarcina sa se stabilise in mod definitiv obligația de plata a acestei pensii de întreținere .
De asemenea, Tribunalul va avea in vedere ca la data punerii in executare silita a hotărârii mai sus amintite, hotărârea primei instanțe prin care s-a stabilit obligația de întreținere era executorie de drept, iar potrivit art. 453 al. 2 din vechiul Cod de pr.civ., pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute, realizate de debitor, instanța de fond, dispune din oficiu, înființarea popririi de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii .
Având în vedere că prin Decizia civilă nr. 413 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 14.06.2012 cauza a fost soluționată definitiv prin respingerea apelului formulat de I. J. A., obligatia de intretinere era susceptibila de executare silită, fiind datorata de către recurent.
Prin urmare, nu se poate susține că sumele de bani plătite cu titlu de pensie de întreținere, aferente lunilor iulie-septembrie 2012 nu erau datorate in ințelesul disp. art. 534 Cod civl, astfel incât cererea reclamantului de restituire a acestora este neîntemeiata, solutia primei instante fiind astfel pe deplin justificata.
F. de împrejurarea ca nu sunt fondate criticile recurentului cu privire la hotărârea instanței de fond, nefiind incidente disp. art. 304 Cod pr.civ. -1865, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul – reclamant I. J. A., domiciliat în ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 871/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - pârâtă G. STELUȚA, domiciliată în Ploiești, ., ., ., pentru considerentele mai sus arătate.
In temeiul art. 274 Cod pr.civ., ia act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant I. J. A., domiciliat în ., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 871/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - pârâtă G. STELUȚA, domiciliată în Ploiești, ., ., ., ca nefondat .
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
Irevocabila .
Pronunțată in ședința publica azi, 08.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. R. D. G. N. M.
Fiind in c.o semneaza Fiind in c.o semneaza
Presedintele Tribunalului Prahova Presedintele Tribunalului Prahova
GREFIER,
B. A.
Fiind in c.o semneaza P.-grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./tehnored.GD
2 ex./11.08.2014
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. A. G.
| ← Repunere în drepturile părinteşti. Sentința nr. 2621/2014.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
