Rectificare carte funciară. Decizia nr. 277/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 5726/55/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 277
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2014
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTOR - G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, având ca obiect „obligație de a face - rectificare carte funciară”, declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul în A., .. 9, ., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. E. M., domiciliată în .. 603, județ Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței . XWF_/19.02.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă V. E. M. personal și asistată de avocat L. M., lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, sentință prin care s-a admis excepția autorității de lucrul judecat, în cauză fiind îndeplinite toate cele trei condiții prevăzute de lege. Precizează că instanța de fond, în mod corect, a reținut că părțile s-au mai judecat și într-o altă cauză având același obiect, părți și cauză, iar pentru acțiunea formulată pentru a doua oară având același obiect s-a constatat excepția autorității lucrului judecat, instanța pronunțându-se pe această excepție. Susține că în întâmpinarea formulată a arătat toate argumentele pentru care solicită respingerea apelului, ca nefondat. Totodată, solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 12.04.2013, sub nr._, reclamanta . solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta V. E.-M. ca aceasta să fie obligată să-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. Ariceștii-Rahtivani nr. 603, . prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10.12.1990, precum și asupra imobilului teren arabil în suprafață de 5000 mp situat în Ariceștii-Rahtivani, Tarlaua T.80, P.A 427/125, descris în sentința civilă nr.6527/2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2007, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei zi întârziere și să se dispună înscrierea în CF a dreptului de ipotecă asupra acestor imobile până la concurența sumei de_,48 lei, precum și a interdicției de înstrăinare și grevare, în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că prin înscrisul intitulat declarație autentificat sub nr. 2555/17.11.2008 la BNP S. L. din A. pârâta, în calitate de promitent și proprietar al imobilului situat în .. 603, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10.12.1990 la fostul notariat de Stat județean Prahova, s-a obligat față de reclamantă, în calitate de beneficiar, să nu înstrăineze imobilul menționat, să îl intabuleze în cel mai scurt timp, respectiv să-și înscrie dreptul de proprietate în CF după intabulare, să instituie în favoarea reclamantei dreptul de ipotecă, garantând astfel recuperarea eventualelor prejudicii cauzate reclamantei de către fiul pârâtei P. V.-D.-S.-A., angajat al reclamantei în funcția de agent vânzări. A mai învederat reclamanta că ulterior, printr-un alt înscris denumit declarație autentificat sub nr. 1684/29.07.2009 la același birou notarial pârâta, în calitate de debitor promitent, s-a obligat față de reclamantă să nu înstrăineze imobilul proprietate sa situat în loc. Ariceștii-Rahtivani nr. 603, jud. Prahova în termen de 30 de zile de la autentificarea declarației, respectiv ca până la 31.08.2008 să-l intabuleze, iar după intabulare s-a obligat să instituie în favoarea reclamantei dreptul de ipotecă, ca și garanție imobiliară, în scopul recuperării prejudiciului de_,24 lei creat de fiul său, în patrimoniul reclamantei; s-a obligat să intabuleze și să instituie drept de ipotecă în favoarea reclamantei, asupra imobilului proprietatea sa compus din 5000 mp situat în T80, P.A. 427/125 în scopul reparării pagubei cauzate de fiul său, iar în eventualitatea vânzării terenului descris mai sus, până la intabulare și ipotecare, să plătească în întregime prejudiciul de_,24 lei pe care nu-l contestă și să stingă daunele aduse de fiul său.
A mai precizat reclamanta că prin declarația comună nr. 2059 dată în formă autentică la data de 15.09.2009 la același birou notarial, pârâta recunoaște plata sumei de_ către reclamantă, sumă ce reprezintă lipsa în gestiune cauzată de fiul său și prin plata acestei sume obligațiile asumate prin declarația nr. 1684/29.07.2009 au încetat. A mai invocat în susținere reclamanta că prin sentința civilă nr.1321/13.07.2010 pronunțată de Tribunalul A. - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ numitul P. V. D. S. A. a fost obligat în favoarea reclamantei la plata sumei de_,48 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat în exercitarea acestei funcții, cu dobânda legală începând cu data de 29.04.2010 până la plata în întregime a acestei sume. S-a mai învederat instanței că acest prejudiciu a rămas nerecuperat încă iar recuperarea acestuia pe calea executării silite de la debitor a fost imposibilă, din lipsă de bunuri urmăribile.
În drept, reclamanta a invocat prev. art. 1075 și urm., art.1069 și urm. C.civ, art. 28 din Legea nr. 7/1996, art. 113 pct. 9 C.pr.civ.
Prin Sentința civilă nr. 4471/25.06.2013 Judecătoria A. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești. A reținut în motivare instanța că acțiunea reclamantei privește drepturi reale imobiliare-atât dreptul de proprietate al pârâtei cât și dreptul de ipotecă în favoarea reclamantei, astfel că revine competența Judecătoriei Ploiești, în a cărei rază teritorială se află imobilul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.08.2013 sub nr. de dosar_ .
Instanța de fond a reținut că, față de data formulării prezentei acțiuni, sunt aplicabile prevederile NCPC.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.
A învederat pârâta că prin sentința civilă nr. 8213/01.09.2011, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de către reclamantă, prin decizia civilă nr. 93/2012 Tribunalul Prahova a respins apelul formulat de reclamantă, iar prin decizia civilă nr. 3523/23.10.2012 Curtea de Apel Ploiești a respins recursul formulat împotriva celor două hotărâri judecătorești.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei, reclamanta a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat. A precizat că prin sentința civilă nr. 8213/01.09.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea reclamantei, iar prin prezenta acțiune reclamanta a lărgit cadrul procesual în sensul că pe lângă declarația nr. 2555/2008 autentificată la BNP S. L., a invocat și obligațiile pârâtei asumate prin declarația autentificată sub nr.1684/29.07.2009 a BNP S. L.. Prin urmare, a învederat reclamanta că nu poate fi vorba despre identitate de părți, obiect și cauză.
Prin sentința civilă nr._/05.12.2013 Judecătoria Ploiești a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta V. E. M., a respins acțiunea având ca obiect obligație de a face, formulată de către reclamanta . pentru autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._.09.2011 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 93/14.02.2012 a Tribunalului Prahova și prin Decizia nr. 3523/23.10.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, cu respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1)NCPC, s-a pronunțat înainte de a intra în cercetarea fondului, asupra excepției autorității de lucru judecat, excepție absolută, de procedură și peremptorie care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
A reținut instanța de fond că pentru soluționarea excepției autorității de lucru judecat invocată de către pârâta V. E. M., devin incidente dispozițiile art. 432 NCPC potrivit cărora „excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs”.
Față de reglementările de mai sus, instanța de fond a constatat că excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta V. E. M. prin întâmpinare este întemeiată, întrucât autoritatea de lucru judecat reprezintă acel efect al puterii de lucru judecat care este exclusivitatea. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea acesteia sau cu putere de lucru judecat, cât se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți,să se discute același obiect și aceeași cauză.
Astfel, în ceea ce privește elementele autorității de lucru judecat, există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. Elementele autorității de lucru judecat sunt a) părțile b) obiectul și c)cauza, acestea trebuind să fie aceleași în ambele cereri.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.06.2011 sub nr. de dosar_/281/2011 reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei la intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în ..603, județ Prahova, înscrierea în cartea funciară a reclamantei asupra dreptului său de ipotecă asupra imobilului și înscrierea în cartea funciară a interdicției de înstrăinare și grevare de sarcini asupra imobilului, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 8213/01.09.2011 Judecătoria Ploiești a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de instanță, din oficiu și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Prin Decizia civilă nr. 93/14.02.2012 a Tribunalului Prahova a fost respins apelul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 8213/01.09.2011 a Judecătoriei Ploiești, iar prin Decizia nr. 3523/23.10.2012 a Curții de Apel Ploiești a fost respins recursul declarat de reclamanta . împotriva deciziei civile nr. 93/14.02.2012 a Tribunalului Prahova, astfel că sentința instanței de fond a rămas definitivă și irevocabilă.
Instanța de fond a constatat că în dosarul cu privire la care se invocă excepția autorității de lucru judecat nr. 1151/2011 au fost părți ., în calitate de reclamantă și V. E. în calitate de pârâtă. Dintr-o primă analiză, rezultă că în dosarul menționat au fost aceleași părți, care au participat în proces în aceeași calitate. A avea aceeași calitate în ambele cereri înseamnă a figura în proces fie în calitate de titular de drepturi, fie în calitate de reprezentant, textul având în vedere aceeași calitate juridică.
Obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat. Există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același.
Instanța de fond a reținut că în virtutea autorității de lucru judecat, chestiunea tranșată de către instanță nu mai poate fi repusă în discuție, între aceleași părți, într-un litigiu ulterior. Nu se poate contesta pe cale principală valabilitatea soluției pronunțate și nu se poate cere instanței să revină asupra consecințelor ce decurg din hotărârea adoptată. Este vorba aici, de efectul negativ al autorității de lucru judecat care funcționează, punând obstacol unor noi procese. În același timp, o parte se poate sprijini pe statuările anterioare ale instanței, invocând soluția deja pronunțată si uzând astfel, într-un al doilea proces, de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat vine să însoțească o hotărâre judecătorească datorită naturii actului. Autoritatea de lucru judecat se atașează dispozitivului hotărârii, acesta fiind cel care conține soluția dată litigiului dedus judecății si cel care va face obiect al executării silite. Dispozitivul cristalizează dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea dată în cauză si ca atare, lucrul judecat trebuie să rezulte de aici În privința considerentelor hotărârii, instanța urmează a face distincție între considerentele necesare (care explică dispozitivul, susținând soluția), considerentele decizorii (cele care conțin soluții date unor aspecte litigioase, deduse judecății pe cale incidentală) si considerentele excesive, nenecesare (care sunt colaterale dezbaterilor din proces, aducând o argumentare suplimentară). Instanța reține că primele două categorii de considerente intră în autoritate de lucru judecat, fie pentru că ele constituie corp comun cu dispozitivul,care ar fi incomprehensibil în absența motivării, fie pentru că ele însele conțin soluții asupra unor probleme litigioase.
Față de aceste precizări, instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei potrivit cărora nu există autoritate de lucru judecat deoarece a fost lărgit cadrul procesual, lângă declarația nr.2555/2008 autentificată la BNP S. L., a invocat și obligațiile pârâtei asumate prin declarația autentificată sub nr. 1684/29.07.2009 a BNP S. L. nu sunt întemeiate.
Chestiunea care face obiectul prezentei acțiuni a fost deja tranșată prin hotărâre definitivă și irevocabilă, existând identitate de obiect.
Faptul că reclamanta a înțeles să aducă în discuție și alte motive și elemente nu schimbă obiectul cauzei, care este unul identic, respectiv să fie obligată pârâta să-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. Ariceștii-Rahtivani nr. 603, . prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10.12.1990, precum și asupra imobilului teren arabil în suprafață de 5000 mp situat în Ariceștii-Rahtivani, Tarlaua T.80, P.A 427/125, descris în sentința civilă nr. 6527/2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2007, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei zi întârziere și să se dispună înscrierea în CF a dreptului de ipotecă asupra acestor imobile până la concurența sumei de_,48 lei, precum și a interdicției de înstrăinare și grevare, în favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Raportat și distincția dintre considerentele decizorii și cele necesare, instanța de fond a constatat că există identitate de părți, obiect și cauză, motiv pentru care a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 8213/01.09.2011 a Judecătoriei Ploiești.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar potrivit disp. art. 453 NCPC cheltuielile de judecată sunt supuse principiului disponibilității părților.
Împotriva acestei soluții a declarat, în termen legal, apel reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta – reclamantă a solicitat, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., admiterea apelului, schimbarea în total a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii introductive de instanța astfel cum este formulată, cu cheltuieli de judecata in ambele instanțe.
A arătat apelanta-reclamantă că s-a reținut că prin sentința civila a fost admisa excepția inadmisibilității acțiunii invocata din oficiu de instanța si acțiunea a fost respinsa ca inadmisibila iar pedinte causa, litigiul se poarta intre aceleași parți, in aceeași calitate de titulari de drepturi. In virtutea autorității de lucru judecat, chestiunea tranșata de instanța prin hotărârile enunțate mai sus, nu mai poate fi repusa in discuție, intre aceleași parți, ..
A precizat apelanta-reclamantă că soluția adoptata de instanța de fond de respingere a acțiunii ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat, este nelegală, conform art. 431 alin.1 C.pr.civ., care prevede că „nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeași calitate, in temeiul aceleași cauze si pentru același obiect". Sub aspectul condițiilor autorității de lucru judecat, acestea sunt preluate din vechea reglementare cuprinsa in dispozițiile art. 1201 C.civ., potrivit cărora, este lucru judecat atunci când a doua cerere in judecata are aceiași obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași părți, in aceeași calitate, or, din perspectiva condițiilor de operabilitate menționate, sentința civila nr.8213/01.09.2011 pronunțata in dosar nr._/281/2011 nu a dobândit autoritate de lucru judecat in raport cu cea de-a doua cerere deoarece, aceasta din urma nu are aceiași obiect si nu se întemeiază pe aceeași cauza.
A menționat apelanta-reclamantă că cea de-a doua cerere nu are același obiect, iar identitatea de obiect presupune nu numai sa fie vorba de același bun determinat (aedem corpus), dar si de aceeași cantitate (aedem quantitas) si de același drept (aedem jus).
A învederat apelanta-reclamantă că prin cererea ce a format obiectul dosarului nr._/281/2011 a solicitat obligarea paratei la intabularea dreptului sau de proprietate asupra imobilului situat in ., înscrierea in cartea funciară a dreptului de ipoteca si a interdicției de înstrăinare si grevare in favoarea subscrisei, in timp ce prin cererea ulterioara, am solicitat obligarea acesteia la înscrierea in CF a dreptului sau de proprietate atât asupra imobilului de la adresa de mai sus dobândit prin cumpărare, cat si asupra suprafeței de 5000 mp. situat in Tarlaua T.80, identificat de expert B. L. si descris in sentința civila nr.6527/2008 a Judecătoriei Ploiești - sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 lei/zi întârziere.
A mai arătat apelanta-reclamantă că obiectul cererii in prezenta cauza diferă fata de obiectul primei cereri atât sub aspectul cantității de bunuri (aedem quantitas) asupra cărora am cerut înscrierea dreptului sau de proprietate, cat si sub aspectul drepturilor care fac obiectul cererii (aedem jus). Bunăoară, daca prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/281/2011 a solicitat obligarea paratei sa-si înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului in baza declarației autentificate sub nr. 2555/17.11.2008, prin cererea pendinte causa a solicitat obligarea paratei sa se intabuleze si sa instituie in favoarea subscrisei dreptul de ipoteca asupra imobilului compus din suprafața de 5000 mp. intravilan, descris in sentința civ. nr.6527/2008, astfel cum ea însăși s-a obligat prin declarația autentificata sub nr. 1684/29.07._ la același birou notarial.
A susținut apelanta-reclamantă că, pe de alta parte, in prima cerere a solicitat obligarea paratei sa se intabuleze asupra imobilului situat in Rahtivani nr. 603, județul Prahova, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10.12.1990, in timp ce, in cea de-a doua cerere a solicitat intabularea si asupra suprafeței de 5000 mp. intravilan astfel cum este descris in sentința civila nr. 6527/2008 a Judecătoriei Ploiești.
A mai precizat apelanta-reclamantă că cea de-a doua cerere nu are aceeași cauza și, daca in prima cerere a invocat ca fundament legal, dispozițiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 in raport cu care, aceasta cerere a fost apreciata ca inadmisibila, cea de-a doua cerere este întemeiata pe dispozițiile art. 1075 si urm., art. 1769 si urm. C.civ. cu privire la primul capăt de cerere, precum si pe cele ale art. 28 din Legea nr. 7/1996 cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere. De altfel, însăși instanța de recurs - prin decizia nr. 3523 din 23.109.2012 - a apreciat in sensul ca, cu referire la prima cerere, nu sunt incidente in cauza dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996 si, întrucât declarația nr. 1684/2009 a fost invocata pentru prima oara in recurs, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1075-1077 C.civ.
A mai arătat apelanta-reclamantă că, în opinia acesteia,cele doua declarații autentice date de parata-ca acte juridice unilaterale - fac parte din categoria izvoarelor de obligații si instituie in sarcina paratei promitente obligațiile „intuitu personae" descrise mai sus, a căror îndeplinire poate fi solicitata pe cale judecătoreasca. Iar sub aspectul naturii juridice, aceste obligații fac parte din categoria obligațiilor de „a face, si de „a nu face".
A solicitat apelanta-reclamantă admiterea apelului cu consecința modificării hotărârii instanței de fond, si admiterea acțiunii astfel cum este formulata.
În drept, apelanta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 466, art. 470, art. 474 și urm., art. 480 alin. 2 C.pr.civ.
În probațiune, apelanta-reclamantă a solicitat atașarea dosarelor nr._/281/2007 in care s-a pronunțat sentința civila nr.6527/2008 a Judecătoriei Ploiești si nr._/281/2011 în care s-a pronunțat sentința civila nr. 8213/2011.
Legal citată,intimata-pârâtă V. E. M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata, arătând că, în mod corect, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat ridicata de intimata-parata constatând ca in speța sunt îndeplinite tripla identitate de: părți, obiect si cauză.
A arătat intimata-pârâtă că instanța de fond, aplicând disp.art.432 c.pr.civ. a constatat (si a controlat) excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.8213/1.09.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dos.nr._/281/2011, constatându-se că prin cererea ce a format obiectul dos. nr._/281/2011 apelanta - reclamanta a solicitat obligarea intimatei-parate la intabularea dreptului sau de proprietate asupra imobilului situat in ..603, jud. Prahova, înscrierea in cartea funciara a apelantei-reclamante a dreptului sau de ipoteca asupra imobilului si înscrierea in cartea funciara a interdicției de înstrăinare si grevare de sarcini asupra imobilului; că prin sent.civ.8213/2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii si s-a respins acțiunea ca inadmisibila, soluție ce a rămas definitiva si irevocabila, prin dec.civ.93/2012 a Tribunalului Prahova, respingându-se apelul apelantei - reclamante, iar prin dec. civ. 3523/2012 a Curții de Apel Ploiești, recursul apelantei - reclamante a fost respins.
A precizat intimata – pârâtă că, prin urmare, este vorba in prezenta cauza de aceleași părți ca si in dos. nr._/281/2011, iar obiectul acțiunii din prezenta cauza este unul si același cu obiectul acțiunii din dos. nr._/281/2011, dosar în care s-a solicitat, ca si in prezenta cauza, ca intimata-parata sa fie obligata sa își înscrie in cartea funciara dreptul de proprietate; in primul dosar obligația de înscriere privea imobilul din Aricești Rahtivani, nr.603 jud. Prahova, in prezenta cauza înscrierea privește atât imobilul din ..603, jud. Prahova, cat si un teren in suprafața de 5000 m.p. situat in . 80, P.A.427/125.
A învederat intimata – pârâtă că, așa cum bine remarca instanța de fond, chestiunea care face obiectul prezentei acțiuni a fost deja tranșata prin hotărârea definitiva si irevocabila, existând identitate de obiect. Faptul ca reclamanta a înțeles sa aducă in discuție si alte motive si elemente nu schimba obiectul cauzei, care este unul identic, respectiv sa fie obligata parata sa-si înscrie in cartea funciara dreptul de proprietate asupra imobilului situat in loc Aricești Rahtivani, nr.603, jud. Prahova, precum si asupra imobilului teren arabil in suprafața de 5000 m.p. situat in Aricești Rahtivani, tarlaua 80, P.A. 427/125, plus alte doua capete accesorii, aceleași ca si in prima acțiune.
Totodată, a arătat că instanța de fond a remarcat că raportat si la distincția dintre considerentele decizorii si cele necesare se constata ca exista tripla identitate or, într-adevăr așa cum se arata in considerentele Tribunalului Prahova - dec.civ.93/2012 - aspect reluat in considerentele dec.civ.3523/2012 a Curții de Apel Ploiești: " reclamanta (apelanta- s.n.) nu poate pretinde pe cale judecătoreasca instituirea unei interdicții asupra imobilului in litigiu in condițiile in care nu exista un înscris in favoarea sa de natura sa o îndreptățească sa solicite indisponibilizarea bunului aparținând paratei" si"...existenta Legii 7/1996 reglementează anumite modalități procedurale in raport de înscrisurile existente efectiv si nicidecum in raport doar de existenta unei declarații pur si simplu", in cazul de fata doua declarații-declarația nr. 2555/2008 si declarația nr. 1684/2009, astfel fiind îndeplinita si identitatea de cauza.
A solicitat intimata – pârâtă respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
La data de 11.06.2014, apelanta-reclamantă S.C. "D. - T." S.A., a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat a se constata că nu operează autoritatea de lucru judecat față de pricina din dosarul_/281/2011 al Judecătoriei Ploiești în care s-au pronunțat sentința civilă 8213/01.09.2011, decizia civilă 93/2012 a Tribunalului Prahova și 3523/2012 a Curții de Apel Ploiești și în consecință, respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată în cauză de intimată pe tripla identitate de cauză, părți și obiect ca inoperabilă, pentru considerentele care le-a susținut și la fond.
A arătat apelanta-reclamantă că potrivit legislației civile în vigoare, la data judecării dosarului_/281/2011 conform art.163 alin. 1 C.pr.civ., putea fi admisă excepția autorității de lucru judecat numai în situația în care sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.1201 C. civ., în sensul că cea de-a doua cerere să aibă același obiect, să fie între aceleași părți și în aceeași calitate și să fie fundamentată pe aceeași cauză, iar în prezenta judecată doar cu privire la părți există corespondență, ori cu referire la cele două exigențe,,condiția „identității de obiect" și cea privind „identitatea de cauză", nu este îndeplinită, astfel că hotărârea apelată este greșită.
A susținut apelanta-reclamantă că a arătat că prin sentința civilă nr. 8213/01.09.2011 pronunțată în dosar nr._/281/2011, Judecătoria Ploiești a respins ca inadmisibilă acțiunea subscrisei reclamante în „obligație de a face", întrucât, pe de o parte, prin declarația autentificată sub nr. 2555/2008 de BNP S. L., nu s-a constituit in favoarea subscrisei un drept real asupra imobilului situat în Rahtivani nr.603, județul Prahova, care sa îi permită să solicite intabularea în cartea funciară, cererea de obligare a pârâtei la înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară întemeiată pe dispozițiile art. 27 din Legea nr. 7/1996 este inadmisibilă deoarece, aceste dispoziții prevăd doar posibilitatea pronunțării de către instanță a unei hotărârii care să suplinească consimțământul la înscriere a părții care are obligația de a preda înscrisurile necesare înscrierii și nu consimțământul celui care refuză sa¬și înscrie dreptul său în cartea funciară iar, pe de altă parte, cele două capete de cerere privind înscrierea dreptului de ipotecă și a interdicției de înstrăinare și grevare sunt inadmisibile, deoarece nu s-a constituit în favoarea subscrisei reclamante un drept de ipotecă asupra imobilului din litigiu; prin declarația autentică pârâta s-a obligat ca după intabularea dreptului de proprietate să constituie un drept de ipotecă asupra acestui bun, în favoarea reclamantei.
A mai menționat apelanta-reclamantă că hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă prin respingerea apelului declarat în cauză (dec. nr. 93/14.02.2012 a Tribunalului Prahova - Secția I Civilă) și a recursului declarat de subscrisa reclamantă (dec. nr. 3523/23.10.2012 a Curții de Apel Ploiești - Secția I Civilă) și, prin această ultimă decizie, instanța de recurs menține hotărârile recurate întrucât, obiectul cercetării judecătorești în prima instanță și în apel l-a constituit numai declarația autentificată sub nr. 2555/2008, nu și declarația autentificată sub nr. 1684/27.09.2009 la același Birou Notarial, iar în recurs nu se pot schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată.
A mai arătat apelanta-reclamantă că prin cererea introductivă la instanța de fond formulată în prezenta pricină am cerut altceva, respectiv a lărgit cadrul procesual - în raport cu prima hotărâre - în sensul că pe lângă declarația nr. 2555/2008 autentificată de BNP S. L., am invocat și obligațiile pârâtei asumate prin „declarația autentificată sub nr.1684/29.07.2009" la BNP S. L.; prin urmare, nu poate fi vorba de „identitate de obiect" - ca primă condiție a autorității de lucru judecat prevăzută de art.1201 C.civ., iar fundamentul juridic al celei de-a doua cereri, este unul diferit față de cel invocat în dosarul nr._/281/2011 a Judecătoriei Ploiești; cu alte cuvinte, nu poate fi vorba de „identitate de cauză" în cele două litigii.
A învederat apelanta-reclamantă că prevederile art.431 N.C.pr.civ nu sunt întrunite în cea de-a doua cerere, deoarece cauza exercițiului celei de-a doua acțiuni civile în sensul art. 29 C.pr.civ stă în ocrotirea drepturilor sale în calitate de creditori față de care pârâta și-a asumat un complex de acțiuni pe care nu le-a îndeplinit de bunăvoie și anume să aducă în patrimoniul său acele bunuri prin care să fie garantată recuperarea unui prejudiciu cauzat de fiul său printr-un fapt ilicit necontestat, respectiv dacă nu le face, să o îndreptățească pe reclamantă să procedeze în locul ei, conform raporturilor juridice consemnate în formă autentică.
A concluzionat apelanta-reclamantă că este evident că nu există aceiași cauză juridică pentru cele două acțiuni și nici obiect al prestațiilor pârâtei intimate V. E. M..
În drept, apelanta-reclamantă a invocat dispozițiile art.201 alin. 4 C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 07.02.2014.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apeluleste nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la critica potrivit căreia instanța fondului în mod greșit ar fi admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă, motivat de faptul că prin cea de a doua cerere de chemare în judecată s-ar fi cerut și altceva decât s-a solicitat în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._/281/2011, tribunalul reține că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare, constatând că identitatea de obiect, cauză și părți este întrunită și că, în mod corect s-a apreciat că ne aflăm în ipoteza autorității lucrului judecat.
Astfel, tribunalul reține că potrivit art. 432 NCPC „excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs”, autoritatea de lucru judecat reprezentând efectul puterii de lucru judecat care este exclusivitatea. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea acesteia sau cu putere de lucru judecat, cât se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți,să se discute același obiect și aceeași cauză, practica fiind unanimă sub acest aspect.
Există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Corect instanța fondului a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.06.2011 sub nr._/281/2011 reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei la intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în ..603, județ Prahova, înscrierea în cartea funciară a reclamantei asupra dreptului său de ipotecă asupra imobilului și înscrierea în cartea funciară a interdicției de înstrăinare și grevare de sarcini asupra imobilului, cu cheltuieli de judecată; cereri reluate în cauza de față, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că s-a încercat a se folosi o altă exprimare devreme ce în realitate s-a cerut același lucru.
Obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere cât și dreptul subiectiv invocat. Există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit în cele două cereri, dar scopul final urmărit este același.
Prin Sentința civilă nr.8213/01.09.2011 a Judecătoriei Ploiești s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de instanță, din oficiu și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, sentința devenind definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 93/14.02.2012 a Tribunalului Prahova, care a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, respectiv prin Decizia nr. 3523/23.10.2012 a Curții de Apel Ploiești prin care s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr.93/14.02.2012 a Tribunalului Prahova.
Este de necontestat îndeplinirea condiției privind identitatea de părți și calitatea în care acestea au figurat în cele două cauze.
În mod corect instanța fondului a interpretate efectele autorității de lucru judecat, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor expres prevăzute de lege cu privire la existența acestui impediment care face de prisos, de fapt imposibilă continuarea judecății, dat fiind faptul că, chestiunea tranșată de către instanță nu mai poate fi repusă în discuție, între aceleași părți, într-un litigiu ulterior.
A accepta o altă posibilitate ar însemna a duce în derizoriu securitatea raporturilor juridice tranșate irevocabil de o instanță de judecată, ceea ce este inadmisibil.
Așa cum deja am arătat, nu pot fi primite susținerile reclamantei potrivit cărora nu există autoritate de lucru judecat deoarece a fost lărgit cadrul procesual, deoarece lângă declarația nr.2555/2008 autentificată la BNP S. L., a invocat și obligațiile pârâtei asumate prin declarația autentificată sub nr. 1684/29.07.2009 a BNP S. L. dat fiind faptul că în realitate s-a cerut același lucru ca și în dosarul nr._/281/2011, obiectul cauzei fiind același, motivarea acținuii nefiind de natură a conduce la concluzia că instanța ar fi fost investită cu o altfel de cerere de chemare în judecată.
Ca atare, devreme ce chestiunea care face obiectul prezentei acțiuni a fost tranșată prin hotărâre definitivă și irevocabilă, existând identitate de obiect, părți și cauză, tribunalul constată că în mod corect excepția autorității lucrului judecat a fost admisă, motiv pentru care, față de toate considerentele expuse, în temeiul art.480 NCPC va respinge apelul ca nefundat.
Totodată va respinge cererea intimatei de acordare cheltuieli de judecată ca neîntemeiată, chitanța de plată onorariu fiind datată 10 decembrie 2013, dată la care nu se declarase calea de atac împotriva sentinței pronunțate de instanța fondului( sentința nefiind nici redactată) astfel că se apreciază că nu s-a făcut dovada că aceste cheltuieli au fost aferente soluționării prezentei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul în A., .. 9, ., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. E. M., domiciliată în .. 603, județ Prahova, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei de acordare cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
C.-A. M. G. M.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored.B.M.D.
4 ex/14.07.2014
Df._ Jud. Ploiești
Jf. V. G.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 928/2014. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1683/2014.... → |
|---|
