Acţiune în constatare. Decizia nr. 509/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 509/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 509
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.02.2015
PREȘEDINTE: N. C.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul H. V.- A., CNP_, cu domiciliul în București, Al. A. C. nr.70, ., ., sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 1655/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. E., CNP_, cu domiciliul în . Teșila, ., județul Prahova și cu domiciliul procesual ales la C. A. G. C. V., în București, ..510A, Business Center, ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 34 lei conform chitanțelor nr._ (95)/29.09.2014 și nr._ (66)/30.09.2014, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Procedura de citare este îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – pârât personal și lipsind intimatul – reclamant, reprezentat de avocat G. C. V..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatului – reclamant depune la dosar împuternicire avocațială. De asemenea, depune la dosar factura fiscală nr._/20.05.2014.
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul – pârât depune la dosar concluzii scrise și, având cuvântul, arată că, având în vedere considerentele expuse în concluziile scrise, cât și cele menționate în apel, solicită să se constate că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, iar pe cale de consecință, să se dispună respingerea acesteia. Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii. Solicită cheltuieli de judecată și lasă la aprecierea instanței cu privire la acestea.
Apărătorul intimatului – reclamant, având cuvântul, solicită să se constate legală și temeinică sentința pronunțată de către Judecătoria Câmpina, respectiv nr. 1655/16.05.2014 pentru motivele inserate în întâmpinarea depusă la dosar. De asemenea, menționează faptul că între părți există, așa cum a constat instanța de fond, acest contract de arendă, prin care părțile au convenit ca nivelul arendei să fie de 80 Euro/an, în bani sau produse, iar din materialul probator, instanța de fond în mod corect a observat că și-a îndeplinit obligațiile de plată către apelantul – pârât. De asemenea, precizează faptul că apelantul – pârât nu a invocat motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază apelul formulat astfel că, potrivit art. 470 al. 1 lit. c și d NCPC, solicită să fie decăzut din dreptul de a mai motiva în drept apelul, de a formula probe, conform disp. art. 470 al. 3. Pe de altă parte, menționează faptul că prin răspunsul la întâmpinare apelantul susține că au achitat contravaloarea arendei pe anul 2014 – 2015 doar pentru a impresiona instanța de judecată. Arată că a achitat această arendă întrucât contractul de arendă este valabil, așa cum a menționat și instanța de fond, iar ei și-au îndeplinit obligațiile de plată a acestei arende. Or, cu toate acestea, dacă totuși a insistat în acest lucru, se întreabă de ce nu a returnat acești bani care reprezintă contravaloarea arendei pentru 2014 – 2015 de la data la care a luat la cunoștință de această plată, pentru că, bineînțeles, a recunoscut tacit valabil acest contract de arendă. Pe de altă parte, arată că apelantul – pârât nu aduce nicio critică sentinței apelate, nici temeiul de drept invocat în motivele de apel, respectiv 468 – 482 NCPC nu investește instanța de apel cu soluționarea într-o modalitate a apelului, invocă doar articole ce fac parte din contractul de arendă. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Apelantul – pârât, având cuvântul, arată că în contractul de arendă nu scrie bani sau produse, așa cum a afirmat reclamantul, ci scrie bani și produse, cum este expus și în concluziile scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ la data de 28.10.2013, reclamantul D. E. a chemat în judecată pe pârâtul H. V. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că este valabil contractul de arendare nr.5 încheiat între părți la data de 04.05.2012 și înregistrat la Primăria Valea Doftanei sub nr.5/04.05.2012, precum și obligarea pârâtului de a se conforma clauzelor și condițiilor stipulate în contractatul nr.5/04.05.2012. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 03.05.2012, părțile au încheiat contractul de arendă nr.5 și înregistrat la Primăria Valea Doftanei la data de 04.05.2012.
Reclamantul a arătat că la data de 02.05.2012, a făcut plata arendei către pârât, prin compensarea sumei de 80 de euro, concretizată prin achiziția de către pârât a unui miel de 18 kg evaluat, atunci la 360 lei, precum și plata în avans a sumei de 50 lei, reprezentând 2 kg de cașcavea, pe care pârâtul le-a ridicat de la reclamant în fața martorilor prezenți, respectiv B. I., Richea I., D. M., D. E., D. R. și alții. Tot în aceeași zi reclamantul i-a adus la cunoștință pârâtului, verbal, faptul că suprafața de teren de 2063 mp fâneața, din punctul Mogosoi, ce face obiectul contractului părților, nu poate fi accesată de către acesta deoarece de fiecare dată când a încercat să intre pe acel teren au venit mai multe persoane solicitându-i să părăsesc zona, pe motiv că acel teren nu-i mai aparține pârâtului. Ulterior, reclamantul l-a sunat pe pârât de nenumărate ori pentru a clarifica situația problemei discutate în data de 02.05.2012, însă fără rezultat.
În data de 10.09.2013, reclamantul l-a înștiințat în scris pe pârât, că în perioada 19-23 septembrie 2013 să se deplaseze împreună cu acesta la terenurile arendate, ce fac obiectul contractului amintit, întrucât nu-și pot exercita drepturile de arendaș, în condițiile în care a achitat de obligațiile contractuale si a făcut investiții pe terenurile arendate.
Ulterior, în data de 19.09.2013, reclamantul a expus printr-o adresă situația și Primăriei Valea Doftanei, de unde a aflat că pârâtul a depus în data de 13.09.2013, prin serviciul registratură, sub nr.5159, o cerere prin care solicita reziliere contractului de arendare nr.5/04.05.2013. Reclamantul le-a comunicat angajaților primăriei faptul că a încheiat cu pârâtul un contract de arendă nr.5 care datează din anul 2012 și nu din anul 2013.
Reclamantul a mai precizat faptul că, potrivit capitolului VIII, art.10 alin.3 si 4, în condițiile în care acesta nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, respectiv nu și-ar fi achitat la timp arenda, ceea ce nu este cazul, pârâtul ar fi trebuit să-i trimită un preaviz cu minim 6 luni înainte de rezilierea propriu-zisă a contractului, ceea ce nu s-a întâmplat. Ba, dimpotrivă cel care nu respectă obligațiile contractuale este pârâtul. Potrivit capitolului VI art.7 lit.e, pârâtul trebuia să acționeze împreună cu reclamantul în caz de tulburări ale terților în exploatarea normală a terenurilor arendate, însa s-a sustras de la acest lucru.
Totodată, a mai menționat faptul că a depus și plângere penală împotriva terților că i-a tulburat posesia terenurilor arendate conform contractului de arendă nr.5/03.05.2012 la Poliția Locală.
Astfel, a învederat faptul că, l-a invitat pe pârât în data de 07.10.2013, ora 16,00 la Birou de Mediator Pitei F. în vederea medierii, având ca obiect contractul de arendare încheiat între părți, înregistrat la Primăria Vaiea Doftanei sub nr.5/04.05.2012, respectiv valabilitate contract, executarea contractului de către arendaș, folosința terenului ce face obiectul arendei, pretenții arendaș. În urma invitației/ informării la mediere, pârâtul și-a exprimat punctul de vedere în sensul că, nu a acceptat invitația la mediere și nu s-a prezentat nici personal și nici prin reprezentant, la locația, data și ora comunicată în invitație, motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal de informare nr.34/6 din 07.10.2013, iar reclamantul s-a văzut obligat să se adreseze instanței de judecată.
În drept, s-au invocat disp. art.1270 Cod civil, art.1179 C.civ.
În dovedirea acțiunii, s-a depus la dosarul cauzei în copie: contract de arendare nr.5/04.05.2012, adresa către pârât din data de 10.09.2013 cu nota de inventar și chitanța de plată poștă nr._, adresa către Primăria Valea Doftanei din data de 19.09.2013 cu nota de inventar și chitanța de plată poștă nr._, reziliere contract de arendare nr.5/04.05.2013 din data de 07.08.2013 și înregistrată la Primăria Valea Doftanei sub nr.5159/13.09.2013, cerere mediere nr.34/1/25.09.2013, contract de premediere nr.34/2/25.09.2013, proces verbal de informare nr.34/6/07.10.2013, invitație la mediere/informare nr.34/3/25.09.2013, notă inventar, corespondența e-mail pârât și opțiune mediere pârât nr.34/4/25.09.2013.
Apreciind ca neîndeplinite condițiile prev. de art. 194-197 C.pr.civ. pentru cererea de chemare în judecată, instanța de fond, în temeiul disp. art. 200 alin. 1 C.pr.civ., prin rezoluția din data de 29.10.2013 a pus în vedere reclamantului complinirea lipsurilor acesteia. Ca urmare, prin cererea depusă la data de 08.11.2013 (f. 42), reclamantul a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa(f.43-56).
Prin rezoluția din data de 11.11.2013 instanța de fond, în temeiul disp. art. 201 alin. 1 C.pr.civ., a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate către pârât în vederea formulării întâmpinării.
Pârâtul H. V. A. a formulat întâmpinare (f.60-66) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și constatarea de către instanța a rezilierii contractului de arenda nr.5 din 04.05.2012 pentru neplata arendei.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că la data de 04.05.2012 a încheiat cu reclamantul contractul de arendare înregistrat Ia Primăria Valea Doftanei sub nr.5 din 04.05.2012, având ca obiect suprafețele de teren de 6442 mp. si 2063 mp., situate in . o arenda stabilita conform art.6 alin.1 din contract "părțile contractante au stabilit cuantumul arendei în bani si produse", suma de 80 Euro/an referindu-se doar la cuantumul arendei in bani.
Pârâtul a mai arătat faptul că reclamantul nu a achitat plata arendei în suma de 80 Euro, interpretând cu rea credința clauza contractuala privind plata arendei, fiind inadmisibil a se considera contravaloarea arendei pe an, pe o suprafața de 8505 mp, se poate plăti doar cu 80 Euro/an, in condițiile in care arendașul încasează si subvenția data pentru acest teren.
Totodată, a precizat faptul că, potrivit art.8 pct. e, din contractul de arenda, arendașul are obligația sa plătească arenda la termenul prevăzut în convenție, constând în bani si produse, iar întrucât arendașul cu rea credința refuza sa achite valoarea arendei in bani, este in drept sa se prevalez de prevederile Cap. VII, Art.9 alin. 1, prin care părțile au inserat un pact comisoriu de gradul 4.
A mai arătat, faptul că față de neexecutarea culpabila a obligației ce rezida reclamantului din contractul de arenda, pârâtul in calitate de creditor a înțeles sa se prevaleze de prevederile art.9, solicitând rezilierea contractului, opțiune adusă la cunoștința reclamantului, prin Adresa din data de 07.08.2013, rectificată prin adresa din data de 19.09.2013, conform art.1516 C. civ., atunci când fără justificare debitorul nu își executa obligația, creditorul poate cere rezilierea contractului, fiind îndeplinite condițiile impuse de Codul civil.
De asemenea, a apreciat că, rezilierea contractului potrivit art. 1550 C. civ. poate fi declarata unilateral de către partea îndreptățită, sau poate opera de drept în cazul în care părțile au convenit reglementarea prin contract a unui pact comisoriu, în speță este aplicabil art.9, alin.1 Codul civil reglementând expres rezilierea convenționala sub forma pactului comisoriu, pact care (art. 1553 C. civ.), atrage rezilierea de drept a contractului fără alte formalități prealabile.
Pârâtul a arătat că prin contractul de arenda, a stabilit expres împreuna cu reclamantul, obligația a cărei nerespectare atrage asemenea măsura, iar pe cale de consecința încetarea contractului. Deși reclamantul a afirmat că a făcut plata arendei prin compensarea sumei de 80 Euro la data de 02.05.2012, este greu de crezut, atâta timp cat contractul de arenda a fost încheiat după data de 02.05.2012, adică la data de 04.05.2012.
Cu privire la înștiințare despre care reclamantul face vorbire în acțiunea principala, susținând ca l-a înștiințat în scris că nu-și poate exercita drepturile de arendaș și să se prezinte în perioada 19-23 sept. 2013 la fața locului, pârâtul a arătat faptul că nu a primit-o iar reclamantul nici nu a făcut dovada ca i-a trimis-o și nu în ultimul rând adresa este datată ulterior notificării de reziliere a contractului.
Referitor la cele invocate prin acțiunea principala, respectiv Cap. VIII art. 10, alin.3 si 4, din contractul de arenda, pârâtul a menționat faptul că reclamantul a interpretat în mod eronat, deoarece dispozițiile nu fac obiectul cererii, art. 10 alin.3 din contractul de arenda, stipulează că la cererea arendașului contractul încetează cu un preaviz de minim 6 luni datorita imposibilității realizării obiectului de activitate.
Paratul a mai arătat faptul că art. 10 alin.4, a invocat în apărarea sa de către reclamant, nu are aplicabilitate in speța, deoarece i-a adus la cunoștință rezilierea contractului pentru neachitarea arendei după 3 luni, termen ce depășește cu mult termenul de 21 de zile menționat în contract, iar cu privire la tulburări ale terților în exploatarea normala a terenurilor nu sunt reale, deoarece a invocat așa zisa tulburare de posesie după o luna de la adresa prin care i-a adus la cunoștința încetarea contractului.
În drept a invocat art. 205 Cd. proc. Civ și împreună cu întâmpinarea pârâtul a comunicat adresele de reziliere contract din datat de 07.08.2013 respectiv 19.09.2013 și dovada comunicării acestora.
Prin rezoluția din data de 26.11.2013 instanța, în temeiul disp. art. 201 alin. 2 C.pr.civ., a dispus comunicarea întâmpinării către reclamant în vederea formulării răspunsului la întâmpinare.
Reclamantul D. E. a formulat răspuns la întâmpinare (f.70-82) prin care a solicitat să se constate ca este valabil contractul de arenda nr.5/04.05.2012 precum și obligarea pârâtul de a-i facilita folosința terenurilor ce fac obiectul contractului, respectiv a pretențiilor reclamantului în calitate de arendaș.
Reclamantul a arătat că dintr-o eroare de dactilografiere a precizat că în data de 02.05.2012, acesta a făcut plata arendei către pârât prin compensarea sumei de 80 de euro, fiind de fapt vorba de data de 02.05.2013.
Mai arată faptul că, pârâtul, după ce a încasat prețul arendei, nu a mai semnat procesul verbal în care s-a consemnat că i-a plătit arenda în data de 02.05.2013 motivând că nu este necesar încheierea unui astfel de înscris.
A mai precizat faptul că, așa cum a arătat și pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, plata arendei pentru anul 2012-2013 trebuia achitată în data de 03.05.2013 conform contractului de arendă, cap.V, art.6 alin.1 însă reclamantul a achitat-o cu o zi înainte, respectiv 02.05.2013 conform procesului verbal încheiat cu martorii prezenți, pârâtul neavând niciun motiv să rezilieze contractul potrivit cap.VII, art.9 alin.1, respectiv pentru neachitarea contravalorii arendei.
Precizează faptul că potrivit cap.VII, art.9 alin.2 pârâtul trebuia, în cazul neplății arendei să calculeze penalități de întârziere de 0,2% pe zi din suma datorată pentru cele 21 de zile până la expirarea termenului de plată, potrivit cap.VII ar.10 alin.4 din contract, însă acest lucru nu a fost realizat datorită faptului că reclamantul a achitat prețul arendei.
Cu privire la susținerile pârâtului din întâmpinare, respectiv că pârâtul nu a primit de la reclamant adresa din 10.09.2013, prin care i-a adus la cunoștință să se prezinte în perioada 19-23 septembrie 2013 la terenurile arendate, reclamantul a menționat că a trimis adresa din 10.09.2013, prin poștă cu confirmare de primire și notă de inventar, pentru care a semnat de primire, iar nota de inventar dovedește și ce a conținut plicul pentru care a semnat.
În ceea ce privește dispozițiile art.10 alin.4, menționate și de pârât prin întâmpinare, reclamantul apreciază că nu pot fi aplicate deoarece acesta a achitat contravaloarea arendei și în plus 50 de lei față de aceasta, cu o zi înainte de termen. A mai precizat că a semnat confirmările de primire din dățile de 09.08.2013 respectiv 24.09.2013, însă plicurile erau goale.
De asemenea, a precizat faptul că în data de 19.09.2013 a luat la cunoștință de la Primăria Valea Doftanei că pârâtul a depus în data de 13.09.2013, prin serviciul registratură sub nr.5159, o cerere de reziliere de contract de arendare nr .5/04.05.2013, reziliere ce nu îl privești întrucât acesta a încheiat în anul 2012 un contract cu pârâtul, fiind ulterioară datei de 10.09.2013, dată la care reclamantul i-a solicitat pârâtului să se prezinte la terenurile arendate întrucât nu-și poate exercita drepturile de arendaș datorită tulburărilor terților.
Reclamantul D. E. a arătat cu privire la tulburările terților în exploatarea normală a terenurilor arendate, că acestea sunt reale, acesta formulând plângere penală împotriva terțului M. V., întrucât nu îi permitea accesul pe terenurile arendate, fapt dovedit prin citația din data de 11.10.2013 din dosarul penal nr.3588/P/2013, în care are calitate de parte vătămată.
Cu privire la contravaloarea arendei, a precizat că nu are legătura cu prezenta cauză, atâta timp cât pârâtul a semnat și a fost de acord cu contractul de arendă pentru acesta suma, potrivit dispozițiile cap.V, art.6, alin.1, acesta dându-și acordul și ca reclamantul să încaseze subvenții acordate de către stat pentru suprafața dată în arendă, potrivit dispozițiilor prevăzute la cap.VI art.7, lit.i.
Împreună cu răspunsul la întâmpinarea, reclamantul a depus la dosarul cauzei procesul verbal plata arenda din data de 02.05.2013 în prezența martorilor amintiți, adresa din 10.09.2013 trimisă prin poștă către pârât și nota de inventar aferentă, solicitată prin întâmpinare de pârât, citația emisă de MAI la data de 11.10.2013 din dosarul penal nr.3588/P/2013, adresa din 30.10.2013 emisă de judecătoria Câmpina și chitanțele OCPI nr.PHC213101 si nr.PHC213098 din data de 07.11.2013.
La solicitarea părților s-au încuviințat probe cu înscrisuri, doi martori pentru reclamant și un martor pentru pârât, precum și interogatoriile părților.
Astfel la termenul de judecată din 11.04.2014 au fost audiați martorii propuși de reclamant D. V. M. și D. I. (f. 108,109), pârâtul fiind decăzut din dreptul de a administra proba cu interogatoriu, întrucât acesta nu a fost depus în termen procedural.
Prin Sentința civilă nr. 1655/16.05.2014, Judecătoria Câmpina a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. E., a constatat că nu a intervenit rezilierea contractului de arendare nr.5/04.05.2012, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2021 lei reprezentând onorariu avocat și taxe poștale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de arendare nr.5/03.05.2012 părțile au convenit luarea în arendă de către reclamant a două terenuri în suprafață de 6442 mp și respectiv 2063 mp situate în . art.5 din contract durata arendării este de 5 ani până la 03.05.2017. Cu privire la nivelul arendei părțile au convenit potrivit art.6 din contract ca aceasta să fie de 80 Euro/an, în bani și produse.
Totodată, părțile au stabilit potrivit art.9 din contract, că în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una din părți contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței.
Instanța de fond a constatat că la data de 13.09.2013 pârâtul H. V. A. a depus la Primăria Valea Doftanei adresa referitoare la contractul de arendare prin care era notificat reclamantul cu privire la rezilierea contractului de arendare pentru neplata arendei. În adresă s-a menționat în mod eronat contractul de arendare nr.5/04.05.2013. Din confirmările de primire de la filele 62 și 63 rezultă faptul că reclamantul a fost notificat în acest sens, deși contestă acest lucru arătând că plicurile respective au fost goale, situație în care instanța de fond a apreciat că acesta trebuia să facă demersuri în vederea lămurire acestui aspect cu pârâtul, lucru care nu s-a dovedit în cauză.
Instanța de fond a reținut că prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat să se constate că nu a intervenit rezilierea contractului de arendare nr.5/04.05.2012. Instanța de fond a apreciat că în cauză este vorba de o acțiune în constatare care potrivit art.35 C. este admisibilă dacă partea nu are la dispoziție o acțiune în realizare. Față de dispoziția contractuală referitoare la rezilierea de drept a contractului fără intervenția instanței, dispoziție care cuprinde un pact comisoriu de gradul patru, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu avea la dispoziție o acțiune în realizare în cadrul căreia să se poată verifica dacă a intervenit rezilierea de drept în baza pactului comisoriu menționat. Totodată, instanța de fond a apreciat că reclamantul are interes în promovarea prezentei acțiuni deoarece pârâtul a notificat rezilierea contractului de arendare la Primăria Valea Doftanei, situație în care reclamantul nu ar mai putea încasa subvenția corespunzătoare terenului respectiv.
Cu privire la intervenirea în cauză a rezilierii convenționale potrivit pactului comisoriu instanța, prin raportare la dispozițiile 102 din Legea nr.71/2011, a analizat dispozițiile contractuale prin raportare la dispozițiile noului Cod Civil. Potrivit art.1552 N.C.civ rezoluțiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificare scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere. Potrivit. art.1553 pactul comisoriu produce efecte dacă prevede în mod expres obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiune sau rezilierea de drept, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol rezoluțiunea sau rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea rezultă din simplu fapt al neexecutării.
Prin raportare la conținutul art.9 alin.1 din contract, instanța de fond a constatat că nu au fost specificate în concret obligațiile a căror neexecutare atrage rezilierea de drept, nefiind astfel respectate dispozițiile 1553 NC.civ. mai sus menționate. Totodată în cauză, din declarația martorilor audiați a rezultat faptul că reclamantul i-a predat pârâtului anual produse lactate și miei în contul arendei. Din interpretarea dispozițiilor contractuale referitoare la arendă nu s-a putut reține că deși s-a prevăzut plata acesteia în bani și produse, totalul fiind de 80/Euro pe an, suma de 80 de Euro s-ar referi numai la cuantumul în bani și nu și în produse. Reținând declarațiile martorilor mai sus arătate instanța de fond a apreciat că în cauză nu se poate concluziona că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de plată a arendei, cu consecința intervenirii rezilierii contractului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului să se conformeze clauzelor și condițiilor stipulate în contract, instanța de fond a apreciat că acest capăt de cerere nu este admisibil, în situația în care pârâtul nu își îndeplinește obligațiile contractuale reclamantul având la dispoziții o acțiune în răspundere contractuală. Așa cum rezultă din dispozițiile art.1270 N.C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, nefiind necesară și nici posibilă o hotărâre a instanței care să reitereze acest lucru, așa cum solicită reclamantul.
Pentru aceste considerente instanța de fond a admis în parte acțiunea și a constatat că nu a intervenit rezilierea contractului de arendare nr.5/04.05.2012.
Constatând că acțiunea reclamantului a fost admisă instanța, în temeiul art.453 alin.2 C., a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2021 lei reprezentând onorariu avocat și taxe poștale. De asemenea, a respins însă solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumelor reprezentând taxe către OCPI pentru eliberarea extrasului de carte funciară, deoarece acestea reprezintă taxe de eliberare în regim de urgență a acestora, iar potrivit art.194Cpc reclamantul trebuia să facă demersuri anterior introducerii cererii de chemare în judecată pentru obținerea acestora, mai ales că beneficia de asistență juridică. În ceea ce privește chitanța în valoare de 60 lei pentru notarea litigiului, instanța de fond a apreciat că acestea nu pot fi puse în sarcina pârâtului, fiind opțiunea reclamantului în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul H. V.-A., solicitând să se modifice sentința atacata în totalitate în sensul respingerii acțiunii principale și drept urmare să se constate rezilierea contractului de arendă pentru neplata arendei, conform Capitolului VIII, Art. 10, alin.4 din contract.
În motivarea cererii de apel, pârâtul a solicitat să se aibă în vedere faptul că termenii „compensarea sumei și contravaloarea arendei” folosiți de reclamant în acțiunea sa principală și în Sentința Civilă nr. 1655/2014 din data de 16 mai 2014, nu se regăsesc în contractul de arendare nr. 5 din 04.05.2012.
În acest sens, apelantul – pârât a susținut că reclamantul s-a folosit de acest termen, interpretând cu rea-credință clauza contractuala privind plata arendei, care a fost stipulată clar, că se va face în „bani și produse".
Mai mult, apelantul – pârât a menționat referitor la afirmațiile susținute de reclamant, atât în acțiunea principală, cât și în Sentința civilă nr. 1655/2014 din data de 16 mai 2014, că la data de 02.05.2012, i-ar fi adus la cunoștința verbal, faptul că suprafața de teren de 2063 mp., care face obiectul contractului de arendare, nu poate fi accesată de acesta, întrucât mai multe persoane (fără a fi nominalizate), i-ar fi cerut sa părăsească terenul, nu corespund realității.
Astfel, apelantul – pârât a solicitat a se observa că acest lucru este greu de crezut, atâta timp cât contractul de arenda a fost încheiat după data de 02.05.2012, adică la data de 04.05.2012.
Referitor la cele menționate mai sus, apelantul – pârât a susținut că deplasarea făcuta de el în Valea Doftanei a fost la data de 04.05.2012, data la care a fost personal la Primăria Valea Doftanei, doar pentru a semna contractul de arenda cu Primăria și cu reclamantul, și nu la data de 02.05.2012, după cum a afirmat reclamantul in acțiunea sa principala și în Sentința civila Nr. 1655/2014 din data de 16 Mai 2014.
În continuare, apelantul – pârât a susținut că în jurul datei de 15 August 2013, după mai bine de l (un) an și 3 (trei) luni de la încheierea contractului de arenda, s-a deplasat în Valea Doftanei, după ce a fost contactat pe telefonul mobil de către reclamant, invocând că nu poate să-și exercite dreptul de arendaș pe suprafața de teren de 2063 mp., fiind vorba de o tulburare de posesie din partea terților.
Astfel, apelantul – pârât a solicitat să se rețină faptul că, problema tulburării de posesie din partea terților, a apărut doar după ce i-a adus la cunoștința reclamantului rezilierea contractului de arenda pentru neplata arendei, prin notificarea primită de acesta la data de 09.08.2013, adică după 3 luni, termen care depășește cu mult termenul de 21 de zile, menționat în contractul de arenda nr.5 din 04.05.2012, Ia Capitolul VIII, art. 10, alin.4.
Față de cele menționate mai sus, apelantul – pârât a susținut că este surprinzător și faptul ca reclamantul poate să afirme în Sentința civila nr. 1655/2014 din data de 16 mai 2014, că „a semnat pentru confirmările de primire ale adreselor din data de 09.08.2013, respectiv 24.09.2013, însă plicurile erau goale", cu toate ca aceste adrese cu confirmările de primire se afla în dosar.
De asemenea, apelantul – pârât a solicitat să se rețină faptul că reclamantul nu a depus la dosar adresa din 10.09.2013 despre care face vorbire în acțiunea principală și în Sentința civila Nr. 1655/2014 din data de 16 Mai 2014, deși a solicitat prin întâmpinare dovada celor reclamate.
Or, apelantul – pârât a susținut că această adresă despre care face vorbire reclamantul, nu a primit-o și nici nu a făcut dovada în instanță că a primit și a semnat pentru acest document.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și cele menționate in întâmpinare și în concluziile scrise din dosar, depuse cu ocazia judecării fondului, apelantul – pârât a solicitat să se constate că acțiunea reclamantului este neîntemeiata, iar pe cale de consecință, să se dispună respingerea acesteia.
În drept, apelantul – pârât a invocat prev. în ctr. de arendare, art.468-482 NCPC.
De asemenea, apelantul – pârât a solicitat cheltuieli de judecata.
Intimatul – reclamant D. E. a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelantul – pârât, solicitând să se constate ca temeinică și legală sentința pronunțată în cauză, pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivare, intimatul – reclamant a învederat faptul că între părți există încheiat contractul de arendare 05/04.05.2012, obiectul acestuia fiind luarea în arendă a două terenuri în suprafață de 6442 mp și de 2063 mp, de către reclamantul - intimat D. E., terenuri situate în .>
În continuare, intimatul – reclamant a susținut că părțile au convenit, conform Capitolului V art.6 alin.1 din contractul de arendare nr.05/04.05.2012, ca nivelul arendei să fie de 80 de euro/an, în bani sau produse.
Or, intimatul – reclamant a susținut că din materialul probator în cauză, instanța de fond a constatat că el, intimatul – reclamant, și-a îndeplinit obligațiile de plată a arendei și astfel contractul de arendare este valabil.
Mai mult, intimatul – reclamant a susținut că apelantul-pârât H. V. A., prin motivele de apel formulate, nu face nicio referire la nelegalitatea sau netemeinicia Sentinței civile 1655/2014 pe care o atacă.
În acest sens, intimatul – reclamant a susținut că apelantul-pârât confundă noțiunea de susținere făcută de intimat prin acțiune principală și „considerentele” expuse de către instanța de fond din sentința civilă apelată, face referiri haotice la situații de fapt inexistente.
Astfel, intimatul – reclamant a susținut că apelantul – pârât nu a invocat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și nici probele invocate în susținerea apelului, astfel că potrivit art. 470 alin. 1 lit. c și d NCPC, a solicitat să fie decăzut din dreptul de a mai motiva în drept apelul și de a formula probe, conform art. 470 alin. 3 NCPC.
Or, intimatul – reclamant a menționat că susținerile apelantului-pârât, prin motivele de apel nu sunt reale și nici probate, sunt simple afirmații, fără să demonstreze dacă a respectat sau nu contractul de arendare încheiat între părți.
Totodată, intimatul – reclamant a susținut că apelantul recunoaște că i-a tulburat posesia imobilului-teren, considerând din propria inițiativă că dreptatea este de partea sa deși, potrivit Capitolului VI art.7 e și art.8 lit. i, ar fi trebuit să intervină în cazul în care era tulburat de terți.
Intimatul – reclamant a solicitat să se constate că apelantul-pârât nu aduce nicio critică sentinței apelate, în temeiul de drept invocat în motivele de apel, respectiv art. 468 - 482 N.C.P.C., nu investește instanța de apel cu soluționarea „într-o modalitate” a apelului.
În continuare, intimatul – reclamant a susținut că hotărârea instanței de fond, respectiv Sentința civilă nr.1655/2014 este temeinică și legală, pronunțându-se în baza materialului probator în cauză, iar apelantul-pârât la termenul judecării pe fond, nu a demonstrat că nu a încălcat dispozițiile contractului de arendare nr.05/04.05.2012.
În ceea ce privește Actul adițional nr.1/27.05.2012 la contractul de arendare nr.5/04.05.2012, intimatul – reclamant a susținut că apelantul-pârât nu a făcut dovada că i l-a comunicat, astfel că nu a avut cunoștință de acest înscris.
Intimatul – reclamant a susținut că a achitat contravaloarea arendei și pe anul 2014-2015, conform facturii nr._/20.05.2014 pe care o atașează prezentei întâmpinări
Totodată, intimatul – reclamant a solicitat, având în vedere cele precizate, ca în baza dispozițiilor art.480 alin.1 N.CP.C, să se respingă apelul ca neîntemeiat și nelegal, să se mențină Sentința civilă nr.1655/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind legală și temeinică.
În probatoriu, intimatul – reclamant a precizat că solicită administrarea probei cu înscrisuri și orice alte probe care rezultă din dezbateri.
De asemenea, intimatul – reclamant a solicitat cheltuieli de judecată.
La data de 12.11.2014, apelantul – pârât H. V.- A. a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea susmenționată, solicitând să nu se aibă în vedere cele susținute în aceasta și drept urmare, să se constate rezilierea contractului de arendă conform Capitolului VIII art. 10 alin. 4 din contractul de arendă nr. 5/04.05.2012.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 23.07.2014.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către pârât, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Referitor la primul motiv de apel, instanța reține că, in esența, se invocă împrejurarea ca prima instanță a interpretat greșit clauzele contractuale, in sensul că termenii „ compensarea sumei si c/valoarea arendei „ folosit de reclamant in acțiunea principala nu se regăsesc in contractul de arenda încheiat intre părți . Tribunalul constată ca aceasta critică formulata de apelant este nejustificata pentru motivele ce urmează a fi arătate .
Astfel, prima instanță a reținut in mod corect situația de fapt rezultata din probele administrate in cauza, si anume împrejurarea că intre părțile din prezenta cauza s-a încheiat contractul de arendă nr.5/03.05.2012 prin care au convenit luarea în arendă de către reclamantul-intimat a două terenuri în suprafață de 6442 mp și respectiv 2063 mp situate în . o durata de 5 ani conform art.5 din contract, respectiv de la 03.05.2012 până la 03.05.2017.
Potrivit art.9 din contract, în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una din părți, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței.
De asemenea, Tribunalul retine împrejurarea că, așa cum rezultă din înscrisul aflat la filele 23-26 din dosarul de fond, contractul de arenda supus examinării in prezenta cauza, a fost încheiat intre părți la 03.05.2012 si înregistrat la Primăria Valea Doftanei, la data de 04.05.2012, sub nr. 5.
Potrivit art.6 din contract, părțile au convenit cuantumul arendei in bani si produse, totalul fiind de 80 euro/an, plătiți in ziua de 03 mai pe toata durata contractului, prima plata fiind la 03.05.2013.
Prin urmare, nu poate fi avuta in vedere susținerea apelantului in sensul că plata arendei urma a se face numai in bani, in cuantumul de 80 euro/an. Chiar daca apelantul a solicitat intimatului încheierea unui act adițional la contractul de arendă, in sensul celor arătate mai sus, respectiv a plății arendei exclusiv in bani, tribunalul constata ca acest act adițional nu a fost semnat de către reclamantul intimat, nefiind deci rezultatul acordului de voință al părților, astfel încât nu face parte integranta din contractul de arendă.
Concluzionând, prima instanță a procedat la o corectă interpretare a clauzelor contractului de arendă, plata arendei fiind convenita de părți a se face in bani si produse, . de 80 euro/an și nu exclusiv in bani, așa cum in mod greșit susține apelantul .
In ce privește celelalte motive de apel invocate, tribunalul retine ca in esență, se susține că ar fi intervenit rezilierea de drept a contractului de arendă, potrivit notificării ce a fost formulata de către apelant si comunicata prin posta intimatului .
Așa cum s-a arătat in precedent, instanța de fond a reținut in mod corect împrejurarea că reclamantul intimat si-a îndeplinit obligația de plata a arendei in cuantumul prevăzut in contract, plata fiind făcuta atât in bani cât si in produse, situație de fapt ce a rezultat din declarațiile martorilor audiați in cauză.
Ca urmare, prima instanța a dat eficiență dispozițiilor legale prevăzute de Noul cod civil sub imperiul căruia a fost încheiat contractul de arenda, reținând că potrivit art.1552 N.C.civ. rezilierea unilaterala a contractului poate avea loc numai in situațiile expres si limitativ prevăzute de lege, respectiv atunci când: părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.
Or, in prezenta cauză, Tribunalul constată că intimatul reclamant si-a îndeplinit întocmai obligațiile asumate prin contractul de arenda, făcând plata arendei in condițiile contractuale convenite de părți, astfel încât notificarea apelantului in sensul rezilierii de drept a contractului pentru neplata arendei nu putea produce efecte juridice, nici măcar in situația in care notificarea ar fi fost efectiv adusă la cunoștința intimatului .
Simplul fapt că apelantul a trimis o asemenea notificare către intimat, aducându-i la cunoștința rezilierea contractului de arenda ( fila 28 dosar de apel ) nu este de natura a produce efectul dorit de către apelant, rezilierea contractului fiind condiționată de neîndeplinirea clauzelor contractuale de către intimatul reclamant, in mod culpabil.
Așadar, susținerea apelantului in sensul că ar fi intervenit rezilierea de drept a contractului nu poate fi primită, pe de o parte pentru că nu exista probe din care sa rezulte neexecutarea culpabila a clauzelor contractuale de către arendașul reclamant, iar pe de altă parte, rezilierea unilaterala a contractului, in alte condiții decât cele expres prevăzute de lege și enumerate anterior, ar încălca principiul irevocabilității actului juridic ce decurge din principiul forței obligatorii a actului juridic ( pacta sunt servanda ), principii a căror existență este justificată de necesitatea asigurării stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile.
F. de suma acestor considerente de drept si de fapt, Tribunalul constatând ca toate criticile formulate de către apelant sunt nejustificate, nefiind motive de anulare sau schimbare a sentinței atacate, in temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat si va păstra sentința pronunțata de prima instanța, ca fiind temeinica si legala.
Fiind in culpă procesuala, având in vedere si cererea intimatului in acest sens, in temeiul art. 453 NCPC, Tribunalul va obliga apelantul la plata către intimat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul H. V.- A., CNP_, cu domiciliul în București, Al. A. C. nr.70, ., ., sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 1655/16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. E., CNP_, cu domiciliul în . Teșila, ., județul Prahova și cu domiciliul procesual ales la C. A. G. C. V., în București, ..510A, Business Center, ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. D. G.
GREFIER
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. D.G./tehnored. A.Ș.P..
5 ex./25.02.2015
D.f.nr. _ - Judecătoria Câmpina
J.f. B. A. C. A. T.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 533/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 511/2015. Tribunalul... → |
|---|
