Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 542/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 542/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 542
Ședința publică din data de 10.02.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., CUI_, cu sediul ales în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva Încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 03.09.2014 de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - debitor I. T., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform Ordinului de plată nr._/03.09.2014, care a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
Procedura de citare este îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta – creditoare, reprezentată de M. M., lipsind intimatul – debitor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantei - creditoare, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri fiind vorba despre o adeverință de la BCR, prin care aceștia confirmă cesiunea de creanță către E., însă au o problemă, BCR-ul este singura bancă care nu le-o dă lor personal, au în regulamentul intern și atunci solicitarea lor ar fi: ori să facă instanța adresă, ori să îi abiliteze prin încheierea de ședință pentru a putea lua această adresă și să o depună la dosar. Arată că la fond s-a judecat fără prezența părților, astfel că nu au avut posibilitatea să facă această solicitare, iar BCR-ul este singura bancă care nu vrea să le dea, celelalte bănci le dau această adeverință. Precizează că solicită termen pentru a face dovada cesiunii de creanță și, de asemenea, să fie abilitată apelanta prin încheierea de ședință întrucât banca nu eliberează la cererea părții o asemenea adeverință.
Tribunalul respinge solicitarea formulată de apelanta – creditoare, prin apărător, având în vedere că la dosarul de fond se află depus Contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011 încheiat între BCR și . SRL.
Apărătorul apelantei - creditoare, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantei - creditoare, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat pentru motivele detaliate. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.08.2014, sub nr._, petentul Biroul Executoriului Judecătoresc R. Ortansa A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 929/2014, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI împotriva debitorului I. T..
În motivare, s-a arătat că titlul executoriu îl reprezintă contractul de credit nr. 3126 din data de 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română S.A și debitorul I. T..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 665 C.pr.civ.
În dovedire s-au depus: cererea creditoarei de executare silită, titlul executoriu, încheierea executorului judecătoresc de deschidere a dosarului de executare silită, contractul de credit, extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare.
Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiate reținând că, între ..A și debitorul Tutu N. s-a încheiat contractul de credit nr._ din data de 05.09.2007 . Între ..A și S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 46/26.02.2010, fără că în cuprinsul contractului să fie individualizate creanțele și debitorii cedați.
Instanța reține că în contractul de cesiune se precizează că noțiunea „protocol de identificare și prin protocol înseamnă documentul aferent semnat de reprezentanții autorizați ai părților prin care creanțele sunt transferate, vândute și cesionate în conformitate cu prezentul contract, portofoliul și creanțele fiind identificate în Anexa 1 a respectivelor protocoale”, iar la dosar nu au fost depuse respectivele protocoale. Mai mult decât atât din extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare rezultă că această cesiune către S.C. E. K. România S.R.L. București s-a realizat în baza contractului nr. 46/26.02.2010, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/26.02.2010, a protocolului de cesiune nr. 1/26.02.2010 și a protocolului de cesiune nr. 2/30.02.2010, iar ultimele documente menționate nu au fost depuse la dosar.
Totodată, deși în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare depus la dosar apare numele debitorului Tutu N., acest document nu permite identificarea cu exactitate a creanței ce a trecut în patrimoniul cesionarului S.C. E. K. România S.R.L. București.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.663 alin. 1 C.pr. civ. executarea silită poate porni numai la cererea creditorului. Totodată, din interpretarea art. 632 alin. 1 și art. 662 alin. 1 C.pr. civ rezultă că executarea silită se poate face în baza unui titlu executoriu și numai dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 120 din OUG 99/2006 contractele de credit constituie titluri executorii.
În cauză, instanța reține existența valabilă a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din data de 05.09.2007, în care calitatea de creditor aparține ..A. În continuare, instanța de fond a apreciat că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că S.C. E. K. România S.R.L București a dobândit creanța rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din data de 05.09.2007 și implicit calitatea de creditoare a debitorului Tutu N..
Pentru considerentele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 663 alin.1 C.pr.civ. și apreciind că nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de executare silită, respectiv S.C. E. K. România S.R.L. București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, instanța de fond, în temeiul art. 665 alin. 5 pct.7 C.pr.civ, a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. R. Ortansa A.. Instanța de fond a apreciat că nedovedirea transmiterii creanței individualizate de contractul de credit invocat constituie un impediment în încuviințarea executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat în termen legal apel creditoarea E. K., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
In fapt, împotriva debitorului lacob T. a formulat cerere de executare silită ce face obiectul dosarului de executare 929/2014, în temeiul titlului executoriu - contract de credit 3126/29.12.2006, încheiat de către debitor cu BCR SA.
Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite, reținând, că în cauză nu s-a făcut dovada cesiunii de creanță cuprinsă în contractul mai sus menționat.
Cesiunea de creanța între BCR SA și E. K. a fost încheiată înainte de . NCC. Astfel, aceasta cesiune este guvernată de regulile instituite de vechiul Cod Civil.
Potrivit disp. art. 1391 C. civ. "La strămutarea unei creanțe [...] predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului".
Așadar, cesiunea de creanța este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului și fără a fi necesar a se încheia vreun înscris.
Prin urmare, în lipsa obligativității formei scrise, se deduce că dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.
La momentul formulării cererii de executare silită a depus titlul executoriu în original - contractul încheiat de BCR SA cu lacob T., anexat cererii înaintată organului de executare.
Prin urmare, la data formulării cererii de executare silită (moment anterior solicitării încuviințării), creditoarea se afla în posesia titlului executoriu.
Coroborând aceasta situație de fapt cu dispozițiile art. 1391 C. civ., instanța de fond ar fi trebuit să concluzioneze că în mod aparent, își justifică pretenția de a avea calitatea de creditor a debitorului lacob T..
Mai mult decât atât, prin depunerea la dosar a unei copii de pe contractul de cesiune de creanța, face dovada existenței unui transfer convențional al unor creanțe de la BCR SA la aceasta; așadar și sub acest aspect, în aparență se justifică posesia legitimă a titlului executoriu, respectiv pare a exista un temei legal pentru prezența titlului în posesia E. K. România.
În plus față de aceasta, la dosar a fost depus și un extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând și o referire la debitorul cedat
De altfel, prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanță la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului, cu privire la cesiune.
În aceste condiții, ținând cont și de natura necontencioasă a cererii de încuviințare silită, în cadrul căreia instanța trebuie să verifice numai aparența de legalitate a cererii de executare silită, Judecătoria Ploiești ar fi trebuit să se rezume la a constata că în mod aparent creditoarea își justifică pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute în titlul executoriu aflat în original în posesia sa și al cărei debitor este lacob T..
În consecință, Judecătoria ar fi trebuit să admită cererea de încuviințare a executării silite, urmând ca eventuale discuții asupra cauzei să se facă numai în condițiile exercitării de către partea interesată a dreptului de dispoziție în procesul civil, în principiu prin formularea unei eventuale contestații la executare.
În drept a invocat disp. art. 1391C. civ., 466 C. pr. civ.
Solicită creditoarea, admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii de ședința din 03.09.2014, și pe fond admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite a contractului de credit nr. 3126 din data de 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română S.A și debitorul I. T..
Cesiunea de creanța între BCR SA și E. K. a fost încheiată înainte de . NCC fiind guvernată de regulile instituite de vechiul Cod Civil, susține creditoarea și, prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanță la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului, cu privire la cesiune.
Cesiunea de creanță astfel cum este reglementată de disp. art. 1398 cod civil este o convenție, un contract consensual, valabil încheiat din momentul realizării acordului de voință.
Prevederea art. 1391 C. civ., potrivit cu care la strămutarea unei creanțe predarea între cedent și cesionar se face prin remiterea titlului, este interpretată în sensul că cesionarul are dreptul să pretindă cedentului titlul constatator al creanței. Sau, altfel spus prin remiterea titlului se execută contractul de cesiune de creanță, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților.
Pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat, care este un terț față de convenția între cedent și cesionar, dar, pentru ca cesiunea să fie opozabilă părților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități, care sunt notificarea sau acceptarea cesiunii făcută de debitorul cedat.
Prin notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedat, acestuia din urmă i se face cunoscut faptul schimbării creditorului.
Cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i-i toate drepturile, garanțiile care o însoțeau.
Față de terți, cum este cazul debitorului cedat, cesiunea produce efecte numai în momentul notificării făcută prin intermediul executorilor judecătorești sau al acceptării de către debitorul cedat prin înscris autentic.
Până la îndeplinirea formalităților cerute de lege, pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate să o ignore.
Așadar, ce ace este esențial, este ca cesionarul să notifice debitorul cedat despre cesiunea de creanță, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză, publicarea Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM), chiar dacă conține și o referire la debitorul cedat nu este similară cu notificarea creanței.
Așa fiind, tribunalul va respinge apelul declarat de creditare ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., CUI_, cu sediul ales în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva Încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 03.09.2014 de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul - debitor I. T., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 10.02.2015.
PreședinteJudecător
N. CălinDaniela G.
Grefier
A. Ș. P.
Operator date cu caracter personal 5595
Redactat/tehnred. N.C.
4 ex./03.03.2015
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. Șimon R. O.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 532/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 533/2015.... → |
|---|
