Contestaţie la executare. Decizia nr. 511/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 511/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 511
Ședința publică din data de 10.02.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - intimați I. G., CNP_ și I. M., CNP_, ambii cu domiciliul în ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1164/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - contestatori E. C., CNP_ și E. G., CNP_, ambii cu domiciliul în comuna B., .
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50,00 lei conform chitanței . nr. 4938/03.11.2014, care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții – intimați, I. G., personal și asistat de avocat V. S., care o reprezintă și pe I. M., precum și intimații – contestatori, ambii reprezentați de avocat D. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură: la data de 07.11.2014, precizări formulate de apelanții – intimați, precum și o cerere prin care depun la dosar împuternicirea avocațială și dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform chitanței mai sus arătate; la data de 25.11.2014 întâmpinare formulată de intimații – contestatori; la data de 12.12.2014 răspunsul apelanților – intimați la întâmpinarea susmenționată; la data de 05.02.2015 și, respectiv, la data de 06.02.2015, cereri formulate de apărătorul intimaților – contestatori, avocat D. I., prin care solicită să se dispună lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, întrucât la acest termen de judecată susține o cauză penală la Judecătoria Vălenii de M., după care,
Părțile, prin apărători, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelanților – intimați, având cuvântul, arată că a criticat sentința instanței de fond pentru două motive invocate și anume: unul pe fondul contestației în sensul că în mod nelegal s-a admis contestația la executare când în realitate contestatorul – intimat a urmărit de fapt reformarea titlului executoriu, mai precis al deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova nr. 571/15.11.2011, invocând niște erori de măsurătoare intervenite cu ocazia punerii în executare. Arată că niciodată o punere în executare pentru distanțe foarte mici nu vor putea fi executate milimetric. Or, arată că, important ce era să facă executorul: să stabilească dacă debitorul executării E., respectiv contestatorul a mutat gardul cum s-a scris în titlul executoriu, respectiv în decizie și dacă a lăsat liberă proprietatea de 4 m pentru intimații I.. Arată că aceasta avea de verificat instanța, pentru ca să constate dacă într-adevăr executorul a procedat corect la punerea în posesie. Or, arată că neanalizând aceste două aspecte și luând de bază numai concluziile experților, sigur că a admis contestația, a desființat punerea în posesie, dispunând să se refacă din nou punerea în posesie, în executare de către executorul judecătoresc, eventual cu expertul care a executat expertiza când s-a dispus pronunțarea deciziei ce constituie titlu. Mai mult, arată că au avut și ei expert-consilier care a spus că, într-adevăr, ar exista mici erori, dar pentru a se lămuri acest aspect, ei au solicitat instanței de fond o probă, dată fiind neconcordanța dintre părerile atâtor experți, cu cercetarea locală și de au considerat așa, pentru configurația locului și distanța foarte mică în discuție, deci nu era vorba de zeci de metrii sau sute de metrii ca să traseze o linie, ci de un teren plat și de 2 proprietăți unde se putea demarca cu ușurință și vizualiza pe schița de plan proprietățile a două părți. De asemenea, arată că acolo exista și un nuc, exista și un stâlp, exista și o construcție și atunci crede că lămuritor pentru această situație era ca un complet de judecată, respectiv instanța de fond care a pronunțat, să meargă la fața locului și atunci se edifica, dacă din părerile celor 3 experți, una merita să fie luată în seamă sau niciuna și rămânea valabilă punerea în executare, pentru că executorul judecătoresc ce interes avea să nu procedeze la punerea în executare a titlului, nu avea niciun interes, pe când contestatorii au interesul să reformeze, pentru că au fost tot timpul nemulțumiți de titlul executoriu, să încerce să împiedice punerea în executare, pentru că acest litigiu se poartă între cele două proprietăți la partea de intrare în gospodărie și dânsul vrea neapărat să aibă acolo lărgime mai mare. Solicită ca în baza art. 479 pct. 3 să se constate că este nevoie de administrarea acestei probe pe care ei au solicitat-o și să se dispună admiterea, desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare și efectuarea acestei probe în principal. În subsidiar, solicită să se admită apelul, să se desființeze în tot și să se respingă contestația. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei, cu precizarea că există chitanța la fila 211 din dosarul de fond.
Apărătorul intimaților - contestatori, având cuvântul, solicită să se respingă apelul ca nefondat și să se mențină ca legală și temeinică sentința pronunțată de Judecătoria Vălenii de M.. Solicită să se constate că susținerile apelanților în sensul că ei au urmărit prin formularea acestei contestații la executare reformarea titlului executoriu și că s-ar opune ducerii la îndeplinire a titlului executoriu, sunt susțineri neîntemeiate. Arată că, ceea ce ei au solicitat la instanța de fond a fost anularea unui proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc, proces - verbal prin care acesta a consemnat operațiuni de punere în executare și au arătat ei foarte clar în contestație că executorul nu a identificat și nu a delimitat corect, prin plantarea țărușilor de lemn, linia de hotar dintre terenurile părților pe aliniamentul 4-5-9 stabilit în raportul de expertiză A., raport de expertiză care a fost omologat prin titlul executoriu. De asemenea, au arătat că executorul judecătoresc plantând țăruși în acea modalitate a pus la dispoziția intimaților suprafața de 10 m.p. și nu 4 m.p., cât este prevăzut în titlul executoriu și, desigur, pentru a lămuri toate aspectele învederate de ei în cuprinsul contestației, instanța a încuviințat o probă cu expertiză topometrică, tocmai pentru a verifica această concordanță între delimitarea făcută de executorul judecătoresc prin plantarea țărușilor de lemn și cea propusă de expertul A. și confirmată definitiv prin considerarea (ce constituie titlu executoriu și rezultă foarte clar din raportul de expertiză Maldinovici) că țărușii plantați de executorul judecătoresc nu coincid cu punctele din raportul de expertiză omologat prin titlul executoriu. În concret, arată că s-a constat că există o distanță și distanțele nu sunt nesemnificative așa cum spunea d-na avocat, respectiv unul dintre țăruși este plantat la 0,81 m de punctul stabilit de expertul A., iar țărușul din punctul 5 la 0,40 m. Or, arată că în acest contest, constatând că nu există concordanță între aliniamentul stabilit prin titlul executoriu și cel stabilit de executor cu ocazia punerii în executare, în mod evident instanța nu putea decât să anuleze acest proces-verbal în care au fost consemnate operațiunile respective. În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că instanța în mod greșit a respins proba cu cercetarea la fața locului, consideră că această solicitare era neîntemeiată, de aceea și judecătorul fondului a respins-o pe bună dreptate, în contextul în care numai o expertiză topometrică putea lămuri aspectele învederate de ei în cuprinsul contestației. Arată că pun concluzii de respingere a apelului. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat și depune la dosar chitanța în acest sens.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., sub nr._ din 8 ianuarie 2014, contestatorii E. C. și E. G. au solicitat, în contradictoriu cu intimații I. G. și I. M., anularea procesului-verbal din 19 decembrie 2013, întocmit de B. N. E. M. în dosarul de executare 361/2013 și obligarea intimaților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că în procesul verbal contestat au fost consemnate operațiunile de punere în executare a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 571 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova. se susține însă că executorul a constatat, nejustificat, că debitorii nu au retras gardul edificat pe terenul creditorilor, întrucât prin titlu debitorii nu au fost obligați la retragerea sau construirea vreunui gard, ci numai la lăsarea unei suprafețe de 4 mp., în proprietatea și posesia reclamanților, obligație considerată respectată. Se mai arată că executorul nu a identificat și delimitat corect linia de hotar dintre terenurile părților, pe aliniamentul 4-5-9 evidențiat pe planul de situație anexă la raportul de expertiză A. F. G.. Prin fixarea greșită a liniei de hotar executorul judecătoresc a pus la dispoziția intimaților o suprafață de 10 mp., în loc de 4 mp., cât este prevăzut în titlul executoriu. Se mai arată că prin modul de trasare a hotarului, de către executor, nucul despre care înșiși intimații afirmaseră, în alte împrejurări, că se află pe terenul contestatorilor, s-ar include în terenul intimaților. Totodată, se mai arată că expertul nu a consemnat, în procesul-verbal contestat, împrejurări considerate relevante de contestatori.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele cod procedură civilă.
În dovedirea contestației s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul intimaților și expertiză topografică.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației.
În motivarea întâmpinării, se arată că executorul a constatat că debitorii nu au respectat dispozitivul deciziei nr. 571/2011, fiind nevoit să se deplaseze la fața locului, să întocmească un proces-verbal, ocazie cu care a constatat că aceștia mențin situația de fapt. Se susține că executorul a fixat linia de hotar conform schiței din raportul de expertiză avut în vedere la pronunțarea hotărârii, iar creditorii au fost asistați de avocat la momentul executării silite. Se mai arată că nucul invocat de contestatori a fost pe hotar, nu numai pe proprietatea acestora și că în aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, executorul s-a limitat la stabilirea hotarului numai pe aliniamentul în litigiu.
În dovedirea întâmpinării, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au reluat, în parte, susținerile din motivarea contestației, arătând totodată că nucul în discuție s-a aflat pe terenul contestatorilor, fiind plantat de E. C. înainte ca intimații să devină proprietari.
Au fost comunicate, în copie, actele dosarului de executare.
Prin încheierea interlocutorie din 8 aprilie 2014, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică topografică, apreciate ca admisibile, concludente și utile cauzei.
Expertiza a fost efectuată de expert ing. M. I..
Prin Sentința civilă nr. 1164/02.09.2014, Judecătoria Vălenii de M. a admis contestația la executare formulată de contestatorii E. C. și E. G., a anulat procesul verbal încheiat la 19.12.2013, orele 14,00 de B. N. E. M., în dosarul de executare 361/2013, obligând intimații să plătească contestatorilor suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin încheierea pronunțată la 20 noiembrie 2013, în dosarul nr._ de Judecătoria Vălenii de M., a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de sentința penală nr. 210/2013 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din 11 octombrie 2013, sentința civilă nr. 1094/2011, ambele ale Judecătoriei Vălenii de M., decizia nr.571 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova și decizia nr. 2437 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești.
Prin decizia nr. 571 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova (care a modificat hotărârea primei instanțe), menționată în recurs, E. C. și E. G. au fost obligați să lase intimaților I. G. și I. M., în deplină proprietate și pașnică folosință terenul de 4 mp. situat în ., identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză A. F. G., prin punctele 5-7-8-9-5.
Totodată, s-a dispus grănițuirea proprietăților părților, pe aliniamentul 4-5-9, propus de același expert.
Celelalte creanțe puse în executare aveau ca obiect sume de bani reprezentând cheltuieli de executare.
În executarea dispozițiilor referitoare la revendicare și grănițuire, executorul judecătoresc N. E.-M. a încheiat, în dosarul 361/2013, procesul-verbal din 19 decembrie 2013, prin care a constatat neîndeplinirea obligațiilor ce incumbă debitorilor și a stabilit aliniamentul liniei de hotar.
În condițiile în care debitorii contestatori au afirmat, în susținerea contestației, nerespectarea, de către executor, a aliniamentului propus prin expertiza omologată de instanță, singura probă concludentă era o nouă expertiză topografică, pentru a se verifica dacă există concordanță între delimitarea făcută de executor și cea propusă de expertul A. F. G. și confirmată definitiv prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu.
Expertul judiciar M. I. a concluzionat, în urma măsurătorilor și a suprapunerii acestora peste planul de situație întocmit de expertul topo A. F. G., în sensul că nici unul din punctele existente pe teren la data efectuării măsurătorilor (puncte fixate de executor prin procesul verbal contestat) nu coincide cu punctele din raportul de expertiză. Astfel, țărușul din dreptul punctului 9 este la 0,81 m de acesta, țărușul din dreptul punctului 5 este la 0,41 m, iar țărușul din dreptul punctului 4 este la 0,52 m.
Chiar expertul consilier D. L. M., deși critică lucrarea expertului judiciar, admite erori ale executorului, care a amplasat țăruși care nu reprezintă hotar, respectiv 4 si 5, sau cu „oarecare eroare”.
Întrucât prin modul de amplasare a țărușilor executorul nu a respectat întocmai titlul executoriu, procesul-verbal contestat nu poate fi menținut, urmând ca executorul să refacă linia de hotar, eventual apelând la același expert judiciar care a efectuat lucrarea ce a stat la baza pronunțării hotărârii ce reprezintă titlu executoriu, pentru evitarea altor litigii viitoare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimații I. G. și I. M. și în baza art. 466 pct. 1 și 2 Cod procedură civilă, solicitând ca potrivit art.480 pct. 2 Cod procedură civilă, să se admită apelul și, în principal să se anuleze hotărârea apelata și să se dispună trimiterea spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar să se schimbe în tot hotărârea apelată și să se respingă contestația formulată de contestatorii E. C. și E. G., pentru considerentele ce urmează a le învedera.
În motivarea cererii de apel, în ceea ce privește un prim motiv de apel, intimații au învederat faptul că prin contestația formulată, cei doi contestatori au solicitat instanței de fond anularea procesului verbal, întocmit în dosarul nr.361/2013 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata, iar în motivarea contestației s-a arătat că executorul: a constatat nejustificat că debitorii nu au retras gardul edificat pe trenul creditorilor; că prin titlu debitorii nu au fost obligați la retragerea gardului, ci numai la lăsarea unei suprafețe de 4 mp., precum și că executorul nu a identificat și delimitat corect linia de hotar dintre terenurile pârtilor pe aliniamentul 4-5-9.
În continuare, apelanții – intimați au susținut că instanța de fond a admis și administrat numai proba cu expertiza topografica, expertiză ce a fost avuta în vedere la pronunțarea hotărârii, iar din analiza acestei probe, instanța a concluzionat că prin amplasarea țărușilor executorul nu a respectat întocmai titlul executoriu.
Mai mult, apelanții – intimați au susținut că, deși intimații au arătat că diferența de distantă menționată de expertul A. F. și cea găsită de expertul-consilier este una minoră și care se încadrează in limitele de toleranță, instanța a apreciat că Procesul Verbal trebuie anulat și că executorul să refacă linia de hotar.
În acest sens, apelanții – intimați au susținut că au solicitat în fața instanței proba cu o cercetare locală tocmai pentru ca instanța să se edifice asupra situației reale din teren, proba ce a fost respinsă.
Or, apelanții – intimați au susținut că, prin contestația la executare, contestatorii urmăresc reformarea titlului executoriu, pe de o parte și pe de altă parte se împotrivesc aducerii la îndeplinire a dispozitivului sentinței civile 1094/2011, a Deciziei nr.571/15.11.2011 și Deciziei nr. 2437/12.06.2012.
Astfel că, apelanții – intimați au solicitat ca, potrivit art. 479 pct. 3, să se dispună ca instanța de fond, în rejudecare să administreze proba cu cercetarea locală, cercetare care să fie realizată în prezenta celor trei experți care au exprimat trei puncte de vedere diferite.
În ceea ce privește un al doilea motiv de apel, apelanții – intimați au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cele două motive din contestație și anume: constatarea nejustificată de către executor cu privire la obligarea debitorilor să procedeze la mutarea gardului și cu privire la motivul invocat tot de contestator referitor la lăsarea unei suprafețe de 4 (patru) mp.
Mai mult, apelanții – intimați au susținut că instanța de fond, neverificând și aceste două împrejurări invocate prin contestație a dat posibilitatea contestatorilor să împiedice punerea în executare a sentinței și să nu respecte o hotărârea judecătoreasca rămasa definitivă și irevocabilă.
Față de aceasta împrejurare, apelanții – intimați au apreciat că se impune trimiterea spre rejudecare a prezentei cauze la instanța de fond pentru ca aceasta să procedeze la administrarea probei cu cercetarea locală și să verifice dacă privitor la cele două motive invocate de contestator, executorul judecătoresc a întocmit corect punerea în executare și dacă constatările din procesul verbal încheiat respectă dispozitivul titlului executoriu.
În drept, apelanții – intimați au invocat disp. art. 466 pct. 1, art. 470 pct. 1, art. 471 pct. 1, art. 480 pct. 2 și 3 NCPC.
Intimații – contestatori E. C. și E. G., față de apelul declarat de aceștia împotriva Sentinței civile nr. 1164/02.09.2014 a Judecătoriei Vălenii de M., au formulat întâmpinare, susținând că apelul este nefondat.
La data de 12.12.2014, apelanții – intimați I. G. și I. M. au depus la doar un răspuns la întâmpinarea susmenționată, reiterând în esență susținerile din cerea de apel.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 16.10.2014.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către intimați, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
In ce privește primul motiv de apel, tribunalul constata că se susține, în esență de către apelanți faptul că, instanța de fond a admis și administrat numai proba cu expertiza topografica, expertiză ce a fost avuta în vedere la pronunțarea hotărârii, iar din analiza acestei probe, instanța a concluzionat că prin amplasarea țărușilor, executorul nu a respectat întocmai titlul executoriu deși diferențele de amplasament constatate de expert erau minore
În acest sens, apelanții – intimați au susținut că, au solicitat în fața instanței de fond proba cu o cercetare locală tocmai pentru ca instanța să se edifice asupra situației reale din teren, proba ce a fost respinsă, astfel că au solicitat ca, potrivit art. 479 pct. 3, să se dispună ca instanța de fond, în rejudecare să administreze proba cu cercetarea locală, cercetare care să fie realizată în prezenta celor trei experți care au exprimat trei puncte de vedere diferite.
Critica apelanților in sensul celor arătate anterior este nejustificată, având in vedere că verificarea modalității de punere in executare silita a titlului executoriu reprezentat de dec.civ. nr. 571/15.11.2011 pronunțata de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus grănițuirea proprietăților părților din prezenta cauza, nu se putea face decât prin efectuarea unei expertize specialitatea topografie, aceasta fiind singura proba de natura a edifica instanța pentru ca presupune o cercetare bazata pe cunoștințe de specialitate .
Or, cercetarea locala este admisibilă doar cu condiția sa fie necesară lămuririi cauzei, iar obiectul acesteia îl constituie împrejurări de fapt ce urmează a fi constatate de către judecător. Scopul cercetării locale îl constituie cercetarea in afara instanței a unor probe materiale, or in cauza nu exista astfel de împrejurări de fapt care să fie examinate de instanța .
Amplasamentul liniei de hotar conform titlului executoriu nu poate fi stabilit si verificat decât prin expertiza judiciara de specialitate topografie si in urma unor măsurători cu instrumente adecvate, judecătorul neavând mijloacele științifice pentru a face acest lucru .
Prin urmare, cercetarea la fața locului nu este o probă necesară in cauza de față, nefiind de natura a conduce la rezultate concludente, motiv pentru care Tribunalul va respinge solicitarea apelanților de trimitere a cauzei la instanța de fond pentru administrarea acestei probe.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel , Tribunalul reține că apelanții – intimați au susținut că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cele două motive de contestație și a dat posibilitatea contestatorilor să împiedice punerea în executare a sentinței și să nu respecte o hotărârea judecătoreasca rămasa definitivă și irevocabilă.
Și această critică formulata de către apelanții intimați este nefondată deoarece prima instanță s-a pronunțat in mod corespunzător asupra cererii cu care a fost investita, respectiv a dispus anularea procesului-verbal de executare din 19.12.2013, acestea fiind strict limitele investirii sale .
Aspectele invocate de către apelanți ca fiind cereri asupra cărora prima instanța nu s-a pronunțat reprezintă in realitate doar aspecte de fapt invocate ca si motive ale contestației la executare, motive ce argumentau solicitarea contestatorilor de anulare a procesului –verbal de executare arătat mai sus si care au fost analizate ca atare de judecătorul fondului si avute in vedere la pronunțarea sentinței atacate.
De altfel, apelanții nici nu au formulat pe cale incidentală, cereri proprii cu ocazia soluționării cauzei în fond, prin investirea instanței in condițiile legii cu soluționarea unei eventuale cereri reconvenționale, cerere prin care să-și valorifice in concret pretențiile proprii, decurgând din aceeași situație litigioasă .
De asemenea, nu se face dovada că, intimații contestatori au urmărit tergiversarea punerii in executare a unei hotărâri judecătorești, simpla împrejurare că au formulat contestație la executare nefiind expresia exercitării abuzive a unui drept .
O astfel de susținere a apelanților este de natura a aduce atingere dreptului contestatorilor intimați de a avea acces efectiv la justiție si la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si urmează a nu fi avută in vedere de către instanță ca fiind o tergiversare a punerii in executare silita a unui titlu executoriu.
Concluzionând, fata de suma acestor considerente, constatând ca motivele de apel invocate de către apelanți nu sunt justificate si de natura a conduce la anularea sau schimbarea sentinței atacate, Tribunalul in temeiul art. 480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat si va păstra sentința atacată ca fiind temeinică si legală.
Fiind in culpă procesuala, in temeiul art. 453 NCPC, Tribunalul va obliga apelanții, în solidar, la plata către intimați a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - intimați I. G., CNP_ și I. M., CNP_, ambii cu domiciliul în ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1164/02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - contestatori E. C., CNP_ și E. G., CNP_, ambii cu domiciliul în comuna B., ., ca nefondat.
Obligă apelanții, în solidar, la plata către intimați a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. D. G.
GREFIER
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. D.G./tehnored. A.Ș.P..
6 ex./25.02.2015
D.f.nr. _ - Judecătoria Vălenii de M.
J.f. B. D. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 509/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 527/2015.... → |
|---|
