Acţiune în constatare. Decizia nr. 2275/2015. Tribunalul PRAHOVA
Comentarii |
|
Decizia nr. 2275/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 2275/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2275
Ședința publică din data de 26.05.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER – A. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – reclamanți I. C. FILDEȘ și I. L., ambii având domiciliul în M., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1104/12.12.2014 pronunțate de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimații – pârâți Z. G., Z. M. și Z. M., toți având domiciliul în M., ., județul Prahova prin curator special avocat D. I., având domiciliul în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 25, ., județul Prahova și M. D., domiciliată în M., ., nr. 18, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns curatorul special numit intimaților – pârâți Z. G., Z. M. și Z. M., avocat D. I., lipsind celelalte părți.
Cerere pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 405 lei, potrivit chitanței nr._/15.05.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 26.05.2015, apelanții – reclamanți au depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curatorul intimaților – pârâți Z. G., Z. M. și Z. M., avocat D. I. solicită instanței suplimentarea onorariului provizoriu cu suma de 200 lei, precum și obligarea apelanților la plata acestui onorariu, motivat de faptul că nu va primit acest onorariu de la intimații – pârâți, deși s-a prezentat în instanță, a formulat întâmpinare. De asemenea, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri d formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul curatorul intimaților – pârâți Z. G., Z. M. și Z. M., avocat D. I. solicită instanței respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că nimeni nu poate înstrăina către o altă persoană un drept pe care nu îl deține. Reiterează solicitarea de suplimentare a onorariului de curator cu suma de 200 lei, în sarcina de plată a apelanților.
TRIBUNALUL
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ reclamanții I. C. Fildeș și I. L. au chemat în judecată pârâții Z. G. și Z. M., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate valabilitatea promisiunii de vânzare - cumpărare încheiate între părți cu privire la imobilul (casă și teren), situat în M., ., județul Prahova.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că între ei și pârâți a intervenit o înțelegere care constituie conținutul înscrisului intitulat „act de vânzare - cumpărare provizoriu", respectiv o promisiune de vânzare din data de 14 sept 2013, prin care pârâții le-au vândut imobilul proprietatea lor, format din suprafața de 225 mp și casa ridicată pe acest teren, formată din 3 încăperi, imobil situat în M. ., județul Prahova.
Reclamanții au arătat că prețul vânzării a fost de 5.500 lei, pe care aceștia l-au achitat la data semnării înscrisului - 14 sept 2013.
În continuare reclamanții au arătat că prin declarațiile notariale, Z. M., soție supraviețuitoare a defunctului Z. M., și cele 2 fiice, Z. M. și M. D. sunt renunțătoare la moștenirea defunctului Z. M., iar numita Z. M. a dat o procură pârâtului Z. G. pentru a semna înscrisul sub semnătură privată în nume propriu și ca procurator al acesteia.
La termen de judecată din 13.11.2014, în urma analizei actului intitulat „Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale” depus la fila 12 a dosarului cauzei, din care reieșea faptul că autorul defunct Z. M., soțul și tatăl pârâților Z. M. și Z. G. îi mai avea ca moștenitori legali prezumtivi și pe numitele M. D. și Z. M., instanța a dispus, după punerea în discuție a necesității introducerii acestora în proces în calitate de pârâte ( avânzi – cauză) -, dispunând și citarea acestora pentru termenul de la data de 04.12.2014.
Deși legal citate pârâtele M. D. și Z. M. nu s-au prezentat în fața instanței la termenul de la data de 04.12.2014.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria M. a pronunțat sentința civilă nr. 1104/12.12.2014 prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Astfel instanța a reținut faptul că așa cum rezultă din dispozitivul Sentinței civile nr.590/19.05.1999 pronunțată de Judecătoria M. ( sentință care potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă în vigoare la data pronunțării acesteia nu cuprindea și considerentele pentru care se adoptase soluția, motivat de faptul că la acea vreme singura situație în care sentința judecătorească se motiva era aceea în care cel puțin o parte exercita o cale de atac împotriva soluției ) ultimul proprietar cert al imobilului în litigiu, numita A. V., moștenitor testamentar al soțului său A. G., care deținuse anterior imobilul indicat, cu titlu de proprietar, în baza Sentinței civile nr.2512/16.04.1974 pronunțată de Judecătoria Ploiești, încheiase cu autorul pârâților Z. G. și Z. M., numitul Z. M. și cu soția acestuia pârâta Z. M. numai un antecontract de vânzare – cumpărare, intitulat „Act de vânzare – cumpărare provizoriu” și nu act autentic.
Instanța a concluzionat că între A. V., ultimul proprietar cert al imobilului compus din suprafața de 225 m.p. teren loc de casă, cu o casă pe el formată din 3 încăperi, situat în M., ., jud. Prahova pe de o parte, și soțul decedat al pârâtei Z. M., Z. M., decedat la data de 03.03.1997 și pârâta Z. M., nu se încheiase un act de vânzare-cumpărare autentic deci care îndeplinea condițiile de validitate ale transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu către Z. M. și soția sa pârâta Z. M., datorită expresiei „provizoriu” care relevă instanței că vânzarea – cumpărarea nu era fermă, deci nu era încheiată, dar și datorită faptul că instanța nu reținuse și un alt act de vânzare – cumpărare posibil încheiat ulterior care ar fi putut dovedi încheierea cu certitudine a act de vânzare – cumpărare și deci transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu din patrimoniul numitei A. V. către soțul acum decedat al pârâtei Z. M., Z. M. și aceasta din urmă. Instanța va aprecia că simpla înscriere la rolul agricol al orașului M. cu imobilul în litigiu pe numele autorului defunct al pârâților, Z. M. în perioada 2010 și până la zi, nu ține loc de act de proprietate valabil.
Instanța a luat act că abia ulterior momentului în care moștenitorii numitului Z. M. și anume soția supraviețuitoare ( Z. M., toți fiii acestuia, pârâtul Z. G., ca și fiicele acestuia M. D. și Z. M., indicați în actul intitulat „Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr._/21.08.2013 emisă de Primăria orașului M.” vor sesiza o instanță de judecată cu o cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în contradictoriu cu A. V. sau moștenitorii acesteia și abia ulterior pronunțării unei hotărâri judecătorești de admitere a unei astfel de cereri, toți moștenitorii defunctului Z. M. pot înstrăina valabil imobilul oricărei alte persoane, fie chiar și reclamanților I. C. – Fildeș și I. L..
În urma reținerii acestor aspecte care conduc la adoptarea soluției de respingere a acțiunii în mod determinant, a principiului că nimeni nu poate înstrăina către altă persoană un drept pe care în realitate nu îl deține în propriul patrimoniu, ca și a considerentului că potrivit datelor care rezultă din Adresa nr.1032/19.11.2014 emisă de Biroul Notarului Public C. M., singurul care își mai desfășoară activitatea pe raza orașului M., jud. Prahova în realitate nu a existat până în prezent o dezbatere a succesiunii defunctului Z. M., soțul și tatăl pârâților Z. M. și Z. G. promitenți – vânzători, care putea să le confere eventual numai acestora calitatea de promitenți – vânzători în mod valabil ( și nu și celorlalți moștenitori ai defunctului Z. M. ), instanța a constatat că numiții Z. M. și Z. M. ( pârâta promitentă – vânzătoare ) nu aveau în patrimoniu comun imobilul situat în M., ., jud. Prahova și pe cale de consecință nici aceștia în nume propriu și nici moștenitorii acestora nu pot înstrăina la acest moment imobilul în mod valabil, iar instanța nu le poate suplini consimțământul în acord cu doctrina în materie cu disp. art.1527 alin.1 și 1528 din Noul Cod Civil.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantii I. C. Fildeș și I. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin acțiunea înregistrata la Judecătoria M. a solicitat instanței de judecata sa pronunțe o hotărâre prin care sa constate valabilitatea promisiunii de vânzare cumpărare încheiate intre părți cu privire la imobilul casa si teren situate in M. . J. Prahova.
A mai arătat că intre parti a intervenit o înțelegere de vânzare cumpărare prin care parații le-au vândut imobilul proprietatea lor format din 2,25 mp si casa ridicata pe acest teren formata din 3 încăperi, imobil situate in M. ..
In cauza s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul paraților, iar parații Z. G. si Z. M. au avut asigurata asistenta si reprezentarea juridica prin curator avocat din oficiu.
A apreciat ca in mod eronat instanța a respins cererea de chemare in judecata, cu motivarea ca parații nu erau proprietarii imobilului in litigiu si, in opinia instanței proprietar era A. V., pe cale de consecința parații nu le puteau înstrăina, instanța ignorând ca prin sentința civila nr. 590/19.05.1999 pronunțata in dosarul cu nr. 1048/1998 instanța de judecata a constatat ca numita A. V. a incheiat cu autorii paraților din prezenta cauza un act sub semnătura privata la data de 26.03.1980, cu privire la imobilul din M., . compus din suprafața de teren de 225 mp teren loc de casa cu o casa veche compusa din încăperile 1,2 și 3 prevăzute in procesul verbal din data de 3 decembrie 1979 adresat executorului principal Budirca Gh.
De altfel, înca de la acea data, 26.03.1980, a încheierii actului de vânzare cumpărare sus menționat, între A. V. si autorii pârâților din prezenta cauza, noii proprietari au deschis rol fiscal si agricol, comportându-se ca adevărați proprietari, achitând taxele si impozitele la zi, lucru dovedit cu certificate de atestare fiscal si adeverința rol agricol precum si prin depozițiile martorilor, intervenind de altfel prescripția achizitiva.
Mai arată reclamanții că intre Gardescu G M., si parata Z. M. a avut un proces de evacuare, Sentința Civila nr. 1344/2000, dosar 1289/2000, numitul Gardescu solicitând instanței evacuarea autoarei lor din imobilul in litigiu, pe considerentul ca aceasta nu are act valabil de proprietate, instanța de judecata respingând cererea de chemare in judecata.
In motivarea hotărârii, s-a reținut ca prin sentința civilă nr. 590/19.05.1999, pronunțata in dosarul cu nr. 1048/1998, s-a constatat ca numita A. V. a încheiat cu autorii paraților din prezenta cauza un act de vânzare cumpărare, iar la dosar nu s-a depus nicio dovada cu privire la existenta unui alt proprietar asupra terenului.
Instanța a constatat ca numiții Z., autorii paraților din prezenta cauza sunt proprietari in baza actului de vânzare cumpărare din 26.03.1980, sentința Civila 590/1999, depuse la dosar, precum si decizia 101/1978, decizia 57/1978, sentința Civila 3011/1979 si procesul verbal cu data de 3 decembrie 1979 adresat executorului principal Budirca Gh.
Astfel, prin interpretarea greșita a actelor probatorii depuse la dosar, instanța a pronunțat o hotărâre care, este considerată ca fiind netemeinica si nelegala, aceasta cu atât mai mult cu cat poziția procesuala a pârâților a fost una neechivoca, in sensul ca sunt de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate si precizata.
In raport de motivele de apel, intimații Z. G., Z. M. si Z. M., prin curator D. I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca fiind legala si temeinica sentința civila nr. 1104/12.12.2014.
Intimații au mai arătat că în mod corect a procedat, instanța de fond atunci când respins acțiunea formulata de apelanți, apreciind ca nimeni nu poate înstrăina către o alta persoana un drept pe care, in realitate nu îl deține in propriul patrimoniu, ca si considerentul ca potrivit datelor care rezulta din adresa nr. 1032/19.11.2014 emisa de Biroul Notarului Public C. M., singurul care isi mai desfășoară activitatea pe raza orașului M., județul Prahova, in realitate nu a existat pana in prezent o dezbatere a succesiunii defunctului Z. M., soțul si tatăl paraților Z. M. si Z. G. promitenți-vânzători, care putea sa le confere, eventual numai acestora calitatea de promitenți-vânzători in mod valabil (si nu si celorlalți moștenitori ai defunctului Z. M.), Judecătoria M. constatând ca numiții Z. M. si Z. M. (parata-promitenta vânzătoare) nu aveau in patrimoniul comun imobilul situat in M., ., județ Prahova si, pe cale de consecința nici aceștia, in nume propriu si nici moștenitorii acestora nu pot înstrăina la acest moment imobilul in mod valabil, iar instanța nu le poate suplini consimțământul in acord cu doctrina in materie cu disp. art. 1527 alin. 1 si art. 1528 Noul Cod civ.
La data de 25.03.2015 I. C. Fildeș si I. L., ambii cu domiciliul in M., ., au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimații parați, si sa se dispună admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1104/12.12.2014, sa desființarea sentinței apelate si pe fond sa se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată si precizată, urmând a se avea în vedere ca apărările intimaților sunt in principal lipsite de interes, având in vedere poziția procesuala a paraților la instanța de fond, respectiv una neechivoca, in sensul ca sunt de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate si precizata, având asigurata reprezentarea juridica prin curator special.
Mai mult decât atât, solicită a se constata ca numita Z. M. a dat procura numitului Z. G. de înstrăinare teren, încasând de la acesta sumia de 5000 Euro.
In ceea ce le privește pe Z. M., Z. M. si M. D., arată faptul ca potrivit declarațiilor notariale, aceasta sunt străine de succesiunea defunctului Z. M..
Totodată, precizează si faptul ca paratele Z. M. si M. D. deși au fost legal citate nu s-au prezentat in instanța pentru a formula apărări.
A mai arătat ca între Z. G., in calitate de vânzător si procurator pentru mama sa Z. M. a intervenit o înțelegere de vânzare cumpărare prin care aceștia le-au vândut reclamanților imobilul proprietatea lor format din 225 mp si casa ridicata pe acest teren formata din 3 încăperi, imobil situat in M. ..
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La data de 14.09.2013 între apelanții reclamanți ți intimatul pârât Z. G., în nume propriu și în calitate de procurator al intimatei pârâte Z. M. s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată, intitulat act de vânzare cumpărare provizoriu.
Obiectul acestei vânzări l-a făcut imobilul situat în M., ., județul Prahova, compus din teren în suprafață de 225 mp., precum și construcția situată pe acesta, prețul vânzării fiind în sumă de 5.500 lei.
Pe de altă parte, din actele dosarului, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, tribunalul reține că imobilul ce a făcut obiectul promisiunii vânzării a aparținut defunctului Z. M., decedat la data de 31.03.1997.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar intimata pârâtă Z. M., în calitate de fiică a defunctului nu a acceptat moștenirea de pe urma acestuia.
Aceiași situație și în ceea ce o privește pe intimata pârâtă Z. M., soție supraviețuitoare, precum și pe intimata pârâtă M. D., în calitate de fiică.
Este adevărat că prin sentința civilă nr.590/19.05.1999 a Judecătoriei M. s-a constatat că intimata pârâtă Z. M., împreună cu defunctul său soț au încheiat cu numita A. V. un înscris sub semnătură privată cu privire la imobilul în litigiu, însă nu rezultă cu certitudine că aceștia din urmă ar fi proprietarii imobilului.
Așa cum se știe, după încheierea unui antecontract cu privire la un teren, cu sau fara construcții, una din parți refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competenta care poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract.
În aceste condiții, tribunalul constata ca actul juridic încheiat intre parti si consemnat in înscrisul denumit act de vânzare cumpărare provizoriu are natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea in patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren ce face obiectul prezentei cauze, ci a generat doar un drept de creanța in patrimoniul reclamantului.
Astfel convenția partilor reprezintă un antecontract bilateral de vânzare cumpărare, dând insa naștere in sarcina partilor unei obligații de a face, constând in obligația de a încheia in forma autentica convenția de înstrăinare a imobilului in cauza, oricare dintre parti putând cere încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul teren anterior menționat.
Însă, pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, trebuie sa fie îndeplinite toate condițiile necesare pentru transmiterea dreptului de proprietate, fiind necesara dovada dreptului de proprietate al paratului asupra terenului ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Astfel tribunalul retine ca vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre parti vânzătorul strămută proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti cumpărătorul, care se obligă a plăti in schimb prețul bunului vândut.
Din modul de reglementare al contractului de vânzare cumpărare reiese ca in mod neîndoielnic poate avea calitatea de vânzător numai titularul dreptului de proprietate asupra bunului înstrăinat, întrucât contractul de vânzare cumpărare este translativ de proprietate.
Ori, tocmai sub acest aspect situația de fapt nu a fost lămurită, câtă vreme nu a fost dezbătută succesiunea defunctului Z. M..
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins acțiunea, sub toate aceste aspecte criticile apelanților fiind nefondate.
De altfel, deși se susține că ar mai fi existat unele litigii între părți, apelanții nu au făcut nicio dovadă în acest sens.
Așa fiind, în lipsa unei dezbateri a succesiuni nu se poate stabili cu exactitate care sunt proprietarii de drept al imobilului ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.480, alin.1 cod pr. Civ., tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Tribunalul va majora remunerația curatorului cu 200 lei în sarcina de plată a apelanților și va obliga în solidar apelanții la plata către curator a sumei de 500 lei cu titlu de remunerație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții – reclamanți I. C. FILDEȘ și I. L., ambii având domiciliul în M., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1104/12.12.2014 pronunțate de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimații – pârâți Z. G., Z. M. și Z. M., toți având domiciliul în M., ., județul Prahova prin curator special avocat D. I., având domiciliul în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 25, ., județul Prahova și M. D., domiciliată în M., ., nr. 18, județul Prahova, ca nefondat.
Majorează remunerația curatorului cu 200 lei în sarcina de plată a apelanților.
Obligă în solidar apelanții la plata către curator a sumei de 500 lei cu titlu de remunerație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.05.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. A. G. H.
fiind în c.o. semnează președintele completului
GREFIER,
A. D.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. R.M../tehnored. R.C.
8 ex./24.06. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria M.
j.f. P. A.
← Contestaţie la executare. Decizia nr. 315/2015. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
---|