Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 741/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 741/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 1452/310/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.741
Ședința publică din data de 17._
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Mun. București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, C. ORĂȘENEASCĂ AZUGA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în orașul Azuga, ., jud. Prahova și B. I., domiciliată în Paris, 11 Rue Henri Bocquillon,_, Franța și cu domiciliul ales în București, ., Sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor reprezentată prin consilier juridic N. C., pârâta C. Orășeneasca Azuga pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor reprezentată de av. S. I. și pârâta B. I. reprezentată de av. R. D. și av. A. A. – A., în substituire av. R. S. - F..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că pârâta I. B. a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, o notă de ședință, după care:
Tribunalul invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea prezentei cauze în materie de fond funciar, demers judiciar întemeiat, în exclusivitate, pe dispozițiile din materia fondului funciar, respectiv art. III din Legea nr.169/1997, Legea nr.18/1991, Legea nr.257/2005, H.G. nr.890/2005, apreciind că, din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine în exclusivitate judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul, având în vedere petitele acțiunii vizând constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene Prahova nr.5050/ 13.07.2010 și anularea titlurilor de proprietate nr._/10.01.2007 și nr._/22.02.2008, apreciindu-se că litigiului se judecă numai în baza legii speciale nr.18/1991, cu referire la art.53 alin.2, după care pune în discuția părților excepția invocată.
Reprezentantul pârâtei C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, având cuvântul, solicită respingerea excepției.
Reprezentantul pârâtei C. Orășenească Azuga pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, având cuvântul, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei S..
Reprezentantul pârâtei I. B., av. R. D., având cuvântul, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei S., urmând a se dispune înaintarea dosarului pentru regulator de competență Curții de Apel Ploiești, depunând la dosar o notă de ședință prin care invocă, de asemenea, excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova și minuta Deciziei nr. I pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite, la data de 30.06.1997.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ / 2014, reclamanta A.N.R.P. a chemat în judecată pârâtele C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Orășenească Azuga pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și B. I. (fostă Bossy – G. I.), solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a H.C.J. Prahova nr.5510/13. 07.2010 cu privire la validarea pozitiei nr.1 din Anexa nr.37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria or. Azuga sub nr.8675/15.11.2005, precum și anularea titlurilor de proprietate nr._/10.10.2007 și nr._/22.10. 2008, ambele emise în favoarea pârâtei B. I. de C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafața de 388 ha. teren forestier.
Acțiunea a fost întemeiata în drept pe dispozițiile art. III alin.1 lit. a) pct. VI din Legea nr.169/1997, Legea nr.18/1991, republicată, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005 și H.G. nr.890/2005.
La data de 07.11.2014, a fost înregistrată întâmpinarea formulată, în temeiul disp. art.205 C.pr.civ., de pârâta C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (f.200), prin care a invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea cererii dedusă judecății, motivat de faptul că Legea nr.18/1991. republicată, cu modificările și completările ulterioare, reglementează, la art.53 alin.2, competența judecătoriei în materia plângerilor formulate de persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, împotriva hotărârii comisiei județene, a modificării sau anularii hotărârii de către comisie, în timp ce art.63, în alte cazuri în care legea prevede nulitatea unor acte juridice, litigiul de judecă potrivit dreptului comun, inclusiv în ceea ce privește competența.
S-a mai susținut de către pârâtă că, date fiind cele două texte de lege se disting două categorii de acțiuni, astfel: pentru contestarea unei hotărâri a comisiei județene, judecătoria este îndreptățită să judece plângerea persoanei îndreptățite, în timp ce împotriva unui alt act decât hotărârea comisiei județene, în speță, titlul de proprietate, competența este cea de drept comun, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
În prezenta cauză, acțiunea privește constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, astfel că, în opinia Comisiei Județene Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, acțiunea se încadrează în dispozițiile art.63 din Legea nr.18/1991, republicată, fiind o cerere cu caracter patrimonial, iar valoarea terenului fiind de peste 200.000 lei, competența ar aparține tribunalului, în temeiul art.94 pct.1 C.pr.civ., context în care s-a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei S. și declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Prahova.
Prin sentința civilă nr.1233/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria S., a fost respinsă cererea formulată de pârâta B. I. privind amânarea pronunțării și repunerea pe rol a cauzei, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei S. invocată de pârâta C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, fiind declinată competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect „constatare nulitate act juridic” formulată de reclamanta A.N.R.P. în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, cererea introductivă de instanță are ca obiect constatarea nulității absolute a H.C.J. Prahova nr.5510/ 13.07.2010 cu privire la validarea poziției nr.1 din Anexa nr.37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de pârâta B. I., înregistrată la Primăria Orașului Azuga cu nr.8675 din 15.11.2005 și, subsecvent acesteia, anularea titlurilor de proprietate nr._/10.10.2007 și nr._/22.02.2008, ambele emise în favoarea pârâtei de către C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru suprafața de 388 ha. teren forestier, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr.18/1991.
Cu privire la competența materială de soluționare a cererilor aflate sub incidența Legii nr.18/1991, judecătoria a apreciat că aceasta cuprinde o reglementare distinctă, pe categorii de obiecte.
Astfel, cererile al căror obiect se întemeiază pe disp. art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, fiind plângeri formulate de persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate împotriva hotărârii comisiei județene, acestea sunt date de legea specială în competența de soluționare, din punct de vedere material, a judecătoriilor.
În schimb, cererile care se întemeiază pe dispozițiile art.63 din aceeași lege, se rezolvă de instanțe după competența materială de drept comun, respectiv în baza criteriului valoric instituit de disp. art.94 pct.1 lit. j) C.pr.civ..
În ceea ce privește valoarea terenului în suprafață de 388 ha., categorie de folosință forestier, s-a reținut, în principal, că nu s-a contestat de pârâta B. I. că aceasta ar fi inferioară plafonului de 200.000 lei, toate celelalte părți necontestând valoarea terenului.
Cu privire la această valoare, s-a reținut că este mult superioară plafonului care ar atrage competența judecătoriei prin raportare chiar la valoarea de 7 lei/ mp. rezultată din grilele notariale cuprinzând valori orientative ale proprietarilor imobiliare.
Pentru aceste considerentele de fapt și de drept expuse, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei S. și, pe cale de consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 07.01._, pricina fiind soluționată in condiții de legală citare a părților litigante.
La termenul de astăzi - 17.03.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a acestei instanțe în soluționarea cauzei deduse judecății, având în vedere că prezentul demers judiciar se întemeiază, în exclusivitate, pe dispozițiile din materia fondului funciar, respectiv art. III din Legea nr.169/1997, Legea nr.18/1991, Legea nr.257/2005, H.G. nr.890/2005, astfel încât se apreciază că, din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine în exclusivitate judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Astfel, se va avea în vedere petitul principal al acțiunii care vizează constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene Prahova nr.5050/ 13.07.2010 și cel secundar având ca obiect anularea titlurilor de proprietate nr._/10.01.2007 și nr._/22.02.2008, context în care se apreciază că litigiului se judecă numai în baza prevederilor legilor fondului funciar, cu referire specială la Legea nr.18/1991 – art.53 alin.2.
Din modul în care este reglementată competența materială a judecătoriei prin dispozițiile art.94 C.pr.civ. coroborat cu dispozițiile art.95 pct.1 C.pr.civ. rezultă că, în actuala reglementare, judecătoria a devenit o instanță de excepție în ceea ce privește judecata în primă instanță, în concepția actualului Cod de procedură civilă plenitudinea de competență pentru judecata în primă instanță fiind conferită tribunalului.
Principiul plenitudinii de competență a tribunalului, în ceea ce privește judecata în primă instanță, cunoaște însă anumite limitări, acestuia revenindu-i competența de a judeca ori de câte ori legea, respectiv normele cuprinse în Noul Cod de procedură civilă sau legi speciale, în măsura în care acestea nu au fost modificate prin Legea nr.76/24 mai 2012, nu prevede competența altei instanțe.
În ceea ce privește prezentul demers judiciar vizând constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene Prahova nr.5050/13.07.2010 și anularea titlurilor de proprietate nr._/10.01.2007 și nr._/22. 02.2008 este evident că judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul, îi revine competența, din punct de vedere material, de soluționare a cauzei, ca instanță de fond, iar nu tribunalului.
Nu în ultimul rând, se va avea în vedere și Decizia nr. I din data de 30.06.1997 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secțiile Unite în dosarele nr.35/1996, nr.36/1996 și nr.2/1997 potrivit căreia, fiind admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general, în aplicarea unor dispoziții din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, s-a stabilit că, în ceea ce privește natura juridică a titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 și instanța competentă să soluționeze cererile în anularea unui astfel de titlu, în unanimitate, s-a decis că titlul de proprietate emis în baza actului normativ menționat în precedent, este un act administrativ, în baza căruia se creează raporturi juridice civile vizând dreptul de proprietate.
De asemenea, prin aceeași decizie, s-a stabilit că instanța căreia îi revine competența, din punct de vedere material, de a soluționa cererile de anulare a titlurilor de proprietate este judecătoria.
Pe cale de consecință, prezentul litigiu fiind supus, în exclusivitate, dispozițiilor legilor fondului funciar, respectiv art.53 alin.2, este evident că acestea sunt incidente în soluționarea pricinii dedusă judecății, iar nu art.63 din Legea nr.18/1991, cum a apreciat Judecătoria S., text de lege care se referă la cazurile de nulitate a unor operațiuni sau acte juridice care se judecă, potrivit dreptului comun, în speța de față nefiind incident criteriul valoric instituit de art.94 pct.1 lit. j) C.pr.civ.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța urmează să admită excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova - Secția I Civilă în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare, din punct de vedere material, a acțiunii, în favoarea Judecătoriei S..
Constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria M. și Tribunalului Prahova - Secția I Civilă, se va dispune înaintarea dosarului pentru regulator de competență, conform art.135 alin.1 C.pr.civ., instanței imediat superioară și comună instanțelor între care s-a ivit conflictul negativ de competență, respectiv Curții de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare, din punct de vedere material, a acțiunii formulată de reclamanta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Mun. București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Mun. Ploiești, ., jud. Prahova, C. ORĂȘENEASCĂ AZUGA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în orașul Azuga, ., jud. Prahova și B. I., domiciliată în Paris, 11 Rue Henri Bocquillon,_, Franța și cu domiciliul ales în București, ., Sector 1, în favoarea Judecătoriei S..
Constată intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria S. și Tribunalul Prahova.
Potrivit art.135 alin.1 C.pr.civ., conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de către instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, respectiv de Curtea de Apel Ploiești căreia i se va înainta dosarul pentru regulator de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE
A. G. H.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. A.G.H./tehnored. M.Ș.
2 ex. - 18.03.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 953/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 989/2015.... → |
|---|
