Partaj judiciar. Decizia nr. 1383/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1383/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 656/259/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1383
Ședința publică din data de 31.03.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant C. D., CNP_ cu domiciliul în com. Gura Vadului, .. 61, jud. Prahova prin av. M. R. cu sediul în M., .. 48, . împotriva sentinței civile nr.875/14.10. 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele – pârâte D. E., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., . și G. M., CNP_, domiciliată în ., ., jud. Ilfov.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 265 lei, conform chitanței nr._/09.01.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul – reclamant personal și asistat de av. Mastragiociu R. si intimatele – pârâte, personal.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în temeiul disp. art.440 C.pr.civ. coroborat cu disp. art.457 C.pr.civ., invocă din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac a apelului, pe care o pune în discuția părților.
Apelantul – reclamant, prin apărător, arată că a formulat calea de atac a apelului, deoarece așa a fost stabilită de instanța de fond, însă fată de disp. art. 457 C.pr.civ., solicită admiterea excepției inadmisibilității invocată din oficiu.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ / 2014, reclamantul C. D. a chemat în judecată pârâtele D. E. și G. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în masa de împărțit a defunctului C. N., decedat la 06.01.2014.
În motivarea cererii, s-a arătat că defunctul C. N., cu ultimul domiciliu în com. Gura Vadului, ..61, jud. Prahova, a decedat la data de 06.01.2014, având ca moștenitori pe C. E., (soție predecedată), C. D. – fiu, D. E. și G. M. – fiice.
Susține reclamantul că, de pe urma defunctului, au rămas, conform titlului de proprietate nr._/27.07.1994, suprafețele de 13.400 mp. teren extravilan arabil situat în T 69, P 3359/30, 7.128 mp. teren extravilan vii situat în T 67, P 3443/3 și 1.010 mp. teren extravilan vii situat în T 59, P 2946/49.
A arătat reclamantul că, încă din timpul vieții sale, terenurile respective au fost împărțite de defunct între frați, aceștia administrându-le atât anterior, cât și ulterior momentului decesului, acțiunii fiindu-i anexată înțelegerea încheiată între părți, intitulată „Tranzacție".
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1143 C.civ., art.987 – 995 C.pr.civ.
La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri, în copie: T.P. nr._ din 21.07.1994, certificat de deces C. N., ., nr._ din 07.01.2014, certificat de deces C. E., ., nr._ din 27.03.2010, CI reclamant și pârâte, certificate de naștere reclamant și pârâte, certificate de căsătorie pârâte, încheierea nr. 46 din 15.04.2014 privind verificările efectuate în evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, în original; certificat nr. 151 din 15.04.2014 eliberat de Biroul Notarial C. M.; certificat nr._ din 15.04.2014 privind verificarea în Registrul național notarial de evidenta a liberațiunilor, în original; certificat nr._ din 15.04.2014 privind verificările efectuate în Registrul național notarial de evidenta a opțiunilor succesorale, în original; certificat eliberat de către OCPI privind sarcinile bunurilor, în original; certificat de atestare fiscala nr. 1336 din 10.04.2014, în original; adeverința nr. 1338 din 10.04.2014, în original; anexa 24, nr. de înregistrare 13 din 10.04.2014, în original; tranzacție.
În raport de susținerile reclamantului C. D., pârâtele D. E. și G. M. au formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., la data de 12.06.2014, întâmpinare prin care au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată în sensul ca instanța să ia act de faptul că între părți a intervenit înțelegerea numită „Tranzacție".
Au arătat pârâtele că, în fapt, anterior decesului autorilor lor, reclamantul și pârâtele au înțeles să împartă bunurile în natură și să le stăpânească ca și proprietari, înțelegerea anexată cererii de chemare în judecată reprezentând voința pârâtelor de a stinge conflictul pe cale amiabilă.
La data de 15.07.2014, reclamantul C. D. a depus, în baza art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., răspuns la întâmpinare, solicitând ca, față de poziția procesuală a pârâtelor, să se ia act de faptul că între părți a intervenit înțelegerea numită „Tranzacție”, iar la termenul de judecată din data de 29.09.2014, părțile au declarat, personal în fața instanței, că înțeleg să încheie procesul de partaj succesoral printr-o hotărâre de expedient.
Ulterior, reclamantul a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea acțiunii, conform tranzacției încheiate de părți, arătând că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în coproprietatea părților, conform tranzacției încheiate (care reprezintă manifestarea voinței lor de a stinge litigiul prin atribuirea către fiecare a suprafețelor, astfel cum au fost individualizate) și prin raportare la titlul de proprietate nr.21.528/21.07.1994, bunuri pe care aceștia le-au obținut în calitate de moștenitori sezinari ai defunctului C. N..
A menționat, în mod expres, reclamantul că, întrucât bunurile supuse împărțelii se regăsesc în titlul de proprietate nr.21.528/21.07.1994, nu a solicitat instanței să stabilească care sunt bunurile supuse împărțelii, după cum nu a solicitat nici să stabilească calitatea de moștenitori ai defunctului C. N. sau aceea de coproprietari, în opinia sa, părțile căpătând, prin decesul autorului lor, potrivit art.1.126 C.civ., calitatea de moștenitori ai defunctului C. N., respectiv calitatea de moștenitori sezinari, întrucât sunt descendenții privilegiați, iar ca singuri moștenitori dobândesc și calitatea de coproprietari, față de faptul că toți au acceptat succesiunea defunctului, situație în care nu se impune investirea instanței cu soluționarea unor capete de cerere distincte.
Arată reclamantul că părțile au ajuns la o înțelegere privind bunurile supuse împărțelii (înscrisul intitulat „Tranzacție”) și nu se impune nici efectuarea unei expertize, întrucât părțile stăpânesc deja terenul în forma propusă prin tranzacție, iar imobilul este deja individualizat în titlul de proprietate nr.21.528/ 21.07.1994.
În plus, arată reclamantul, dacă se adună suprafețele ce revin fiecărei părți prin tranzacție, rezultă exact suprafețele din titlul de proprietate, între părți neexistând disensiuni cu privire la suprafața de teren ce urmează a fi acordată fiecăruia și, în cazul în care ar apărea astfel de neînțelegeri, între părți sau între părți și vecinii acestora, aceștia pot cere oricând grănițuirea proprietăților lor.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria M. a pronunțat sentința civilă nr.875/14.10.2014 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. D., fiind indicată calea de atac a apelului în termen de 30 de zile de la comunicare, reținând că, prin cererea formulată la data de 23.05.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamantul C. D. a chemat în judecată pârâtele D. E. și G. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctului C. N., decedat la 06.01.2014, cu ultimul domiciliu în . Prahova.
Titlul de proprietate nr._/27.07.1994 atestă că fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului suprafețele de 13.400 mp. teren extravilan arabil situat în T 69, P 3359/30, 7.128 mp. teren extravilan vii situat în T 67, P 3443/3 și 1.010 mp. teren extravilan vii situat în T 59, P 2946/49, cu vecinii indicați în titlul de proprietate.
La termenul de judecată din data de 29.09.2014, instanța de fond a dat citire actului intitulat „Tranzacție” și a luat act de acordul de voință al părților în sensul acesteia, iar părțile, prezente personal în fața instanței, au solicitat pronunțarea unei hotărâri de expedient conform tranzacției încheiate.
Potrivit art.438 alin.1 C.pr.civ., „părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor”.
Pe de altă parte, s-a apreciat că art.2267 C.civ. stabilește că tranzacția este un contract prin care părțile previn sau sting un litigiu, prin concesii sau renunțări reciproce, înțelegere care trebuie să fie constatată printr-un act scris. De asemenea, părțile trebuie să aibă capacitatea de a dispune de obiectul tranzacției, în conformitate cu disp. art.2271 C.civ., iar tranzacția trebuie să se mărginească a obiectul dedus judecății, respectiv la bunurile succesorale care au aparținut defunctului, în conformitate cu dispozițiile art.2270 C.civ.
Potrivit art.954 alin.1 rap. la art.1103 alin.1 C.civ., „moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, dreptul de opțiune succesorală exercitându-se în termen de un an de la data deschiderii moștenirii”.
Din momentul deschiderii succesiunii, drepturile succesorale se transmit asupra moștenitorilor defunctului, indiferent de categoria din care aceștia fac parte și, spre deosebire de legatari (care trebuie să ceară predarea sau plata legatului) și de moștenitorii nesezinari (care trebuie să ceară unui notar public punerea lor în posesie, prin eliberarea unui certificat de moștenitor), moștenitorii sezinari (soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați – art.1126 C.civ.), se bucură de posesiunea de drept a moștenirii din momentul deschiderii acesteia.
Definind sezina, art.1125 C.civ., arată că, pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moștenitorilor sezinari și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului.
Stăpânirea de fapt a succesiunii, astfel cum este definită de textul de lege, nu presupune existența celor două elemente constitutive ale posesiei – corpus (stăpânirea de fapt) și animus sibi habendi (intenția de a stăpâni bunurile pentru sine), moștenitorul care se bucură de sezină putând administra patrimoniul defunctului și putând exercita acțiuni succesorale chiar dacă nu stăpânește în fapt bunurile care fac parte din masa succesorală.
Esența sezinei constă în aceea că soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului pot intra singuri în stăpânirea de fapt a bunurilor succesiunii și pot exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct, fără ca notarul sau instanța să le verifice și să le ateste, în prealabil calitatea de moștenitor.
În ceea ce privește proprietatea asupra averii succesorale, însă, prima instanță a apreciat că aceasta trece asupra moștenitorului fără sezină, ca și asupra moștenitorului care are sezină, în momentul decesului autorului – în mod greșit, făcându-se legătură între sezină și mecanismul de transmitere al succesiunii, sezina nefiind susceptibilă de a avea înrâurire asupra modalităților de acceptare sau renunțare la succesiune.
Tocmai de aceea, art.954 alin.1 rap. la art.1103 alin.1 C.civ. nu fac nicio deosebire între moștenitorul sezinar și cel nesezinar, iar dispozițiile care prevăd că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de un an de la deschiderea succesiunii, nu face nicio distincție după cum moștenitorii sunt sezinari sau nesezinari.
D. urmare, instanța de fond a apreciat că va fi recunoscută calitatea de moștenitor sezinar doar acelui moștenitor care are vocație succesorală concretă, în sensul că dorește și poate să vină la moștenire, nefiind renunțător, nevrednic sau îndepărtat de la succesiune prin prezența unor moștenitori dintr-o clasă ori grad mai apropiat de defunct, iar soțul supraviețuitor, descendentul sau ascendentul privilegiat se va bucura de sezină, numai în cazul în care a acceptat succesiunea în termenul și în modalitățile prevăzute de lege.
Or, în speță, s-a constatat că, de pe urma defunctului C. N., au rămas, cu vocație succesorală, reclamantul C. D. și pârâtele D. E. și G. M., în calitate de descendenți de gradul I al defunctului, dar aceștia nu au făcut dovada acceptării moștenirii în condițiile art.1107 C.civ., în sensul că nu și-au însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, după cum nici nu au făcut vreun act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor.
D. urmare, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța de fond a respins acțiunea având ca obiect ieșirea din indiviziune a părților, această operațiune neputând fi realizată la acest moment, față de precizările și temeiurile de lege avute în vedere de reclamant.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul C. D., arătând că prin cererea de chemare în judecată a solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în masa de împărțit a defunctului C. N., decedat la data de 06.01.2014, acestei cereri fiindu-i anexat actul intitulat „Tranzacție" prin care părțile au înțeles să stingă litigiul apărut între acestea, împărțind de comun acord bunurile ce fac obiectul acțiunii.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată, constatând că, atât reclamantul, cât și pârâtele D. E. și G. M. „nu au făcut dovada acceptării moștenirii în condițiile art.1107 cod civil (în fapt 1108) in sensul ca nu si-au însușit explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătura privată, după cum nu au făcut nici un acte sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor.”.
Consideră reclamantul că soluția astfel pronunțată este greșită, având în vedere condițiile instituite prin art.1110 C.civ. privind actele cu valoare de acceptare tacită,în speța de fată fiind îndeplinite o parte din acestea.
În acest sens, reclamantul a solicitat a se observa că atât el, cât și pârâtele au făcut acte de administrare definitivă și folosință a bunurilor care compun masa succesorală și, după cum a indicat și în cererea de chemare în judecată, aceștia si-au împărțit bunurile încă din timpul vieții defunctului, cu acceptul și sub supravegherea acestuia, din acel moment folosind/lucrând terenurile respective, situație neschimbată până în acest moment.
Practic, fiecare parte a primit, în posesie, suprafața de teren care rezultă din tranzacție, suprafață pe care, după cum au declarat toate părțile, când au fost întrebate de către instanța de fond, au folosit-o, cultivat-o, atât anterior, cât și ulterior decesului autorului lor.
Ori, în opinia reclamantului, aceste acte de administrare și folosință a bunurilor au valoare de acceptare tacită a succesiunii.
Pe de alta parte, părțile au înțeles să dispună de bunurile care compun masa de împărțit prin încheierea unei tranzacții care reprezintă contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă (art. 2267 CC).
Astfel, părțile dispun, împart, schimba și vând, în cuprinsul tranzacției, în calitate de proprietari ai terenurilor respective, act care echivalează cu acceptarea tacită, părțile neputând săvârși aceste acte dacă nu ar fi acceptat voit moștenirea.
Fată de aceste considerente, reclamantul C. D. a solicitat admiterea apelului în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 23.12.2014, pricina fiind soluționată în condiții de legală citare a tuturor părților.
În raport de motivele de apel formulate de apelantul - reclamant C. D., intimatele - pârâte D. E. și G. M. au formulat, în baza art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat admiterea apelului (f.25).
La termenul de astăzi – 31.03.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, în temeiul disp. art.440 C.pr.civ. coroborat cu art.457 C.pr.civ., excepția inadmisibilității căii de atac a apelului.
Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac a apelului invocată din oficiu, tribunalul constată si retine următoarele:
Prin demersul judiciar inițiat de reclamantul C. D. s-a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele D. E. și G. M., să se dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctului C. N., decedat la 06.01.2014, cu ultimul domiciliu în .. Prahova, sens în care s-a solicitat a se lua act de tranzacția intervenită între moștenitori.
Art.440 C.pr.civ. stipulează în sensul potrivit cu care „hotărârea care consfințește tranzacția intervenită între părți poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanța ierarhic superioară”.
În acest context, tribunalul constată că, potrivit dispozițiilor art.457 alin.1 C.pr.civ. „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
A..2 al aceluiași text de lege prevede că „mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege”.
La rândul său, alin.3 al reglementării procedurale dispune că „dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea instanței de control judiciar va fi comunicată din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege”.
Dintr-o interpretare coroborată a acestor dispoziții procedurale rezultă, fără putere de tăgadă că, noul Cod de procedură civilă, păstrând și consacrând expres principiul legalității căii de atac, aduce totuși, prin art.457 alin.3, un coercitiv pentru ca, partea care a dat credință hotărârii judecătorești cu privire aspectul în discuție să nu fie prejudiciată în cazul în care judecătorul a greșit.
Cu alte cuvinte, atunci când judecătorul a făcut în dispozitiv o mențiune inexactă cu privire la calea de atac, iar partea a dat curs acestei mențiuni, calea de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.
Partea are, însă, posibilitatea de a exercita calea de atac legală, în condițiile menționate în Teza a - II - a art.457 alin.2 C.pr.civ.
Raportând aceste considerații generale la speța pendinte, tribunalul constată că, astfel cum s-a mai arătat, Judecătoria M. a fost investită cu o cerere având ca obiect partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctului C. N., decedat la 06.01.2014, cu ultimul domiciliu în .. Prahova, sens în care s-a solicitat a se lua act de tranzacția intervenită între moștenitori.
Prin sentința atacată, instanța de fond a indicat, în mod greșit, calea de atac a apelului care poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, corect fiind, potrivit art.440 C.pr.civ., calea de atac a recursului, astfel cum era legal, iar partea, în virtutea unei atare precizări, a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege.
Pentru motivele anterior expuse, tribunalul urmează să admită excepția inadmisibilității apelului, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge apelul ca fiind inadmisibil, partea interesată având deschisă calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr.875/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria M. în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității căii de atac a apelului, invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant C. D., CNP_ cu domiciliul în com. Gura Vadului, .. 61, jud. Prahova prin av. M. R. cu sediul în M., .. 48, . împotriva sentinței civile nr.875/14.10. 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele – pârâte D. E., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., ., . și G. M., CNP_, domiciliată în ., ., jud. Ilfov, ca inadmisibil.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. R. A. G. H.
GREFIER
R. C.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. A.G.H.
5 ex. – 08.05.2015
d.f.nr._ – Judecătoria M.
j.f. M. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1382/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1272/2015.... → |
|---|
