Contestaţie la executare. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 389/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 505/259/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 389

Ședința publică din data de 03.02.2015

PREȘEDINTE – M. R.

JUDECĂTOR – A. G. H.

GREFIER – R. C.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – contestator ORASUL M. - PRIN PRIMAR, cu sediul în M., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 559/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENTIA NAȚIONALĂ FISCALĂ – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC M., CUI_, cu sediul în M., ., jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – contestator, reprezentat prin av. S. D., lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apelantul – contestator, prin apărător, depune la dosar decizia care a stat la baza emiterii titlului executoriu care este contestat și care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova - Secția a – II - a de C. Administrativ și Fiscal, motiv pentru care solicită suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea contestației împotriva actului administrativ.

Totodată, apelantul - contestator solicită și suspendarea executării în prezenta cauză până la soluționarea contestației la executare, întrucât există o strânsă legătură a prezentei cauze cu dosarul nr._ aflat pe rolul Secției a - II - a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Prahova.

Apelantul – contestator arată, în susținerea cererii, că a criticat soluția instanței de fond considerând că suspendarea executării silite a rămas fără obiect, motiv pentru care revine și arată că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării silite, însă solicită suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ .

Tribunalul respinge cererea de suspendare a judecății prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a – II - a de C. Administrativ și Fiscal, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.413 alin.1 pct.1.C.pr.civ.

Apelantul – contestator, prin apărător, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.

Tribunalul ia act de susținerile apelantului – contestator, prin apărător, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apelantul – contestator, prin apărător, având cuvântul solicită admiterea apelului precizat, întrucât nu mai susține criticile formulate cu privire la cererea de suspendare a executării silite, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare; fără cheltuieli de judecată

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, contestatorul Orașul M. - prin Primar a formulat contestație împotriva actelor de executare întocmite în dosarul fiscal nr.26/2014, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională Fiscală - Serviciul Fiscal Orășenesc M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, la data de 28.03.2014, intimata a emis somația nr.29/_ /_ și titlul executoriu fără număr, înregistrată sub nr._/04.04.2014 cu privire la un debit de 580.390 lei cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, stabilite prin decizia de impunere nr.607/10.02.2014.

Cu privire la acest debit, contestatorul a arătat că, prin Dispoziția nr.607/ 04.02.2014 și decizia de impunere, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice - Inspecția Fiscală au stabilit că suma de 580.390 lei este datorată de U.A.T. M. cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.

S-a mai arătat că, în temeiul art.205 și art.207 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în termen legal, a formulat contestație împotriva celor două acte administrative fiscale, în procedura administrativă prealabilă, până în prezent nefiindu-i comunicat un răspuns împotriva căruia să se îndrepte la instanța de contencios administrativ și fiscal.

A menționat contestatorul că organele fiscale au dat o interpretare greșită înscrisului intitulat contract de vânzare - cumpărare aut. sub nr.280/23.04. 2009 încheiat între S.C. Ploiești Industrial Parc S.A. și Consiliul Local M., având ca obiect înstrăinarea suprafeței de 300.000 mp. categorie pășune, contractul fiind fost încheiat în anul 2009, perioadă în care Codul fiscal prevedea, la art.141 alin. 2 lit. f), scutirea de T.V.A. a livrărilor de terenuri, cu excepția celor construibile.

Același text de lege definește noțiunea de teren construibil ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare.

Potrivit Legii nr.18/1991, în categoria terenurilor intravilane sunt cuprinse nu numai terenurile pe care sunt amplasate sau se pot amplasa construcțiile, ci și terenurile arabile sau forestiere (art.2 lit. d).

Potrivit art.23 alin.3 din Legea nr.50/1991 și art.94 din Legea nr.18/1991, terenurile destinate construirii trebuie scoase în prealabil din circuitul agricol, prin aprobarea dată în acest scop de către organul competent și după o procedură prevăzută printr-un act normativ dat în aplicarea legii (Ordinul nr.897 /798 din 2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și al ministrului administrației și internelor pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol);

- terenul a fost scos din circuitul agricol, astfel încât să poată fi considerat construibil.

Simplul fapt că este situat într-o zonă în care se găsesc construcții ori în care este aprobată, prin P.U.Z., realizarea de construcții, nu îl scutește pe proprietar de formalitățile scoaterii din circuitul agricol, în vederea realizării de construcții, pentru ca . construibilă.

Prin H.C.L. nr.16/29.01.2009 s-a aprobat P.U.Z. extindere intravilan pentru construire zonă unități industriale și locuințe și dotări cartier romi, această hotărâre fiind adoptată de Consiliul Local în baza Avizului Unic nr.1619/ 16.01.2009.

În P.U.Z. se precizează că scoaterea din circuitul agricol se va face în conformitate cu prevederile legale în vigoare, nivelul aprobării pentru scoaterea din circuitul agricol fiind condiționată de mărimea suprafeței de teren.

Contestatorul a mai arătat că, în această situație, susținerea organelor de control în sensul că nu era necesară scoaterea din circuitul agricol pentru a fi încadrat în categoria teren construibil, este nefondată.

Primăria nu datorează sumele stabilite prin procesul - verbal de inspecție, deoarece terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare se afla în circuitul agricol, având categoria de folosință pășune, aspect care rezultă din contractul de vânzare - cumpărare, încheierea emisă de O.C.PI. Prahova sub nr. 5228/05.02.2009 - teren categorie intravilan pășune.

Livrarea acestor terenuri este scutită de taxă pe valoare adăugată, excepție făcând livrarea terenurilor construibile potrivit legislației aplicabile la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare menționate, sens în care se invocă prevederile art.141 alin.2 lit. f) C. Fiscal, art.23 din Legea nr.50/91, art.78 și urm. din Legea nr.18/91, Legea nr.350/2001, modificată, privind amenajarea teritoriului și urbanismului, Regulamentul privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul civil și altele.

Conform art.141 alin.2 lit. f) C. Fiscal în vigoare la 01.01.2007, livrarea de terenuri este scutită de T.V.A., cu excepția terenurilor construibile.

Această prevedere transpune art.12 din Directiva 2006/112/CE care prevede că teren construibil înseamnă orice teren amenajat sau neamenajat, definit ca atare de statele membre.

Legislația națională, respectiv Legea nr.50/1991, Legea nr.18/1991, Regulamentul din 07.09.2005 privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol, Legea nr.350/2001 detaliază toate elementele necesare calificării unui teren ca fiind construibil.

În conformitate cu art.2 lit. d) din Legea nr.18/1991, în categoria terenurilor intravilane sunt cuprinse atât terenurile afectate construcțiilor, cât și terenurile agricole.

Conform art.23 din Legea nr.51/1991, pentru a fi construibil, un teren trebuie să fie scos temporar sau definitiv din circuitul agricol.

Abia la data de 06.07.2009, prin Legea nr.242/2009, legiuitorul a prevăzut că pentru terenul trecut în intravilan în baza prevederilor planului urbanistic general nu este necesară scoaterea din circuitul agricol.

Contestatorul a învederat că, potrivit Legii nr.18/1991, în categoria terenurilor intravilane sunt cuprinse nu numai terenurile pe care sunt amplasate sau se pot amplasa construcțiile, ci și terenurile arabile sau forestiere (art.2 lit. d).

Simplul fapt că este situat într-o zonă în care se găsesc construcții ori în

care este aprobată, prin P.U.D., realizarea de construcții, nu îl scutește pe

proprietar de formalitățile scoaterii din circuitul agricol, în vederea

realizării de construcții, pentru ca .

construibilă.

A menționat contestatorul faptul că primăria a făcut dovada, prin contractul de vânzare – cumpărare, încheierea emisă de O.C.P.I. Prahova sub nr. 5228/05.02.2009 - teren categorie intravilan pășune, că terenul face parte din categoria de folosință arabil, astfel cum se precizează și în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.280/23.04.2009.

Or, din analiza cadrului legislativ efectuată în cele ce preced, atunci când a fost a fost cercetată categoria de folosință a terenului ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare, a reieșit că situarea într-o astfel de zonă nu îi conferă automat suprafeței de teren însușirea de a fi construibilă, câtă vreme nu este aprobată în condițiile și de către organele prevăzute de lege scoaterea din circuitul agricol, ceea ce, nici cu privire la acest teren, nu s-a făcut dovada că s-ar fi întâmplat.

Pentru motivele expuse, s-a arătat că un teren arabil nu poate fi calificat construibil câtă vreme nu a intervenit scoaterea acestuia din circuitul agricol, în acest sens invocând și practica instanțelor judecătorești.

Contestatorul a arătat că organele de inspecție fiscală deduc categoria de folosință a terenului ca fiind construibil prin emiterea de către instituția contestatoare a Certificatului de Urbanism, act care, în opinia organelor de control, se emite numai pentru teren construibil.

Ori, în certificatul de urbanism nr.87/14.04.2009 se face mențiunea teren intravilan - pășune.

S-a mai arătat că, potrivit prevederilor Legii nr.50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.

(2) Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art.4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(3) Certificatul de urbanism se semnează de către președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul - șef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.

(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, cât și elementele care definesc scopul solicitării.

(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

(6) Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, și în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza „Studiu de fezabilitate” și pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil. Operațiunile juridice menționate se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu nulitatea actului.

În ceea ce privește susținerea organelor de control în sensul că prin emiterea facturii de T.V.A. și-a însușit această obligație de plată, contestatorul a solicitat să se rețină că această situație a fost impusă de către Curtea de Conturi Prahova, cu ocazia controlului efectuat în anul 2010, ocazie cu care s-a emis procesul - verbal de constatare din data de 29.10.2010, stabilindu-se T.V.A. în cuantum de 923.024 lei.

Astfel, unitatea contestatoare a fost obligată să emită factura nr.196/ 27.10.2010 de T.V.A., suma achitată de cumpărătorul S.C. Industrial Parc cu OP nr.581/29.10.2010, în timpul controlului efectuat de Curtea de Conturi, deși și la aceea data a susținut aceleași aspect în ceea ce privește scutirea operațiunii de la plata TVA.

În aceste condiții, contestatorul a apreciat că nu este culpa sa cu privire la facturarea și încasarea cu întârziere a T.V.A., aceasta cu atât mai mult cu cât a avut și are și în prezent reprezentarea că operațiunea este scutită de plata T.V.A., întocmirea facturii s-a făcut la solicitarea organelor de control, iar, din punctul său de vedere, sumele menționate cu titlu de penalități de întârziere de 138.453,60 lei stabilite de organele fiscale pentru pretinsa taxă pe valoare adăugată colectată de contestator și declarată și virată la bugetul de stat cu întârziere nu pot fi datorate de contestator, ci de cumpărătorul S.C. Parcul Industrial, aceasta cu atât mai mult cu cât instituția contestatoare a emis factura T.V.A. la data de 27.10.2010, plata T.V.A. s-a făcut la data de 29.10.2010, iar virarea la bugetul de stat s-a făcut cu decontul 1297/25.01.2011.

Astfel, până la momentul promovării prezentei contestații, nefiind comunicată poziția intimatei cu privire la contestația administrativă împotriva actului fiscal, s-a solicitat suspendarea prezentei contestații până la pronunțarea unei soluții pe fond.

În dovedirea contestației, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate O.G. nr.92/2003, art.172 C.pr.fiscală, art.711 și urm. C.pr.civ.

La contestația formulată au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: somația nr.29/_ /_ emisă de intimată, titlul executoriu nr.1014/ 28.03.2014 emis în dosarul de executare nr.26 al intimatei, adresa nr._/ 17.03.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, adresa nr._/20.03.2014 emisă de contestatoare, contestația formulată de contestatoare împotriva dispoziției nr.607/04.02.2014, certificatul de urbanism nr.87/14.04.2009, avizul unic nr.1619/16.01.2009, contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.280/23.04.2009, actul de dezmembrare aut. sub nr.279/ 23.04.2009, încheierea nr.5228/05.02.2009 emisă de O.C.P.I. Prahova, Hotărârea Consiliului Local M. nr.16/29.01.2009, adresa nr.607/04.02.2014 emisă de A.N.A.F. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală, dispoziția nr.607/04.02.2014 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, decizia de impunere nr.607/04.02.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 03.02.2014, punctul de vedere al primarului Orașului M. înregistrat sub nr.9352/24.01.2014, punctul de vedere T.V.A. vânzare Parc Industrial înregistrat sub nr.9513/24.01.2014, declarația numitului D. D. din data de 27.01.2014.

Prin rezoluția din data de 16.07.2013, s-a pus în vedere contestatorului să depună la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 10.303,9 lei, în conformitate cu art.718 alin.2 lit. c) C.pr.civ., pentru capătul de cerere privind suspendarea executării silite, obligație care a fost îndeplinită prin depunerea, la data de 28.04.2014, a O.P. din data de 24.04.2014, ce atestă plata cauțiunii în cuantumul stabilit.

La data de 03.06.2014, s-au depus de către intimată „Concluzii scrise” prin care s-a solicitat, în principal, respingerea cererii de suspendare a executării silite în dosarul de executare, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații formulate de contestator, întrucât, acesta are datorii mari la bugetul general consolidat al statului, cu solicitarea ca, în cazul admiterii cererii de suspendare a executării silite, să se dispună aplicarea dispozițiilor art.403 alin.1 C.pr.civ., în sensul că „până la soluționarea contestației la executare, instanța poate suspenda executarea, dacă contestatorul depune o cauțiune in cuantumul fixat de instanță".

Simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie o condiție unică de admisibilitate a cererii de suspendare, aceasta fiind una dintre condițiile prealabile pentru admisibilitatea cererii, instituite de lege în vederea recuperării pagubei pricinuite creditorului, esențială fiind justețea și necesitatea luării unei astfel de măsuri.

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea contestația la executare formulată împotriva formelor de executare, respectiv a somației nr. 29/_ /_ și a titlului executoriu nr.1014/28.03.2014 întocmite în dosarul fiscal nr.26, ca neîntemeiată, având în vedere că, în fapt, creanțele bugetare pentru care a fost începută executarea silita sunt stabilite prin titlul executoriu nr.1014/28.03.2014 care stă la baza somației de plată nr. 29/_ /_.

Titlul de creanță pentru care organele fiscale au emis forme de executare îl constituie Dispoziția nr.607/10.02.2014 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, Decizia de impunere F-PH 28/03.02.2014 și raportul de inspecție fiscala F-PH 25/03.02.2014.

Dispoziția nr.607/10.02.2014, Decizia de impunere F-PH 28/03.02.2014 și raportul de inspecție fiscala F-PH 25/03.02.2014 care constituie titlul de creanță, au fost atacate, în conformitate cu art.205 și 207 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.

În termen legal, Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova va da curs soluționării contestației formulată de Orașul M. - prin Primar, pentru suma totală de 580.390 lei stabilită de organele de inspecție fiscală ca fiind datorată de U.A.T. M. cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.

Faptul că această contestație nu a fost soluționată de către organul fiscal emitent nu împiedică emiterea formelor de executare la data scadentă a termenului de plată.

Potrivit art.215 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, depunerea contestației pe cale administrativă în termen de 30 de zile de la comunicare nu suspendă executarea silită a actului administrativ fiscal, respectiv Decizia de impunere F-PH 28/03.02.2014 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Prahova.

În condițiile în care titlul de creanță este valabil, consideră intimata că, în mod corect, organele fiscale au procedat la emiterea formelor de executare contestate.

În conformitate cu art.141 alin.2 din Codul de Procedură Fiscală „titlul de creanță devine titlul executoriu la data la care creanța este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.

A arătat că formele de executare arătate au fost transmise contestatoarei, prin poștă cu confirmare de primire, cât și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit art.44 din O.G. nr.92/2003 (R) privind Codul de Procedură Fiscală.

Conform aceluiași alineat, „în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”, învederându-se că, atât titlul executoriu, cât și somația de plată arătate sunt întocmite potrivit dispozițiilor legale prevăzute de Codul de Procedură Fiscală, iar aspectele invocate de contestator sunt simple speculații în vederea tergiversării măsurilor de executare silită și a prelungirii perioadei de neachitare a obligațiilor fiscale către agentul economic.

În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria M. a pronunțat sentința civilă nr.559/12.06.2014 prin care a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Orașul M. - prin Primar și ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, reținând că, În baza Dispoziției nr.607/04.02.2014 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală, a Deciziei de impunere F-PH/03.02.2014 și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la 03.02.2014 de aceleași organe fiscale, s-a emis titlul executoriu nr.1014/28.03.2014 în dosarul de executare nr.26, precum și somația nr.29/_ /_, pentru suma de 580.390 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.

Contestatoarea nu critică actele de executare silită nici sub aspectul legalității și nici al temeiniciei, precizând că actele care au stat la baza emiterii actelor de executare sunt nelegale, fiind contestate pe calea procedurii administrative prealabile.

Instanța de fond a reținut faptul că, în ceea ce privește decizia nr.607/ 04.02.2014, contestatorul a urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004, însă, nefiind anulat titlul de creanță principal care a generat accesorii de instanța de contencios administrativ și nici nu au fost depuse dovezi în sensul dispunerii de către această instanță a suspendării executării actului administrativ fiscal, conform dispozițiilor art.14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, s-a apreciat că, în mod legal, au fost emise actele de executare silită, respectiv titlul executoriu nr.1014/28.03. 2014 în dosarul de executare nr.26, precum și somația nr.29/_ /_, considerentele în raport cu care a fost respinsă contestația la executare, ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța de fond a constatat că aceasta constituie o măsură de excepție în cadrul executării silite care se poate dispune numai în măsura în care, din examinarea sumară a stării de fapt și a motivelor pe care se întemeiază contestația, prin raportare la actele de executare deja efectuate și a consecințelor acestora, a concluzionat asupra unor prejudicii ireparabile în contextul continuării executării și constatării ulterioare a caracterului ei nelegal.

Simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie o condiție unică și suficientă de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite, fiind doar o condiție prealabilă prevăzută de lege pentru admisibilitatea cererii.

Atâta timp cât, în cauză, nu s-a justificat în vreun fel, cu probe, necesitatea luării acestei măsuri excepționale care să permită aplicarea unei asemenea măsuri, cererea este neîntemeiată, însă, față de soluția pronunțată cu privire la contestația la executare, instanța de fond a respins cererea ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, contestatorul Orașul M. - prin Primar, solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, desființarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației la executare.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că, prin contestația formulată, s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul fiscal nr.26/2014, precum și suspendarea executării până la soluționarea contestației, sens în care s-a învederat că, la data de 28.03.2014, intimata din prezenta cauza a emis somația nr.29/_ /_ și titlul executoriu fără număr, înregistrată la contestatoarea din prezenta cauză sub nr._/04.04.2014, cu privire la un debit de 580.390 lei cu titlul de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata, stabilite prin decizia de impunere nr.607/ 10.02.2014.

A susținut contestatorul că a formulat, în termen legal, contestație împotriva celor două acte administrativ - fiscale, în procedura administrativă prealabilă, până în prezent nefiindu-i comunicat un răspuns împotriva căruia să se îndrepte în instanța de contencios administrativ și fiscal.

Pe calea contestației, s-a arătat faptul că organele fiscale au dat o interpretare greșită înscrisului intitulat contract de vânzare - cumpărare aut. sub nr.280/23.04.2009 încheiat între S.C. Ploiești Industrial Parc S.A. și Consiliul Local M., având ca obiect înstrăinarea suprafeței de 300.000 mp. categorie pășune, acest contractul fiind încheiat în anul 2009, perioadă în care Codul fiscal prevedea, la art.141 alin.2 lit. f), scutirea de T.V.A. a livrărilor de terenuri, cu excepția celor construibile.

Același text de lege definește noțiunea de teren construibil ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare.

La rândul său, art.23 alin.3 din Legea nr.50/1991 și art.94 din Legea nr. 18/1991 prevăd că terenurile destinate construirii trebuie scoase în prealabil din circuitul agricol, prin aprobarea dată în acest scop de către organul competent și după o procedură prevăzută printr-un act normativ dat în aplicarea legii (Ordinul nr.897/798 din 2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și al ministrului administrației și internelor pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul agricol).

În speță, terenul a fost scos din circuitul agricol, astfel încât să poată fi considerat construibil, iar simplul fapt că este situat într-o zonă în care se găsesc construcții ori în care este aprobată, prin P.U.Z., realizarea de construcții, nu îl scutește pe proprietar de formalitățile scoaterii din circuitul agricol, în vederea realizării de construcții, pentru ca . construibilă.

Prin H.C.L. nr.16/29.01.2009 s-a aprobat P.U.Z. extindere intravilan pentru construire zonă unități industriale + locuințe și dotări cartier romi.

Aceasta hotărâre a fost adoptată de Consiliul Local în baza Avizului Unic nr.1619/16.01.2009.

În cadrul P.U.Z. se precizează că scoaterea din circuitul agricol se va face în conformitate cu prevederile legale în vigoare, nivelul aprobării pentru scoaterea din circuitul agricol fiind condiționată de mărimea suprafeței de teren.

Ori, în această situație, susținerea organelor de control cum că nu era necesară scoaterea din circuitul agricol pentru a fi încadrat în categoria teren construibil este nefondată.

Se susține, în continuare, faptul că primăria nu datorează sumele stabilite prin procesul - verbal de inspecție, deoarece terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare se afla în circuitul agricol, având categoria de folosință pășune, aspect care rezultă din contractual de vânzare ~ cumpărare, încheierea emisă de O.C.P.I. Prahova sub nr.5228/05.02.2009 - teren categorie intravilan pășune.

Livrarea acestor terenuri este scutită de taxă pe valoare adăugată, excepție făcând livrarea terenurilor construibile potrivit legislației aplicabile la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare menționate, sens în care contestatorul a invocat prevederile art.141 alin.2 lit. f) C. Fiscal, art.23 din Legea nr.50/1991, art.78 și urm. din Legea nr.18/1991, Legea nr.350/2001, modificată, privind amenajarea teritoriului și urbanismului, Regulamentul privind conținutul documentațiilor referitoare la scoaterea terenurilor din circuitul civil și altele.

Conform art.141 alin.2 lit. f) C. Fiscal în vigoare la data de 01.01.2007, livrarea de terenuri este scutită de T.V.A., cu excepția terenurilor construibile, această prevedere transpunând art.12 din Directiva 2006/112/CE care prevede că teren construibil înseamnă orice teren amenajat sau neamenajat, definit ca atare de statele membre.

Astfel, în conformitate cu art.2 lit. d) din Legea nr.18/1991, în categoria terenurilor intravilane sunt cuprinse atât terenurile afectate construcțiilor, cât și terenurile agricole.

Conform art.23 din Legea mr.51/1991, pentru a fi construibil, un teren trebuie să fie scos temporar sau definitiv din circuitul agricol.

Art.23 alin.3 din Legea nr.90/1991 și art.94 din Legea nr.18/1991 stabilesc că terenurile destinate construirii trebuie scoase în prealabil din circuitul agricol, prin aprobarea dată în acest scop de către organul competent și după o procedură prevăzută printr-un act normativ dat în aplicarea legii (Ordinul nr.897/798 din 2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și al ministrului administrației și internelor pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul documentațiilor referitoare ia scoaterea terenurilor din circuitul agricol.

Simplul fapt că este situat într-o zonă în care se găsesc construcții ori în care este aprobată, prin P.U.D., realizarea de construcții, nu îl scutește pe proprietar de formalitățile scoaterii din circuitul agricol, în vederea realizării de construcții, pentru ca . construibilă..

Primăria a făcut dovada, prin contractul de vânzare - cumpărare, încheierea emisa de O.C.P.I. Prahova sub nr.5228/05.02.2009 - teren categorie intravilan pășune, că terenul face parte din categoria de folosință arabil, așa cum se menționase și în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 280/23.04.2009 .

Ori, din analiza cadrului legislativ, rezultă că atunci când a fost cercetată categoria de folosință a terenului care face obiectul contractului de vânzare - cumpărare, a reieșit că situarea într-o astfel de zonă nu conferă, automat, suprafeței de teren însușirea de a fi construibilă, câtă vreme, nu este aprobată în condițiile și de către organele prevăzute de lege scoaterea din circuitul agricol, ceea ce, nici cu privire la acest teren, nu s-a făcut dovada că s-ar fi întâmplat.

Pentru motivele expuse, un teren arabil nu poate fi calificat construibil, câtă vreme, nu a intervenit scoaterea acestuia din circuitul agricol, în acest sens fiind invocată și practica instanțelor judecătorești.

Organele de inspecție fiscală deduc categoria de folosință a terenului, ca fiind construibil prin emiterea de către contestator a certificatului de urbanism, act care, în opinia organelor de control, se emite numai pentru teren construibil.

Ori, în certificatul de urbanism nr. 87/14.04.2009 se face mențiunea teren intravilan pășune.

Conform prevederilor Legii nr.50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.

(2) Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art.4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(3) Certificatul de urbanism se semnează de către președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.

(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, cât și elementele care definesc scopul solicitării.

(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

(6) Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, și în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza "Studiu de fezabilitate" și pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil.

Operațiunile juridice menționate se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu nulitatea actului.

În ceea ce privește susținerea organelor de control în sensul că, prin emiterea facturii de T.V.A., contestatorul și-a însușit această obligație de plată, se solicită a se reține că această situație a fost impusă de Curtea de Conturi Prahova, cu ocazia controlului efectuat în anul 2010 când s-a emis procesul - verbal de constatare din data de 29.10.2010, stabilindu-se T.V.A. în cuantum de 923.024 lei.

Astfel, contestatorul Orașul M. - prin Primar a fost obligat să emită factura nr.196/27.10.2010 de T.V.A., sumă achitată de cumpărătoarea S.C. Industrial Parc cu O.P. nr.581/29.10.2010, în timpul controlului efectuat de Curtea de Conturi, deși, și la acea dată a susținut aceleași aspect în ceea ce privește scutirea operațiunii de la plata T.V.A.

În aceste condiții, apreciază contestatorul că nu este culpa sa cu privire la facturarea și încasarea cu întârziere a T.V.A., aceasta cu atât mai mult cu cât, emiterea facturii s-a făcut la solicitarea organelor de control, iar, din punctul său de vedere, sumele menționate cu titlu de penalități de întârziere de 138.453,60 lei stabilite de organele fiscale pentru pretinsa taxă pe valoare adăugată colectată și declarată de contestator și virată la bugetul de stat cu întârziere nu pot fi datorate de acesta, ci de cumpărătoarea S.C. Parcul Industrial, cu atât mai mult cu cât, instituția a emis factura T.V.A. la data de 27.10.2010, plata T.V.A. s-a făcut la data de 29.10.2010, iar virarea la bugetul de stat s-a făcut cu decontul nr.1297/25.01.2011.

Astfel, până la momentul promovării prezentei contestații, nefiind comunicată poziția intimatei cu privire la contestația administrativă formulată împotriva actului fiscal, a solicitat suspendarea executării silite până la pronunțarea unei soluții pe fond, sens în care a și achitat cauțiunea în cuantumul fixat de instanța.

Apreciază contestatorul că, în mod greșit, instanța de fond a respins atât contestația la executare, cât și cererea de suspendare a executării silite, câtă vreme, contestația administrativă împotriva dispoziției nr.607/2014 nu a fost soluționată, iar după promovarea contestației formulată împotriva soluției administrative privind actul fiscal, urma să solicite suspendarea judecății prezentei contestații la executare până la pronunțarea unei soluții cu privire la legalitatea dispoziției nr.607/04.02.2014 și a deciziei de impunere emisă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală.

Instanța de fond s-a rezumat, în opinia contestatorului, la o analiză simplă, situație a nepronunțării unei soluții cu privire la contestația administrativă, reținând că, deși s-a urmat procedura prealabilă, nu a fost anulat titlul de creanță principal care a generat accesorii și nici nu au fost depuse dovezi în sensul dispunerii de către instanța de contencios administrativ a suspendării executării actului administrativ - fiscal.

Ori, speța de față se află sub incidența art.712 C.pr.civ. conform căruia „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu”, situație față de care instanța de fond era ținută să analizeze contestația și cu privire la fondul dreptului pretins în titlul executoriu.

În drept, au fost invocate disp. art.470 și urm. C.pr.civ., art.714 și urm. C.pr.civ.

Primindu-se dosarul Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 06.08.2014.

În raport de motivele de apel formulate de apelantul - contestator Orașul M. - prin Primar, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și în numele Serviciului Fiscal Orășenesc M. – prin reprezentantul său legal – Șef Administrație N. A. a formulat, în temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă (f.23).

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se retine că, potrivit contractului de vânzare – cumpărare aut. sub nr. 280/23.04.2009, Consiliul Local M., în calitate de vânzător, a înstrăinat către S.C. Ploiești Industrial Parc S.A., în calitate de cumpărătoare, terenul în suprafață de 300.000 mp., având categoria de folosință pășune, situat în intravilanul orașului M., jud. Prahova, T 4, P 52, cu nr. cadastral_, prețul vânzării fiind de 1.200.000 Euro, exclusiv T.V.A., echivalentul în lei, plătit în modalitățile și termenele expres stipulate în contract (f.22 – 25, dos. fond).

La data de 03.02.2014, A.N.A.F. a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. F-PH 25 care a stabilit că Orașul M. datorează, pentru perioada 25.07.2008 – 24.01.2014, suma de 138.454 lei reprezentând penalități de întârziere – taxă pe valoare adăugată – trimestrial și 441.936 lei cu titlu de dobânzi/majorări de întârziere - taxă pe valoare adăugată – trimestrial (f.39 – 64, dos. fond), în total suma de 580.390 lei.

Acest raport a stat la baza emiterii, pe numele contribuabilului U.A.T.O. M., a Dispoziției nr.607/04.02.2014 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală împotriva căreia s-a formulat contestația înregistrată la M.F.P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Inspecția Fiscală sub nr._/25.02.2014 (f.12 – 16, dos. fond).

Prin Decizia nr.634/31.07.2014 a M.F.P. - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova – Biroul Soluționare Contestații, definitivă în sistemul căilor administrative de atac, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de U.A.T.O. M. împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-PH 28 din data de 03.02.2014 emisă de reprezentanții A.J.F.P. Prahova – Inspecția fiscală, decizie care a avut la bază Raportul de inspecție fiscală nr. F-PH 25/03.02.2014, obiectul contestației vizând suma totală de 580.390 lei reprezentând accesorii aferente taxei pe valoare adăugată.

În considerentele deciziei menționată în precedent s-a reținut că, întrucât, U.A.T.O. M. nu și-a îndeplinit obligația de a achita la termenele scadente T.V.A. în sumă de 923.024 lei, rezultă că accesoriile aferente în sumă de 580.390 lei (411.936 lei majorări și 138.454 lei penalități), calculate începând cu termenele scadente și până la data plătii inclusiv, sunt legal datorate bugetului general consolidat al statului.

Atât Decizia nr.634/31.07.2014, cât și Decizia de impunere F-PH nr.28/ 03.02.2014 și Raportul de inspecție fiscală F-PH nr.25/03.02.2014 au fost contestate de U.A.T.O. M., în baza Legii contenciosului administrativ nr.554/ 2004, solicitându-se anularea acestora, acțiunea făcând obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova - Secția a – II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, cererea contestatorului Orașul M. - prin Primar privind suspendarea judecății prezentei pricini aflate în faza procesuală a apelului până la soluționarea definitivă a dosarului menționat fiind respinsă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.413 alin.1 pct.1.C.pr.civ., astfel cum s-a consemnat în practicaua deciziei.

În speța de față, executarea silită în cadrul dosarului fiscal nr.26/2014 al A.N.A.F. a fost începută prin emiterea titlului executoriu nr.1014/28.03.2014 care a stat la baza somației nr.29/_ /_ în temeiul căreia contestatorul Orașul M. - prin Primar a fost somat ca, în termen de 15 zile de la primirea acesteia, să achite suma de 580.390 lei, natura obligației de plată fiind aceea de dobânzi și penalități de întârziere aferente T.V.A. (f.8, 9 – dos. fond).

Așa fiind, în condițiile în care titlul de creanță este valabil, în mod corect organele fiscale au procedat la emiterea formelor de executare contestate pe calea prezentului demers judiciar, art.141 alin.2 C.pr.fiscală stipulând că „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanță este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”, formele de executare fiind transmise contestatorului în modalitățile expres reglementate de art.44 din O.G. nr.92/203, republicat, privind Codul de procedură fiscală.

Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că titlul executoriu nr.1014/ 28.03._ și somația nr.29/_ /_ au fost emise cu respectarea strictă a prescripțiilor edictate de lege în materia executării silite, urmând a produce pe deplin efectele în vederea cărora au fost întocmite, în speță, nefiind probată o pretinsă încălcare a acestora de natură să atragă anularea actelor de executare contestate și, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, în cauza de față, contestatorul Orașul M. - prin Primar nu critică actele de executare silită menționate sub aspectul legalității acestora, ci actele care au stat la baza emiterii actelor de executare silită care au fost atacate, așa cum s-a mai arătat, atât în sistemul căilor administrative de atac, cât și la Tribunalul Prahova - Secția a – II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, făcând obiectul dosarului nr._ .

Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul – contestator ORAȘUL M. - PRIN PRIMAR, cu sediul în M., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr. 559/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ FISCALĂ – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC M., CUI_, cu sediul în M., ., jud. Prahova, ca nefondat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2015

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. R. A. G. H.

Fiind în concediu studii

Semnează Președintele instanței

GREFIER

R. C.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red./tehnored. A.G.H.

4 ex. – 16.03.2015

d.f.nr._ Judecătoria M.

j.f. P. I.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 523/2015....		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 696/2015.... →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul PRAHOVA