Contestaţie la executare. Decizia nr. 2412/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2412/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 13486/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2412
Ședința publică din data de 10.06.2015
PREȘEDINTE – P. - A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. - C.
GREFIER – A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P., cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P., împotriva sentinței nr. 2522/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – contestatoare R. .., cu sediul în Ploiești, ., ..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care,
Tribunalul în temeiul art. 131 raportat la 95 pct. 2 C. constată că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze prezenta cauză.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. _ la data de 05.05.2014, contestatoarea . a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice P., anularea procesului-verbal ISCTR nr._ și exonerarea acesteia de la plata amenzii în cuantum de 2750 de lei.
În motivare contestatoarea a arătat că a fost amendată în mod eronat întrucât pentru autoutilitara cu număr_ s-a emis rovinieta valabilă de la orele 00.00 în data de 25.02.2014, până la orele 24.00.
În dovedirea contestației s-au atașat înscrisuri (filele 6-12 dosar fond).
În data de 27.06.2014 contestatoarea și-a precizat cererea, în sensul că a solicitat anularea titlului executoriu nr._ emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești și a somației emise odată cu titlul executoriu, precum și restituirea sumei de 2750 de lei.
În motivarea cererii astfel precizate contestatoarea a arătat că a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție, existând pe rolul instanței de judecată un dosar civil în acest sens, nr._, dar organele fiscale au încasat în mod nejustificat suma de 2750 de lei la data de 23.05.2014.
Contestatoarea a apreciat că au fost încălcate prevederile art.667 și 672 Cod procedură civilă privind executarea silită, comunicându-i-se titlul executoriu odată cu somația, nemaifiind pusă în întârziere.
În plus, aceasta consideră că s-au încălcat și prevederile art.9 lit. d Cod procedură fiscală privind ascultarea contribuabilului pentru ca acesta să-și exprime un punct de vedere.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus certificat de grefă privind existența pe rolul Judecătoriei Ploiești a dosarului civil având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal ISCTR nr._ și extras de cont privind încasarea de către organele fiscale a sumei de 2750 de lei.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că atât timp cât procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost desființat prin procedura prevăzută de lege, acesta constituie titlu executoriu pentru sumele stabilite în sarcina reclamantului și, întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita în termen, organele fiscale au procedat în mod corect la emiterea formelor de executare.
În drept, intimata a invocat prevederile OG nr.92/2003.
În dovedirea aspectelor invocate, intimata a depus înscrisuri (filele 19-21 dosar fond).
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare reiterând cele arătate în cererea precizatoare.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 2522/23.02.2015 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatorul . în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice, dispunând anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr.29/_ /_ emise de intimată în dosarul de executare nr. R440/29/30/I/2014/_.
Prin aceeași sentință, instanța a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 697,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat și taxă judiciară de timbru și a dispus întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. R440/29/30/I/2014/_, obligând intimata la plata către contestator a sumei de 2750 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că intimata a început executarea silită împotriva contestatoarei prin comunicarea somației nr.29/_ /_ (fila 19 dosar fond), iar titlul executoriu care a stat la baza emiterii somației constă în procesul-verbal de contravenție ISCTR nr._, prin care contestatoarea a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 2750 de lei.
Instanța a avut în vedere că, potrivit art.145 al.1 din Codul de procedură fiscală executarea silită începe prin comunicarea somației, iar somația este însoțită de titlul executoriu, față de aceste prevederi apreciind că nu pot fi reținute apărările contestatoarei în sensul că titlul executoriu i s-a comunicat odată cu somația și nici cele privind încălcarea art.9 lit. d din OG 92/2003, atâta timp cât dispozițiile art.9 al.2 lit. d prevăd că în cazul în care urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.
Instanța a reținut că, în conformitate cu art.148 al. 2 lit. e din OG 92/2003 executarea silită se suspendă în alte cazuri prevăzute de lege, făcând trimitere la dispozițiile art. 32 alin. 3 din OG 2/2001 care prevăd că plângerea contravențională suspendă de drept executarea sancțiunii aplicate, potrivit art. 37 coroborat cu art. 39 alin. 1 și 2 din OG 2/2001 modificată, executarea sancțiunii contravenționale făcându-se în baza titlului executoriu constând, în speța de față, în hotărârea judecătorească definitivă, procesul-verbal de contravenție fiind atacat și formând obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, titlu executoriu ce urmează a fi comunicat din oficiu de către instanța de judecată.
Așadar, atât timp cât hotărârea judecătorească nu este definitivă, instanța a apreciat că nu se poate demara executarea silită a creanței fiscale.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată contestația și a dispus admiterea acesteia, anularea actelor de executare contestate, întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. R440/29/30/I/2014/_ și obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 2750 de lei.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere principiul disponibilității și prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, instanța a admis cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu și a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 697,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat și taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor depuse la dosar (filele 33, 84 dosar fond).
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii menționate, în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivare, apelanta a arătat că, în fapt, creanțele bugetare pentru care a fost începută executarea silită sunt stabilite prin titlul executoriu nr._/08.04.2014, reprezentând venituri din amenzi aplicate de către alte instituții de specialitate, în cuantum de 2750 lei.
Astfel, intimata a menționat că titlul executoriu menționat mai-sus a stat la baza somație de plată nr._/08.04.2014, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.(1) din Codul de Procedura Fiscală "Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu".
Potrivit dispozițiilor art.136 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicat „în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită potrivit prezentului cod".
În aceste condiții, întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita la termen aceste obligații, apelanta a apreciat că organele fiscale au procedat în mod corect la emiterea formelor de executare, somația fiind transmisă contestatoarei prin poștă cu confirmare de primire și primită de către aceasta în data de 15.04.2014, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. 2 din O.G. nr.92/2003, republicată, privind Codul de Procedura Fiscală.
Apelanta a făcut trimitere și la dispozițiile art. 141 alin.(2) din O.G. nr.92/2003, republicată, privind Codul de Procedură Fiscală, în conformitate cu care "titlul de creanță devine titlul executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege", în acest sens apreciind că, în condițiile în care procesul-verbal de constatare a contravenției nr._/25.02.2014, emis de Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier, nu a fost desființat prin procedura prevăzută de lege, acesta constituie titlu executoriu pentru sumele stabilite în sarcina reclamantului ca obligații fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
Astfel, apelanta a solicitat să se constate că somația nr._/08.04.2014 și titlul executoriu nr._/08.04.2014, reprezintă acte de executare silită emise în mod valabil, în conformitate cu prevederile Codului de Procedură Fiscală, pe baza unui titlul de creanță valabil, ajuns la scadență și neachitat de către debitoare.
În plus, apelanta a menționat că procedura de executare a fost demarată de către organul de executare conform competențelor acestuia și dispozițiilor legale în vigoare, la baza acesteia fiind un titlu de creanță valabil, pentru care debitorul nu a efectuat plata până la data scadenței.
Prin urmare, în opinia apelantei organul fiscal și-a îndeplinit atribuțiile legale și a procedat în acest sens la emiterea formelor de executare, conform informațiilor deținute la momentul emiterii actelor de executare.
Deși instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională suspendă de drept executarea sancțiunii aplicate, apelanta a precizat că organul de executare nu putea să cunoască existența unei astfel de plângeri și nu se poate reține culpa acestuia în realizarea executării silite privitoare la o creanță legal stabilită printr-un titlu valabil, neachitată în termenul legal.
Pe de altă parte, apelanta a subliniat că debitorul putea și trebuia să aducă la cunoștința organului care a aplicat sancțiunea și organului de executare împrejurarea că a formulat contestație împotriva procesului-verbal, în vederea suspendării executării silite.
În acest context, apelanta a apreciat că admiterea cererii contestatoarei și obligarea creditorului fiscal la plata cheltuielilor de judecată nu reprezintă o justă soluție pentru echilibrul raporturilor juridice deduse judecații, soluția instanței de fond fiind, în opinia sa, netemeinică.
Totodată, apelanta a considerat că instanța de fond a dispus în mod greșit restituirea către debitoare a sumei de 2750 lei reprezentând amenda aplicată, actele depuse la dosar nefiind în măsură să dovedească faptul că aceasta a achitat suma de 2750 lei reprezentând amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal, emiterea titlului executoriu de către organele de executare și a somației de plată nefiind suficiente pentru a dovedi încasarea efectivă a sumei respective.
Mai mult decât atât, apelanta a învederat că debitoarea nu a făcut dovada achitării sumei respective sau a încasării ei de către organul fiscal, în urma executării silite, prin mijloacele prevăzute de lege.
De altfel, prin contestația depusă și precizată, debitoarea nu a solicitat restituirea sumei de 2750 lei ci numai exonerarea de obligația de a achita aceasta sumă, dispoziția de restituire a sumei menționate fiind greșită și reprezentând, în opinia apelantei, restituirea unei sume nedatorate, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut.
Pentru motivele de fapt și de drept arătate, apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 2522/23.02.2015 și, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de debitorul ..
În drept, apelanta a invocat prevederile art. 466 și urm. Cod Procedură Civilă, Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, republicată.
În susținerea celor expuse a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu ocazia judecării fondului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub număr unic la data de 08.04.2015.
Legal citată, intimata-contestatoare nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 37 din OG nr. 2/2001, ce statuează că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate, dacă nu a fost atacat în termen de 15 zile de la comunicare.
Prin dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001 este reglementată calea de atac specifică plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, plângere care, conform art.32 alin.3 din același act normativ, suspendă executarea.
Or, așa cum intimata-contestatoare a demonstrat, împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/25.02.2014, întocmit de ISCTR București, a promovat calea de atac specială a plângerii, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ .
Din verificările efectuate de instanța de apel, din oficiu, a rezultat că titlul executoriu nr._ și somația nr. 29/_ /_ au fost emise la data de 08.04.2014 de către apelanta-intimată, ulterior momentului înregistrării plângerii contravenționale la Judecătoria Ploiești, respectiv 21.03.2014.
Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a dispus anularea celor două acte de executare ce au fost emise în perioada în care executarea procesului-verbal de contravenție era suspendată conform art. 32 alin 3 din OG nr. 2/2001, fără a reprezenta titlu executoriu.
Este adevărat că prin sentința nr. 1778 din 9.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești anterior momentului soluționării în fond a prezentei cauze, plângerea contravențională formulată de . a fost respinsă ca neîntemeiată, fără ca pentru partea interesată să fi expirat termenul de exercitare a căii de atac.
De altfel, chiar și în condițiile în care această soluție va deveni definitivă, actele de executare derulare împotriva intimatei-contestatoare rămân lovite de sancțiunea nulității întrucât conform art. 37 din OG nr. 2/2001, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate (cu consecința necesității demarării procedurii de executare în baza unui asemenea titlu executoriu).
În baza art. 480 cod proc. civilă cu aplicarea art. 32 alin 3 și art. 37 din OG nr. 2/2001, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta-intimată împotriva sentinței nr. 2522/23.02.2015 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE P., cu sediul în Ploiești, .. 22, județul P., împotriva sentinței civile nr. 2522/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – contestatoare R. .., CUI RO_, J_, cu sediul în Ploiești, ., ., județul P., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător,
P. - A. A. Ș. O.-C.
Grefier,
A. I. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. P.A.A./tehnored. S.L.F.
ex. 4 / 22.06.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. N. D. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2411/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2556/2015.... → |
|---|
