Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 272/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 272
Ședința publică din data de 13.05.2015
Președinte: P. – A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Judecător: C. N.
Grefier: A. I. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – contestatoare ADMINISTRAȚIA FIANANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul C. V., fiul lui V. și F., născuta la data de 13.06.1960, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar intimatul a depus prin serviciul Registratură cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice (AFP) Prahova a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația la executare formulate cu privire la înființarea popririi nr. 222/22.11.2012, a înștiințări de poprire a somației nr. 222/2012 si a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.11.2012.
In motivarea cererii, a arătat că la data de 27.11.2012 a fost comunicata AFP Ploiești adresa de poprire si procesul-verbal de stabilire cheltuieli de executare din data de 23.11.2011.
A mai arătat contestatoarea ca au fost nesocotite dispozițiile art. 117 lit. f) OG 92/2003, care reprezintă prevederile legale ce reglementează posibilitatea restituirii la cerere a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, întrucât bugetul general consolidat nu poate fi încărcat cu aceste cheltuieli inutile de executare, atâta timp cât restituirea sumelor se face, la cererea creditorului, conform prevederilor legale.
Conform dispozițiilor art. 3711 alin.1 C.proc.civ., obligația stabilita printr-un titlu executoriu se îndeplinește de buna voie, insa de buna voie nu presupune neapărat ca inițiative sa aparțina debitorului. Sintagma „de buna voie” include si executarea la simpla solicitare a creditorului, înainte de a apela la serviciile unui executor judecătoresc.
Cheltuielile de executare si onorariul executorului judecătoresc au fost stabilite cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
În temeiul dispozițiilor art. 167 C.proc.civ. instanța de fond a încuviințat mijloacele de proba solicitate de către părți ca fiind utile pertinente si concludente procedând la administrarea acestora in ședința din data de 09.12.2014.
Prin sentința civilă nr._/22.12.2014 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 4498/2011 a Judecătoriei Ploiești, definitiva prin decizia nr. 210/2012 a Tribunalului Prahova, a fost admis recursul declarat de către contestator si, in consecința, s-a dispus anularea executării silite si toate actele de executare întocmite in dosarul de executare_/2009.
Prin hotărârea menționata, instanța a reținut ca executarea silita însăși, precum si actele de executare întocmite in dosarul de executare nr._/2009, sunt nelegale si netemeinice, dându-se in acest sens eficienta dispozițiilor art. 145 C.proc.fiscală, care prevăd ca executarea silita incepe prin comunicarea somației însoțită de un exemplar al titlului executoriu si ca doar daca in termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul se continua masurile de executare silita, intimata a trecut direct la executarea silita a titlului executoriu mai sus arătat fara a trimite nici o somație in prealabil.
De asemenea, s-a menționat ca procedura reglementata de art. 145 C.proc.fiscală este menita tocmai sa evite o potențiala executare silita pripita si prejudiciabila a debitorului care, fie este de acord sa achite debitul de buna voie fie, are motive intemeiate si legitime sa nu îl achite.
De altfel din considerentele sentinței, rezulta ca a fost avuta in vedere inclusiv motivarea Curții Constituționale este deosebit de elocventa si in speța de fata, Curtea reținând ca: „prin înlăturarea controlului judecătoresc asupra începerii executării silite, s-a conferit executorului judecătoresc competența de a decide cu privire la legalitatea și temeinicia cererii de executare silită, activitate ce constituia atributul instanței de judecată. Altfel spus, verificările efectuate anterior modificării art. 3731 din codul de procedură civilă de către instanța de executare, în vederea încuviințării executării silite (existența și legalitatea titlului executoriu, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, calitatea părților din procedura de executare silită etc.), trebuie să fie realizate, față de noua reglementare a acestui text de lege, de către executorul judecătoresc, care, potrivit art. 3731 alin.2 din Codul de procedură civilă, „este dator să stăruie, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu și pentru respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate".
Prin încheierea din 08.11.2012 a fost admisa cererea formulata de către creditorul C. V. si s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului reprezentat de sentința mai sus menționate.
Prin raportare la mijloacele de proba ce au fost administrate in cauza, instanța de fond a reținut ca in baza titlului a fost emisa somația (f. 19 dosar). In sustinerea contestatiei s-a mentionat ca o astfel de procedura poate fi pornita numai in masura in care nu este excutata obligatia de buna voie.
Potrivit art. 136 din OG 92/2003 „(1) În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
(2) Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită. (4) Organele prevăzute la alin. (2) și (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.
(6) În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod.
(9) În cazul în care asupra acelorași venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanțe fiscale, cât și pentru titluri ce se execută în condițiile prevăzute de alte dispoziții legale, executarea silită se va face, potrivit dispozițiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.
(10) Când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, înștiințându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.”
Conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 C.proc.civ., aplicabile in cauză, in măsura in care creanțele nu sunt executare de bunăvoie, creditorul are la alegere posibilitatea recuperării creanței, astfel ca in speță, atât timp cat debitorul nu a executat de buna voie, nu poate fi inlăturata posibilitatea exercitata de catre creditor de a proceda astfel.
Referitor la solicitarea formulata de către contestatoare privind plata cheltuielilor de executare care au fost mult prea mari instanța va retine ca acestea au fost calculate cu respectarea dispozițiilor legale respectiv a Ordinului 2550/C/2006 din Regulamentul de aplicare al Legii 188/2000.
In acest sens, instanța de fond a reținut că onorariul stabilit a fost calculat in conformitate cu valoarea creanței ce era necesar a se recupera astfel ca sub acest aspect nu se poate sesiza vreun impediment de ordin obiectiv la precizarea inițială a onorariului datorat sub forma unei sume determinate.
Art. 172 alin. 3 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare dispune: „Contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege."
Executarea silită este o excepție de la regulă, respectiv că obligațiile stabilite prin titlul executoriu se execută de bună voie, astfel ca instanța de fond a apreciat că in cauză nu-și găsesc aplicabilitatea art. 399 și următoarele C.proc.civ., și ca executarea este legal efectuată, somația si poprirea contestată fiind legal întocmită, emiterea acestora fiind determinată de pasivitatea contestatorului in executarea obligațiilor stabilite in sarcina sa, motiv pentru care a respins contestația la executare formulata de către AFP Ploiești in contradictoriu cu C. V., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoarea AFP Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare pe care a formulat-o.
În motivarea recursului, contestatoarea a arătat că, potrivit dispozițiilor legale in materie, respectiv art. 3711 alin. 2 C.proc.civ., „in cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce ta îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei cârti, daca legea nu prevede astfel”.
Or, așa cum s-a arătat, creditorul a preferat sa apeleze la serviciile unui executor judecătoresc, fără a aștepta răspunsul la cererea de restituire a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare (așa cum i s-au si restituit), cerere la care trebuia sa indice contul in care se putea vira suma.
Conform dispozițiilor art. 3711 alin. 1 C.proc.civ., obligația stabilita printr-un titlu executoriu se îndeplinește de buna voie, însă de buna voie nu presupune neapărat ca inițiativa sa aparțină debitorului. Sintagma „de buna voie” include si executarea la simpla solicitare a creditorului, înainte de a apela la serviciile unui executor judecătoresc.
Or, in prezenta cauză, intimatul nu a așteptat ca instituția contestatoare sa se conformeze obligației. Mai mult decât atât, nu se justifica formularea cererii de executare silita a creditorului C. V., având in vedere restituirea sumei la solicitarea lui.
Contestatoarea a mai menționat faptul ca, urmare a depunerii cererii creditorului C. V. la sediul instituției sale, potrivit înștiințării de compensare nr. 264C/22.11.2012, AFP Ploiești a compensat creditorului C. V. suma de 58.236 lei reprezentând creanțe recuperate in urma atragerii răspunderii solidare conform Deciziei nr. 7250/29.07.2008 emisa de DGFP Constanta privind atragerea răspunderii in solidar a d-lui C. V. cu ..
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 06.04.2015.
La termenul de judecată din data de 13.05.2015, după punerea în discuția părților a acestei chestiuni prealabile, tribunalul a apreciat că prezenta cale de atac este recursul, și nu apelul.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare prin care să își expună un punct de vedere cu privire la cauza dedusă judecății.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenta-contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Mai întâi, ca o chestiune prealabilă, tribunalul observă că intimatul a formulat cerere de declanșare a executării silite la data de 10.10.2012.
Prin urmare, ținând seama de prevederile art. 25 alin. 1 NCPC, potrivit cărora procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, se constată că această executare silităî este supusă prevederilor Vechiului Cod de procedură civilă (C.proc.civ.), astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 402 alin. 2 C.proc.civ., sentința ce face obiectul prezentei căi de atac nu este supusă apelului, împotriva sa putând fi formulat doar recurs, astfel că această cale de atac exercitată de AFP Ploiești a fost recalificată ca fiind recurs, și nu apel, cum în mod greșit a intitulat-o contestatoarea.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că prin decizia civilă nr. 210/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția I Civilă, irevocabilă, a fost admis recursul declarat de C. V., a fost modificată în parte sentința civilă nr. 4498/22.04.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ și, pe fond, a admis în parte contestația la executare formulată de C. V., în sensul că a anulat actele de executare întocmite de AFP Ploiești în dosarul de executare nr._/2009 și a dispus restabilirea situație anterioare, respectiv obligarea AFP Ploiești să restituie lui C. V. suma executată prin poprirea contului bancar.
În baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 210/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, intimatul C. V. a solicitat la data de 10.10.2012 începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei AFP Ploiești, fiind format dosarul execuțional nr. 222/2012 al B. T. D. I..
Astfel, creditorul C. V. a solicitat, pe calea executării silite, ca debitoarea AFP Ploiești să îi achite suma de 13.931 euro debit principal, precum și suma de 5.585,95 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.
În acest sens, la data de 23.11.2012 executorul judecătoresc a emis către debitoare o somație prin care i-a pus în vedere ca în termen de 1 zi să achite sumele respective.
Legat de acest aspect, tribunalul observă că de la momentul în care respectiva creanță a devenit executorie, și prin urmare, debitoare putea să execute de bună voie obligația de plată instituită în sarcina sa, respectiv 08.02.2012.2012, și data la care s-a emis somația către debitoare, respectiv 10.10.2012, au trecut aproximativ 8 luni, perioadă în care debitoarea, știind că intimatul C. V. deține în contra sa o creanță certă, lichidă și exigibilă, nu a întreprins din proprie inițiativă nici un demers pentru a executa de bună voie respectiva datorie, așa cum prevedea art. 371 teza a II-a C.proc.civ..
Nu pot fi reținute criticile contestatoarei, din motivele de apel, în sensul că executorul judecătoresc a stabilit, prin somația comunicată, un termen de 1 zi, pentru achitarea sumei datorate, în loc de termenul de 6 luni, prevăzut de art. 2 din OG 22/2002.
De asemenea, urmează a fi înlăturate susținerile contestatoarei, în sensul că expresia „de bună voie”, conținută în dispozițiile art. 3711 alin. 2 C.proc.civ., conform cărora se trece la executarea silită doar dacă „debitorul nu execută de bună voie obligația sa”, ar trebuie interpretată că ar fi trebuit, totuși, ca intimatul-creditor C. V. ar fi trebuit totuși să se adreseze instituției debitoare cu o cerere de restituire în care să indice un cont bancar unde să fie virată suma de bani ce constituie debit, potrivit titlului executoriu.
Astfel, cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate mai sus este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Prin urmare, se constată că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Or, în cauză, așa cum s-a arătat anterior, timp de 8 luni din momentul, în care hotărârea judecătorească avea caracter executoriu, deși avea cunoștință despre existența ei și despre cele dispuse de către instanța de judecată, debitoarea nu a efectuat nici un demers, din oficiu, pentru a executa de bună voie respectiva obligație de plată.
Debitoarea, tocmai în considerarea calității sale de instituție publică, are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă.
Or, în cauză, deși decizia civilă nr. 210/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția I Civilă, potrivit art. 376 raportat la art. 377 alin. 2 pct. 4 C.proc.civ., a devenit executorie la data de 08.02.2012, se constată că între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 3041 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de contestatoarea AFP Ploiești, împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul C. V., fiul lui V. și F., născuta la data de 13.06.1960, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, jud. C., ca fiind nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte, Judecători,
P.-A. A. Ș. O.-C. C. N.
Fiind în C.O. semnează Președintele Tribunalului
Grefier,
A. I. A.
Red. O.C.Ș.
2 ex/13.07.15
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. D. A.-S.
Operator de data cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2085/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2158/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
