Contestaţie la executare. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 22156/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 202
Ședința publică din data de 15.04.2015
PREȘEDINTE: Ș. O.-C.
JUDECĂTORI: P.-A. A.
M. C. A.
GREFIER: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât S. P. FINANȚE LOCALE, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8689/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C., domiciliat în Ploiești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât, prin consilier juridic Z. C., lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată recurentului-pârât, după care
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea excepției nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al recurentului, având în vedere că cererea de recurs este semnată de directorul executiv al intimatului, iar pe fond, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației la executare formulate, având în vedere că instanța de fond a făcut confuzie între actele administrative fiscale, prevăzute la art. 41 din OUG nr. 92/2003, și actele de executare, prevăzute la art. 141 alin 1 din OUG nr. 92/2003. Totodată, arată că disp. art. 145 alin. 1 din același act normativ prevăd faptul că executarea silită începe prin comunicarea somației, în speța de față comunicarea actelor de executare fiind efectuată prin poștă și prin afișare pe site-ul recurentului, astfel că intimatul a avut cunoștință de existența acestora, raportat și la conținutul adresei comunicate în anul 2011, prin care acesta nu susține că nu ar fi locuit la adresa la care s-a efectuat comunicarea, ci doar că este vorba de blocul N3, în loc de blocul H3, dar mai ales că intimatul nu a făcut dovada că este scutit de la plata taxei de parcare, pe care o datorează, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._/ 281/2012 la data de 31.05.2012, reclamantul S. C. a solicitat instanței în contradictoriu S. P. Finanțe Locale Ploiești obligarea acestuia sa depună la instanța dovada de îndeplinire a comunicării, cât si confirmarea primirii actelor administrative fiscale in baza cărora s-a efectuat poprirea sumei de 204 lei, din pensia lunii octombrie 2010, precum și desființarea popririi din drepturile realizate din pensie efectuate in luna octombrie 2010, cu restituirea sumei de 204 lei. Totodată, reclamantul a solicitat și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a învederat instanței faptul că intimatul i-a reținut suma de 204 lei in baza unor acte administrative fiscale necomunicate pana la data popririi, adică luna octombrie 2010. Totodată, reclamantul a arătat instanței faptul că suma de 204 lei a fost poprita din drepturile realizate din pensie, potrivit talonului de plata CJP Prahova nr. 291, nr. dosar_, luna /an/10/10.
De asemenea, reclamantul a arătat că prin adresa mea, înregistrata la S. P. Finanțe Locale Ploiești, sub nr._/23.08.2011, acesta a solicitat dovada de îndeplinire a comunicării cat si confirmarea primirii actelor administrative fiscale, însă nu a primit aceste dovezi de la pârât.
În acest sens, reclamantul susține că potrivit art. 44 si 45 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata in 2007, cu modificările si completările ulterioare, organul fiscal emitent, in speța, are obligația sa comunice actul administrativ fiscal contribuabilului căruia ii este destinat, astfel încât, acesta să producă efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului.
Având in vedere refuzul nejustificat al intimatului de a intra în legalitate, prin comunicarea actelor administrative fiscale, potrivit legii, reclamantul arată că a promovat prezentul demers judiciar prin care solicită instanței să admită acțiunea, astfel cum a fost formulata si sa pronunțe o hotărâre prin care intimatul să fie obligat să depună la instanța dovada de îndeplinire a comunicării, cât si confirmarea primirii actelor administrative fiscale in baza cărora s-a efectuat poprirea sumei de 204 lei, din pensia lunii octombrie 2010 si desființarea popririi din drepturile de pensie realizate in luna octombrie 2010, cu restituirea sumei de 204 lei.
In drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiilor Codului civil, Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, republicata in 2007, cu modificările si completările ulterioare.
În probațiune, reclamantul a solicitat reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum si orice alt mijloc de proba a cărui utilitate si necesitate ar reieși din dezbateri.
La data de 05.06.2013, intimatul a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației întrucât, conform prevederilor art. 170 alin. 1 din Codul de Procedură Fiscală, contestația la executare se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare a cărui anulare se solicită.
Or, intimatul arată că actul a cărui anulare se solicită îl reprezintă adresa de înființare a popririi nr._, act de executare întocmit la data de 07.09.2010 și comunicat contestatorului în data de 16.04.2010.
Față de aceste aspecte, precum și de data depunerii acțiunii de către contestator, respectiv faptul că aceasta a fost formulată la data de 31.05.2012 (deci peste termenul legal de 15 zile), intimatul solicită admiterea excepției invocate și respingerea capătului de cerere ca fiind tardiv formulat.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul a învederat instanței faptul că în evidențele instituției contestatorul figura cu mijlocul de transport marca Olcit, având . V_, dobândit a data de 04.01.1993, pentru care datorează impozite si taxe, potrivit dispozițiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
In vederea recuperării creanțelor datorate bugetului local de către contestator intimatul arată că, organizând executarea silita a procedat la emiterea somației si a titlului executoriu nr._/31.10.2006, precum si la emiterea adresei de înființare a popririi nr._/07.09.2010, potrivit dispozițiilor legale aplicabile in materie.
De asemenea, intimatul susține că dat fiind faptul că S. C. nu a achitat sumele cuprinse in somația si titlul executoriu nr._/2006, in data de 25.03.2010 contestatorul a fost invitat la sediul instituției intimate pentru clarificarea situației fiscale, însă acesta nu a dat curs invitației. Urmare a acestui fapt, intimatul arată că la data de 16.04.2010 a procedat la emiterea adresei de înființare a popririi către casa Județeană de Pensii. Totodată, intimatul arată că la data de 23.08.201, contestatorul se prezintă la sediul instituției, solicitând copii ale documentelor care au stat la baza înființării popririi, documente ce i-au fost comunicate de organele fiscale la data de 31.08.2011.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă intimatul susține că singurele motive pentru care se poate dispune anularea formelor de executare sunt cele prevăzute de art. 46 Cod procedura fiscala, si anume: lipsa numelui, prenumelui si calitatea persoanei împuternicite si a organului fiscal, numele, prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.
Or, intimatul susține că în prezenta cauză S. C. nu a contestat niciunul din elementele menționate mai sus, motiv pentru care consideră că actele de executare a căror anulare se solicita, au fost întocmite conform prevederilor legale, fiind cuprinse toate mențiunile care ar putea conduce la anularea acestora.
Sub un ultim aspect, intimatul, referitor la taxa de parcare datorata de S. C. învederează faptul că in perioada 2003-2004 hotărârile consiliului local nu prevedeau posibilitatea acordării facilitaților fiscale pentru taxa de parcare. În acest sens, petentul arată că potrivit HCL nr.193/2004 privind stabilirea impozitelor si taxelor pentru anul 2005 si HCL nr. 175/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006, taxa de parcare pe domeniul public sau privat se stabilește conform art. 283 din Legea nr. 571/2003 si a pct. 199 din normele de aplicare ale acesteia, modificat prin Legea nr. 494/2004. Pentru acordarea scutirii de la plata taxei de parcare, persoanele interesate pot depune la compartimentul de specialitate din cadrul SPFL, e însoțita de actele doveditoare.
Totodată arată că pentru a beneficia de scutire pe întregul an fiscal, persoanele interesate trebuie sa depună cererea respectiva pana la de 31 ianuarie, in caz contrar scutirea se acorda de la data la care cerea însoțita de actele doveditoare este depusa, proporțional cu perioada rămasă pana la sfârșitul anului. Or, intimatul susține că în speță S. C. nu a depus in perioada respectiva la organul al o astfel de cerere pentru a beneficia de scutire pentru anii fiscali 2005-2006 - pentru considerentele expuse, intimatul solicitând în consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În probațiune, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 10.12.2013, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației la executare motivat de faptul că toate comunicările făcute contestatorului, inclusiv adresa de înființare a popririi, s-au realizat la adresa din ., ., așa încât acestea nu au ajuns la cunoștința contestatorului.
Prin precizarea depusă la dosarul cauzei la data de 17.04.2014, contestatorul a învederat instanței că solicită anularea titlului executoriu nr._/31.10.2006, precum și restituirea sumei de 204 lei. În motivarea precizării, contestatorul a susținut că titlul executoriu nr. nr._/31.10.2006 nu i-a fost comunicat conform celor statuate de prevederile art. 44 din OUG nr. 92/2003. Mai mult, contestatorul arată că, cu privire la taxele menționate în cadrul titlului executoriu, intimatul nu a depus niciun înscris din care să rezulte că în perioada respectivă ar fi utilizat domeniul public sau privat al statului.
Prin sentința civilă nr. 8689/12.06.2014 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de contestator și a anulat titlul executoriu nr._/31.10.2006, somația nr._/31.10.2006, precum și adresa de înființare a popririi nr._/07.09.2010, emise de S. P. Finanțe Locale Ploiești, în dosarul de executare nr._/2006, pentru urmărirea sumei de 198 lei, reprezentând debit principal-taxa parcare și accesorii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 31.10.2006, intimatul a emis somația nr._, prin care a înștiințat contestatorul că împotriva sa a fost începută executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._ din 31.10.2010 privind suma de 198 lei cu titlu de taxă parcare curentă aferentă perioadei 15.11._06.
Ulterior, intimatul a emis înștiințarea de înființare a popririi nr._/16.04.2010, prin care contestatorul era încunoștințat de faptul că împotriva sa a fost dispusă măsura indisponibilizării sumelor prezente și viitoare provenite din veniturile realizate din pensie în baza titlurilor executorii reprezentate de somația și titlul executoriu nr._/31.10.2006.
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă de către pârât dovada comunicării prin publicitate a titlului executoriu menționat anterior (filele 29-31), precum și dovada comunicării către contestator a adresei de înființare a popririi, comunicare care s-ar fi realizat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În vederea soluționării prezentei cauze, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 45 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură Civilă, conform cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara menționata in actul administrativ comunicat, potrivit legi.
Cu privire la comunicarea actelor fiscale, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 44 din același act normativ, in vigoare la data emiterii titlului executoriu, stabilesc că, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat; actul administrativ fiscal se comunica după cum urmează:
- a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătura, data comunicării fiind data ridicării sub semnătura a actului;
- b) prin remiterea, sub semnătura, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătura a actului;
- c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
- d) prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscala, a unui anunț in care se menționează ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
În prezenta speță, instanța de fond a constatat că titlul executoriu contestat în prezenta cauză nu a fost comunicat contestatorului în niciuna din modalitățile reglementate expres de art. 44 din O.G.nr.92/2003, astfel că acest titlu nu îi este opozabil acestuia.
În acest sens, instanța de fond nu a putut reține susținerea intimatului conform căreia titlului executoriu contestat a fost comunicat contestatorului prin publicitate.
Sub un prim aspect, instanța are în vedere faptul că potrivit art. 44 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, comunicarea actelor fiscale se efectuează în ordinea instituită de acest articol, primând comunicarea actelor fiscale fie personal contribuabilului, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Această interpretare a art. 44 din actul normativ menționat a fost confirmată și de Decizia Curții Constituționale nr. 536/2011 publicata in M.O. nr. 482/07.06.2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost admisa excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță.
Sub un al doilea aspect, chiar dacă s-ar aprecia că intimatul din prezenta cauză ar fi procedat în mod corect la comunicarea prin publicitate a titlului executoriu - ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, totuși din înscrisurile depuse de pârât nu rezultă data la care a fost comunicat prin publicitate titlul executoriu contestat. Astfel, la dosarul cauzei a fost depus un extras de pe pagina de internet a intimatului, însă nu rezultă data la care a fost afișat acest titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond a constatat că nici adresa de înființare a popririi nr._/07.09.2010 nu a fost comunicată contestatorului, întrucât aceasta a fost expediată la adresa din ., ., Jud. Prahova - or, conform extrasului obținut din baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, contestatorul din prezenta cauză locuiește la adresa din ., ., Ploiești, Jud. Prahova încă din anul 1991 și nu a existat o schimbare de domiciliu la adresa la care intimatul a dispus comunicarea adresei de înființare a popririi.
Mai mult, deși prin intermediul întâmpinării se susține că la data de 31.08.2011 contestatorul s-ar fi prezentat la sediul intimatului și i s-ar fi înmânat titlul executoriu contestat, instanța constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă care să susțină afirmația intimatului.
Totodată, prin adresa comunicată contestatorului, intimatul a menționat că va proceda la comunicarea actelor care au stat la baza procedurii de executare silită, respectiv titlul executoriu nr._/31.10.2006, înștiințarea de poprire nr._/16.04.2010 și adresa de înștiințare a popririi nr._/07.09.2010, însă nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte acest demers.
Prin urmare, întrucât titlul executoriu nu a fost comunicat contestatorului, acesta nefiindu-i opozabil, instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată contestația la executare și în consecință în temeiul art. 399 și urm. pr. civ. cu aplicarea art.44 și 172 și urm. din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală acțiunea a admis-o.
La data de 06.04.2015 intimatul S. P. Finanțe Locale Ploiești, a declarat recurs împotriva Sentinței Civile nr. 8689/12.06.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești, solicitând admiterea si pe cale de consecința respingerea contestației la executare formulata de S. C., arătând că instanța de fond a interpretat si a aplicat in mod eronat prevederile legale, raportat la probatoriul administrat in cauza.
Astfel, recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat in mod greșit dispozițiile Codului de procedura fiscala, făcând confuzie intre actele administrative fiscale si actele de executare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41 din O.G. nr. 92/2003- Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale, iar, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in baza unui titlu executoriu -coroborate cu dispozițiile art. 145 alin.1 executarea silita începe prin comunicarea somației. F. de cele mai sus precizate, s-a arătat că somația si titlul executoriu nr._/31.10.2006 sunt acte de executare si nu acte administrative prin care se stabilesc, modifica sau se sting drepturile si obligațiile fiscale. In categoria actelor administrative fiscale care stabilesc drepturile si obligațiile fiscale intra: declarația fiscala, decizia de impunere (art. 85), deciziile referitoare la bazele de impunere, deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii (art. 88), stingerea creanțelor fiscale realizându-se prin plata, compensare si restituire, somația si titlul executoriu neregăsindu-se printre acestea, întrucât sunt acte de executare,
Referitor la invocarea dispozițiilor art. 44 alin. 2 sau 2 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, privind comunicarea somației si titlului executoriu nr._/31.10,2006, instanța de fond nu a raportat aceste dispoziții la momentul emiterii somațiilor si titlurilor executorii in cauza, întrucât aceasta modificare a intervenit prin art. I pct 10 si 11 din O.G. nr. 29/2011.
Totodată menționează ca somația si titlul executoriu nr._/31.10.2006 au fost comunicate atât prin deplasarea pe teren a unui reprezentant al instituției, in vederea clarificării situației fiscale referitoare la taxa de parcare, fiind întocmit procesul verbal de constatare din data de 28.06.2008, dar si prin publicitate la data de 16.02.2007, conform prevederilor art. 44 alin. 2 litera d din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, la momentul emiterii acestora nefiind stabilita ordinea de comunicare, lăsându-se la aprecierea organului de executare, fiind astfel întrerupt termenul de prescripție, aceasta nefiind contestata.
De asemenea, intimatul contestator a avut cunoștința de somația si titlul executoriu nr._/31.10.2006, prin adresa nr._/16.09.2011 solicitând anularea obligațiilor de plata in suma de 198 lei, reprezentând taxa parcare, cuprinsa in aceasta somație, răspunsul fiindu-i comunicat prin posta in data de 28.09.2011 si semnat de primire in data de 06.10.2011.
In ceea ce privește domiciliul intimatului-contestator, in Ploiești, ., . fond nu a analizat adresa nr._/13.10.2011 prin care acesta aducea la cunoștința instituției recurente ca in conținutul somației si titlului executoriu nr._/31.10.2006 domiciliul fiscal era greșit, in sensul ca blocul este N13 si nu H13, nicidecum ca nu a avut acest domiciliu vreodată. Mai mult, chiar si in adresa nr._/30,03.2013 S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculări a Vehiculelor menționează ca intimatul-contestator are si domiciliul in Ploiești, ., ..
Instanța de fond nu a analizat cu atenție înscrisurile aflate la dosar, întrucât, intimatul - contestator, prin cererea nr._/07.12.2011 solicita restituirea sumei de 116 lei, reprezentând parțial taxa de parcare cu termenele de plata 15,11.2003 si 15.11.2004, considerând-o prescrisa, pentru diferența recunoscând ca o datorează.
In fapt, S. P. de Finanțe Locale Ploiești a emis somația si titlul executoriu nr._/31.10.2006 pe numele S. C., domiciliat in Ploiești, ., ., pentru suma totala de 227 lei, reprezentând taxa parcare.
S. C. deține in proprietate doua mijloace de transport, unul marca Oltcit dobândit in 04,01.1993 si unul marca Citroen dobândit in 20.06.2011, in baza prevederilor art. 261 alin 1 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare: „Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual, cu excepția cazurilor expres prevăzute și cu respectarea unei proceduri expres reglementate – însă în cauză, se arată că intimatul-contestator nu a îndeplinit condițiile pentru acordarea scutirii de plata taxei de parcare curentă și a majorărilor de întârziere, nedepunând cerere în acest sens – împrejurare față de care recurenta a emis actele de executare în cauză, în legătură cu care nu s-au invocat motive de nulitate.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 20.03.2015.
La data de 10.04.2015 intimatul S. C. a formulat întâmpinare la recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 8689/12.06.2014, pronunțata de Judecătoria Ploiești, pe care solicită respingerea ca nefondat, arătând că nu s-a îndeplinit procedura de comunicare legala, a titlului executoriu nr._ / 31.10. 2006, cat si a celorlalte acte.
De asemenea intimata a arătat că a transmis_ de somații si titluri executorii pentru persoanele fizice care nu si-au achitat impozitele si taxele locale sau amenzile pentru anul 2006, insă tabelul in care se afla numele S. C. nu dovedește ca a fost publicat pe site-ul oficial al Primăriei municipiului Ploiești, acest tabel din programele S. P. Finanțe Locale Ploiești cat si pagina printata de pe site-ul Primăriei Municipiului Ploiești neconstituind dovezi ce ar arata publicarea somației prin afișare pe site.
În continuare, intimatul a analizat și combătut fiecare din afirmațiile recurentei din recursul formulat, solicitând în final respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr. 8689/ 12.06.2014.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentul-pârât S. P. Finanțe Locale, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurentul intimat S. P. Finanțe Locale Ploiești a criticat sentința instanței de fond, susținând că prima instanță a făcut confuzie între actele administrative și actele de executare făcând o analiză eronată cu privire la condițiile de formă și de procedură pe care acestea le implică și apreciind că intimatul contestator nu a invocat nici un motiv de nulitate formală a somației și titlului executoriu contestate.
În ședința publică din data de 15.04.2015, intimatul S. C. a invocat oral în instanță excepția nulității recursului pentru nesemnare, acest aspect nefiind invocat prin întâmpinarea depusă la dosar - excepție ce este apreciată ca fiind nefondată și chiar lipsită de obiect, având în vedere că deși la fila 5 dosar recurs se află atașată din eroare doar prima pagină a recursului declarat, ce a fost trimis prin fax la instanța de control judiciar, la filele 12-16 dosar recurs se regăsește recursul declarat de recurentul intimat în integralitatea sa și purtând la final semnătura și ștampila instituției recurente, atât prin directorul său executiv cât și prin seful Biroului Juridic Administrativ.
În ce privește recursul declarat în cauză, tribunalul, analizând considerentele sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs, constată că prima instanță a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, în raport cu probatoriul administrat și de prevederile legale incidente.
Astfel, deși recurentul, în susținerea criticilor formulate împotriva soluției primei instanțe, invocă anumite înscrisuri, cum este cazul procesului verbal de constatare din data de 28.06.2008, prin care s-ar face dovada comunicării legale a actelor de executare contestate către intimat, recurentul nu depune la dosarul cauzei respectivul înscris, care nu se regăsește nici în dosarul de fond - situație care lasă astfel lipsite de suport probator susținerile acestuia privind comunicarea către intimat a înscrisurilor ce au format obiectul contestației acestuia.
Pe de altă parte, față de faptul că actele de executare contestate au indicat ca domiciliu al intimatului debitor ., ., adresă la care au fost și comunicate acestuia, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat că adresa reală a intimatului contestator, care este de altfel menționată și în cererile formulate de acesta și depuse la dosarul cauzei, este Ploiești, ., ., jud. Prahova - reținându-se astfel în mod corect în sentința recurată că somația și titlul executoriu nu au fost comunicate în mod legal contestatorului, acestea nefiindu-i opozabile, motiv pentru care prima instanță a apreciat în mod corect contestația la executare ca fiind întemeiată, admițând-o ca atare.
În acest sens, față de susținerile recurentei, tribunalul apreciază că, în condițiile în care aceasta a invocat neclarități privitoare la domiciliul intimatului, avea obligația legală de a lămuri acest aspect, lucru ce se putea realiza cu ușurință printr-o simplă interogare a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date - astfel cum a făcut de altfel și instanța de fond, care a putut constata astfel, potrivit fișei de evidență comunicată și depusă la fila 110 dosar fond, că intimatul contestator locuiește la adresa din . anul 1991 și nu a existat nici o schimbare de domiciliu la adresa la care pârâtul a dispus comunicarea adresei de înființare a popririi.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar și de altfel și din susținerile recurentei rezultă că intimatul contestator a sesizat indicarea eronată a domiciliului său, iar prin adresa depusă la fila 38 dosar fond recurenta intimată a menționat că va proceda la comunicarea actelor care au stat la baza procedurii de executare silită, respectiv somația, titlul executoriu, înștiințarea de poprire și adresa de înființare a popririi emise pe numele intimatului contestator, fără însă ca la dosarul cauzei să se depună înscrisuri certe din care să rezulte finalizarea acestui demers.
Având, deci, în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurentul-intimat S. P. Finanțe Locale Ploiești împotriva sentinței civile nr. 8689/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești - sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de acesta, ca fiind nefondat – luând act totodată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. P. FINANȚE LOCALE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8689/12.06.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. C., domiciliat în Ploiești, ., ., ca nefondat.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.04.2015.
Președinte, Judecători,
Ș. O.-C. P.-A. A., M. C. A.
Fiind în C.O.,
semnează președintele instanței
Grefier,
N. L. E.
Fiind în C.O.,
semnează prim grefierul instanței
operator date cu caracter personal 5595
red. CAM/ tehnored. TS
2 ex./06.08.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. I. A.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 726/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1610/2015.... → |
|---|
