Contestaţie la executare. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 4806/281/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 39
Ședința publică din data de 21.01.2015
Președinte: P. – A. A.
Judecător: Ș. O. C.
Judecător: M. C. A.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – contestator P. T., CNP_, domiciliat în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 169, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1080/27.01.2017 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul – contestator P. T., personal, lipsind intimata.
Cerere pentru care s-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei, conform chitanței . și nr._/21.01.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei, și timbru judiciar de 1,5 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia act că recurentul – contestator a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei, conform chitanței . și nr._/21.01.2015 și timbru judiciar de 1,5 lei, astfel cum s-a stabilit în sarcina sa.
Recurentul – contestator solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri noi.
În baza disp. art. 305 coroborat cu art. 167 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, considerând că proba cu înscrisuri noi solicitată de recurentul – contestator este utilă, pertinentă și concludentă cauzei, instanța o încuviințează.
Având cuvântul recurentul – contestator arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul – contestator arată că instanța de fond a interpretat greșit disp. art. 172 alin. 3 din Codul de Procedură Fiscală. Este vorba despre un titlu executoriu emis de o unitate fiscală pe baza solicitării CAS că nu ar fi plătit contribuția. Organul fiscal la sesizarea casei a emis titlul executoriu pe care l-a contestat în baza disp. art. 172 Cod de Procedură Fiscală. Potrivit art. 172 alin. 3 contestația se poate face și la titlu, apreciind că instanța poate constata valoarea creanței și nu numai dacă întrunește formalitățile prevăzute de lege. Instanța de fond a spus că nu poate fi admisă cererea, întrucât în procedura contestației nu se poate verifica dacă aceste acte corespund disp. art. 43 Cod de Procedură Fiscală. Arată că la nivelul anului 2011 a achitat toate taxele al termenul stabilit în declarația de impunere și nu se poate stabili un prejudiciu. Prejudiciul nu poate să fie la nivelul anului 2011, întrucât aceste obligații se fac pe baza deciziei de impunere, or, la nivelul anului 2011 s-au efectuat aceste plăți. Dacă instanța va aprecia că nu se impune efectuarea unei expertize contabile care să stabilească suma ce trebuie achitată, solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și admiterea contestației, fără cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea întocmirii unui raport de expertiză în specialitatea contabilitate.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 25.02.2013 sub nr._, contestatorul P. T. a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor Publice a Orașului Ploiești, solicitând instanței să dispună anularea formelor de executare silita începute împotriva petentului în dosarul de executare nr._/2013, respectiv titlul executoriu nr._/30.01.2013 și a somației nr._. Totodată, a solicitat suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, în esență, exercită profesia de avocat, iar din punct de vedere fiscal este considerat ca persoană fizică ce obține venituri din profesii liberale, pe cale de consecință în baza acestei calități îi revine obligația de plată a impozitului pe venit și a obligațiilor datorate cu titlu de contribuție la casa de asigurări de sănătate.
A menționat că până în anul 2012 cele două obligații fiscale le achita separat, în sensul că obligația de plată privind impozitul pe venit a achitat-o direct la organul fiscal, iar contribuțiile de asigurări sociale de sănătate le achitat la casieria C.A.S. Prahova.
A susținut că în anul 2012, urmare a unor schimbări legislative, din cauza că organele fiscale au preluat și dreptul de a încasa obligațiile de plată la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, au apărut o . disfuncționalități în colectarea obligațiilor sus-menționate, ajungându-se la emiterea unor acte fiscale neconforme cu realitatea.
A menționat că obligațiile fiscale de plată se stabileau în baza declarațiilor de venit pe care reclamantul le depunea la organul fiscal și la organul ce administrează asigurările de sănătate, susținând însă că organul fiscal a emis acte administrativ-fiscale care nu corespund realității și care nesocotesc procedura fiscală.
Petentul a arătat că titlul executoriu emis la data de 30.01.2013, prin care i-a fost adusă la cunoștință obligația de plată a sumei de 3.867 lei, nu corespunde realității. Mai mult, titlul executoriu a fost emis în lipsa titlului de creanță.
A adăugat că și în ipoteza în care organul fiscal ar susține că titlul de creanță îl reprezintă declarația de venit, acest lucru nu poate da dreptul organului administrativ fiscal să emită titlul executoriu, atâta timp cât nu verifica dacă obligația de plată determinată prin titlul de creanță a fost sau nu executată.
A susținut că organul administrativ fiscal a emis titlul executoriu la întreaga valoare ce ar datora-o reclamantul pentru întreg anul 2012, fără a ține seama de faptul că în realitate a achitat primele două rate scadente la CAS Prahova, iar ultimele două direct la organul fiscal.
A arătat că în anul 2012 a achitat cu titlu de asigurări de sănătate suma de 2553 lei. Astfel, în data de 11.04.2012 a achitat suma de 638 lei, în data de 29.06.2012 a achitat suma de 638 lei și, respectiv, în data de 19.12.2012 a plătit suma de 1277 lei.
A precizat că organul fiscal avea obligația de a verifica mai întâi ce sume de bani au fost achitate cu acest titlu pentru anul 2012, după care să emită titlul de creanță, care să cuprindă eventuala diferență de plată, urmat de emiterea titlului executoriu.
A arătat că titlul executoriu nu putea să conțină suma indicată, dat fiind faptul că în cursul anului 2012 a fost deja achitată suma de 2.553 lei.
A susținut că titlul executoriu a fost emis în mod nelegal, întrucât orice act fiscal ar trebui să indice sursa de proveniență a debitului și pe ce anume se fundamentează acest act.
În drept, au fost invocate prevederile art.172 C.pr.fiscală.
În probațiune, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar, în copie, chitanța nr._/29.06.2012, chitanța nr._/11.04.2012.
În temeiul art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997 și art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995, contestatorul a achitat taxa judiciară de timbru de 194 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, aferent primului capăt de cerere, și taxa judiciară de timbru de 10 lei, aferent capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
În data de 30 mai 2013, intimata a depus întâmpinare, învederând instanței faptul că actele de executare au fost emise în baza unui titlu de creanță emis de CAS Prahova, act ce nu poate fi pus la dispoziția instanței, întrucât este deținut de CAS Prahova.
Intimata a solicitat emiterea unei adrese la CAS Prahova, pentru ca această instituție să depună la dosarul cauzei titlul de creanță ce a stat la baza emiterii actelor de executare contestate, iar în probațiune, intimata a înaintat la dosar, în copie, actele de executare contestate (f.15-17).
În data de 15 iulie 2013, CAS Prahova a înaintat adresa nr._, prin care a încunoștiințat instanța că documentele ce apar în titlul executoriu ca fiind cele prin care s-a individualizat suma de plată reprezintă niște numere, ale unor declarații anticipate de venituri, generate de aplicația informatică în cadrul procesului de transmitere către ANAF a debitelor, conform art.V din OUG nr.125/2011, întrucât comunicarea datelor în format electronic s-a făcut anterior predării dosarelor în formă fizică, iar titlurile executorii au fost emise automat că ANAF pe baza datelor transmise în format electronic.
A mai precizat că documentele nr.2660/15.10.2012 și nr.3259/01.07.0212 reprezintă numerele generate electronic pentru declarațiile anticipate de venituri aferente anilor 2011 și 2012, declarații puse la dispoziția CAS Prahova de către intimată.
La termenul de judecată din 04.11.2013, instanța a luat act de cererea de renunțare la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
În data de 09.12.2013 au fost depuse la dosar, în copie, decizia nr._ din 20.11.2012, Detalii calcul pentru sume datorate de P. T., confirmare de primire nr._, Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2012.
In cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1080/27.01.2014 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. T. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Ploiești, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în fapt, prin Decizia nr._ din data de 20 noiembrie 2012 Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova a calculat în sarcina contestatorului P. T. obligații de plată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate aferente anului 2011 în valoare de 4.206 lei, din care contribuții în sumă de 3.877 lei, dobânzi de întârziere de 135 lei și penalități de întârziere de 194 lei.
Potrivit concluziilor scrise depuse de către contestator, instanța a reținut că, după comunicarea Deciziei nr._/20.11.2012, petentul a formulat contestație pe cale administrativă împotriva deciziei sus-menționate, ce nu a fost soluționată până la pronunțarea prezentei hotărâri judecătorești.
Ulterior, în data de 30.01.2013, în cadrul dosarului de executare nr._, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ploiești a procedat la declanșarea executării silite a contestatorului P. T., prin emiterea titlului executoriu nr._ din 30.01.2013 și a somației cu nr._ din 30.01.2013, pentru recuperarea sumei de 3.867 lei, din care contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente în cuantum de 3.866 lei și, respectiv impozit pe venituri din activități independente în valoare de 1 leu.
Având în vedere data când au fost primite actele de executare contestate, și anume 11.02.2013, raportat la data înregistrării acțiunii pe rolul acestei instanțe, și anume 25.02.2013, instanța a apreciat că prezenta contestație la executare a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.173 Codul procedură fiscală.
În ceea ce privește titlului executoriu, instanța de fond a reținut că acesta conține denumirea organului fiscal emitent, numărul dosarului de executare, datele de identificare ale contribuabilului, inclusiv codul de identificare fiscală și domiciliul fiscal al acestuia, data la care a fost emis, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, obiectul actului de executare silită, motivele de fapt și de drept, temeiul legal al puterii executorii a titlului și data la care își produce efectele, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul la care se depune contestația, mențiuni privind audierea contribuabilului, numele persoanei împuternicită de organul de executare, act ce nu poartă semnătura și ștampila organului emitent, fiind emis în condițiile art.43 alin.3 din Codul de procedură fiscală, respectând astfel dispozițiile art.141 raportat la art.43 alin.2 și 3 din Codul de procedură fiscală.
Cât privește somația, instanța a reținut că aceasta conține denumirea organului fiscal emitent, numărul dosarului de executare, datele de identificare ale contribuabilului, și anume nume, prenume, domiciliul fiscal și codul de identificare fiscală, data la care a fost emis, temeiul de fapt și de drept în baza căruia s-a emis somația, obiectul actului de executare, indicându-se titlul executoriu, natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării, termenul în care cel somat urma să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și consecințele nerespectării acestui termen, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației, organul la care se depune contestația, mențiuni privind audierea contribuabilului, numele persoanei împuternicită de organul de executare, act ce nu poartă semnătura și ștampila organului emitent, fiind emis în condițiile art.43 alin.3 din Codul de procedură fiscală, respectând astfel dispozițiile art.145 raportat la art.43 alin.2 și 3 din Codul de procedură fiscală.
Somația a fost însoțită de titlul executoriu nr._ din 30.01.2013.
În altă ordine de idei, prima instanța nu a ținut seama de apărările contestatorului privitoare la modul de stabilire a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, întrucât aceste apărări pot fi analizate doar în cadrul contestației prevăzută de dispozițiile art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
Cât privește sumele de bani achitate în perioada 11 aprilie 2012 – 20 noiembrie 2012 (reprezentând data emiterii titlului de creanță), cu titlu de contribuții la asigurările sociale de sănătate aferente anului 2012, instanța de fond nu le-a luat în considerare, întrucât aceste apărări privesc modul de stabilire a creanței fiscale, aspecte ce nu pot fi analizate pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art.172 – 173 din O.G. nr.92/2003, ci doar pe calea contestației prevăzută de art.205 din același act normativ.
În legătură cu plățile efectuate ulterior emiterii deciziei de impunere și până la emiterea actelor de executare, instanța nu a ținut seama de acestea, întrucât prin chitanța . nr._ s-a făcut dovada achitării contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate datorate de contestator aferente trimestrelor 3 și 4 ale anului 2012, iar nu sumele datorate cu titlu de contribuții la asigurările sociale de sănătate aferente anului 2011.
Ca atare, în anul 2012, fiind în ipoteza unui debitor ce are mai multe datorii având ca obiect prestații de aceeași natură (contribuții la asigurările sociale de sănătate aferente anului 2011 și 2012, calculate în condițiile art.82 alin.5 teza II și, respectiv, art.82 alin.5 teza I din O.G. nr.92/2003), față de același creditor, contestatorul P. T. a înțeles să facă imputația plății asupra sumelor datorate cu titlu de contribuții la asigurările sociale de sănătate aferente veniturilor realizate în anul 2012, iar nu a celor aferente anului 2011.
Astfel, având în vedere faptul că nu a fost anulată Decizia de impunere nr._ din data de 20.11.2012, deși a fost comunicată, precum și faptul că nu s-a dovedit că până la întocmirea actelor de executare contestate ar fi fost achitată suma de 3867 lei, cu titlu de contribuție la bugetul asigurărilor sociale de sănătate aferente anului 2011, instanța de fond a apreciat că actele de executare au fost emise în mod neîntemeiat.
Împotriva sentinței civile nr. 1080/27.01.2014 a declarat recurs, în termen legal, contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul – contestator a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, respectiv art. 172 si 173 Cod de Procedură Fiscală, întrucât se susține faptul ca sumele achitate in perioada 11.04._12 nu sunt luate în calcul întrucât aceste sume privesc modul de stabilire a creanței fiscale, care nu pot fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, recurentul arată că art. 172 Cod de Procedură Fiscală stabilește în aliniatul 1 obiectul contestației la executare fiscala, în sensul că orice persoană interesată poate formula contestație împotriva oricărui act de executare, iar alin. 3 din același articol precizează fără echivoc că se poate formula contestație la executare și împotriva titlului executoriu în cazul în care acesta nu este o hotărâre judecătorească.
În continuare, recurentul – contestator a susținut că prin contestație a formulat tocmai acest lucru și că mai mult, orice persoană interesată poate contesta direct conținutul titlului executoriu atunci când el nu este consecința fireasca a neplății in termen a titlului de creanța.
Așadar, a apreciat recurentul că instanța de fond, deși a reținut corect că împotriva titlului de creanța emis a formulat contestație potrivit capitolului IX din codul de procedura fiscala - contestație care nu a fost nici până în prezent soluționată, a susținut fără temei legal, că nu se poate critica modalitatea de stabilire a creanței bugetare pe calea contestației la executare.
Dimpotrivă, susține recurentul că ori de câte ori se face dovada că nu au fost respectate normele legale privind legalitatea titlului de creanță, în cadrul contestației la executare se pot formula critici și dovezi față de modalitatea de respectare a dispozițiilor legale privind achitarea obligațiilor fiscale la fondul de asigurări sociale.
A apreciat recurentul că este fundamental greșita soluția cu privire la respectarea dispozițiilor legale privind forma titlului executoriu, întrucât contestația care vizează însăși titlu executoriu are ca scop demonstrarea că suma prevăzută în titlu este stabilită în contradicție cu norma de drept fiscal și ca atare instanța are obligația sa verifice însăși fondul stabilirii creanței fiscale.
Recurentul mai arată că pentru anul fiscal 2011 Casa de Asigurări de Sănătate avea obligația să stabilească valoarea creanței bugetare prin raportare la veniturile realizate în acest an fiscal si apoi să aplice procentul prevăzut de lege.
Ori, din simpla verificare a situației fiscale a anului 2011 apreciază recurentul că rezulta că organul fiscal, când stabilește pretinsa restanță de plată pentru anul 2011, de fapt el nu se cantonează la obligația pe acest an fiscal, iar pretinsul cuantum ce rezultă din desfășurătorul prezentat provine din anii fiscali anteriori, fără însă să se arate din care anume ani.
Astfel, recurentul a precizat că se impunea administrarea probei cu expertiza contabila, pentru ca era necesar să se verifice dacă contribuțiile achitate pentru anul fiscal 2011 au fost corect calculate, urmând ca separat să se verifice de unde putea să apară acea diferența de creanță bugetară reținută tot ca aparținând anului fiscal 2011.
Cert este că instanța de fond, apreciază recurentul, nu a înțeles nici mecanismul de stabilire a acestui tip de creanța bugetară, dar mai ales nu a înțeles cum se face plata acestor contribuții.
De aceea în recurs contestatorul a arătat că înțelege să prezinte ca proba înscrisuri noi, respectiv toate plățile efectuate în anii fiscali 2010, 2011, 2012 pentru a se putea stabili că în realitate pentru anul 2011 nu mai datora nicio suma de bani cu titlu de plată asigurări de sănătate.
Recurentul a mai arătat că nu este adevărat că a contestat valoarea contribuției pentru anul fiscal 2012, ci a arătat că în acest an fiscal a continuat plata acestui tip de obligație fiscală așa cum a procedat si in anii precedenți, cu mențiunea ca in acest an fiscal o parte din obligații au fost achitate direct la Casa de Sănătate, iar o parte la organul fiscal.
De asemenea, recurentul a mai susținut că este total eronată susținerea instanței de fond că datorita faptului că nu a fost anulată decizia de impunere_ din 2011, deși a fost comunicată, nu se poate examina situația financiara pe calea contestației la executare.
Astfel, recurentul a reiterat faptul că la momentul comunicării deciziei de impunere_/2012, a contestat-o in termen legal, iar potrivit legii organul sesizat avea obligația să rezolve aceasta contestație în termen de 30 de zile și ca atare, nefiind emisă decizia de rezolvare a contestației, este îndreptățit ca pe calea contestației la executare să pună în discuție nelegalitatea stabilirii sumei pretinsa a fi neachitată.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate si retrimiterea cauzei la judecătorie pentru a se face expertiza contabilă, care să verifice și să stabilească dacă pentru anul fiscal 2011 a achitat sau nu corect obligațiile de sănătate și totodată să stabilească din ce ani fiscali provin sumele pretinse a fi datorate pentru anul fiscal 2011 și cum au fost calculate.
În cazul în care instanța de recurs va stabili pe baza chitanțelor anexate fără echivoc că obligațiile de plată față de asigurările de sănătate au fost achitate conform legii, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii și anularea titlului executoriu atacat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 07.11.2014.
În susținerea recursului formulat, recurentul-contestator a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nici apărări față de recursul declarat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurentul contestator a criticat sentința instanței de fond apreciind că aceasta a făcut o greșită interpretare si aplicare a legii, respectiv a prevederilor art 172 și 173 c pr fisc, respingând in mod greșit contestația la executare formulată, in condițiile in care aceasta nu a verificat însăși fondul stabilirii creanței fiscale si nici dacă contribuțiile achitate de recurent au fost corect calculate si au acoperit sau nu întregul debit stabilit in sarcina acestuia, respingând probatoriile solicitate de recurentul contestator in sensul arătat.
Analizând considerentele sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs formulate in cauză, tribunalul constată, pe de o parte, că deși prima instanță a reținut in mod corect că împotriva titlului de creanță ce a stat la baza emiterii titlului executoriu si somației contestate in prezenta cauză, recurentul contestator a formulat contestație potrivit dispozițiilor legale – contestație ce nu a fost nici până in prezent soluționată – aceasta a apreciat că nu se poate critica modalitatea de stabilire a creanței bugetare pe calea contestației la executare, deși contestația formulată in cauză viza însuși titlul executoriu si susținea că suma prevăzută in acesta este stabilită in contradicție cu norma de drept fiscal.
Or, față de împrejurările arătate, instanța de fond trebuia să se preocupe de lămurirea cu exactitate a cuantumului si modalității de calcul a debitului stabilit in sarcina recurentului contestator, precum si a cuantumului acestui debit la momentul emiterii titlului executoriu si somației contestate, având in vedere că contestatorul a invocat si dovedit efectuarea a o . plăți aferente anilor fiscali 2010-2012, pretinzând că nu mai datora nicio sumă de bani cu titlul de asigurare de sănătate.
In aceste condiții, tribunalul constată că in cauză se impunea administrarea probei cu expertiza contabilă pentru a verifica dacă contribuțiile achitate de recurentul contestator pentru anul fiscal 2011 au fost calculate corect, precum si pentru a verifica existența si sursa diferenței de creanță bugetară reținută in sarcina acestuia ca fiind aferente aceluiași an fiscal 2011, respectiv pentru a verifica in final existența, corectitudinea si cuantumul eventualelor sume datorate de contestator.
In acest sens, tribunalul constată că prin nota de probe depusă de contestator in fața instanței de fond (fila 46), acesta a solicitat in mod expres efectuarea unei expertize tehnice specialitatea contabilitate, precizând detaliat obiectivele acesteia – probă ce a fost însă respinsă de instanța de fond ca „neutilă”, potrivit încheierii de ședință din 13.01.2014, fără ca prima instanță să-și argumenteze însă in vreun mod această apreciere.
Sub acest aspect însă, tribunalul apreciază că față de susținerile recurentului contestator, precum si față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu expertiză specialitatea contabilitate era utilă si totodată concludentă in cauză – aceasta neputând fi însă administrată in fața instanței de control judiciar, date fiind disp. art 305 cpc, astfel încât tribunalul urmează a dispune casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecare, respectiv pentru completarea probatoriului cu o expertiză specialitatea contabilitate pentru a face verificările menționate anterior, urmând totodată a avea in vedere si obiectivele expres solicitate de contestator prin nota de probatorii depusă la dosarul de fond la termenul din 13.01.2014.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul, constatând drept incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., apreciază ca fiind fondate motivele de recurs, astfel că, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 cod pr. civilă, va admite recursul declarat de recurentul – contestator P. T. împotriva sentinței civile nr. 1080/27.01.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea în fond a pricinii, potrivit considerentelor prezentei decizii – ocazie cu care instanța va avea în vedere și celelalte critici formulate în cuprinsul motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – contestator P. T., CNP_, domiciliat în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 169, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 1080/27.01.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova.
Casează sentința atacată și trimite cauza la Judecătoria Ploiești pentru rejudecare, conform considerentelor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.
Președinte | Judecători | |
P. – A. A. | Ș. O. C. Fiind in CO semnează președintele instanței | M. C. A. |
Grefier | ||
D. A. | ||
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red.M.C.A./Tehnored. D.A.
2 ex/19.07.2015
Dosar fond nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. C. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 380/2015.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 244/2015.... → |
|---|
