Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 244/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 244/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 6266/105/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 244
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Ș. O.-C.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect „încuviințare executare silită” formulată de E. A. N., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. P. C. B., din Ploiești, ., ., . în contradictoriu cu pârâta FACAȘ C., domiciliată în Ploiești, ., ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta Facaș C., personal și asistată de avocat T. E. L., lipsind reclamantul.
Cerere pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței . și nr._/14.08.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 23.01.2015, pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, după care:
Reprezentanta pârâtei depune la dosar copie de pe decizia civilă nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._/281/2014 prin care s-a stabilit locuința minorului la pârâtă.
Instanța ia act că se depune la dosar de către pârâtă prin avocat copie de pe decizia civilă nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._/281/2014 prin care s-a stabilit locuința minorului la pârâtă, apreciind că nu se impune comunicarea acesteia reclamantului fiind vorba despre o hotărâre judecătorească care privește aceleași părți.
Reprezentanta pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât cererea formulată este întemeiată pe disp. art. 903 Cod de Procedură Civilă, respectiv executarea obligației de a face. În cazul de față suntem în situația în care la acest moment petentul nu mai are o hotărâre străină care să fie recunoscută, iar cu privire la dispozițiile invocate că ar avea posibilitatea să ceară executarea silită, această obligație prevede o sancțiune de 10 zile privind obligația debitorului de a face ceva. Dispozițiile art. 903 NCPC nu sunt aplicabile în speță. Solicită admiterea excepțiilor și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul E. A. N. a chemat în judecată pe pârâta Facaș C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună autorizarea acestuia sa treacă la executarea silita a obligației cuprinsa in titlul executoriu reprezentat de Hotărârile nr. ll/499/C pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent, nr. 13/34/C pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent, certificat de absență a recursului emis de Grefa Tribunalului de Primă Instanță din Gent nr. 13/163, nr. 61, a sentinței nr. 13/9152 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent Secția V - 3 septembrie 2013 și a comunicărilor acestor hotărâri, a Hotărârii nr. llA693 din 23.08.2011 a Jud. cantonului Eeklo Olanda, precizând ca toate hotărârile pronunțate de instanțele belgiene sunt definitive si au fost recunoscute prin sentința civila nr. 545/21.02.2014 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr._ .
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr._ a solicitat recunoașterea Hotărârilor nr. II/499/C si nr. 13/34/C, ambele pronunțate de Tribunalul de Prima Instanța din Gent, Certificat de absenta a recursului emis de Grefa Tribunalului de Prima Instanța din Gent nr. 13/163, nr.61, a sentinței nr. 13/9152 pronunțata de Tribunalul de Prima Instanța din Gent- Secția V - 3 septembrie 2013 si a comunicărilor acestor hotărâri; a Hotărârii nr. IIA693 din 23.08.2011 a Jud. Cantonului Eeklo Olanda, Tribunalul Prahova, admițând cererea si dispunând recunoașterea tuturor hotărârilor menționate anterior, reținând următoarele aspecte:
Prin Hotărârea nr. II/499/C pronunțată de pronunțată de Tribunalul de Prima Instanța din Gent, au fost stabilite următoarele masuri urgente si provizorii, respectiv a fost împuternicit reclamantul sa locuiască separat la domiciliul conjugal din Leopoldlan 91/2, 9900 Eeklo si s-a dispus încredințarea copilului A. Alexander D. E., n. la 19 decembrie 2010, exclusiv reclamantului, acesta urmând să locuiască în principal la reclamant. Pârâtei i-a fost interzis să-l ia pe copil în afara teritoriului Belgiei.
A arătat reclamantul că prin Hotărârea nr. 13/34/C pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent, a fost suspendată obligația de conviețuire a părților și s-a dispus ca reclamantul să-și păstreze singur domiciliul din 9900 Eeklo, Leopoldlan 91/002. Instanța a interzis părții pârâte, să-l deranjeze pe reclamant sub nici o formă, sub pericolul de alungare, în caz de necesitate, chiar prin intervenția forței publice.
A fost încredințată reclamantului în exclusivitate exercitarea autorității părintești pentru fiul acestuia, născut la data de 19.12.2010, pârâta fiind obligată la înapoierea imediată a minorului către reclamant, oriunde s-ar afla copilul în țară sau străinătate. Domiciliul copilului a fost stabilit la reclamant, iar instanța a dispus ca fiecare parte să se folosească de bunurile ce se află deja asupra fiecărei părți.
A învederat reclamantul că prin certificatul de absență a recursului nr. 61 pronunțat de Grefa Judecătoriei de Primă Instanță Gent a fost confirmat faptul că în termenul prevăzut de lege și până în prezent, nu a fost folosită nici o cale de atac împotriva sentinței pronunțate în lipsă de judecătorie, în cazul A.R.K. 13/34/C referitor la reclamant.
Totodată, a arătat reclamantul că prin sentința definitivă nr. 13/9152, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent Secția V din 3 septembrie 2013 a fost pronunțat divorțul dintre A. N. E. și C. Facaș, căsătoriți la data de 25.06.2010, iar prin Hotărârea nr. HA693 din 23.08.2011 a Jud. cantonului Eeklo Olanda, s-a dispus suspendarea temporar a obligației reciproce a soților de a locui împreună, reclamantul fiind împuternicit să locuiască singur, fără soție, la adresa din Leopoldlaan 91/2, 9900 EEKLO.
De asemenea, i s-a interzis pârâtei să îl contacteze pe reclamant fără aprobare, cu riscul de a fi expulzată de acolo cu ajutorul organelor de ordine publică. A fost încredințat reclamantului spre creștere și educare fiul acestuia, E. A. Alexander D. Alexander D., născut în Jejtțe"la 19 decembrie 2010. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o pensie, alimentară în cuantum de o sută euro (100 Euro), pe lună începând cu data de 01 august 2011, în favoarea fiului lor E. A. Alexander D. Alexander D., născut în Jette la 19 decembrie 2010, în afara alocației de stat pentru copii care va fi atribuită direct reclamantului, pensie ce va fi indexată cu indicele anual de inflație și va putea fi ajustată în fiecare an la cererea uneia din părți, prima dată Ia 01 august 2012, având ca index de bază indexul lunii iulie 2011, conform principiului proporționalității și numai pentru lunile ulterioare cererii.
A mai precizat reclamantul că i-au fost atribuite acestuia proprietatea și uzufructul tuturor bunurilor pe care le deține în prezent, pârâtei fiindu-i permis să-și ia bunurile ei personale. Potrivit art. 1094 NCPC, hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde, au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, in lipsa de recunoaștere, au fost pronunțate în baza în baza legii determinate ca aplicabila conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrare ordinii publice i de drept internațional privat român și au fost respectat dreptul la apărare.
Reclamantul a arătat că Tribunalul a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 1096 NCPC privind motivele de refuz ale recunoașterii hotărârii străine, sens în care a admis cererea și a dispus, conform disp. art. 1094, 1095 NCPC, recunoașterea Hotărârilor nr. II/499/C pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent, nr. l3/34/C pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent, certificat de absență a recursului emis de Grefa Tribunalului de Primă Instanță din Gent nr. 13/163, nr. 61, a sentinței nr. 13/9152 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent Secția V - 3 septembrie 2013 și a comunicărilor acestor hotărâri, a Hotărârii nr. HA693 din 23.08.2011 a Jud. cantonului Eeklo Olanda.
Al doilea efect al hotărârilor străine, executarea, a arătat reclamantul că vizează posibilitatea folosirii hotărârii străine pe teritoriul României, prin intermediul procedurii de executare. Admiterea unei asemenea cereri de Încuviințare a executării silite a hotărârii străine permite titularului dreptului recunoscut prin acea hotărâre sa pună in executare hotărârea, in calitate de creditor urmăritor împotriva debitorului urmărit.
S-a mai susținut că aceasta procedura nu trebuie confundată cu formalitatea încuviințării executării silite reglementată de dispozițiile art. 665 NCPC, procedura de exequatur îngăduind creditorului sa ceara urmărirea silită a hotărârii străine pe teritoriul României, aceasta însă în condițiile instituite de procedură națională.
În continuare, s-a precizat că, potrivit art. 1.102 NCPC, hotărârile străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bunăvoie de către cei obligați a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviințării date, la cererea persoanei interesate, de către tribunalul în circumscripția căruia urmează să se efectueze executarea, pe baza hotărârii definitive de încuviințare a executării emițându-se titlu executoriu, în condițiile legii romane, menționându-se în titlu și hotărârea de încuviințare.
A apreciat că se impune a se face mențiunea ca procedura de încuviințare a executării pe teritoriul României a unei hotărâri străine in condițiile Codului de procedura civila vizează conferirea caracterului de titlu executoriu al acestei hotărâri României, prin punerea in executare silita împotriva debitorului urmărit, reiterând faptul ca, sub nicio forma, procedura Încuviințării reglementata de Codul de procedura civila nu trebuie confundata cu formalitatea încuviințării executării silite reglementata de dispozițiile art.656 C.pr.civ., procedura de exequatur, asigurând creditorului numai posibilitatea de a cere urmărirea silita a hotărârii străine pe teritoriul României, in condițiile prevăzute de reglementarea interna.
Pentru motivele mai sus arătate, a solicitat instanțe sa admită prezenta cerere, astfel cum a fost formulata si sa dispună încuviințarea executării silite a hotărârilor străine, recunoscute de Tribunalul Prahova, urmând ca petentul sa fie abilitat sa procedeze la executarea silita a obligației cuprinsa in titlul executoriu.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta F. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția lipsei calității procesual active a petentului în formularea cererii de chemare în judecată și excepția prematurității formulării cererii de încuviințare a executării silite.
Cu privire la prima excepție invocată, pârâta a solicitat admiterea acesteia, având in vedere dispozițiile art. 622 alin. 2 NCPC, care stabilește ca executarea silita se duce la îndeplinire de către organul de executare silita, in speța executorul judecătoresc.
A apreciat pârâta că nu se află în cazul de față sub incidența disp. art. 622 alin. 4 NCPC și nici așa cum si-a motivat in drept petentul cererea raportat la disp. art. 1.202 NCPC, interpretând de altfel in mod subiectiv textul de lege, deoarece titlul executoriu ce se solicita a fi pus in executare nu prevede o obligație de a face prevăzuta in Titlul LII, Capitolul IV din Cartea a V-a, ci este o executare silită pe care legiuitorul a dat-o spre realizare organului competent, respectiv executorul judecătoresc.
Pârâta a mai susținut că textul de lege aplicabil in cauza, respectiv art. 909 alin. 2 NCPC, prevede că „executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care de afla minorul încheierea de încuviințare a executării silite împreuna cu o somație”, rezultând ca cel îndreptățit sa formuleze cererea de executare silita este petentul, insa cel care urmează sa solicite instanței încuviințarea acestei executări privitoare la minor este executorul judecătoresc, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual active a petentului si respingerea cererii, întrucât a fost formulata de către o persoana fără calitate procesual activa.
Referitor la cea de-a doua excepție invocată, pârâta a arătat că prin decizia civila nr. 752/02.09.2014 s-a anulat sentința civila nr. 545/21.02.2014 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosar nr._ și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceasta instanța.
A învederat instanței că la acest moment hotărârile pronunțate de instanțele belgiene nu sunt recunoscute de către instanțele din România, ele neputând pot fi puse în executare silita, motiv pentru care a apreciat că prezenta cerere este prematur introdusa.
Pârâta a menționat totodată că, până la anularea hotărârii de recunoaștere, reclamantul a solicit declanșarea procedurii de executare silita in caza titlului executoriu reprezentat de hotărârile din Belgia si cea de recunoaștere a acestora, executare care a făcut obiectul dosarului nr. 252/2014 al B. M. I., si care a fost suspendata prin încheierea din data de 08.08.2014 in dosarul nr._/281/2014 si ca urmare a anularii sentinței de recunoaștere executarea silita a încetat.
Față de motivele mai sus arătate, pârâta a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În combaterea acțiunii, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Mai întâi, analizând cu prioritate, conform art. 248 NCPC, excepția lipsei calității procesuale active a petentului E. A. N., invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece prezentul demers procesual al reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art. 1102 și urm. NCPC, ce consacră instituția „executării hotărârilor străine” - exequator -și care se deosebește de procedura obișnuită, de drept comun, de încuviințare a executării silite, reglementate de art. 665 și urm. NCPC.
De altfel, acest text de lege cu caracter general, respectiv art. 665 NCPC a și fost modificat prin Legea 138/2014, care a suprimat procedura încuviințării executării silite, însă această suprimare nu a produs nici un efect în privința procedurii speciale de încuviințare a executării silite, în cazul în care titlul executor este reprezentat de o hotărâre judecătorească străină, procedura reglementată de art. 1102 și urm. NCPC.
Referitor la excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâtă tot prin întâmpinare, tribunalul observă că la momentul formulării prezentei cereri de exequator, respectiv 19.08.2014, nu fusese încă pronunțată încă decizia civilă nr. 752/02.09.2014 a Curții de Apel Ploiești, la care face referire pârâta în susținerea acestei excepții.
Prin urmare, se constată că și această excepție este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că reclamantul E. N. E. și pârâta Facaș C. s-au căsătorit la data de 25.06.2010 în Belgia, iar din relația lor a rezultat minorul A. Alexander D., n. la data de 19.12.2010.
În prezent, relațiile dintre părți s-au deteriorat, între aceștia existând neînțelegeri cu privire la exercitarea drepturilor părintești asupra copilului.
În acest sens, tribunalul reține că, în urma unor proceduri judiciare declanșate de reclamantul E. N. E. în fața autorităților judiciare din Belgia, au fost pronunțate o . hotărâri judecătorești, și anume:
- prin Hotărârea nr. 11/499/C pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent, au fost stabilite următoarele măsuri urgente și provizorii: reclamantul E. N. E. să locuiască separat la domiciliul conjugal din Leopoldlan 91/2, 9900 Eeklo, copilul A. Alexander D. E., n. la 19.12.2010, a fost încredințat exclusiv reclamantului, acesta urmând să locuiască în principal la reclamant; pârâtei i-a fost interzis să-l ia pe copil în afara teritoriului Belgiei;
- prin Hotărârea nr. 13/34/C pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent, a fost suspendată obligația de conviețuire a părților și s-a dispus ca reclamantul să-și păstreze singur domiciliul din 9900 Eeklo, Leopoldlan 91/002; a fost interzis pârâtei să-l deranjeze pe reclamant sub nicio formă, sub pericolul de alungare, în caz de necesitate, chiar prin intervenția forței publice; a fost încredințată reclamantului, în exclusivitate, exercitarea autorității părintești pentru minorul A. Alexander D., n. la data de 19.12.2010; pârâta a fost obligată la înapoierea imediată a minorului A. Alexander D. către reclamant, oriunde s-ar afla copilul în țară sau străinătate; domiciliul copilului a fost stabilit la reclamant; s-a dispus ca fiecare parte să se folosească de bunurile ce se află deja asupra fiecărei părți;
- prin certificatul de absență a recursului nr. 61 pronunțat de Grefa Judecătoriei de Primă Instanță Gent a fost confirmat faptul că în termenul prevăzut de lege și până în prezent, nu a fost folosită nicio cale de atac împotriva sentinței emise în lipsă de judecătorie, în cazul A.R.K. 13/34/C, referitor la reclamantul E. N. E..
- prin sentința definitivă nr.13/9152, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Gent Secția V din 3 septembrie 2013 a fost pronunțat divorțul dintre reclamantul E. A. N. și pârâta C. Facaș, căsătoriți la data de 25.06.2010.
- prin Hotărârea nr. 11A693 din 23.08.2011 a Judecătoriei Cantonului Eeklo s-a dispus suspendarea temporar a obligației reciproce a soților de a locui împreună, reclamantul fiind împuternicit să locuiască singur, fără soție la adresa din Leopoldlaan 91/2, 9900 EEKLO; s-a interzis pârâtei să îl contacteze pe reclamant fără aprobare, cu riscul de a fi expulzată de acolo cu ajutorul organelor de ordine publică; a fost încredințat reclamantului spre creștere și educare fiul acestuia, E. A. Alexander D., n. în Jette la 19.12.2010; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o pensie alimentară în cuantum de o sută euro, pe lună începând cu data de 1 august 2011, în favoarea fiului lor E. A. Alexander D., în afara alocației de stat pentru copii care va fi atribuită direct reclamantului, pensie ce va fi indexată cu indicele anual de inflație și va putea fi ajustată în fiecare an la cererea uneia din părți, prima dată la 1 august 2012, având ca index de bază indexul lunii iulie 2011, conform principiului proporționalității și numai pentru lunile ulterioare cererii; a fost atribuit reclamantului proprietatea și uzufructul tuturor bunurilor pe care le deține în prezent, pârâtei fiindu-i permis să-și ia bunurile ei personale.
La momentul pronunțării prezentei hotărâri, aceste hotărâri judecătorești străine nu au fost recunoscute în România.
Astfel, deși prin sentința civilă nr. 545/21.02.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ s-a dispus recunoașterea pe teritoriul României a acestor hotărâri judecătorești menționate anterior, prin decizia civilă nr. decizia civilă nr. 752/02.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a dispus anularea respectivei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Reclamantul nu a făcut nicio dovadă că până în prezent ar fi fost pronunțată vreo soluție în dosarul respectiv.
Prin urmare, având în vedere că, până la acest moment, reclamantul nu a prezenta o hotărâre judecătorească prin care să se fi dispus recunoașterea acestor hotărâri judecătorești pe teritoriul României, tribunalul va respinge cererea de solicitare a încuviințării executării silite a acestora, ca fiind neîntemeiată.
De asemenea, în baza art. 451 NCPC; reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâtă, privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, precum și a prematurității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de E. A. N., cu domiciliul procesual ales la CABINETUL DE AVOCAT „P. C. B.”, cu sediul în Ploiești, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta FACAȘ C., domiciliată în Ploiești, ., ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce va fi depus la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.
P., GREFIER,
Ș. O.-C. D. A.
Red. O.C.Ș.
4 ex/10.02.15
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 338/2015.... → |
|---|
