Drepturi băneşti. Sentința nr. 698/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 698/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 6826/105/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 698
Ședința publică din data de 13 Martie 2015
PREȘEDINTE - R. C.
ASISTENȚI JUDICIARI - D. P.
- D. I. M.
GREFIER - S. T.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanții D. G., domiciliat în ., D. G., domiciliat în ., B. A., domiciliat în ., N. C. domiciliat în . și T. S., domiciliat în comuna Bucov, ., în contradictoriu cu pârâta . sediul în G., ..18, jud. G., prin administrator judiciar SALINA 2000 SPRL G., cu sediul în G., ., nr.50, ., parter, jud. G..
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții N. C. și D. G., lipsă fiind ceilalți reclamanți și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei pârâta prin lichidator judiciar a depus la dosar notă de ședință, după care:
La solicitarea instanței reclamanți N. C. și D. G. pe rând având cuvântul arată că s-au înscris la masa credală a societății.
Reclamanții pe rând având cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat, excepții de invocat și probe de administrat și solicită cuvântul asupra fondului.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanții N. C. și D. G. pe rând având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu plata drepturilor bănești ce nu le-au fost acordate; de asemenea solicită și plata cheltuielilor de judecată.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții D. G., D. G., B. A., N. C. și T. S. au chemat în judecată pe pârâta . instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să le restituie drepturile bănești pentru perioada în care au lucrat.
În motivarea acțiunii, reclamantul D. G. a arătat că în perioada aprilie 2007 – martie 2008, deși a lucrat și ore suplimentare, nu a fost remunerat cu contravaloarea acestora, nu i s-a achitat concediul de odihnă de 20 zile și a fost trecut ilegal în concediu fără plată, societatea datorându-i suma de 4393 lei, precum și restituirea cărții de muncă.
Reclamanții T. S., N. C. și D. G. au arătat că au depus cererea de demisie pe data de 17.03.2008, solicitând ca această cerere să-și producă valabilitatea începând cu 01.04.2008, perioadă în care au lucrat, dar în cartea de muncă s-a operat desfacerea contractului începând cu 17.03.2008, deși au lucrat până la 01.04.2008, conform punctajelor transmise și necontestate de pârâtă și, deși au atenționat societatea pârâtă la 31.03.2008 că începând cu 01.04.2008 bunurile rămân fără pază, aceste măsuri au fost luate după 30.03.2008, astfel încât au solicitat obligarea pârâtei să opereze în cărțile de muncă perioada lucrată, respectiv 01.01 – 31.01.2008 și 17.01 – 01.04.2008, precum și să plătească datoriile către stat.
Totodată, reclamanții T. S. și Dumnitrache G. au solicitat să li se acorde și contravaloarea orelor prestate suplimentar, salariul pe lunile ianuarie – martie 2008 și contravaloarea zilelor de concediu corespunzătoare perioadei lucrate.
Reclamantul B. A. a solicitat să i se plătească contravaloarea orelor prestate suplimentar și contravaloarea zilelor de concediu de odihnă corespunzătoare perioadei lucrate de la angajare și până la demisie, respectiv 7 luni.
Reclamantul N. C. a solicitat contravaloarea orelor lucrate suplimentar, arătând că acestea nu au fost achitate, precum și salariul pe lunile decembrie, ianuarie, februarie martie și contravaloarea zilelor de concediu de odihnă corespunzătoare perioadei lucrate, respectiv 12 luni.
La data de 04.03.2009 pârâta a depus la dosar o cerere însoțită de sentința comercială nr.960/2008, arătând că s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, reclamanții fiind înscriși la masa credală cu diverse sume de bani.
P. cererea depusă la data de 06.10.2009, reclamanții au arătat că sumele cu care au fost înscriși la masa credală sunt mai mici decât cele la care efectiv au dreptul, indicând în mod expres sumele de bani solicitate.
P. sentința civilă nr.675 din 14 mai 2010, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamanții D. G., D. G., B. A., N. C. și T. S., și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite conform raportului de expertiză N. C., astfel: reclamantului D. G., suma de 1349 lei; reclamantului B. A., suma de 1510 lei; reclamantului N. C., suma de 1329 lei; reclamantului T. S., suma de 472 lei și reclamantului D. G., suma de 696,55 lei.
P. aceeași sentință a obligat pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2701 lei, reprezentând 2200 lei onorariu avocat și 501 lei onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit actelor existente la dosar (cărți de muncă, contracte individuale de muncă, tabele nominale, foi colective de prezență, raport de expertiză), reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte în funcțiile de muncitor necalificat, lăcătuș mecanic, lăcătuș, șef de departament, efectuând ore suplimentare pentru care nu au fost remunerați, că reclamantul B. A. a primit parțial contravaloarea concediului de odihnă, iar reclamantului D. G. nu i s-a achitat contravaloarea deconturilor cu deplasările decât parțial, mai având de primit suma de 656,95 lei, fiind înscris la masa credală numai cu contravaloarea chenzinei în sumă de 1901 lei, astfel încât pârâta are obligația legală de a plăti reclamanților drepturile salariale cuvenite și neacordate, așa cum reies din raportul de expertiza N. C..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea legii, întrucât deși prin încheierea de ședință din data de 13.03.2009 s-a suspendat judecata cererii, motivată de faptul că față de societate s-a deschis procedura generală a insolvenței, instanța desemnând administrator judiciar pe ., în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, ulterior, având în vedere nota prin care reclamanții au arătat că sumele cu care au fost înscriși la masa credală sunt mai mici decât cele la care efectiv au dreptul și faptul că aceștia au formulat cerere de repunere a cauzei rol, instanța de fond a admis această cerere fără a arăta motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării acelei încheieri de ședință.
Un alt motiv de recurs invocat de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, respectiv la termenul de judecată din data de 14.05.2010, a fost depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză specialitatea salarizare, întocmit de expert N. C., la același termen instanța de judecată a rămas în pronunțare, fără să comunice societății un exemplar al Raportului de expertiză, pentru a avea posibilitatea de a formula obiecțiuni.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentă se referă la faptul că instanța a acordat cheltuieli de judecată foarte mari, raportat la complexitatea și valoarea litigiului, fără a analiza conduita procesuală a recurentei.
P. întâmpinare, intimații reclamanți au răspuns criticilor formulate de recurentă și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
P. decizia nr. 1542/13.10.2010 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul formulat de pârâta . casat sentința atacată și a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, cu trimiterea dosarului la Tribunalul Prahova, reținând că potrivit dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum a fost modificat prin Legea nr.177/2010, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
A concluzionat instanța de recurs că, întrucât recurenta . află în procedura insolvenței, așa cum rezultă din adresa nr.1906/25.11.2008 emisă de Salina 2000 SPRL, societate numită în calitate de administrator judiciar al recurentei, înseamnă că prima instanță a soluționat cauza ignorând dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, care, chiar și în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr.177/2010, prevedea suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare și a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale, excepția stabilită în acea formă a legii vizând numai căile de atac declanșate de debitor.
La data de 06.02.2015 cauza a fost repusă pe rolul Tribunalului Prahova pentru a se verifica dacă mai subzistă motivul suspendării, acordându-se termen de judecată la data de 13.03.2015.
În cauză s-a administrat proba cu acte și expertiză salarizare-organizarea muncii.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform cărților de muncă existente la dosar, raportului de expertiză organizare salarizare N. C., reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada aprilie 2007-martie 2008, îndeplinind diferite funcții, iar în luna octombrie 2008 s-a deschis procedura de insolvență a societății pârâte în temeiul Legii nr.85/2006, în prezent aflându-se în procedura generală a falimentului, procedură aflată în curs de soluționare în cadrul dosarului nr._ * al Tribunalului G..
Disp.art.36 din Legea nr. 85/2006 stipulează că de la data deschiderii procedurii de reorganizare se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, ceea ce înseamnă că orice creditor are obligația să-și valorifice pretențiile în vederea recuperării creanțelor pe care le pretinde că le are față de societatea pârâtă, în cadrul procedurii de reorganizare declanșată față de societatea respectivă.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei în perioada aprilie 2007-martie 2008, iar în anul 2008, s-a procedat la declanșarea procedurii insolvenței în temeiul Legii nr. 85/2006, în prezent societatea aflându-se în procedura generală a falimentului, procedură aflată în curs de soluționare în cadrul dosarului nr._ * al Tribunalului G..
Ca atare, atât timp cât disp.art.36 din Legea nr. 85/2006 stabilesc în mod obligatoriu suspendarea de drept a tuturor acțiunilor de drept comun pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor acestuia, înseamnă că reclamanții, în calitate de creditori, au obligația să-și valorifice drepturile de creanță constând în neachitarea de către pârâtă a unor pretinse drepturi salariale în cadrul procedurii de faliment, prin înscrierea la masa credală în tabloul creditorilor, o asemenea modalitate de valorificare a pretențiilor reclamanților reprezentând singurul mijloc procedural prevăzut de lege în favoarea lor, astfel încât reclamanții se află în imposibilitate legală să mai formuleze aceleași pretenții, invocând aceleași drepturi de creanță în temeiul dreptului comun, pretenții care fac obiectul procedurii speciale prevăzută de Legea nr.85/2006 și de la care părțile nu pot deroga, drept pe care, de altfel, reclamanții l-au și exercitat.
Mai mult chiar, nu există nicio dispoziție legală care să dea dreptul reclamanților să-și valorifice în același timp pretențiile atât în temeiul dreptului comun cât și în baza legii speciale nr. 86/2006 ale cărei dispoziții cu caracter imperativ sunt prioritare în raport de dispozițiile dreptului comun, fiind inadmisibilă aplicarea, în același timp, a dreptului comun și a unei legi speciale cu privire la aceleași pretenții, însă suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor legii speciale nu poate opera pe termen nelimitat, până la finalizarea dosarului de faliment, fiind cunoscut faptul că durata de soluționare a unor asemenea dosare veste foarte îndelungată, iar reclamanții au posibilitatea să-și valorifice pretențiile în cadrul procedurii speciale, neputând beneficia și de dispozițiile dreptului comun pentru valorificarea pretențiilor lor.
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că reclamanții au posibilitatea de a-și valorifica pretențiile în temeiul Legii nr. 85/2006, drept de care reclamanții au și uzat, astfel încât asemenea pretenții nu mai pot forma obiectul dreptului comun și având în vedere dispozițiile legii speciale, va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții D. G., domiciliat în ., D. G., domiciliat în ., B. A., domiciliat în ., N. C. domiciliat în . și T. S., domiciliat în comuna Bucov, ., în contradictoriu cu pârâta . sediul în G., ..18, jud. G., prin administrator judiciar SALINA 2000 SPRL G., cu sediul în G., ., nr.50, ., parter, jud. G., ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2015.
PREȘEDINTE,
R. C.
ASISTENȚI JUDICIARI,
D. P. D. I. M.
GREFIER
S. T.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./Tehnored. CR
8 ex/15.04.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1235/2015.... | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 1191/2015.... → |
|---|
