Evacuare. Decizia nr. 2953/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2953/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 2953/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2953
Ședința publică din data de 20.10.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă I. E. prin procurator I. Petica L. domiciliată în București, .. 96C, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți S. A., D. A. M. și D. M., toți cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 100 lei potrivit chitanței . nr._/29.09.2015 și 50 lei potrivit chitanței . nr._/ 29.09.2015 anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă reprezentată de avocat V. O. și intimata pârâtă S. A. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata pârâtă personal, având cuvântul, solicită acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător, arată că locuiește în acel imobil de peste 20 ani și nu are venituri.
Reprezentantul apelantei reclamante, solicită respingerea cererii de amânare ca neîntemeiată, întrucât și la instanța de fond a procedat în acest fel și nu s-a prezentat cu avocat.
Tribunalul, respinge cererea de amânare formulată de intimata pârâtă ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a avut timp suficient să-și angajeze apărător, mai ales că a formulat și întâmpinare la data de 23.09.2015, iar prezenta cauză se judecă de urgență și cu precădere.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii instanței de fond, iar pe cale de consecință admiterea cererii de evacuare și evacuarea pârâților din imobil, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere că pârâții nu au făcut dovada că dețineau la data formulării cererii un titlu locativ. Solicită a se avea în vedere dispozițiile art.466, 470, 471, 476, 482 din legea nr.10/2001 și Protocolul nr.1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Liberaților Fundamentale în acord cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata pârâtă, personal, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, arată că locuiește în imobil de peste 20 ani, are doi copii. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 08.06.2015 sub nr._, reclamanta I. E., a chemat în judecată pe pârâții S. A., D. A. M. și D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună evacuarea imediată a pârâților din imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, compus din construcție, apartament format din încăperile notate cu simbolurile 1,2,3,4,5, cu suprafața utilă de 29,84 mp și cota indiviză de 14,46 din pivnița notată cu simbolul 6, cotă căreia îi corespunde de 3,34 mp din totalul de 23,10 mp și teren format din Lotul 1 în suprafață de 288,82 mp în proprietate exclusivă și din Lotul 2 în suprafață de 12,50 mp și 42,66 mp cota indiviză din totalul de 261,98 mp.
În motivare, reclamanta a arătat că a dobândit imobilul în imobilul în litigiu prin restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum rezultă din Dispoziția nr._/11.04.2008, imobil ocupat de pârâți fără acordul ei de aproximativ 8 ani, profitând de faptul că este o persoană vârstnică, promițându-i că vor părăsi imobilul sau că vor plăti chirie.
A susținut reclamanta că nu a încheiat vreodată vreun act care să reprezinte titlu locativ în favoarea pârâților, astfel că în lipsa unui titlu legal care să le confere vreun drept locativ, simpla toleranță nu generează vreun drept pentru pârâți să locuiască în imobil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1033 și urm. C. pr. civ., privind procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept.
La data de 15.07.2015, pârâții au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității de reprezentare a procuratorului reclamantei, I. Petica L. și a avocatului reclamantei, excepție respinsă de instanță, cum se reține în practica.
După administrarea probei cu acte și interogatoriul pârâtei S. A., prin încheierea de ședință din data de 15.07.2015 Judecătoria Ploiești a respins cererea de evacuare formulată de reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâții S. A., D. A. M. și D. M. toți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția Primarului Municipiului Ploiești nr._/11.04.2008 s-a dispus, în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, restituirea în natură a imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, compus din construcție, apartament format din încăperile notate cu simbolurile 1,2,3,4,5, cu suprafața utilă de 29,84 mp și cota indiviză de 14,46 din pivnița notată cu simbolul 6, cotă căreia îi corespunde de 3,34 mp din totalul de 23,10 mp și teren format din Lotul 1 în suprafață de 288,82 mp în proprietate exclusivă și din Lotul 2 în suprafață de 12,50 mp și 42,66 mp cota indiviză din totalul de 261,98 mp, în favoarea reclamantei I. E..
A constatat instanța de fond că, la data emiterii Dispoziției, imobilul restituit era ocupat de pârâții S. A., D. A. M. și D. M., în calitate de chiriași, conform contractului de închiriere nr. 7866/17.06.2002 încheiat cu Municipiul Ploiești prin Consiliul Local, astfel cum a fost modificat prin actul adițional din 12.06.2007, prin care termenul de închiriere s-a prelungit până la data predării efective a imobilului către fostul proprietar sau moștenitorii de drept ai acestuia, în baza Legii nr. 10/2001, dar nu mai mult de 5 (cinci) ani, reclamanta notificându-i pe pârâți, prin executor judecătoresc, să evacueze imobilul pe care îl ocupă.
A susținut instanța de fond că, evacuarea solicitată în temeiul disp. art. 1033 și urm. C. pr. civ. reglementează procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, în sensul că, pentru a se putea dispune evacuarea, trebuie să rezulte fără putință de tăgadă că ocuparea se realizează fără drept or, cât timp în cauză nu rezultă că au fost respectate dispozițiile art.13 din Legea nr. 10/2001, art.10 din OUG nr.40/1990, indiferent de perioada de timp care a trecut de la emiterea dispoziției de restituire, înseamnă că nu se poate constata pe calea procedurii speciale a evacuării inexistența fără tăgadă a vreunui drept locativ în favoarea pârâților, relațiile locative urmând a fi analizate pe calea dreptului comun al acțiunii în evacuare, neputându-se reține că pârâții ocupă imobilul fără drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de evacuare în baza procedurii speciale prev. de art.1033, 1034 C.pr.civ.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că critica adusă instanței de fond constă în aceea că nu a avut în vedere că nu s-a ținut seama de inexistența unui titlu locativ în favoarea pârâților, fiind încălcate disp.art.16 din Legea nr.10/2001, art.7 din Legea nr.112/1995, art.1 din Protocolul l la CEDO, aplicându-se eronat disp.art.15 alin.2 din Legea nr.10/2001, privind prelungirea de drept a contractului de închiriere deținut inițial de pârâți, până la încheierea unui alt contract în baza disp.art.11 alin.1 din OUG nr.40/1999.
A susținut apelanta că, instanța în mod nelegal a avut în vedere numai apărările pârâților vizând incidența dispozițiilor art.15 alin.2 din Legea nr.10/2001, deși procedura specială evacuării se analizează în raport de disp.art.1 din Protocolul 1 CEDO, de jurisprudența CEDO, instanța națională fiind în imposibilitate să constate inaplicabilitatea acestor dispoziții, reprezentând o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate de către proprietari, în urma împiedicării acestora de a folosi spațiul, de a solicita evacuarea foștilor chiriași, imposibilitatea exercitării unei posesii asupra imobilului în urma aplicării OUG nr.40/1999.
S-a precizat de către apelantă că, s-a constatat de jurisprudența CEDO neîndeplinirea cerințelor de previzibilitate, coerență a normelor reglementate de disp.art.10 alin.2 din OUG nr.40/1999, privind restricțiile aduse exercitării dreptului de proprietate, fiind imposibilă aplicarea disp.art.11 alin.1 din OUG nr.40/1999 și că eronat s-a instituit în sarcina proprietarilor obligația de a respecta titlul locativ al pârâților timp de 5 ani, fără să existe posibilitatea încasării unei chirii, fiind o sarcină excesivă, nepermisă de disp.art.1 din Protocolul nr.1 CEDO
Apelanta a menționat că se impune înlăturarea dispozițiilor relevante din OUG nr. 40/1999 ca fiind contrare normelor CEDO, pârâții neavând un titlu locativ asupra imobilului la data formulării cererii, dată la care contractul de închiriere al acestora încetase în urma restituirii imobilului prin decizie administrativă în baza Legii nr.10/2001.
Totodată, apelanta a susținut că a fost respectat termenul de 5 ani impus de legislația internă în raport de data emiterii dispoziției de restituire, permițându-le pârâților să locuiască în imobil, având calitatea de tolerați, aflându-se în imposibilitate să achite o chirie, să încheie un contract de închiriere datorită inexistenței veniturilor, fiind apți de muncă, având promisiunea acestora privind predarea spațiului în litigiu de bunăvoie în lipsa unei acțiuni judecătorești.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ din data de 11.09.2015.
La data de 23.09.2015 intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
P. Dispoziția nrn._/11.04.2008 emisă de Primăria Mun. Ploiești prin Primar s-a constatat dreptul reclamantei I. E. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, sens în care s-a restituit acesteia o parte din imobilul situat în Ploiești, ., menționându-se în mod expres apartamentele care nu fac obiectul restituirii, aparținând altor persoane în baza unor contracte de vânzare cumpărare, menționându-se că, întrucât imobilul restituit este ocupat de chiriași înseamnă că sunt aplicabile prevederile OU nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuință, și s-au indicat persoanele care au calitatea de chiriași, printre care și pârâta S. A..
Reclamanta a transmis către pârâta S. A. prin executor judecătoresc M. ioan, notificarea nr.21/29.04.2015 prin care i-a pus acesteia în vedere ca în termen de 30 de zile de la primirea notificării să evacueze de bunăvoie imobilul proprietatea sa, urmând ca, în caz contrar, să se adreseze instanței de judecată în vederea evacuării pe calea ordonanței președințiale.
Disp.art.1039-1044 NCPC, stipulează că în cazul în care locatarul sau ocupantul notificat în condițiile noului cod de procedură civilă refuză să evacueze imobilul, ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună prin hotărâre executorie evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil pentru lipsă de titlu, caz în care cererea de evacuare de judecă cu citarea părților, de urgență, iar pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, de chemare în judecată a altei persoane, în garanție, având dreptul să invoce însă apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că prin Dispoziția nr._/18.04.2008 s-a restituit reclamantei în calitate de beneficiară a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, o parte din imobilul situat în Ploiești, ., menționându-se în mod expres apartamentele care nu fac obiectul restituirii, precum și faptul că imobilul restituit este ocupat de chiriași printre care și pârâta S. A. care, prin notificarea nr.21/29.04.2015 a fost somată ca în termen de 30 de zile de la primirea notificării să evacueze de bunăvoie imobilul proprietatea reclamantei.
Procedura specială a evacuării presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, inclusiv dovada faptului că imobilul din care se cere evacuarea este folosit sau ocupat fără drept.
Or, în cauză, din probele administrate, nu rezultă cu certitudine că pârâții ocupă imobilul în litigiu fără drept, în condițiile în care au ocupat acest imobil în baza unui contract de închiriere, având deci calitatea de chiriași și beneficiari ai prevederilor OUG nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinațiile de locuință, text de lege care le dă posibilitatea ca, după expirarea termenului de 5 ani de la data restituirii imobilului, să încheie un nou contract de închiriere în urma notificării de către proprietar în acest sens, situație inexistentă în cauză.
Astfel, în condițiile în care după expirarea termenului de 5 ani de la data restituirii reclamanta nu i-a notificat pe pârâți în sensul încheierii unui nou contract de închiriere, permițându-le acestora să locuiască în continuare în imobil, negocierea chiriei, înseamnă că în cauză se pune în discuție existența sau inexistența unui titlu locativ al pârâților asupra imobilului în litigiu, aspect care nu poate face obiectul analizei pe calea unei cereri de evacuare întemeiată pe procedura specială a evacuării, procedură în cadrul căreia, pentru a fi admisibilă evacuarea, trebuie să existe o dovadă certă și absolută că pârâții ocupă imobilul fără nici un drept, în condițiile inexistenței vreunui act sau vreunei proceduri în baza cărora aceștia se ocupe imobilul în litigiu.
Mai mult chiar, în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței evacuării pe calea procedurii speciale, cât timp reclamanta deține un imobil în care locuiește și a permis pârâților să locuiască în imobil după expirarea termenului de 5 ani prevăzut de OUG nr.40/1999 de la data restituirii imobilului.
Ca atare, atât timp cât părțile invocă deopotrivă existența sau inexistența unui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, respectiv de locațiune, în raport de OUG nr.40/1999, efectele juridice produse de către acest act normativ, ulterior emiterii dispoziției nr._/2008, în favoare reclamantei, modalitatea de derulare a raporturilor juridice izvorâte din dispozițiile Legii nr.10/2001, OUG nr.40/1999, înseamnă că în realitate se pune în discuție existența sau inexistența unui drept locativ în favoarea pârâților, efectele juridice produse de dispozițiile legale sus menționate, executarea sau neexecutarea unor obligații de către reclamantă reglementate de OUG nr. 40/1999 și nicidecum modalitatea de folosire a spațiului în litigiu de către pârâți, încetarea unui drept de folosință a acestora, necesitatea evacuării imediate a pârâților din imobil, inexistența unui titlu valabil din partea acestora.
De altfel, în condițiile în care, reclamanta pretinde un drept de proprietate asupra spațiului în litigiu în timp ce pârâții invocă aplicarea OUG nr.40/1999, neîndeplinirea de către reclamantă a unor obligații instituite în sarcina acesteia în temeiul acestui act normativ cu caracter special, care reglementează raporturile juridice dintre proprietari și foștii chiriași care au deținut contracte de închiriere încheiate cu fosta unitate deținătoare a imobilului, înseamnă că în realitate este imposibil din punct de vedere legal să se analizeze pur și simplu caracterul Dispoziției nr._/11.04.2008 ca fiind titlu valabil față de pârâți, fără să se țină seama de raporturile juridice izvorâte în urma emiterii acestei dispoziții în favoarea reclamantei, de dispozițiile OUG nr. 40/1999, care reglementează raporturile dintre proprietari și foștii chiriași ai unității deținătoare, ale Legii nr.10/2001 în ceea ce privește consecințele juridice produse de dispoziția sus menționată, existența sau inexistența unor obligații instituite în sarcina reclamantei, de dispozițiile Legii nr.10/2001.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea în evacuare, nefiind îndeplinite cerințele procedurii speciale în acest sens, nefăcându-se dovezi certe că pârâții ocupă fără drept imobilul restituit reclamantei în natură.
Susținerile reclamantei, conform cărora, eronat nu s-a ținut seama de inexistența unui titlu locativ în favoarea pârâților, fiind încălcate disp.art.16 din Legea nr.10/2001, art.7 din Legea nr.112/1995, art.1 din Protocolul l la CEDO, aplicându-se eronat disp.art.15 alin.2 din Legea nr.10/2001, privind prelungirea de drept a contractului de închiriere deținut inițial de pârâți, până la încheierea unui alt contract în baza disp.art.11 alin.1 din OUG nr.40/1999, nu pot fi avute în vedere, deoarece, în speță, se analizează dispozițiile sus menționate în raport de normele care reglementează procedura de evacuare cu caracter special, procedură care implică o examinare pur formală a existenței sau inexistenței dreptului pârâților de a folosit spațiul în litigiu, examinare inexistentă în cauză în condițiile în care se pune în discuție dacă reclamanta a respectat sau nu anumite obligații instituite în sarcina acesteia în baza Legii nr.10/2001, OUG nr.40/1999, aplicarea sau neaplicarea acestui act normativ în ceea ce privește raporturile juridice existente între părți.
În aceste condiții, reclamanta se află în imposibilitate legală să solicite evacuarea imediată a pârâților prin intermediul unei proceduri speciale în condițiile în care se pun în discuție efectele juridice produse de Dispoziția nr._/2008 în ceea ce privește derularea raporturilor locative dintre reclamantă și pârâți, ulterior emiterii acestei dispoziții, prin prisma Legii nr.10/2001, OUG nr.40/1999.
Afirmațiile reclamantei, potrivit cărora, procedura specială evacuării se analizează în raport de disp.art.1 din Protocolul 1 CEDO, de jurisprudența CEDO, instanța națională fiind în imposibilitate să constate inaplicabilitatea acestor dispoziții, reprezentând o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate de către proprietari, în urma împiedicării acestora de a folosi spațiul, de a solicita evacuarea foștilor chiriași, imposibilitatea exercitării unei posesii asupra imobilului în urma aplicării OUG nr.40/1999, nu au relevanță în cauză, întrucât la stabilirea situației de fapt dedusă judecății, la aplicarea sau neaplicarea normelor ce reglementează procedura de evacuare cu caracter special se ține seama în exclusivitate de existența sau inexistența dreptului pârâților de a ocupa imobilul în litigiu, aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor cu caracter special instituite de Legea nr.10/2001, OUG nr.40/1999, în ceea ce privește reglementarea raporturilor dintre proprietari și foștii chiriași ai unității deținătoare, îndeplinirea sau neîndeplinirea unor obligații existente în sarcina părților deopotrivă instituite de aceste dispoziții legale și nicidecum pur și simplu existența jurisprudenței CEDO, dreptul reclamantei de a poseda imobilul.
De altfel, cât timp reclamanta nu a invocat acest drept, în realitate, timp de 7 ani de zile, perioadă în care le-a permis pârâților să folosească spațiul în litigiu fără clarifice raporturile juridice cu aceștia privind modalitatea de folosire a spațiului, înseamnă că reclamanta se află în imposibilitate legală să-și invoce propria culpă și să solicite aplicarea unor dispoziții cu caracter special în vederea evacuării imediate cu caracter urgent a pârâților.
Împrejurările invocate de către reclamantă, potrivit cărora s-a constatat de jurisprudența CEDO neîndeplinirea cerințelor de previzibilitate, coerență a normelor reglementate de disp.art.10 alin.2 din OUG nr.40/1999, privind restricțiile aduse exercitării dreptului de proprietate, fiind imposibilă aplicarea disp. art.11 alin.1 din OUG nr.40/1999 și că eronat s-a instituit în sarcina proprietarilor obligația de a respecta titlul locativ al pârâților timp de 5 ani, fără să existe posibilitatea încasării unei chirii, fiind o sarcină excesivă, nepermisă de disp.art.1 din Protocolul nr.1 CEDO, reprezintă prin însăși natura lor dovezi certe că în realitate se pune în discuție între părți existența sau inexistența unor raporturi juridice derivând din aplicarea OUG nr.40/1999, executarea sau neexecutarea deopotrivă de către părți a unor obligații instituite de aceste dispoziții legale cu caracter special, ceea ce înseamnă că reclamanta se află în imposibilitate legală să solicite prin intermediul unei proceduri de evacuare cu caracter special obligarea pârâților de a-i preda spațiul imediat, atât timp cât se pune în discuție examinarea în sine a existenței sau inexistenței unor raporturi locative între părți și nicidecum pur și simplu necesitatea evacuării imediate a spațiului pentru lipsă de titlu, pierderea de către pârâți a dreptului de a folosi spațiul în litigiu.
Motivele, invocate de către reclamantă, potrivit cărora se impune înlăturarea dispozițiilor relevante din OUG nr.40/1999 ca fiind contrare normelor CEDO, pârâții neavând un titlu locativ asupra imobilului la data formulării cererii, dată la care contractul de închiriere al acestora încetase în urma restituirii imobilului prin decizie administrativă în baza Legii nr.10/2001, sunt neîntemeiate, întrucât, în realitate, la stabilirea raporturilor juridice dintre părți se ține seama de efectele juridice produse de Dispoziția nr._/2008, de existența sau inexistența unor obligații în sarcina părților ulterior emiterii acestei dispoziții cu privire la reglementarea situației juridice a imobilului în ceea ce privește folosirea spațiului de către pârâți ulterior emiterii acestei dispoziții prin prisma normelor cu caracter special reglementate de OUG nr. 40/1999, Legea nr.10/2001, aspecte care nu pot face obiectul unei analize în cadrul procedurii de evacuare cu caracter special, care implică o examinare pur formală a existenței sau inexistenței unui titlu locativ al pârâților, valabilitatea sau nevalabilitatea dispoziției sus menționată, reclamanta aflându-se în imposibilitate legală să invoce caracterul irelevant al normelor instituite de OUG nr.40/1999, aplicarea normelor CEDO.
În realitate, aceste aspecte exced procedurii cu caracter special al evacuării, putând face obiectul unei analize numai prin intermediul dreptului comun, fiind singurul mijloc procedural în vederea valorificării pretențiilor de către reclamantă, clarificării raporturilor juridice dintre părți în funcție de respectarea sau nerespectarea unor obligații instituite în sarcina acestora deopotrivă de către OUG nr.40/1999, Legea nr.10/2001.
Criticile, reclamantei, privind respectarea termenului de 5 ani impus de legislația internă în raport de data emiterii dispoziției de restituire, permițându-le pârâților să locuiască în imobil, aceștia având calitatea de tolerați, aflându-se în imposibilitate să achite o chirie, să încheie un contract de închiriere din cauza inexistenței veniturilor, fiind apți de muncă, având promisiunea acestora privind predarea spațiului în litigiu de bunăvoie în lipsa unei acțiuni judecătorești, sunt nefondate, deoarece folosirea de către pârâți a spațiului în litigiu ulterior anului 2008 constituie prin însăși natura sa o dovadă certă în ceea ce privește derularea între părți a unor raporturi juridice locative, acceptarea de către reclamantă, modalitatea de folosire a spațiului de către pârâți, indiferent de existența sau inexistența unui contract de închiriere
Mai mult chiar, starea materială a pârâților, calitatea acestora ca fiind persoane tolerate, exced cauzei în cadrul căreia se analizează pur și simplu în ce măsură reclamanta poate pretinde evacuarea imediată a spațiului de către pârâți prin intermediul procedurii speciale, în ce condiții, imposibilitatea clarificării raporturilor juridice existente între părți derivând din aplicarea unor dispoziții cu caracter special care nu pot face obiectul unei analize în cadrul procedurii reglementată de disp.art.1039-1044 c.pr.civ, ale cărei reguli instituite cu caracter imperativ, reglementează examinarea pur formală a existenței sau inexistenței dreptului pârâților de a ocupa spațiul în litigiu.
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp.art.480 alin.1 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată, ținându-se seama de poziția procesuală exprimată de către pârâta S. A. în prezenta cauză.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul, declarat de apelanta reclamantă I. E. prin procurator I. Petica L. domiciliată în București, .. 96C, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți S. A., D. A. M. și D. M., toți cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/ Tehnored. TS
6 ex./03.03.2016
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. D. S. I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2988/2015. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3241/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
